DECORATIV, -A, decorativi, -e, adj. Care decoreaza; care serveste la decorare; ornant, ornamental. ♦ Care produce efecte de suprafata, exterioare, superficiale. ♦ Arta decorativa = arta de a decora (1), cu mijloacele artelor plastice, exteriorul si interiorul unei case, al obiectelor de uz curent, al mobilierului, costumelor etc. – Din fr. decoratif.

DECORATIV, -A adj. care decoreaza (1); ornant, ornamental. ◊ care serveste pentru decorare. ♦ arte e = arte plastice folosite in decorarea obiectelor de uz curent (mobila, ceramica). (< fr. decoratif)

DECOR, decoruri, s. n. 1. Ansamblu de obiecte care servesc la crearea cadrului in care se desfasoara un spectacol de teatru, balet, film. ♦ Fig. Cadru, ambianta in care se petrece o actiune; peisaj, tablou. 2. Ceea ce serveste pentru a decora ceva; ornament, podoaba; ornamentatia interioara sau exterioara a unei cladiri, a unei sali, a unui obiect etc. – Din fr. decor.

CHISEL s.n. Preparat culinar specific bucatariei rusesti si scandinave, din piure sau sirop de fructe rosii (fructe de padure, capsune, zmeura), legat cu amidon; servit cald sau rece, decorat cu frisca; rus. kissel.

decoraTIV ~a (~i, ~e) Care serveste ca element de decor; destinat sa decoreze; ornamental. ◊ Arta ~a arta de a decora exteriorul si interiorul unor obiecte (case, mobilier, costume etc.). 3) fig. Care produce efecte de suprafata, exterioare, superficiale. /<fr. decoratif

decoraTIE, decoratii, s. f. 1. Distinctie (ordin, medalie) ce se acorda cuiva pentru merite deosebite intr-un anumit domeniu de activitate, pentru o fapta eroica sau pentru servicii exceptionale aduse statului. 2. (Rar) Actiunea, arta de a decora, de a orna; (concr.) totalitatea obiectelor care servesc la impodobire, la ornamentatie. [Var.: (inv.) decoratiune s. f.] – Din fr. decoration, lat. decoratio, -onis.

ROZETA, rozete, s. f. 1. Mica planta erbacee cu tulpina ramificata, cu frunze lunguiete, cu flori galbene-aurii, placut mirositoare; rezeda (Reseda odorata). 2. Nasture de alama pe care il purtau, in trecut, la tunica si la cizme, ostasii din trupele de cavalerie de rosiori. 3. Motiv decorativ circular, avand forma unui trandafir, care apare frecvent in arta populara romaneasca. 4. (Arhit.) Fereastra circulara de mari dimensiuni, decorata cu vitralii si folosita mult la ornamentarea fatadelor catedralelor gotice; rozasa. 5. (Tehn.) Armatura sau guler original al unei tije, care serveste ca element de legatura, de suspensie sau de protectie. 6. Disc, in general de forma rotunda, care se aplica pe fata diferitelor elemente de constructie, pentru a masca sau pentru a decora anumite elemente. 7. Cusatura in forma de triunghi, executata manual cu fire de matase, la deschizatura buzunarelor, servind ca intaritura sau pentru infrumusetare. – Din fr. rosette.

PAPIOTA s.f. In gastronomie, hartie alba, decupata, utilizata pentru decorarea osului de cotlet sau de la pulpa de pasare, cand acestea sunt servite la masa; in expr. in papiota = preparat culinar gatit si servit in hartie de pergament sau in folie de aluminiu; fr. en papillote.

BAGHETA s. f. 1. betisor; nuielusa. ◊ vergea subtire folosita de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor. ◊ bat de lemn sau de metal servind la punerea in v******e a unor instrumente de percutie. 2. partea de lemn a arcusului. 3. dunga colorata care impodobeste uneori ciorapii pe partea exterioara. 4. piesa cilindrica, subtire, a unui mecanism, a unei masini. 5. mulura mica cu sectiunea semicirculara, neteda sau decorata, de culoare diferita de cea a mulurii principale, cu care se decoreaza un element arhitectonic. 6. element ornamental asezat lateral pe o pagina de carte, de catalog etc. 7. paine lunga si subtire. (< fr. baguette)