CORTEX, cortexuri, s. n. 1. Scoarta a unui copac. ♦ Coaja a unui fruct. 2. Invelis al parului, cuprins intre maduva centrala si cuticula exterioara. 3. (In sintagmele) Cortex cerebral = scoarta cerebrala. Cortex suprarenal = partea periferica a glandei suprarenale; glanda corticosuprarenala. – Din fr., lat. cortex.

CONDITIONAT, -A conditionati, -te, adj. (In expr.) Aer conditionat = aer mentinut prin instalatii speciale in conditii optime de temperatura, umiditate si puritate. (Psih.) Reflex conditionat = raspuns bazat pe legatura nervoasa temporara formata in scoarta cerebrala intre doua focare de e*******e care coincid in timp; constituie mecanismul fiziologic universal care sta la baza activitatii nervoase superioare la om si la animale si asigura adaptarea precisa a organismului la mediul inconjurator. [Pr.: -ti-o-]. – Fr. conditionne.

TALAMUS, talamusuri, s. n. Formatie anatomica nervoasa cenusie care constituie o parte a encefalului si care este situata la baza creierului, avand rol principal in integrarea e**********r senzitive si senzoriale care merg la scoarta cerebrala. – Din fr. thalamus.

SUBCORTICAL, -A, subcorticali, -e, adj. Care este situat sub scoarta cerebrala; privitor la aceasta regiune. – Sub¹- + cortical (dupa fr. sous-cortical).

CONDITIONAT, -A, conditionati, -te, adj. (In sintagmele) Aer conditionat = aer mentinut prin instalatii speciale in conditii optime de temperatura, umiditate si puritate. (Psih.) Reflex conditionat = reactie bazata pe legatura nervoasa temporara formata in scoarta cerebrala intre doua focare de e*******e care coincid in timp. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. conditionne.

CORTEX s. (ANAT.) cortex cerebral v. scoarta cerebrala; cortex suprarenal v. glanda cortico-suprarenala.

SCOARTA s. 1. v. coaja. 2. scoarta secundara v. feloderm. 3. (ANAT.) scoarta cerebrala = cortex cerebral. 4. v. litosfera. 5. v. copera. 6. covor, (rar) sandulie, (pop.) velinta, (inv. si reg.) tapet, (reg.) laicer, (prin Transilv. si Ban.) tehip, (Transilv. si Maram.) tol. (~ de perete.) 7. chilim. (O ~ inflorata.)

TALAMUS ~uri n. Parte a encefalului, situata la baza creierului, formata dintr-o masa de substanta cenusie prin care trec toate caile senzitive si senzoriale ce merg la scoarta cerebrala. /<fr. thalamus

AMFETAMINA s.f. (Biol.) Substanta care e****a scoarta cerebrala, inlaturand temporar somnul si foamea; benzedrina. [< fr. amphetamine].

CORTICO- Element prim de compunere savanta cu sensul „(referitor la) scoarta cerebrala”. [Var. cortic-. / < fr. cortic(o)-, cf. lat. cortex].

TALAMUS s.n. Parte a encefalului, situata la baza creierului, formata dintr-o masa de substanta cenusie prin care trec toate caile senzitive si senzoriale care merg la scoarta cerebrala. // (In forma talamo- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) talamus”, „apartinand talamusului”. [< fr. thalamus].

ANALIZATOR s. m. aparat al sistemului nervos, compus dintr-un organ de simt, din nervi si centrii corespunzatori din scoarta cerebrala. (dupa fr. analyseur)

CORTECTOMIE s. f. rezectie a unei parti din scoarta cerebrala. (< fr. cortectomie)

CORTEX s. n. parte extrema a unor organe animale sau vegetale; scoarta. ♦ ~ (cerebral) = scoarta cerebrala; ~ suprarenal = glanda corticosuprarenala. (< lat. cortex)

TALAMUS s. n. portiune a encefalului, la baza creierului, dintr-o masa de substanta cenusie prin care trec toate caile senzitive si senzoriale ce merg la scoarta cerebrala. (< fr. thalamus)

BROCA, Paul (1824-1880), chirurg si antropolog francez. Fondatorul scolii moderne de antropologie. Contributii in studierea localizarii diferitelor functii pe scoarta cerebrala, in special a centrului limbajului (centrul lui B.).

HIPNOTIZA, hipnotizez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A adormi pe cineva prin hipnoza, a-l face sa treaca la starea de hipnoza, a provoca aparitia unor faze hipnotice in celula scoartei cerebrale. – Din fr. hypnotiser.

SCOARTA, scoarte, s. f. 1. Invelis extern (gros si tare) al trunchiului si al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coaja. ◊ Expr. Obraz de scoarta = om necioplit, lipsit de rusine de buna-cuviinta. (Reg.) Mama (sau sora) de scoarta = mama (sau sora) vitrega. 2. Invelisul exterior si solid al globului pamantesc, cu o grosime care variaza intre 5 si 8 km in zona oceanica si intre 30 si 80 km in zona continentala; coaja care se formeaza la suprafata pamantului dupa ploi mari urmate de seceta. 3. (Anat.; in sintagma) scoarta cerebrala = partea exterioara a emisferelor cerebrale, formata din substanta nervoasa cenusie. 4. Coperta rigida a unei carti, a unui registru etc. ◊ Expr. Din scoarta in scoarta = de la prima pana la ultima pagina, de la inceput pana la sfarsit, in intregime. 5. Perete de scanduri cu care se inlocuiesc loitrele carului cand se transporta graunte. 6. Covor cu urzeala de lana sau bumbac si bateala din lana. – Lat. scortea.

SIMPATIC, -A, simpatici, -ce, adj. 1. Care inspira simpatie; placut, atragator. 2. (Inv.) Care da dovada de simpatie, plin de simpatie. ♦ (Rar) Favorabil, avantajos. 3. (In sintagma) Cerneala simpatica = cerneala incolora, care devine vizibila numai la caldura sau prin tratarea cu diferite solutii speciale (si care se intrebuinteaza pentru a scrie texte secrete). 4. (Anat.; in sintagmele) Sistem nervos simpatic sau (substantivat) marele simpatic = sistem nervos format din ganglioni si din fibre nervoase care regleaza, sub controlul scoartei cerebrale, functiile glandelor si ale organelor interne. Ganglioni (sau nervi etc.) simpatici = ganglioni (sau nervi etc.) care fac parte din sistemul nervos simpatic. – Din fr. sympathique.

PSIHOMOTOR, -OARE, psihomotori, -oare, adj. Care se refera la functiile motrice realizate prin activitatea nervoasa superioara; determinat de aceste functii. ◊ Centru psihomotor = regiune a scoartei cerebrale care intra in actiune sub influenta unei e*******i cerebrale fizice. – Din fr. psychomoteur.

LOCALIZARE, localizari, s. f. Actiunea de a (se) localiza si rezultatul ei. ♦ Localizari cerebrale = legarea diverselor procese psihice de anumite regiuni ale scoartei cerebrale. ♦ (Tehn.) Detectare si precizare a pozitiei unui obiect, a locului unui defect dintr-o piesa, a unui zacamant in scoarta terestra, a unui post de radioemisiune etc. ♦ Opera literara adaptata pentru a corespunde anumitor conditii de loc sau de timp. – V. localiza.

NEOCORTEX, neocortexuri, s. n. (Anat.) Portiune din creier care filogenetic este cea mai recenta si constituie la om cea mai mare parte a scoartei cerebrale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neo-cortex, engl. neocortex.

NEURASTENIE, neurastenii, s. f. Boala caracterizata prin tulburari functionale ale scoartei cerebrale, care se manifesta prin dureri de cap, insomnie, oboseala, depresiune psihica, anxietate, palpitatii, sufocari etc. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthenie.

ELECTROCORTICOGRAFIE s. f. Tehnica de studiere a activitatii electrice a scoartei cerebrale, care consta in aplicarea unor electrozi pe suprafata creierului. – Din fr. electrocorticographie.

SEMNALIZARE, semnalizari, s. f. 1. Actiunea de a semnaliza si rezultatul ei; instiintare, comunicare prin semnale. 2. (Psih.) Punere a organismului in legatura cu mediul, prin anumite semnale. ◊ Sistem de semnalizare = totalitatea semnalelor prin care organismul se pune in legatura cu mediul inconjurator, prin intermediul scoartei cerebrale. Primul sistem de semnalizare = activitatea de semnalizare legata de „semnalele directe”, adica de insusirile optice, acustice, olfactive etc. ale obiectelor din realitate. Al doilea sistem de semnalizare = activitatea de semnalizare specifica oamenilor, legata de cuvinte, denumite de Pavlov semnale ale semnalelor directe; limbajul. 3. (Concr.) Instalatie pe un aerodrom, la o cale ferata, intr-un port, la intersectiile strazilor cu ajutorul careia se fac comunicari prin semnale la distanta. – V. semnaliza.

CIRCUMVOLUTIE ~i f. 1) Cuta sinuoasa a scoartei cerebrale. 2) Rotire in jurul unui punct sau a unei axe. ~a Pamantului. [Art. circumvolutia; G.-D. circumvolutiei; Sil. -ti-e] /<lat. circonvolution

CORTEX ~uri n. 1) bot. Tesut vegetal care serveste drept invelis exterior al unor organe la plante. 2) anat. scoarta cerebrala. /<fr., lat. cortex

PSIHOMOTOR ~oare (~ori, ~oare) Care se refera concomitent la functiile motoare si la cele psihice. Tulburari ~oare. ◊ Centru ~ regiune a scoartei cerebrale care reactioneaza la e*********e externe. /<fr. psychomoteur

CORTICECTOMIE s.f. Ablatiune a unei parti a scoartei cerebrale, lasand neatinsa substanta alba. [Gen. -iei. / < fr. corticectomie].

CORTICOTOMIE s.f. (Med.) Incizie a scoartei cerebrale. [Gen. -iei. / < fr. corticotomie, cf. lat. cortex – scoarta, gr. tome – taiere].

PERICORTICAL, -A adj. 1. Situat in jurul invelisului exterior al unui organ animal sau vegetal. 2. Situat in jurul scoartei cerebrale. [Cf. fr. pericortical].

CORTEX s.n. 1. Scoarta (a unui copac). ♦ Coaja (a unui fruct). 2. Invelis al parului, cuprins intre maduva centrala si cuticula exterioara. 3. scoarta cerebrala. [Pl. -xuri. / < lat., fr. cortex].

LOCALIZARE s.f. Actiunea de a (se) localiza si rezultatul ei. ◊ Localizari cerebrale = legarea diverselor procese psihice de anumite regiuni ale scoartei cerebrale. ♦ Detectare si precizare a pozitiei unui obiect, a locului unui obiect intr-o piesa etc. ♦ Opera literara localizata. [< localiza].

NEOCORTEX s.n. (Anat.) Portiune din creier care constituie la om cea mai mare parte a scoartei cerebrale. [< fr. neo-cortex, cf. gr. neos – nou, lat. cortex – scoarta].

PSIHOMOTOR, -OARE adj. Centru psihomotor = regiune a scoartei cerebrale care intra in actiune sub influenta unei e******i cerebrale fizice. [Cf. fr. psychomoteur].

SEMNAL s.n. 1. Semn conventional folosit pentru transmiterea de informatii, de avertismente, de comenzi la distanta. ♦ Semnal topografic = baliza; exemplar, numar semnal = exemplar dintr-o carte sau o publicatie periodica, intocmit inainte de difuzare. ♦ Sunet conventional dupa care se recunosc anumite posturi de radio. 2. (Fig.) Tot ceea ce anunta, determina sau serveste ca impuls la incetarea unei actiuni. 3. Aparat, instrument pentru emiterea semnalelor. 4. Ceea ce indica un fenomen sau un obiect din lumea inconjuratoare si care, cu ajutorul scoartei cerebrale, face organismul sa actioneze intr-un anumit fel; semn, indiciu. [Pl. -le, -luri. / cf. fr. signal, it. segnale, dupa semn].

CORTICOTOMIE s. f. incizie a scoartei cerebrale. (< fr. corticotomie)

ELECTROCORTICOGRAFIE s. f. tehnica de studiere a activitatii electrice a scoartei cerebrale prin aplicarea unor electrozi pe suprafata creierului. (< fr. electrocorticographie)

ELECTROENCEFALOGRAFIE s. f. metoda de diagnostic bazata pe inregistrarea curentilor electrici care se produc la nivelul scoartei cerebrale. (< fr. electro-encephalographie)

LOCALIZARE s. f. 1. actiunea de a (se) localiza. ♦ ~ari cerebrale = legarea diverselor procese psihice de anumite regiuni ale scoartei cerebrale. ◊ opera literara localizata. 2. detectare si precizare a pozitiei unui obiect, a unui zacamant, a unui post de radioemisiune etc. 3. restrangere la un areal limitat, in distributia biogeografica a speciilor. (< localiza)

PERICORTICAL, -A adj. 1. situat in jurul invelisului exterior al unui organ animal sau vegetal. 2. din jurul scoartei cerebrale. (< fr. pericortical)

PSIHOMOTOR, -OARE adj. referitor la functiile motrice prin activitatea nervoasa superioara. ♦ centru ~ = regiune a scoartei cerebrale care intra in actiune sub influenta unei e******i nervoase, ca raspuns la un stimul fizic. (< fr. psychomoteur)

scoarta ~e f. 1) Strat exterior care acopera tulpinile si ramurile plantelor lemnoase; coaja. ◊ Cu obraz de ~ lipsit cu totul de rusine. Mama (sau sora) de ~ mama (sau sora) vitrega. ~ terestra invelisul solid al Pamantului. ~ cerebrala strat superior al emisferelor cerebrale, constituit din substanta cenusie.) 2) Coperta tare a unei carti. ◊ A citi din ~ in ~ a citi de la inceput pana la sfarsit. 3) pop. Covor de lana. 4) inv. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale carutei facute din scanduri si folosite in loc de loitre. /<lat. scortea