CARE pron. interog.-rel. I. (Pronume relativ; are rol de conjunctie, insotind numele din propozitia regenta caruia ii tine locul in propozitia subordonata). 1. (Introduce propozitii atributive) Gasi felurime de pasari adunate, Care, din intamplare, Se-ntreceau la cantare (ALEXANDRESCU). ◊ (Introduce propozitii atributive circumstantiale) a) (Cu nuanta finala) Dorobantii sa ia calauze din sat, care sa le arate ascunzisurile (CAMIL PETRESCU). b) (Cu nuanta conditionala) Ce holera ar fi aceea care i-ar lasa neatinsi pe oamenii mei? (SLAVICI). 2. (Cu valoare de pronume demonstrativ) Cel ce, cine; acela..., ce... ♦ (Cu sens neutru) Ceea ce. Baba isi lua camesa de soacra, ba inca netaiata la gura, care insemneaza ca soacra nu trebuie sa fie cu gura mare (CREANGA). ◊ Loc. conj. Dupa care = dupa aceea. Care va (sau vra) sa zica = ceea ce inseamna, prin urmare. 3. (Cu valoare de pronume nehotarat) a) Fiecare. Le porunci sa mearga care de unde a venit (RETEGANUL). ◊ Expr. (Sa) nu care cumva sa... = nu cumva sa... Nu care cumva... ? = (oare) nu cumva... ? b) (In corelatie cu sine insusi exprima ideea de opozitie sau de distributie) Unul... altul, acesta... acela..., parte... parte... ◊ Expr. Care (mai) de care = unul mai mult (sau mai tare) decat altul, pe intrecute. 4. (Inv. si pop., raportandu-se la intreaga propozitie precedenta) Din care cauza...; de unde... Acel imparat zisese: cine se va afla sa ma faca sa rad, sa-si ceara de la mine trei daruri... care multi s-au ispitit... sa faca pe imparatul sa raza (SEZ.). II. (Pronume interogativ, folosit pentru a afla despre cine sau despre ce este vorba sau in ce fel se prezinta o fiinta sau un lucru) Care-i acolo, mai? striga argatul (SADOVEANU). ◊ (Introduce propozitii interogative indirecte) L-a intrebat care ii place mai mult. ◊ Expr. Care alta? = ce altceva? Care pe care? = care din doi poate intrece sau birui pe celalalt? ◊ (Cu valoare de adjectiv interogativ) Care om nu tine la viata inainte de toate? (CREANGA). [Gen.-dat. sg. m. caruia, f. careia, gen.-dat. pl. m. si f. carora; (cand au valoare de adjectiv interog.-rel.) gen.-dat. sg. m. carui, f. carei, gen.-dat. pl. m. si f. caror. – Nom. sg. m. si: (inv.) carele; nom. pl. m. si f. si: cari] – Lat. qualis.

ROB, ROABA, robi, roabe s. m. si f. 1. (In evul mediu, in tarile romane) Om aflat in dependenta totala fata de stapanul feudal, fara ca acesta sa aiba dreptul de a-l omori. ♦ Om care munceste din greu. ♦ Persoana luata in captivitate (si folosita la munci grele); captiv. ♦ (Pop.) Detinut, intemnitat. ♦ Fig. Persoana foarte supusa, foarte devotata cuiva. ♦ (In limbajul bisericesc) Persoana credincioasa; crestin. 2. Om aflat in relatii social-politice de subjugare, de aservire. 3. Fig. Persoana subjugata de o pasiune, de o preocupare coplesitoare, de o obligatie. – Din sl. robu.

DOAR adv. 1. (Exprima ideea unei delimitari sau restrictii) Numai. Stai doar o clipa! ◊ Expr. Doar ca nu... = aproape ca..., putin a lipsit sa nu... 2. Vezi bine, cum se stie; desigur. Doar nu m-ai cautat! 3. Poate; probabil. va reusi doar pana la urma! ◊ Expr. Fara doar si poate = fara nici o indoiala; neaparat. ♦ In speranta ca... L-a intrebat, doar va afla ce sa faca. ◊ Expr. Intr-o doara = la noroc, la intamplare, pe nimerite. 4. (Reg., la inceputul unei propozitii interogative) Oare? [var.: doara adv.] – Lat. de-hora.

*oare cand adv. + adv. ( ~ vom afla?)

aflaRE s. f. Actiunea de a (se) afla si rezultatul ei. – V. afla.

CAPTIVITATE s. f. Faptul de a fi captiv; starea in care se afla un om captiv; prizonierat. – Din fr. captivite, lat. captivitas, -atis.

NOUTATE s. 1. (inv.) novita, nuvela. (A aflat unele ~ati.) 2. v. originalitate. 3. v. inovatie.

Filipesti, s. m. pl. – In expresia m-ai umplut de Filipesti „m-ai lasat cu buzele umflate”. – Filipesti este o localitate din judetul Prahova, care a fost mosia familiei Cantacuzino. Se pare ca expresia trebuie explicata prin incercarea esuata facuta de Mihnea III (1658) de a-i prinde pe Cantacuzini, pentru a-i omori; ei au aflat de planul acesta si au reusit sa fuga, astfel incat zbirii domnitorului au gasit casa de la Filipesti goala. – [3373]

ASIA MICA, pen. in V Asiei, scaldata de apele Marii Negre (la N), M. Marmara (la NV), M. Egee (la V) si M. Nediterana (la S), despartita de Europa prin str. Bosfor si Dardanele; c. 506 mii km²; lungime: 1.000 km; latime 400-600 km. Clima subtropicala. Se suprapune unei mari parti din turcia asiatica. In centrul ei se afla Pod. Anatoliei.

BUDESTI 1. Com. in jud. Bistrita-Nasaud; 2.144 loc. (1991). 2. Com. in jud. Maramures; 4.057 loc. (1991). Expl. de caolin. In raza ei se afla una dintre cele mai reprezentative biserici de lemn maramuresene. 3. Com. in jud. Vilcea; 5.172 loc. (1991). Biserica de lemn (sec. 17).

BANDIERA, bandiere, s. f. (Inv.) Steag al unei tari inaltat pe vapoarele sale si pe cladirile unde se aflau reprezentantii ei in strainatate. ♦ Stegulet intrebuintat pe vapoare pentru semnalizari. ♦ Steag al unei armate sau al unui comandant de ostire; stindard, drapel. [Pr.: -di-e-] – It. bandiera.

BARBARIE, barbarii, s. f. 1. Stare rudimentara de dezvoltare social-culturala in care se afla un om sau un popor. 2. Conceptie, atitudine, comportare a unui om sau a unui popor, dovedind lipsa de respect fata de cultura si civilizatie; (concr.) fapta dovedind o asemenea conceptie; cruzime, salbaticie. – Fr. babarie (lat. lit. barbaria).

CAPTIVITATE s. f. Faptul de a fi captiv; starea in care se afla un om captiv. – Fr. captivite (lat. lit. captivitas, -atis).

aflu, a -a v. tr. (lat. af-flare, a sufla spre, a se exala, si deci „a se descoperi”; sp. hallar, pg. achar. V. su-flu). Gasesc, descoper [!]: a afla ascunzatoarea cuiva, a afla ce s' a petrecut. V. refl. Ma gasesc, sint: ma aflu la post, ma aflu bine (is sanatos), cum te afli? (cum te simti, esti sanatos?). Nu se afla (est), fereasca Dumnezeu, nu e asa: – Ai furat! – Nu se afla!

RACHELA (RAHELA, RAHILA), personaj biblic, mandra si frumoasa fiica a lui Laban, sotoa preferata a patriarhului Iacov. Mama lui Iosif si a lui Beniamin. Mormantul ei se afla in apropiere de Bethleem; un important loc de pelerinaj.

SAGETATORUL (Saggitarius) 1. Constelatie zodiacala din emisfera australa, intre Scorpion si Capricorn. Contine 146 de stele vizibile, iar in directia ei se afla situat centrul Galaxiei. Se mai numeste Arcasul. 2. Al noualea semn zodiacal, intre Scorpion si Capricorn (23 nov.-21 dec.).

JUNGARIA (JUNGGAR PENDI), depresiune in NV Chinei, inconjurata de muntii Tian Shan, Alatau si Altaiul Mongol; c. 700 mii km². Alt.: 300-800 m. In centrul ei se afla mari suprafete acoperite cu nisip (dune si barcane). Clima temperat continentala uscata (variatii mari de temperatura); precipitatii scazute 100-200 mm/an. Vegetatie de stepa. Lacuri sarate. Culturi irigate de porumb, grau, bumbac, gaolean. Mari exploatari de petrol (Karamay).

MIZER, -A, mizeri, -e, adj., s. m. si f. (Livr.) 1. Adj., s. m. si f. (Om) care se afla intr-o situatie (materiala) foarte proasta; (om) sarman, nenorocit. 2. Adj. (Despre starea, mediul in care se afla oamenii, despre obiecte etc.) Care denota o situatie foarte proasta; p. ext. saracacios. [Acc. si: mizer] – Din lat. miser, -a, it. misero.

COMUTATOR ~oare n. 1) Dispozitiv care permite comutarea unui circuit electric sau a conexiunilor intre circuite; intrerupator. ~ automat. 2) Statie de telefoane care face legatura intre numerele ce se afla in cadrul ei. /<fr. commutateur

DETINUT ~ti m. Persoana care se afla in detentiune; om tinut in stare de arest; arestat. /<fr. detenu

LUPTATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Persoana care lupta; om care se afla in lupta; combatant. ~ pentru pace. 2) Sportiv care practica luptele (libere sau clasice). ~ de categorie grea. /a lupta + suf. ~ator

LOJA s.f. I. 1. Fiecare dintre despartiturile amenajate in jurul unei sali de spectacol, in care incap fotolii numai pentru un numar mic de spectatori. 2. Camera in care sta portarul unei institutii in timpul serviciului. 3. (Determinat prin „masonica”) Unitate a unei asociatii francmasonice. II. 1. Cavitate in floarea unei plante (unde se afla ovulele sau polenul) sau in fructul ei (unde se afla semintele). 2. Cavitate in care se afla un organ sau alta formatie anatomica. [Pl. -ji, -je. / < fr. loge].

IMPOStuRA s.f. Inselatorie, minciuna. ♦ Situatie in care se afla cineva care vrea sa insele buna-credinta a altora. [< fr. imposture, it. impostura].

aflaRE s. f. Actiunea de a (se) afla si rezultatul ei.

Eumolpus, fiul lui Poseidon si al Chionei (v. si Chione 1.). Aruncat in mare de catre Chione, care voia sa-l piarda pentru ca tatal ei sa nu afle de existenta copilului, Eumolpus este salvat de la inec de catre Poseidon, care-l duce in Aethiopia si-l da in grija Benthesicymei ca sa-l creasca. Mai tirziu se casatoreste cu una dintre fiicele ei, dar este alungat din tara, deoarece incercase sa-si violeze o vara. Pleaca, impreuna cu fiul sau Ismarus, si se stabileste o vreme in Thracia, la curtea regelui Tegirius. De acolo se duce apoi la Eleusis, unde infiinteaza Misterele Eleusine. Devenit rege al Thraciei, Eumolpus vine in ajutorul eleusinilor in lupta acestora impotriva atenienilor. Cade in lupta, ucis de mina lui Erechtheus (v. si Erechtheus). La cererea lui Poseidon, Zeus ii razbuna moartea.

OBSERVER [obzə:və], The ~, una dintre cele mai vechi gazete britanice, fondata de W.S. Bourne. Apare duminica la Londra, incepand cu 1791. La conducerea ei s-a aflat, intre 1908 si 1942, J.L. Garvin, care i-a conferit reputatia de gazeta a intelectualitatii liberale.

ASEZARE, asezari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aseza si rezultatul ei. 2. Loc unde se afla (stabilit) cineva sau ceva. ♦ Grup de locuinte, de constructii care alcatuiesc un mediu de viata umana. 3. (Rar) Mod de organizare (sociala). – V. aseza.

A AUZI aud 1. tranz. 1) A percepe cu ajutorul auzului. ~ un zgomot. ◊ Sa ma (te...) auda Dumnezeu! sa mi (ti...) se implineasca cele dorite. 2) (vesti, noutati etc.) A cunoaste pe baza unor informatii capatate; a afla. ◊ A nu (mai) voi sa auda de cineva a rupe relatiile cu cineva. Sa (ne) auzim de bine formula de ramas bun. 3) (mai ales interogativ) A patrunde cu mintea; a intelege; a pricepe. 2. intranz. 1) A avea simtul auzului. 2) A capata informatii curente (despre ceva sau despre cineva); a afla. /<lat. audire

CREIER ~i m. 1) Organ central al sistemului nervos la om si la animale, aflat in cutia craniana; encefal. ◊ ~ul mare parte a creie-rului care se afla in regiunea anterioara si superioara a craniului. ~ul mic parte a creierului care se afla in regiunea posterioara si inferioara a craniului; cerebel. A-si zbura (sau a-i zbura cuiva) ~ii a-si trage (sau a-i trage cuiva) un glonte in cap. 2) Facultatea de a gandi; minte; judecata; ratiune; intelect. 3) fig. Forta organizatorica si conducatoare a unei actiuni. 4): ~ii (sau ~ul) muntilor locurile centrale, inalte si greu accesibile ale muntilor. [Sil. cre-ier] /<lat. crebrum

REVISTA DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA, publicatie a Institutului de istorie si Teorie literara „G. Calinescu” al Academiei Romane. Apare la Bucuresti din 1952, anual, din 1953 bianual, iar din 1957 trimestrial. A fost fondata si condusa, pana in 1965, de G. Calinescu. Pana in 1963 s-a numit „Studii si cercetari de istorie literara si folclor”. La conducerea ei s-au mai aflat, succesiv, Al. Dima, Zoe Dumitrescu-Busulenga, N. Florescu, Al. Sandulescu.

URANUS, planeta a sistemului nostru solar. Stralucirea ei pe cer se afla la limita vizibilitatii cu ochiul liber. Diametrul: 51.120 km. A saptea planeta de la Soare, situata la o departare de c. 2.870 mil. km. Revolutie: c. 84 ani. Rotatia: 17 ore si 54 minute. Magnitudine aparenta: 5,7. Atmosfera de hidrogen(82,5%), heliu si metan; norii de metan absorb radiatia rosie, dand planetei un aspect albastrui; se considera ca temperatura medie a suprafetei este de -215ºC. Are 21 de sateliti (10 fiind descoperiti de sonda „Voyager”) si 11 inele, situate la o distanta intre 40.000 si 55.000 km de planeta. A fost descoperita de W. Herschel (in 1781). si a fost botezata cu numele zeului grec al cerului. La suprafata este fluida iar interiorul este format din metan inghetat. Axa ei de rotatie este paralela cu planul orbitei (caz unic in sistemul planetar). Are un camp magnetic foarte puternic. Survolata si fotografiata de sonda „Voyager” 2 in 1986.

BOGAT, -A, bogati, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Om) care dispune de multe si mari mijloace materiale, care are multi bani; (om) avut. 2. Adj. Care se afla, care contine ceva in cantitate mare. Fructele sunt bogate in vitamine. ♦ (Despre flori) Involt. ♦ Manos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatu.

FALIT, -A, faliti, -te, adj., s. m. si f. (Persoana) care se afla in stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoana) care a suferit un esec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito.

SUBIECTIV, -A, subiectivi, -e, adj. 1. (Fil.) Care considera ca baza a tot ce exista este constiinta individuala; care neaga faptul ca indaratul senzatiilor se afla obiectele reale, independente de om. Idealism subiectiv. 2. Care are un caracter personal, care se petrece in constiinta cuiva; care, intr-o judecata, actiune etc., tine seama numai de sentimentele, de pornirile si de ideile sale; partinitor. – Din fr. subiectif.

UBICVIST² ~sti m. Persoana care face impresia ca se afla concomitent in toate locurile; om care se caracterizeaza prin ubicuitate. /<fr. ubiquiste

SUBIECTIV, -A adj. 1. Care considera constiinta individuala drept baza a tot ce exista; care neaga faptul ca la baza senzatiilor se afla obiecte reale, independente de om. 2. Care are un caracter personal, partinitor, lipsit de obiectivitate. 3. (Gram.) Propozitie subiectiva (si s.f.) = propozitie subordonata care indeplineste functiunea de subiect al propozitiei regente. [Pron. -bi-ec-. / cf. lat. subiectivus, fr. subjectif].

MURIBUND, -A adj., s. m. f. 1. (cel) care se afla pe moarte, in agonie; (om) foarte slabit. 2. (fig.) (cel) care este pe punctul de a disparea. (< lat. muribundus, fr. moribond)

PIERDUT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre culori) Care a devenit palid, sters. 2) (despre persoane) Care este coplesit de framantari launtrice. 3) (despre persoane) Care se afla intr-o situatie foarte grea. ◊ Om ~ om decazut moral. /v. a (se) pierde

TARLA ~e f. 1) Constructie primitiva in afara satului, unde se adapostesc oile si ciobanii vara si unde se prepara produsele din lapte de oaie; stana; oierie. 2) Loc unde se afla aceasta constructie. 3) Grup mare de oi. [Sil. tar-la] /cf. sb. trlo, bulg. tralo

VEZICAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de vezi-ca; propriu pentru vezica. Colica ~a. 2) Care se afla in vezica sau in regiunea ei. Calcul ~. Artera ~a. /<fr. vesical

BARBARIE s.f. 1. Stadiu de civilizatie inapoiata in care se afla un popor, un grup, un om etc.; inapoiere, salbaticie. 2. Lipsa de respect pentru cultura si civilizatie; fapta, atitudine in care se reflecta o asemenea conceptie; salbaticie, grozavie, cruzime, neomenie. [Gen. -iei. / cf. lat. barbaria, fr. barbarie].

BARBARIE s. f. 1. stadiu de civilizatie inapoiata in care se afla un popor, un grup, un om. 2. lipsa de respect pentru cultura si civilizatie; fapta, atitudine in care se reflecta o asemenea conceptie; salbaticie, cruzime, neomenie. (< fr. barbarie, lat. barbaria)

IOBAGIRE s. f. Actiunea de a iobagi si rezultatul ei; fel de a munci al omului aflat in stare de iobag. – V. iobagi.

DESCOPERIRE, descoperiri, s. f. Actiunea de a (se) descoperi si rezultatul ei; (concr.) ceea ce a fost descoperit, aflat. – V. descoperi.

SUPRAOM, supraoameni, s. m. Om inzestrat cu calitati exceptionale, care realizeaza lucruri ce par mai presus de puterile omenesti. ♦ Tip de om superior, care, in conceptia lui Fr. Nietzsche, ar trebui sa apara si sa se afle fata de omul actual in acelasi raport in care se afla omul actual fata de maimuta. – Supra- + om (dupa germ. Ubermensch, fr. surhomme).

METAGALAXIE f. 1) Sistem ipotetic in care ar fi inglobate galaxiile. 2) Parte a universului in care se afla galaxiile cunoscute pana in prezent de om. /<fr. metagalaxie

PARAVERTEBRAL, -A adj. Ganglion paravertebral = fiecare dintre ganglionii simpatici care se afla alaturi de coloana vertebrala in lungul ei, de o parte si de alta. [< fr. paravertebral].

Aloidae, denumire purtata de doi giganti, Otus si Ephialtes, fiii lui Poseidon si ai Iphimediei, sotia lui Aloeus. Crescind nemasurat, cei doi frati au pornit sa lupte cu zeii; ca sa ajunga la cer, au pus unul peste altul trei munti: Olympul, Ossa si Pelionul. Au incercat apoi sa pravaleasca muntii in mare si sa inunde uscatul. In cele din urma l-au prins pe Ares si l-au tinut prizonier pina cind Hermes a reusit sa-l elibereze. Miniati de indrazneala lor, zeii i-au pedepsit. Dupa o legenda, ei au fost fulgerati de catre Zeus. Dupa o alta, Artemis, luind chipul unei caprioare, a trecut in goana printre ei intr-o zi, in timp ce se aflau la vinatoare. Cautind s-o doboare, ei s-au ucis reciproc. Pravaliti in Tartarus dupa moarte, au fost apoi inlantuiti, spate in spate, de o coloana. Li se atribuia intemeierea mai multor cetati printre care si Ascra, situata la poalele muntelui Helicon.

ALIBI, alibiuri, s. n. 1. Dovada de nevinovatie rezultata din constatarea ca, la data savarsirii infractiunii, cel invinuit se afla in alta parte decat la locul savarsirii ei. 2. Mijloc de aparare care aduce in sprijin un alibi (1). 3. Fig. Pretext, scuza, justificare. ◊ Expr. A (nu) avea (nici) un alibi = a (nu) detine (nici) o proba, a (nu) avea (nici) o motivare. – Din fr. alibi.

HAOS, haosuri, s. n. 1. Stare primitiva, de neorganizare, in care, dupa cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia inainte de aparitia universului cunoscut de om; (in unele conceptii teogonice) spatiu nemarginit, cufundat in bezna si umplut de „neguri”, in care s-ar fi gasit, intr-un amestec confuz, elementele si materia inainte de organizarea lumii; stare de dezordine, primordiala a materiei. ♦ Personificare a acestui spatiu nemarginit sub forma unei divinitati. 2. Stare generala de mare confuzie, dezordine mare, invalmaseala, neorganizare^{Vezi nota}. [var.: (inv.) caos s. n.] – Din fr., lat. chaos.

DISJUNCTIV, -A, disjunctivi, -e, adj. Care separa, care deosebeste, care exclude; disjunct. ◊ Propozitie disjunctiva = propozitie coordonata care se afla intr-un raport de excludere cu coordonata ei. Conjunctie disjunctiva = conjunctie care leaga propozitii sau parti de propozitie disjunctive. Judecata disjunctiva = judecata care enunta incompatibilitatea intre diverse predicate ce pot fi atribuite unuia si aceluiasi subiect. – Din fr. disjonctif, lat. disjunctivus.

MADUva ~e f. 1) anat. Substanta moale care se afla in cavitatile oaselor (la vertebrate si la om). ~a spinarii. ◊ Pana in (sau la) ~a oaselor pana in adancul sufletului, al fiintei; la maximum. 2) Substanta vegetala moale din interiorul tulpinilor si radacinilor unor plante. /<lat. medulla

OIERIE ~i f. 1) Constructie primitiva in afara satului unde se adapostesc oile si ciobanii vara si unde se prepara produsele din laptele oilor; stana; tarla. 2) Loc unde se afla aceasta constructie. 3) rar Cresterea oilor. 4) Impozit pentru oi; pastorit. [Sil. o-ie-; G.-D. oieriei] /oaie + suf. ~arie

STRAINATATE ~ati f. 1) Tara, regiune sau loc care se afla dincolo de hotarele patriei; tara straina. 2) Mediu in care se afla cineva departat de familie, de prieteni si de cunoscuti. [G.-D. strainatatii; Sil. -stra-i-] /strain + suf. ~atate

HAOS s.n. 1. Stare de neorganizare in care presupuneau cei vechi ca se afla materia inainte de aparitia universului cunoscut de om. 2. (Fig.) Neoranduiala, neorganizare, dezordine. [Pron. ha-os, var. caos, chaos s.n. / < gr. chaos, cf. fr. chaos].

SUC s.n. 1. Lichid care se gaseste in tesuturile plantelor, mai ales in fructe. 2. Orice lichid, in afara de sange, care se afla in corpul animalelor. 3. Unele secretii digestive la om si la animale. [< fr. suc, it. succo, cf. lat. succus].

HAOS s. n. 1. stare de neorganizare in care cei vechi presupuneau ca se afla materia inainte de aparitia universului cunoscut de om. 2. (fig.) stare de confuzie, de dezordine. (< fr., lat. chaos)

SUC s. n. 1. lichid care se gaseste in tesuturile plantelor, in fructe. 2. orice lichid, in afara de sange, care se afla in corpurile animalelor. 3. unele secretii digestive la om si la animale. (< fr. suc, lat. succus)

GIB MEINE JUGEND MIR ZURUCK! (germ.) da-mi tineretea inapoi! – Goethe, „Faust”. Faust cere lui Mefisto implinirea acestei dorinte, pentru a cerceta tainele Universului, pe care n-a reusit sa le afle din cartile studiate intr-o viata de om.

Hecate, divinitate misterioasa, identificata adeseori cu Artemis. Era fiica lui Perses si a Asteriei. La inceput, Hecate era considerata drept o divinitate binevoitoare, care impartea oamenilor felurite binefaceri: prosperitate, victorie, succese etc. Mai tirziu ea trece drept o divinitate care cirmuieste lumea subpaminteana si, in aceasta calitate, este protectoarea vrajilor, a descintecelor si a tuturor manifestarilor legate de magie. Statuia ei, infatisind o femeie cu trei capete, se afla la toate raspintiile drumurilor – locuri socotite prin excelenta potrivite pentru magie – fapt pentru care era denumita si Trivia.

VERTEBRA, vertebre, s. f. Fiecare dintre oasele scurte, in forma de inel, care formeaza impreuna coloana vertebrala la om si la animalele vertebrate si in care se afla maduva spinarii. – din fr. vertebre, lat. vertebra.

PUFAI, pufai, vb. IV. Intranz. 1. A respira, a sufla greu si cu zgomot pe nari. 2. A fuma expulzand fumul cu mici intreruperi zgomotoase (provocate de dezlipirea brusca a buzelor). ♦ (Despre lulea) A scoate fum. 3. (Despre locomotive) A evacua aburul aflat sub presiune cu intreruperi ritmice, zgomotoase. – Puf¹ + suf. -ai.

STRIGOI, -OAIE, strigoi, -oaie, s. m. si f. (In superstitii) Sufletul unui om (mort sau viu) care s-ar transforma in timpul noptii intr-un animal sau intr-o aparitie fantomatica, pricinuind neajunsuri celor pe care ii intalneste; p. ext. om nascut intr-o zodie nefavorabila, care s-ar afla in legatura cu diavolul si s-ar ocupa cu vraji si cu farmece. ♦ Epitet dat unui om rau, ursuz sau unui batran cu apucaturi demodate. – Striga + suf. -oi.

POSTERIOR ~oara (~ori, ~oare) 1) si adverbial Care se va petrece mai tarziu; care va urma mai tarziu; ulterior. Actiune ~oara. 2) Care se afla in spate; din spate; de dinapoi. 3) (despre sunete vocale) Care se articuleaza in partea de dinapoi a cavitatii bucale. [Sil. -ri-or] /<fr. posterieur, lat. posterior

SUPERIOR¹ ~oara (~ori, ~oare) 1) Care se gaseste in partea de sus; situat deasupra. Strat ~. ◊ Membre ~oare mainile la om. Curs ~ al unei ape curgatoare sector care se afla mai aproape de izvor decat de varsare. 2) Care ocupa treapta cea mai inalta intr-o ierarhie; suprem; prim. Calitate ~oara. ◊ Ofiter ~ ofiter cu grad mai inalt decat al capitanului. Animal ~ (sau planta ~oara) animal (sau planta) care se afla pe treapta cea mai avansata a unei evolutii. 3) Care a atins un nivel inalt de evolutie; cu o evolutie avansata. Vegetatie ~oara. 4) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care denota cunostinte, merite, forta mai mare (in raport cu altii). Spirit ~. [Sil. -ri-or] /<lat. superior, fr. superieur

BRACTEE s.f. Frunza modificata care se afla la baza florilor. [Pron. -te-e, pl. -ee, -ei. / < fr. bractee].

ACEL¹, ACEA, acei, acele, adj. dem. (antepus) (Arata ca fiinta, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care il determina se afla mai departe, in spatiu sau timp, de vorbitor) Acel om. Acea casa. [Gen.-dat. sg.: acelui, acelei, gen.-dat. pl.: acelor] – Lat. *ecce-illu, ecce-illa.

STRANGULARE s.f. Actiunea de a strangula si rezultatul ei; gatuire; strangulatie. ♦ Zona de reducere a sectiunii unui lichid aflat intr-o conducta. [< strangula].

BURTA ~ti f. pop. 1) Parte a corpului, la om si la animale, dintre torace si bazin, in care se afla stomacul, intestinele si alte organe interne; pantece; abdomen. ◊ A sta cu ~ta la soare a sta degeaba; a trandavi. A-si face ~ta toba a manca mult, fara masura. 2) fig. Parte proeminenta (a unui obiect); pantece. [G.-D. burtii] /Orig. nec.

EXCENTRICITATE ~ati f. 1) Caracter excentric. 2) mat. Pozitie a unui punct care se afla in afara centrului unei figuri. 3) Distanta dintre axele de rotatie a doua piese excentrice. /<fr. excentricite

DORSAL, -A, dorsali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se afla in regiunea posterioara (a unei fiinte sau a unui organ al ei), privitor la aceasta regiune. 2. S. f. (Geogr.) Forma complexa de relief care se intinde pe distanta foarte mare pe fundul oceanelor, separand doua bazine. – Din fr. dorsal.

TREZI, trezesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) destepta, a (se) scula din somn. 2. Refl. si tranz. A-si veni sau a face sa-si vina in fire (dintr-o stare de reverie, de lesin etc.). 3. Refl. si tranz. A deveni sau a face sa devina constient, a ajunge sau a face sa ajunga, sa inteleaga, sa-si dea seama de realitate, de adevar; a (se) dumeri, a (se) lamuri. 4. Refl. A se pomeni pe neasteptate cu cineva, a ajunge deodata undeva, la cineva sau intr-o situatie neprevazuta. ◊ Expr. Unde te trezesti? se spune unui om prea indraznet sau care se comporta in mod nepotrivit. ♦ A se afla intr-un anumit loc sau intr-o anumita stare de cand stie, de cand isi poate aduce aminte. 5. Refl. (Despre mancaruri, bauturi, mirosuri) A-si pierde taria, gustul, aroma; a se rasufla. – Din sl. trezviti.

INALT¹ ~ta (~ti, ~te) (in opozitie cu scund si jos) 1) Care se intinde mult in sus. Casa ~ta. ◊ Frunte ~ta frunte lata, mare. 2) Care se afla la mare inaltime. Loc ~. 3) Care este mare de statura; lung. Un om ~. 4) Care este ridicat (ca valoare, intensitate, marime etc.). Curent electric de ~ta tensiune. Recolta ~ta. 5) (despre sunete, voci) Care are un ton subtire. Nota ~ta. /<lat. in altum

INDOLIAT ~ta (~ti, ~te) 1) Care poarta doliu; aflat in doliu. 2) Care este adanc indurerat; cuprins de o durere adanca. Om ~. 3) Care este caracteristic pentru inmormantare. Haine ~te. /v. a indolia

VOINTA ~e f. 1) Capacitate de a-si concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; voie. A avea ~. Lipsa de ~. 2) Indrazneala in actiuni; hotarare; fermitate; decizie. 3) Intentie premeditata. 4) Senzatie de satisfacere a gustului; voie; placere; plac; pofta; chef. A indeplini ~a cuiva. ◊ ~a cea de pe urma (sau ultima ~) dorinta unei persoane care se afla pe patul de moarte. Rea-~ atitudine rauvoitoare. [G.-D. vointei] /a voi + suf. ~inta

Hesperides, fiicele lui Atlas (sau, dupa alta traditie, ale lui Zeus), cu Hesperis si pazitoarele merelor de aur primite de Hera in dar, cu ocazia nuntii ei cu Zeus, de la Gaea (v. si Heracles). Gradina Hesperidelor se afla la extremitatea vestica a lumii, pe tarmul Oceanului (intr-o alta versiune, la poalele muntelui Atlas).

UNIVERS, universuri, s. n. 1. Lumea in totalitatea ei, nemarginita in timp si spatiu, infinit de variata in ce priveste formele pe care le ia materia in procesul dezvoltarii ei; cosmos. 2. Globul pamantesc; parte populata a globului pamantesc (impreuna cu tot ce se afla pe el); locuitorii globului pamantesc. ♦ Mediul, cercul, lumea imediata in care traieste cineva sau ceva: domeniu material, intelectual sau moral. – Din fr. univers, lat. universum.

MEDULAR, -A, medulari, -e, adj. Care apartine maduvei spinarii sau maduvei osoase, care se refera la maduva spinarii sau la maduva osoasa ori are caracterele ei; care alcatuiesc maduva. ◊ Canal medular = canal in interiorul coloane vertebrale, in care se afla maduva spinarii; canal rahidian. – Din fr. medullaire.

MUCILAGIU, mucilagii, s. n. 1. Substanta cleioasa care se afla in semintele de cereale, de leguminoase sau de plante uleioase, folosita, pentru proprietatile ei emoliente, in medicina, la aplicarea de cataplasme, lotiuni etc. 2. Material cleios (daunator) rezultat prin degradarea compusilor celulozei din pasta de hartie, sub actiunea unor ciuperci si bacterii. ♦ Material cleios obtinut prin macinarea si hidratarea pastei de hartie, pana la pierderea caracterului ei fibros. – Din fr. mucilage, lat. mucilago.

PANTECE ~ n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului dintre torace si bazin in care se afla stomacul, intestinele si alte organe; burta; abdomen. ◊ A fi cu ~le la gura a fi intr-un stadiu avansat de graviditate. 2) Organ in forma de punga, in care are loc digestia alimentelor; stomac. ◊ Cu ~le lipit de coaste (sau de spinare) foarte flamand; rupt de foame. 3) pop. (la om si la animale vivipare) Cavitate interna a aparatului genital feminin, in care se dezvolta embrionul; uter; mitra. ◊ Inca din ~le mamei inca inainte de a se naste. A lua (sau a avea, a purta) in ~ a fi insarcinata. 4) fig. Parte proeminenta a unui obiect. ~le urciorului. 5) fig. Parte interioara a proeminentei unui obiect. /<lat. pantex, ~icis

SUPRASTRUCtuRA ~i f. 1) (in teoria marxista) Totalitate a conceptiilor (politice, juridice, filozofice, artistice, religioase), care depind de baza materiala a societatii si actioneaza asupra ei. 2) Parte utila a unei constructii inaltata deasupra fundamentului. 3) : ~a navei constructia ce se afla deasupra puntii superioare a unei nave, in care se amenajeaza incaperi de locuit si de deservire. [Sil. su-pra-struc-] /supra- + structura

busola f., pl. e (it. busolla, lat. buxula, si buxtala, dim. d. buxta, var. din buxida, -idos, pixida, cutie. Din buxtula, vine fr. boite, germ. buchse, engl. box. V. bucsa, pusca, boxa). Un aparat compus dintr’un cadran pe care se afla un ac magnetic care se intoarce totdeauna spre nord. Fig. Conductor: sfaturile tale vor fi busola mea. Fals busola (dupa fr.). Si pusula (ngr. pusulas) intre 1800-1850. – Busola era nestiuta de cei vechi, dar se pare ca Chinejii o intrebuintau cu o mie de ani inainte de Hristos. In Europa a fost descoperita in seculu XIII, cind s’a observat intiia oara ca un ac magnetic, oscilind liber in prejuru unui pivot, se indreapta totdeauna spre nord. Italianu Flaviu Gioia din orasu Amalfi s’a gindit primu sa puna un ac magnetic pe un pivot pe care sa se poata misca in toate directiunile, facind astfel observatiunile mai usoare, si mai exacte. Cercu inauntru caruia se invirteste acu e impartit in 32 parti si se numeste roza vinturilor.

ABDOMEN ~e n. (la om si la animale) Parte a corpului cuprinsa intre torace si bazin, in care se afla stomacul, intestinele si alte organe; burta; pantece. /<lat., fr. abdomen

GASCA, gasti, s. f. (Peior.) Grup restrans de oameni, uniti intre ei prin preocupari, mai ales in vederea savarsirii unor actiuni reprobabile; grup de oameni care se afla la periferia societatii. ◊ Expr. A (se) sparge gasca = a (se) risipi, a (se) destrama o cardasie, o clica. – Et. nec.

POSTEROINFERIOR, -OARA, posteroinferiori, -oare, adj. (Anat.) Care se afla in partea de dinapoi si de jos a unui organ. [Pr.: -ro-in-fe-ri-or] – Din fr. postero-inferieur.

SALBATICIE, salbaticii, s. f. 1. Stare in care se afla animalele salbatice; p. ext. insusire a ceea ce este salbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; fapta de om salbatic, crud, brutal. ◊ Loc. adv. Cu salbaticie = fioros, salbatic. 2. Stare a naturii nelucrate, netransformate de mana omului. 3. Loc pustiu, neumblat; pustietate. 4. Izolare de lume, singuratate. ♦ Timiditate, sfiosenie. 5. Prima perioada din istoria societatii primitive, care incepe o data cu constituirea aspectului actual al omului si cu aparitia limbajului articulat. 6. Stare de inapoiere, lipsa de civilizatie; primitivism. ♦ Loc unde nu a patruns civilizatia. [var.: (pop.) salbatacie s. f.] – Salbatic + suf. -ie.

A LASA las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare

MURIBUND, -A adj., s.m. si f. (Cel) care se afla pe moarte, in agonie. ♦ (Fig.) (Cel) care este pe punctul de a disparea; (p. ext.) (om) slab. [< lat. moribundus, cf. fr. moribond].

INTERIOR² ~oara ( ~ori, ~oare) (in opozitie cu exterior) 1) Care se afla in partea de dinauntru a ceva; de dinauntru; intern; launtric. 2) Care tine de psihic. [Sil. -ri-or] /<lat. interior, ~oris, fr. interieur

LELE f. pop. (folosit si ca termen de adresare pe langa numele respectiv) 1) Sora mai mare sau orice femeie mai in varsta. 2) (in poezia populara) Femeie in raport cu barbatul cu care se afla in relatii de dragoste; mandra; iubita. 3) peior. Femeie de moravuri usoare. ◊ Pui (sau fecior, fiu) de ~ om smecher, siret; cotcar. A umbla in dorul ~ii a umbla fara rost, brambura. A pleca in dorul ~ii a se duce fara a sti unde. [G.-D. lelei] /<bulg. lelja

MIZERABIL, -A, mizerabili, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Om) ticalos, nemernic, infam. 2. Adj. Lipsit de (orice) valoare, de insemnatate; de calitate foarte proasta. 3. Adj. Care se afla intr-o stare foarte proasta, vrednica de plans; nenorocit, jalnic. ♦ Care denota o situatie foarte proasta; cu aspect urat, saracacios. – Din fr. miserable.

DINAPOI adv. 1. In partea din urma; in spate, inapoi, dindarat. ♦ (Adjectival) Care se afla in spate; posterior. ♦ (Substantivat; in forma dinapoia) Jumatatea din spate a corpului unui animal sau al unui om. 2. De la spate, din urma, dindarat. – De⁴ + inapoi.

StuPI, stupesc, vb. IV. Intranz. si tranz. (Reg.) A scuipa. ♦ Tranz. Spec. A scuipa sau a se face ca scuipa in semn de batjocorire, de injosire a cuiva. ♦ Tranz. A elimina un obiect aflat sau introdus in gura. ◊ Expr. A-si stupi sufletul (cu cineva) = a se chinui mult cu un om nepriceput sau indaratnic. ♦ (Despre pisici) A-si incorda corpul intr-un gest de aparare sau de atac, insotit de un pufait specific. – Probabil lat. *stupire (< *scuppire + sputare).

DINCOLO adv. In partea cealalta (opusa vorbitorului). ~ de Nistru. ◊ De ~ din partea opusa locului unde se afla vorbitorul. Pe ~ prin partea cealalta; pe ocolite. Asa si pe ~ intr-un fel pe care vorbitorul nu vrea sa-l precizeze; asa si asa. /de + incolo

POSTERIOR, -OARA adj. 1. Care urmeaza, care este dupa ceva (in ordinea scurgerii timpului); ulterior. 2. aflat in partea dinapoi; dorsal. ♦ (Despre vocale) Care se articuleaza in partea dinapoi a cavitatii bucale. [Pron. -ri-or. / cf. fr. posterieur, lat. posterior].

CAMPANILA, campanile, s. f. 1. Clopotnita in forma de turn inalt, construita langa o biserica sau chiar deasupra ei (caracteristica arhitecturii italiene din sec. XI-XVI). 2. turnulet situat in partea superioara a unui edificiu, in care se afla un clopot, un orologiu etc. – Din it. campanile.

INVIOLABIL, -A, inviolabili, -e, adj. Care nu poate fi violat, incalcat, atins. ♦ Care se afla in mod legal la adapost de orice urmarire, de orice atingere, de orice incalcare sau orice pedepsire. – [Pr.: -vi-o-] – Din fr. inviolable, lat. inviolabilis.

MAMALIGA, mamaligi, s. f. Aliment preparat din faina de porumb (mai rar de mei, hrisca etc.) fiarta in apa. ◊ Expr. (Fam.) A o pune de mamaliga = a se afla sau a ajunge intr-o situatie dificila, neplacuta; a o pati; a da gres. ♦ Epitet depreciativ dat unui om lipsit de energie si de initiativa. [var.: (reg.) maliga s. f.] – Et. nec.

siliste (-ti), s. f. – 1. vatra satului. – 2. Pustiu, loc pe care s-a aflat altadata o populatie. – var. seliste, saliste. Megl. selisti. Sl. (bg., sb., cr.) seliste (Tiktin; Conev 60; Iordan, BL, VI, 39).

capatii (vest) si -ai (est) n., pl. ie (lat. capitaneum, cap, capat, d. caput, cap, ca intii d. antaneus). Ceia ce pui supt [!] cap ca sa dormi, ca perna sau alt-ceva. Partea patului unde se pune perna. Lemn scurt si gros pus supt o lada, un butoi s. a. (V. chezas). Bucata, virf dintr´o prajina, dintr´un drug, dintr´o funie s. a. A da de capatii, a afla, a descurca, a ajunge la un rezultat. A iesi la capatii, a ajunge la rezultat, a sfirsi bine. Om fara capatii (perna), vagabond, haimana.

EXTERIOR², -OARA, exteriori, -oare, adj. Care este in afara de..., care este pe din afara, aflat dincolo de o limita; extern. ◊ Comert exterior = relatii de schimb economic ale unei tari cu tarile straine. [Pr.: -ri-or] – Fr. exterieur (lat. lit. exterior).

MOVILA, movile, s. f. 1. Ridicatura de pamant naturala, mai mica si mai rotunjita decat dealul, care se afla de obicei in regiunile de campie sau de podisuri joase. 2. Mica ridicatura de pamant sau de pietre, facuta de om pentru a servi ca semn de hotar, de aducere aminte pentru un mort etc. 3. Gramada de obiecte (de acelasi fel); morman, maldar. – Din sl. mogyla.

INVIOLABIL, -A adj. De neviolat; care nu poate fi incalcat, atins. ♦ Care se afla in mod legal la adapost de orice urmarire, de orice atingere, de orice incalcare sau de orice pedepsire. [Pron. -vi-o-. / cf. lat. inviolabilis, fr. inviolable].

asezatura f., pl. i. Felu cum is asezate lucrurile ori oamenii, ordine. Podis, terasa, loc ses. Intre altele mai accidentale: in deal se intinde o asezatura, pe care se afla satu Mihoreni. V. grind.

Actaeon, vinator vestit, fiul lui Aristaeus si al Autonoei. Odata, pe cind se afla in padure la vinatoare, a zarit-o pe Artemis care se imbaia in apa unui riu, impreuna cu nimfele ei. Minioasa, zeita l-a transformat in cerb. Sub aceasta infatisare, nefericitul vinator a fost sfisiat de catre proprii sai ciini pe muntele Cithaeron.

NENOROCIT, -A, nenorociti, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care se gaseste intr-o situatie vrednica de plans, care este lipsita de noroc, de fericire, care are de indurat un mare necaz, o mare suferinta; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situatii) Care inspira mila, tristete; vrednic de plans, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul in care se afla cineva) Care denota o situatie foarte proasta, vrednica de plans; p. ext. sarac, saracacios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. si f. (Om) ticalos, de nimic. – V. nenoroci.

CICEU, veche cetate in Transilvania, construita intre 1203 si 1304. Impreuna cu terit. inconjurator, a constituit din 1489 un apanaj al domnilor Moldovei; cu toate ca cetatea a fost darimata in 1544 din ordinul reginei Isabela, domeniul ei feudal a ramas in stapinirea domnilor Moldovei pina in vremea lui Alexandru Lapusneanu; incorporat ulterior domeniului cetatii Gherla. Ruinele cetatii se afla linga com. Ciceu-Giurlesti (jud. Bistrita-Nasaud).

PRAPADIT, -A, prapaditi, -te, adj. (Despre obiecte, cladiri, bunuri etc.) Care se afla intr-o stare mizerabila, care este stricat, deteriorat, daramat, saracacios; (despre fiinte) cu fortele fizice (sau morale) epuizate; vlaguit, extenuat, sfarsit. ♦ (Substantivat) Om sarac, sarman; om nenorocit, amarat; p. ext. om chinuit, nefericit, obidit. – V. prapadi.

DOMNIE, domnii, s. f. 1. Autoritatea politica si juridica a domnului (3); demnitatea de domn. ♦ Timpul cat un domn (3) se afla la conducerea tarii. ♦ Regiune sau populatie stapanita de un domn (3). 2. Dominatie, stapanire, putere. 3. (Inv.; formeaza locutiuni pronominale cu valoare de pronume de reverenta) Vom face cum vei hotari domnia-ta. ♦ (Cu valoare de pronume al maiestatii) Maria-ta. – Domn + suf. -ie.

RASCRUCE, rascruci, s. f. 1. Loc unde se incruciseaza sau de unde se separa doua sau mai multe drumuri; raspantie. ◊ (Pop.) Rascrucile cerului = punctul de pe bolta cereasca in care se afla Soarele la amiaza; zenit. ◊ Loc. adj. si adv. In rascruce = (care este) in forma de cruce; crucis. 2. Fig. Moment hotarator in viata unui om, a unui popor etc.; cotitura. 3. Parte a carului de care se prind sleaurile. 4. Cruce de lemn care imparte o fereastra in mai multe despartituri. 5. Parte a vartelnitei formata din doua stinghii incrucisate de care sunt prinse fofezele; fofelnita. – Ras- + cruce.

DISJUNCTIV, -A adj. (log.) care se afla intr–un raport de disjunctie. ◊ propozitie disjunctiva (si s. f.) = propozitie coordonata care se gaseste intr–un raport de excludere fata de coordonata ei; conjunctie disjunctiva = conjunctie care leaga propozitii disjunctive. (< fr. disjonctif, lat. disiunctivus)

STRAIN ~a (~i, ~e) si substantival 1) Care tine de alta tara; propriu altei tari. turisti ~i. 2) Care este originar din alta parte. Om ~. ◊ Prin ~i printre oameni necunoscuti; departe de casa, de patrie. 3) Care este proprietatea altora; care nu apartine vorbitorului. Lucruri ~e. 4) (despre persoane) Care nu se afla in relatii de rudenie; care nu este inrudit; care este membru al altei familii. Copil ~. 5) Care impartaseste conceptii contrare celor unanim acceptate; care este adeptul unei viziuni de alta natura. 6) si adverbial Care este despartit de mediul din jur; separat; izolat. 7) Care este diferit (ca natura) de mediul in care se afla. Corp ~. 8) Care nu se leaga (de ceva); care este departe (de ceva). ~ de aceste preocupari. /<lat. extraneus

CAMBRAT, -A (‹ cambra) adj. Curbat in forma de cerc. ♦ Pozitie c. = (la om) atitudine fortata a corpului (indoit) in care sint solicitati toti muschii ce intervin in mentinerea echilibrului; (la animalele patrupede) pozitie fortata in care membrele anterioare se afla inapoia liniei de aplomb, iar cele posterioare inaintea acesteia.

PIEPT¹ ~uri n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului cuprinsa intre gat si abdomen; torace. ◊ Cosul ~ului cavitate toracica. Boala de ~ tuberculoza pulmonara. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla unul langa altul; lupta corp la corp. Cu ~ul deschis fara frica. Cu capul in ~ cu capul in jos, aplecat. Cu mainile (incrucisate) la ~ fara a face ceva; fara treaba. Cu mainile pe ~ decedat. A strange la ~ a cuprinde; a imbratisa. A se bate cu pumnii in ~ a se lauda peste masura. A tine ~ a rezista. 2) (la unele animale) Carne de pe aceasta parte a corpului folosita in alimentatie. ~ de gaina. 3) la sing. Organ-pereche de secretie a laptelui la femei, dispus in partea de sus a corpului; tata; san; mamela. ◊ A da ~ a alapta. A avea ~ a avea lapte (in perioada de alaptare). 4) Coasta de deal sau de munte; versant. /<lat. pectus

rasfug (-guri), s. n. – 1. Inflamatie a ugerului la oi. – 2. Mesteca (Chondrilla juncea). – 3. Dalac (Paris quadrifolia). – var. rasfulg. Origine indoielnica. Tiktin pune in legatura acest cuvint cu mr. sfulg „fulger”, it. sfolgorare „a fulgera”. E greu de aflat originea cuvintului, atita timp cit boala pe care o indica este nedeterminata (Dame o traduce prin: „ameteala a oilor”; dupa Scriban, se crede ca este o boala datorata alegarii oilor). Nu trebuie eliminata legatura cu fugi. – Der. rasfu(l)gi, vb. (a se imbolnavi oile).

MAtuR ~a (~i, ~e) 1) (despre organisme, fiinte) Care se afla in stare de dezvoltare deplina; ajuns in faza de maturitate; adult. 2) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care denota profunzime si maturitate; cu intelepciune profunda si serioasa. Om ~. Judecata ~a. /<lat. maturus, it. maturo

SLOBOD ~da (~zi, ~de) pop. 1) (despre persoane) Care se bucura de libertate; care poate face ce vrea; liber. ◊ A avea mana ~da a fi darnic. Cu inima ~da linistit, impacat. 2) (despre oameni) Care are drepturi politice si cetatenesti depline; liber. 3) (despre state, popoare) Care nu se afla sub stapanire straina; nestapanit de alt stat; neatarnat; liber; suveran; autonom; independent. 4) si adverbial (despre actiuni) Care se efectueaza fara restrictii; care se face cu usurinta; fara efort; nestanjenit; nestingherit; liber. Respiratie ~da. A pasi ~. 5) Care nu este ocupat; liber. Odaie ~da. Drum ~. 6) (despre timp) Care poate fi folosit dupa bunul plac al cuiva; disponibil. Zi ~da. 7): Cu ~da cu desertul; fara incarcatura. /<sl. slobodi, svobodu

OSTROGOTI (‹ fr.; lat. Ostrogothus „gotii de est”) s. m. pl. Populatie de neam germanic apartinand ramurii rasaritene a gotilor. In sec. 3-4 se aflau pe teritoriul dintre Don si Nistru (in N se intindeau pana in S actualului stat Belarus, iar in S pana la Marea Neagra). Invinsi de huni (370/375) o parte dintre ei s-au asezat de-a lungul Dunarii (c. 450); cand s-a prabusit (454-455), Theodoric a condus invazia o. in Pen. Italica, unde a intemeiat Regatul o. (489-553). Statul lor a fost cucerit de imparatul bizantin Iustinian I, dupa care rolul istoric al o. inceteaza.

POSTERIOR, -OARA, posteriori, -oare, adj. 1. Care vine, urmeaza sau se petrece dupa cineva sau ceva; ulterior. ♦ (Adverbial) Mai tarziu. 2. Care se afla sau este asezat in partea dindarat, de dinapoi. ♦ (Despre sunete, in special despre vocale) Al carui punct de articulatie este situat in partea de dinapoi a cavitatii bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. posterieur, lat. posterior.

UNIVERSITATE ~ati f. 1) Institutie de invatamant superior, avand mai multe facultati. ~atea de Stat din Moldova. ~ privata. ◊ ~ populara institutie pentru adulti, care ofera cursantilor cunostinte generale din variate domenii. 2) Cladire unde se afla aceasta institutie. [G.-D. universitatii] /<fr. universite, lat. universitas, ~atis

GREUTATE ~ati f. 1) Forta exercitata asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pamant. ◊ ~ specifica a) greutatea unitatii de volum dintr-un corp; b) valoare. 2) valoarea numerica a unui corp aflat la cantarire. ~atea unei banderole. 3) Piesa de metal etalonata, care serveste drept unitate de masura la cantarit. 4) sport Obiect metalic, de forma sferica, folosit in probele atletice de aruncari. 5) sport Dispozitiv de atletica grea, constand dintr-o bara de metal prevazuta la capete cu discuri de diferite dimensiuni; haltera. 6) Ceea ce se incarca intr-un vehicul (pentru a fi transportat); incarcatura. 7) Factor care incurca la realizarea unui lucru; dificultate. ◊ Cu (mare) ~ foarte greu. 8) fig. Senzatie neplacuta apasatoare. A simti o ~ pe suflet. 9) fam. Importanta recunoscuta intr-un anumit domeniu; pondere. 10) Putere de convingere in ceva; grad de incredintare de ceva. ~atea documentului. 11) Caracter grav; gravitate. ~atea crimei. [G.-D. greutatii] /<lat. grevitas, ~atis

STRADA ~azi f. 1) Drum special amenajat (pavat sau asfaltat) dintr-o localitate (de obicei urbana). ~ principala. ◊ Om de pe (sau din) ~ necunoscut; trecator. A arunca pe cineva in ~ a) a alunga pe cineva afara din casa; b) a lasa pe cineva pe drumuri; a saraci pe cineva. 2) Ansamblul pietonilor aflati la un moment dat pe un asemenea drum. 3) fig. Mediu asupra caruia societatea sau familia nu-si exercita influenta culturala. [G.-D. strazii] /<it. strada

KAROLYI [ka:roji], familie nobiliara maghiara. Mai importanti: 1. Sandor K, conte (1668-1743), general. In 1703, a luptat impotriva lui Francisc Rakoczi II, dar in acelasi an a trecut de partea lui. In 1711 a depus armele si a incheiat Pacea de la Satu Mare cu Habsburgii. 2. Mihaly K., conte Nagykaroly (1875-1955), om politic. Lider al aripii de stanga a Partidului Independentei. A luptat pentru desprinderea Ungariei din Imperiul Austro-Ungar. Prim-min. (1918-1919) si presedinte al Republicii Ungare (ian.-mart. 1919); a predat puterea lui Bela Kun. aflat in exil (1919-1946 si din 1949).

Acontius, tinar din insula Ceos care, sosind la Delos la sarbatorile date in cinstea zeitei Artemis, s-a indragostit de Cydippe, fiica unui nobil atenian. Pentru a cistiga dragostea tinerei, pe care a urmarit-o pina in templul lui Artemis, Acontius a recurs la un siretlic: el i-a aruncat fetei un mar pe care statea scris: „Jur pe templul lui Artemis sa ma casatoresc cu Acontius”. Citind cu glas tare ceea ce era scris pe mar, Cydippe a rostit in fata altarului zeitei cuvintele care constituiau de fapt un juramint. Reintorcindu-se la Athenae, unde tatal ei dorea s-o marite cu alt barbat, Cydippe a cazut bolnava: era la mijloc mina zeitei, care o pedepsea in felul acesta pentru sperjur. In cele din urma, consultind oracolul, tatal fetei a aflat de juramintul facut de fiica lui si a consimtit sa-i dea lui Acontius mina Cydippei.

MEDIU s.n. 1. Natura, spatiul inconjurator in care se afla o fiinta, un lucru etc. ◊ Mediu geografic = totalitatea conditiilor naturale exterioare ale vietii sociale, care constituie una dintre conditiile necesare si permanente ale vietii materiale a societatii si unul dintre factorii care influenteaza dezvoltarea ei. ♦ Orice substanta in care se produce sau se propaga un fenomen. ◊ Mediu de cultura = solutie nutritiva sterilizata, folosita pentru inmultirea microbilor in laborator in diverse scopuri. 2. Societatea, lumea in mijlocul careia traieste cineva. 3. (In forma medium) (Cel) care pretinde ca poate inlesni comunicarea cu spiritele in practicile oculte. [Pron. -diu, var. medium s.n. / cf. lat. medium, fr. medium].

SPATA¹ spete f. 1) (la om) Os lat triunghiular, care constituie partea posterioara a articulatiei umarului; omoplat. 2) Portiune a corpului din regiunea acestui os. ◊ Lat in spete spatos, robust. ~a-d******i varietate de feriga cu frunze foarte dintate. 3) (la animale) Os lat care se afla in partea de sus a membrelor anterioare. 4) Parte a corpului din regiunea respectiva. 5) rar Speteaza a scaunului. /<lat. spatha

SItuATIE ~i f. 1) Ansamblu de imprejurari in care se afla o persoana, o colectivitate, un popor sau o tara la un moment dat; stare de fapt. ~ economica. ~ familiala. ◊ A te pune in ~a cuiva a cauta sa intelegi comportarea cuiva, inchipuindu-te in locul lui. A fi la inaltimea ~ei a corespunde pe deplin unei sarcini incredintate; a fi la nivel. Iesire din ~ modalitate de a iesi dintr-o incurcatura; solutie. ~a obliga pozitia ocupata implica responsabilitate. 2) Pozitie sociala sau materiala. ◊ Om cu ~ om aranjat. A-i face cuiva o ~ a ajuta pe cineva sa avanseze. 3) Totalitate de bunuri materiale pe care le poseda o persoana sau o colectivitate; avere. 4) Dispozitie spirituala; stare sufleteasca. 5) Document prin care se prezinta o stare de lucruri; scurta dare de seama. [G.-D. situatiei; Sil. -tu-a-ti-e] /<lat. situato, ~onis, fr. situation

blajin, -a adj. (vsl. blazinu, blazinyi, bun, si blazenu, fericit, part. d. blaziti, a ferici, adica „a face bun”, d. blagu, bun). Bun si blind: om blajin. Adv. A vorbi blajin. M. pl. Mold. Niste oameni buni si evlaviosi care, dupa credinta poporului, traiesc undeva departe, pe linga apa Simbetei, la marginea lumii. Pastele lor cade Lunea dupa Duminica Tomii, iar despre asta el nu afla decit atunci cind ajung la ei cojile de oua rosii, pe care poporu inadins le arunca pe riuri, ca sa ajunga si la ei vestea invierii lui Hristos. In Buc. se numesc Rocmani.

EXTERIOR, -OARA, exteriori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este in afara de..., care este pe din afara, aflat dincolo de o limita; extern. ◊ Comert exterior = totalitatea importurilor si exporturilor unei tari. 2. S. n. Partea din afara a unui lucru; fatada. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, imbracaminte, comportare etc.; tinuta, infatisare, aspect, alura. [Pr.: -ri-or] – Din fr. exterieur, lat. exterior.

aud (est) si auz (vest), a auzi v. tr. (lat. audire, it. udire, vpv. auzir, fr. ouir, sp. oir, pg. ouvir). Prind (percep, primesc) cu simtu auzului, simt sunetu: a auzi o vorba, niste pasi, tunetu. Aflu: am auzit c´a murit, n´am auzit nimica despre asta. Ascult, cercetez: a auzi marturii [!]. Mai auzii una! exclamatiune ironica la auzu unei vesti ridicule. Sa te-auda Dumnezeu! exclamatiune pin [!] care dorim sa se implineasca urarea sau dorinta cuiva. Sa auzim de bine! formula de salutare la despartire. Ia´uzi! (din ia auzi), exclamatiune de atras atentiunea asupra unui zgomot, unui cintec sau unei vesti surprinzatoare. Aud? vorba pin care aratam ca asteptam ordinu sau ca n´am auzit bine ce s´a zis si dorim sa se repete vorba (mai intim sau mai obraznic „ce?”, mai politicos „poftim?”).

Amphitryon (sau Amphitruo), fiul lui Alcaeus si sotul Alcmenei (v. si Alcmene). In timp ce Amphitryon era plecat sa lupte cu teleboenii, Zeus, imprumutindu-i infatisarea, s-a unit cu Alcmene. In aceeasi noapte s-a reintors si Amphitryon. Din dubla unire cu Zeus si cu sotul ei, Alcmene a nascut doi fii: pe Heracles si pe Iphicles. La interventia lui Zeus, Amphitryon a iertat-o pe Alcmene. Pentru a-si recunoaste insa fiul adevarat, si imboldit de Hera, se spunea ca ar fi introdus in incaperea in care se aflau copiii doi serpi. La vederea lor Iphicles s-a tras inapoi ingrozit. Heracles in schimb, desi in virsta de numai 10 luni, i-a sugrumat, dovedindu-si prin aceasta originea divina. La inceput Amphitryon l-a crescut pe Heracles in casa sa. Mai tirziu temindu-se de forta eroului, a cautat sa-l indeparteze, trimitindu-l la tara sa-i pazeasca cirezile de vite. Amphitryon a murit luptind alaturi de Heracles impotriva lui Erginus, regele din Orchomenus.

ZERO, zerouri, s. n. 1. Numar care, in numaratoare, se afla inainte de unu si care se indica prin cifra 0. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanta unui lucru. ♦ Cifra reprezentand numarul de mai sus, pusa la dreapta altei cifre pentru a mari de zece ori valoarea unui numar; nula. 2. Fig. Om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Grad de temperatura fixat in unele sisteme de masura a temperaturii (Reaumur, Celsius) la punctul de inghetare a apei distilate la presiunea normala. ◊ Zero absolut = temperatura de minus 273 de grade Celsius, socotita ca cea mai joasa temperatura posibila. – Fr. zero (< it.).

antimoniu n. (mlat. antimonium, care se afla la Constantin Africanu, d. vgr. anti, contra, si fr. moine, monah, calugar, fiind-ca alchimistu vasile valentin, staret de minastire in sec. 15, vazind ca porcii se ingrasa cu niste aliaj de antimoniu si arsenic, a dat acest aliaj si celor-lalti calugari, care slabira ori murira. Deci acest metal e „contra calugarilor”). Chim. Stibiu.

argint n. (lat. argentum, it. argento, pv. argen, fr. argent, vsp. argento). Un metal pretios alb. Moneta [!] de argint: a plati in argint. Pl. arginturi, lucruri de argint, argintarii. Pl. m. Bani de argint: Iuda il vindu pe Hristos pe trei-zeci de arginti. Iubitor de argint, iubitor de bani. Argint viu, mercur. Fig. Om vioi. – Argintu e foarte maleabil si ductil si nu se altereaza in aer. In acide se altereaza cu greu. Se aliaza mai ales cu cupru (ca la monete) si cu mercuru. Se gaseste mai tot-de-a-una amestecat cu sulf, clor, brom, iod s. a. Se afla mine de argint in Suedia, Norvegia, Rusia s. a., dar cele mai bogate-s in Peru si Mexic.

TRUNCHI, trunchiuri, s. n. 1. Partea cea mai groasa a unui copac, cuprinsa intre radacina si locul de unde pornesc ramurile principale; tulpina. ♦ tulpina unui copac taiat (de la nivelul solului, uneori curatata de crengi si de coaja); bustean. ♦ Bucata groasa de lemn (din tulpina unui copac) pe care se crapa lemnele de foc, se taie carnea etc. 2. Trupul unui om, fara cap si fara membre. 3. ♦ (Anat.; in sintagma) Trunchi cerebral = portiunea nevraxului alcatuita din maduva prelungita, punte si mezencefal. 4. (In sintagma) Trunchi de piramida (sau de con, de prisma) = corp geometric obtinut prin sectionarea unei piramide (sau a unui con etc.) printr-un plan paralel cu baza si aflat intre acest plan si baza. – Lat. trunculus.

Eleusis 1. Intemeietorul mitic al cetatii Eleusis. Era fiul zeului Hermes si tatal lui Triptolemus. Intr-o noapte Eleusis a surprins-o pe Demeter cind se pregatea sa-l treaca prin foc pe Triptolemus ca sa-l faca nemuritor. Tatal, inspaimintat, a dat un strigat. Speriata la rindul ei, Demeter l-a scapat in foc pe Triptolemus, pe care-l tinea deasupra flacarilor. vazindu-si dorinta zadarnicita, zeita minioasa l-a ucis pe Eleusis. Mai exista o varianta a acestei intimplari, atribuita insa lui Demophon, fratele lui Triptolemus (v. si Demopho(o)n 1.). 2. Cetate din Attica unde se afla un templu maret inchinat zeitei Demeter. Tot acolo se celebrau si Misterele Eleusine.

COMANDA s. f. 1. ordin, dispozitie, porunca. ◊ ton de ~ = ton poruncitor. 2. conducere a unei unitati militare. ◊ post de ~ = loc unde sta comandantul trupelor si de unde transmite comanda operatiilor. ♦ ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultana a unei miscari. 3. actiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ echipamentul necesar efectuarii ei. ◊ dubla ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloti sa actioneze comenzile. ♦ (inform.) instructiune, parte integranta a informatiei transmise calculatorului de catre utilizator. 4. cerere de marfa adresata unui furnizor, lucrare ceruta unui meserias, unui antreprenor etc. ♦ marfa comandata. ◊ de ~ = executat dupa indicatiile clientului. 5. (mar.) suprastructura pe o nava in care se afla timoneria, camera hartilor, cabina comandantului etc. 6. parama subtire (saula) cu care se infasoara capatul unei parame groase, impiedicandu-i despletirea. (

INFERIOR¹ ~oara (~ori, ~oare) 1) (in opozitie cu superior) Care se afla in partea de jos; situat in partea de jos; de (din) jos. 2) (despre cursul unei ape curgatoare) Care este mai aproape de mare decat de izvor. 3) Care ocupa treapta cea mai joasa intr-o ierarhie. Situatie sociala ~oara. 4) Care este de calitate mai proasta; de valoare mai mica; mai putin important. [Sil. -ri-or] /<fr. inferieur, lat. inferior

INDICE ~i m. 1) mat. chim. Semn (numar sau litera) pus alaturi de o litera (de obicei la dreapta ei si mai jos) pentru a-i preciza valoarea si semnificatia. 2) Expresie numerica ce caracterizeaza din punct de vedere cantitativ un fenomen social-economic. 3) Ac la instrumentele de masurat care indica valorile unei marimi variabile; indicator; aratator. 4) Lista (alfabetica) a numelor citate, a termenilor sau a materiilor dintr-o carte, cu indicarea paginilor unde se afla; index. /<lat. index, ~icis, it. indice

DISLOCA, disloc, vb. I. Tranz. si refl. A (se) misca din locul unde se afla, a (se) deplasa, a (se) desprinde (din intregul din care face parte). ♦ Refl. (Despre straturi geologice) A-si modifica pozitia initiala (orizontala). ♦ Tranz. si refl. (Med.) A (se) deplasa (un os sau un membru) din articulatii. ♦ Tranz. A deplasa trupele dintr-un loc in altul, a le schimba dintr-o garnizoana in alta. ♦ Tranz. A separa doi termeni ai unui grup sintactic prin introducerea intre ei a unui cuvant sau a mai multor cuvinte. – Din fr. disloquer, lat. dislocare.

Gorgones, (Euryale, Stheno si Medusa) cele trei fiice monstruoase ale lui Phoreys si Ceto. Dintre ele, primele doua erau nemuritoare. Medusa – considerata prin excelenta „gorgona” – era muritoare. Salasul gorgonelor se afla la capatul lumii, in apropierea Gradinii Hesperidelor. Ele aveau o infatisare inspaimintatoare: in jurul capetelor li se incolaceau zeci de serpi, privirile lor de foc impietreau pe oricine le-ar fi intilnit; aveau brate de bronz si aripi de aur, cu ajutorul carora se inaltau in vazduh. Perseus a reusit sa ucida Medusa in timp ce dormea (v. Perseus). Cind i-a taiat capul, din gitul ei retezat au iesit cei doi fii pe care i-i daruise Poseidon, singurul dintre zei care avusese curajul sa se impreune cu ea: Chrysaor si calul inaripat Pegasus. Mai tirziu, zeita Athena si-a impodobit egida cu chipul Medusei, a carei simpla vedere transforma pe orice muritor in stana de piatra. Singele ei, adunat de Perseus, putea fi folosit cind ca o otrava ucigatoare, cind ca un leac tamaduitor.

PARALEL¹, -A I. adj. 1. (mat.; despre drepte, planuri) care se afla la o distanta constanta unul de altul si care nu se pot intalni oricat ar fi prelungite. 2. care se produce concomitent si se desfasoara in mod similar cu altceva. 3. (inform.; despre operatii) in care ansamblul de biti este tratat simultan; (despre masini, organe) unde mai multe operatii se efectueaza simultan. II. s. n. dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. III. s. f. 1. linie, suprafata situata in toata intinderea ei la egala distanta de alta linie sau suprafata cu care nu se intretaie oricat de mult s-ar prelungi. ◊ fiecare dintre cercurile imaginare paralele cu ecuatorul care unesc punctele de egala latitudine de pe suprafata Pamantului. 2. (pl.) aparat de gimnastica din doua bare paralele sustinute de stalpi. 3. comparatie, apropiere intre doua fiinte, lucruri, fenomene etc., in care se scot in evidenta asemanarile si deosebirile; paralelism (2). (< fr. parallele, lat. paralelus, gr. parallelos, /II/ germ. Parallele)

TERMEN I. s. n. 1. data dinainte fixata pentru executarea unei plati, obligatii etc.; scadenta. 2. interval de timp (dinainte stabilit) in limita caruia trebuie sa se infaptuiasca, sa se intample ceva. 3. eveniment viitor si sigur in ce priveste producerea lui, dar incert in ceea ce priveste data la care se va produce. 4. (despre ostasi) in termen = in curs de satisfacere a serviciului militar. II. s. m. 1. cuvant, vorba, expresie. 2. fiecare dintre elementele unei comparatii. 3. (mat.) fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele ce alcatuiesc o progresie sau un raport. 4. element primar al unui enunt sau sistem logic. ♦ fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism. 5. (fiz.) termen spectral = marime proportionala cu energia oricareia dintre starile in care se poate afla un atom. 6. (fig.; pl.) relatie (buna sau rea) cu cineva. (< lat. termen, dupa fr. terme)

SUPERIOR, -OARA adj. 1. Asezat in partea de sus; deasupra, de sus. ♦ (Despre cursuri de apa) Care se afla spre izvor. 2. Care are un loc inalt (intr-o ordine, intr-o ierarhie). 3. Care se distinge, se deosebeste prin calitati, prin merite deosebite; care este la un nivel mai inalt. ♦ Matematici superioare = parte a matematicii care foloseste metode de cercetare foarte complexe. // s.m. si f. Cel care ocupa un loc mai important intr-o ierarhie fata de cei pe care ii are in subordine; cel care are un grad mai mare decat altul. [Pron. -ri-or. / cf. lat. superior, fr. superieur].

DINAINTE adv. 1. (Local) In fata, inainte. ◊ Loc. adj. De dinainte = aflat in fata. ◊ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut sa spuna, a-si da fara voie gandurile pe fata. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu indrazni (din prea mare respect sau consideratie) sa se arate in fata cuiva; a acorda cuiva o deosebita consideratie. ♦ (Adjectival, invar.) Din fata, anterior. Randul dinainte. ♦ (Substantivat; in forma dinaintea) Jumatatea din fata a corpului unui animal sau al unui om. 2. (Temporal) De mai inainte, de mai de mult. ◊ Loc. adj. De dinainte = de adineauri: pomenit cu o ocazie anterioara. ♦ Din timp, de cu vreme. – De⁴ + inainte.

ghici (ghicesc, ghicit), vb. – A descoperi, a afla, a intui. – var. (inv.) gici. Mr. angucescu, angucire. Origine obscura. Pare a fi in legatura cu sl. gadati „a ghici” (Cihac, II, 111; Berneker 288), prin intermediul sl. gadaci „ghicitor” (DAR) sau al bg. gatka „ghicitoare” (Pascu, apud Philippide, II, 714), de unde o forma rom. *gid(a)ci sau gitci, redusa ulterior. Cf. si bg. gatkam „a propune o ghicitoare”, gadam „a ghici”. Der. de la ghioc, propusa de Laurian si pastrata de Scriban, nu pare posibila. Der. ghicitor, s. m. (om care prezice viitorul); ghicitoare, s. f. (femeie care prezice viitorul; cimilitura; brindusa-de-toamna, Colchicum autumnale); ghicitura, s. f. (cimilitura); ghiceala, s. f. (cimilitura).

DINCOLO adv. 1. In partea cealalta, in partea opusa vorbitorului. Loc. adj. De dincolo = care se afla in cealalta parte; care se afla peste hotare. ◊ Loc. prep. Dincolo de... = a) in partea cealalta a...; b) in afara celor spuse. Pe dincolo = in partea cealalta (trecand de-a curmezisul sau pe ocolite), prin cealalta parte. ♦ (In credintele religioase) In lumea cealalta, in lumea de apoi. 2. (In corelatie cu „ici”, „colo”, „aici” etc.) In alta parte. Aici infloreste o floare, dincolo un copac. ◊ Expr. Asa si pe dincolo = asa cum s-a spus mai sus, in felul in care se cunoaste sau intr-un fel pe care vorbitorul nu vrea sa-l spuna [Acc. si: dincolo] – De⁴ + incolo.

ARBORE ~i m. 1) Planta lemnoasa cu tulpina inalta si cu crengi ramificate, pe care se afla frunzele, formand o coroana; copac. ◊ ~ de cacao planta lemnoasa tropicala cultivata pentru seminte comestibile. ~ de cafea planta lemnoasa tropicala din care se obtine cafeaua si cofeina. ~ de cauciuc planta lemnoasa tropicala din scoarta careia se extrage un suc, prin coagularea caruia se obtine cauciucul brut. ~ de chinchina planta lemnoasa tropicala din a carei scoarta se extrage chinina. ~ de paine planta lemnoasa exotica avand fructe mari, sferice, cu gust de paine, care se consuma fierte si coapte. ~ genealogic figura in forma de copac reprezentand ramificatiile unei familii si filiatia membrilor ei. ~ele vietii a) arbore exotic cu tulpina inalta, cu coroana deasa, foarte ramuroasa, si cu frunze mici solzoase, cultivata ca planta decorativa; tuia; b) forma a unei figuri reprezentand evolutia omului dea lungul vietii sale. 2) Organ de masina care transmite o miscare prin rotire in jurul axei sale. 3) Stalp de lemn sau de metal fixat vertical pe o nava pentru a sustine panzele si instalatiile de semnalizare; catarg. /<lat. arbor, ~oris

DINTRE prep. 1. (Introduce un atribut care arata locul ocupat de cineva sau de ceva intre doua sau mai multe obiecte) Care se afla intre..., in mijlocul... Spatiul dintre pat si masa. ♦ (Introduce un complement care arata punctul de plecare) Din mijlocul... Iese luna dintre nori. 2. (Introduce un atribut care arata detasarea unui obiect din mijlocul mai multora de acelasi fel) Printre, intre, din. Dintre sute de elevi. 3. (Introduce un atribut exprimand o corelatie sau o alternanta) Intre. Raportul dintre parte si intreg. 4. (Introduce un atribut care indica rastimpul dintre doua momente cunoscute) Situat intre.. Momentul dintre noapte si zi. 5. (Introduce un atribut care exprima un raport de reciprocitate) Care exista intre... S-au intarit legaturile dintre ei. – De⁴ + intre.

SARCINA, sarcini, s. f. 1. Greutate, incarcatura pe care o duce un om sau un animal; povara. ♦ Apasare, greutate. ♦ Fig. Povara, balast. 2. Legatura (de lemne, de fan, de paie) care poate fi dusa in spinare sau cu bratele. 3. Obligatie, indatorire, raspundere (materiala sau morala). ◊ Expr. A da pe cineva in sarcina cuiva = a da pe cineva in grija cuiva. A pune (ceva) in sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau raspunzator (de ceva). 4. Misiune. ♦ (Articulat, urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Calitate, slujba, rol. 5. Starea femeii gravide; perioada cat o femeie este gravida; graviditate. 6. Marime fizica care produce o stare de solicitare mecanica intr-un corp solid deformabil sau intr-un sistem fizic. ♦ Sarcina electrica = marime scalara ce caracterizeaza proprietatea unui corp de a crea in jurul sau un camp electric sau de a fi actionat atunci cand se afla in campul electric al altui corp. ♦ Putere activa data sau luata de un sistem tehnic generator, transmitator sau transformator de energie. – Lat. sarcina.

Eurydice 1. Sotia lui Orpheus. Odata, in timp ce se afla pe cimp, Aristaeus a vazut-o si, indragostindu-se de ea, a vrut s-o violeze (v. si Aristaeus). Cautind sa se salveze, Eurydice a luat-o la fuga, dar a fost muscata de un sarpe si a murit. Indurerat, Orpheus n-a pregetat sa coboare in Infern ca s-o intilneasca. Acolo, prin cintecele lui minunate a reusit sa-i induplece pe zeii subpaminteni sa i-o inapoieze pe Eurydice. El s-a legat insa cu juramint sa n-o priveasca inainte de a fi pasit dincolo de hotarele lumii subpamintene. Altfel urma s-o piarda pentru totdeauna. Orpheus nu si-a putut tine insa juramintul. El n-a putut rezista dorintei arzatoare de a-si privi sotia inainte de a ajunge pe pamint. In felul acesta Eurydice a ramas pentru totdeauna in lumea mortilor. 2. Mama lui Danae. 3. Sotia lui Creon, regele din Thebae. Auzind de moartea fiului ei, Haemon, s-a sinucis. 4. Fiica lui Amphiaraus si a Eriphylei.

SPATE ~ n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului situata de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gatului pana la sale); spinare. ◊ In ~ pe partea dindarat a corpului. Pe ~ culcat cu fata in sus. Din (sau la, pe la, de la, in) ~ din (sau in) urma; din dos. Adus de ~ incovoiat, indoit. A-i intoarce cuiva ~le a se supara pe cineva. Pe la ~ (sau pe la ~le cuiva) fara stirea cuiva. A nu sti nici cu ~le a nu avea nici o idee despre ceva; a nu banui nimic. A fi (sau a sta) cu grija (sau cu frica) in ~ a fi tot timpul nelinistit. A arunca ceva pe (sau in) ~le cuiva a) a da vina pe cineva; b) a lasa in seama altuia anumite obligatii. A avea ~ (tare) a fi protejat, sustinut (de cineva). 2) Proba sportiva de inot (cu fata in sus). 3) Partea dindarat a unui obiect; dos. In ~le casei. 4) Teritoriu aflat in urma frontului. In ~le dusmanului. /<lat. spatha