PERIGEU, perigee, s. n. Punct in care un astru sau un satelit artificial aflat in miscare orbitala se gaseste cel mai aproape de pamant. ♦ Moment, timp in care astrul sau satelitul se afla in acest punct. – Din fr. perigee, lat. perigaeum.

SATELIT, sateliti, s. m. 1. Corp ceresc care se roteste in jurul altui corp ceresc, insotindu-l in cursul miscarii lui de revolutie. ♦ Fig. Persoana, colectivitate, stat care urmeaza si executa (orbeste) ordinele cuiva; acolit. ◊ (Adjectival) Stat satelit. 2. (In sintagmele) satelit artificial = corp metalic de forme diverse (prevazut cu aparataj), lansat de oameni in spatiul interplanetar cu ajutorul unei rachete si care apoi se roteste in jurul Pamantului fara a mai avea nevoie de propulsie. Satelit de radioamatori = satelit artificial dotat cu echipament special permitand radioamatorilor stabilirea legaturilor la mari distante si la ore precise. Satelit de telecomunicatii = satelit artificial dotat cu echipament special care face posibila realizarea unor canale de telecomunicatii, folosite in cercetarea stiintifica, navigatie, comunicatii, difuziunea programelor de televiziune etc. Satelit meteorologic = satelit artificial dotat cu echipament special folosit pentru operatii de cercetare a intregului invelis al oceanului aerian si pentru obtinerea unor informatii specifice din zonele terestre mai putin accesibile. – Din fr. satellite, lat. satelles, -itis.

SONDA, sonde, s. f. 1. Gaura cilindrica forata in interiorul scoartei pamantului in vederea exploatarii unui zacamant de hidrocarburi fluide, a explorarii unor straturi etc. ♦ Instalatie situata deasupra unei sonde (1). 2. Aparat care serveste la extragerea unei mici cantitati dintr-un material compact sau granulat (pamant, ciment, nisip etc.). ♦ Burghiu mare, actionat mecanic, cu care se fac foraje in sol (in scopul de a-l explora si a cunoaste natura straturilor). 3. Instrument chirurgical in forma de tub cilindric de metal, de cauciuc etc. care serveste la explorarea sau la evacuarea unor canale sau cavitati din organism ori la drenarea plagilor. 4. Instrument cu ajutorul caruia se efectueaza diferite observatii hidrometrice ca masurarea adancimii unei ape, recoltarea de probe de pe fundul apelor etc. 5. Dispozitiv sensibil, asociat unui aparat de masura, care poate fi plasat in diferite puncte din spatiu pentru exploatarea unui camp fizic. 6. (In sintagmele) Balon-sonda = balon prevazut cu aparate de observatie, care se lanseaza in atmosfera pentru diferite cercetari stiintifice. Sonda spatiala = satelit artificial sau vehicul spatial fara oameni, lansat in spatiul cosmic pentru cercetarea lui directa. 7. Pahar lunguiet si subtire, mai ingust in partea de jos. – Din fr. sonde.

STATIE, statii, s. f. 1. 1. Punct de oprire (anume amenajat) pe traseul unor vehicule publice, destinat pentru urcarea si coborarea calatorilor, a marfurilor etc. ♦ Statie interplanetara = statie-releu ipotetica pentru zborurile cosmice, pe care navele cosmice ar putea ateriza, in drumul catre alte planete, pastrandu-si viteza. 2. Loc (in oras) unde stationeaza unele vehicule publice (taxiuri, autobuze etc.) pentru a astepta calatorii. 3. (Inv.) Popas, oprire. ♦ (Reg.; in ritualul Bisericii ortodoxe) Popas facut in drum spre cimitir, pentru a se citi prohodul. II. 1. (Mai ales in forma statiune) Ansamblu de cladiri si de instalatii care servesc la indeplinirea unor observatii, operatii, cercetari etc. ♦ Asezare, centru special amenajat pentru cercetari experimentale sau pentru diverse operatii tehnice. ♦ Statie cosmica (sau spatiala) = vehicul cosmic ori satelit artificial plasat pe o orbita in jurul Pamantului, folosit de obicei pentru cercetari. 2. (In forma statiune) Localitate in care se gasesc conditii climaterice, ape minerale etc. prielnice sanatatii. III. (In forma statiune) Pozitie caracteristica a corpului (la om si la animale). Omul are o statiune bipeda si verticala. [Var.: statiune s. f.] – Din fr. station, lat. statio, -onis.

SATELOID, sateloizi, s. m. Aparat de zbor orbital, cu motor-racheta de mica tractiune, constituind un intermediar intre un avion si un satelit artificial. [Pl. si (n.): sateloide] – Din satelit.

SATELOID s.m. satelit artificial destinat sa se miste pe orbite apropiate de Pamant. ♦ Aparat de zbor orbital, intermediar intre avion si un satelit artificial, echipat cu motor-racheta de mica tractiune. [Pron. -lo-id. / cf. it. satelloide].

PERIGEU s.n. Punctul cel mai apropiat de Pamant de pe orbita unui astru sau a unui satelit artificial; timpul in care astrul sau satelitul respectiv se gaseste in acest punct. [Pron. -geu. / < fr. perigee, cf. gr. perigeios < peri – imprejur, ge – pamant].

LUNIC s. m. satelit artificial destinat sa exploreze Luna. (< rus. lunnik)

PLANETOID s. m. 1. planeta mica din sistemul solar; asteroid. 2. satelit artificial. (< fr. planetoide)

PLATFORMA s. f. I. 1. suprafata orizontala plana, planseul mobil sau fix (la un vehicul, la un vagon etc.). ♦ vagon, (auto)camion care are o suprafata plata, deschisa. ♦ parte a unui tramvai, autobus etc. pe unde urca sau coboara calatorii. 2. loc rezervat la bordul unor nave pentru apuntarea avioanelor si elicopterelor. ♦ suprafata de teren pe care se ridica noi constructii. ♦ ~ de lansare = loc amenajat pentru lansarea rachetelor mari; ~ spatiala = satelit artificial de mari dimensiuni, baza de lansare de pe orbita a navelor interplanetare; ~ industriala = zona in care sunt concentrate mai multe unitati industriale. 3. parte a unei cladiri, formata dintr-o suprafata orizontala plana. ♦ rampa pentru incarcarea si descarcarea vagoanelor. 4. (sport) instalatie orizontala rigida de pe care se executa sarituri in apa. 5. portiune mai rigida si mai solida a scoartei terestre. ♦ ~ continentala = zona a fundului marii care se inclina usor de la tarm spre povarnisul continental. ♦ constructie plutitoare sau fixa destinata forajului marin. ♦ loc ses (pe un deal, pe un munte). II. (fig.) program, expunere de principii ale unui partid politic, ale unei grupari oarecare, baza teoretica. (< fr. pate-forme)

SATELOID s. m. satelit arficial destinat sa se miste pe orbite apropiate de Pamant. ◊ aparat de zbor orbital, intermediar intre avion si un satelit artificial, echipat cu motor-racheta de mica tractiune. (< it. satelloide)

SPUTNIC s. m. satelit artificial al Pamantului, lansat in fosta URSS. (< rus. sputnik)

STATIE s. f. 1. oprire, popas. ◊ punct de oprire, stationare a vehiculelor de transport public pentru imbarcarea si debarcarea calatorilor, incarcarea sau descarcarea marfurilor etc. 2. asezamant, institutie pentru efectuarea unor cercetari stiintifice, bazate pe observarea anumitor fenomene. ◊ punct geodezic din care se fac observatii. 3. pozitie, loc. ♦ ~ de benzina = punct de aprovizionare cu combustibil, ulei si apa a autovehiculelor. ◊ loc de unde se fac emisiuni radiofonice, de televiziune etc. ♦ ~ electrica = ansamblu de instalatii electrice la colectarea energiei electrice de la surse, la transformarea si distributia ei. 4. a planetelor = pozitie pe traiectoria aparenta a planetelor pe cer cand acestea par nemiscate pentru un timp. ♦ ~ spatiala (sau cosmica) = satelit artificial sau vehicul cosmic plasat pe o orbita in jurul Pamantului, servind ca laborator sau observator extraatmosferic ori ca rampa de lansare spre alte planete. (< it. station, lat. statio)

BAIKONUR, cosmodrom in Kazahstan (C.S.I.), situat in apropierea localit. Tiuratam, la E de L. Aral. Este specializat in lansari de nave cosmice cu echipaj, sateliti artificiali grei si statii spatiale automate. De la B. au fost lansate: primul satelit artificial al Pamintului (1957) si prima nava cosmica pilotata (1961), statiile orbitale Saliut, Voshod, Soiuz, Vostok, statiile meteorologice Molnia, Ekran, Orizont, Raduga, Meteor s.a., statiile interplanetare Luna, Marte, Venus.

BRAUN, Wernher von (1912-1977), om de stiinta german. Stabilit in S.U.A. (1945). A condus (1937-1945) lucrarile de construire a primelor rachete balistice. Pamint-Pamint teleghidate (V-2), pe care Germania le-a folosit in cel de-al doilea razboi mondial pentru bombardarea oraselor din Marea Britanie si Belgia. In S.U.A., a realizat construirea primului satelit artificial american al Pamintului; coordonator al constructiei rachetelor cu combustibil lichid pentru programul „Apollo”.

GEOSTATIONAR, -A, geostationari, -e, adj. (Despre sateliti artificiali) Care graviteaza pe o traiectorie astfel calculata incat deplasarea sa se faca cu viteza de rotatie a Pamantului, ramanand in pozitie fixa in raport cu un reper de pe Pamant. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geostationnaire, engl. geostationary.

RACHETA¹, rachete, s. f. 1. Proiectil alcatuit dintr-un tub umplut cu materii care se aprind in aer, producand o lumina puternica (de diferite culori) pe o traiectorie lunga, si care se foloseste la semnalizari si la focuri de artificii. 2. Aparat de zbor propulsat prin reactie directa cu ajutorul unui motor la distante foarte mari de Pamant. ◊ Racheta cosmica = racheta¹ (2) de mari dimensiuni, folosita pentru plasarea pe orbite a satelitilor artificiali si pe traiectorii stabilite a navelor cosmice. Racheta meteorologica = racheta¹ (2) recuperabila dotata cu aparate speciale de masura a parametrilor meteorologici si de transmitere a informatiei, folosita pentru investigatii ale atmosferei pana la altitudini de 150 km. – Din germ. Rakete, rus. raketa.

COSMODROM, cosmodromuri, s. n. Teren special amenajat cu platforme, rampe si instalatii pentru lansarea satelitilor artificiali ai pamantului si a cosmonavelor. – Din fr. cosmodrome, rus. kosmodrom.

COSMOFOTOGRAMMETRIE s. f. Metoda a fotogrammetriei care masoara si reprezinta grafic mari portiuni din suprafata terestra sau din a celorlalte planete, intocmind harti pe baza fotografiilor luate din sateliti artificiali. – Din fr. cosmophotogrammetrie.

SPUTNIC, sputnici, s. m. satelit artificial al Pamantului (lansat in Rusia). – Din rus. sputnik. Cf. fr. spoutnik.

COSMODROM ~uri n. Teren cu instalatii pentru asamblarea, pregatirea si lansarea rachetelor cosmice si a satelitilor artificiali ai Pamantului. /<fr. cosmodrome

GEOSTATIONAR ~a (~i, ~e) (despre sateliti artificiali) Care se roteste o data cu Pamantul, creand impresia ca stationeaza asupra aceluiasi punct de pe glob. /<fr. geostationnaire, engl. geostationary

MONDOVIZIUNE f. Sistem tehnic care asigura realizarea concomitenta a emisiunilor televizate in diferite parti ale lumii, prin intermediul satelitilor artificiali. /<fr. mondovision

SPUTNIC ~ci m. satelit artificial al Pamantului. /<rus. sputnik, fr. spoutnic

LUNIC s.m. satelit artificial destinat sa exploreze Luna. [< rus. lunnik].

METEOSPUTNIC s.m. satelit artificial destinat observarii fenomenelor meteorologice din spatiul extraterestru. [Et. incerta].

SATELIT s.m. 1. Nume dat in antichitate mercenarului care isi insotea stapanul. ♦ (Fig.) Cel care urmeaza si executa orbeste ordinele cuiva; acolit. 2. Corp ceresc obscur care graviteaza in jurul unei planete, insotind-o in miscarea ei de revolutie. 3. satelit artificial = corp metalic de forme diverse, prevazut cu aparataj stiintific, lansat de savanti in spatiul interplanetar cu ajutorul unei rachete si care se roteste in jurul Pamantului. 4. (Tehn.) Roata dintata care se roteste liber in jurul unui ax. 5. Localitate de importanta secundara in apropierea unui oras, dependenta de acesta. [< fr. satellite, cf. lat. satelles].

COSMODROM s.n. Teren special amenajat pentru lansarea satelitilor artificiali ai Pamantului si a navelor cosmice; statie de plecare pentru navele cosmice cu oameni la bord; astrodrom. [Pl. -oame. / cf. fr. cosmodrome, rus. kosmodrom].

COSMOFOTOGRAMMETRIE s.f. Metoda fotogrammetrica de masurare si de reprezentare grafica a unor mari portiuni din suprafata terestra sau din a celorlalte planete, intocmind harti pe baza fotografiilor luate din sateliti artificiali. [Gen. -iei. / < fr. cosmophotogrammetrie].

GEOSTATIONAR, -A adj. (Despre sateliti artificiali) Care se roteste odata cu Pamantul. [< geo- + stationar].

MONDOVIZIUNE s.f. Transmitere in diferite parti ale lumii a unor imagini de televiziune prin intermediul satelitilor artificiali. [Pron. -zi-u-. / < fr. mondovision].

SPUTNIC s.m. satelit artificial. [< rus. sputnik].

COSMODROM s. n. baza tehnica special amenajata pentru lansarea si aterizarea navelor cosmice si a satelitilor artificiali; astrodrom. (< fr. cosmodrome, rus. kosmodrom)

COSMOFOTOGRAMMETRIE s. f. metoda fotogrammetrica de masurare si de reprezentare grafica a unor mari portiuni din suprafata terestra sau din suprafata celorlalte planete, intocmind harti pe baza fotografiilor luate din sateliti artificiali. (< fr. cosmophotogrammetrie)

GEOSTATIONAR, -A adj. (despre sateliti artificiali) care se roteste o data cu Pamantul. (< fr. geostationnaire, engl. geostationary)

MONDOVIZIUNE s. f. transmitere in diverse parti ale lumii a unor imagini de televiziune prin intermediul satelitilor artificiali. (< fr. mondovision)

ORBITOGRAFIE s. f. 1. tehnica inregistrarii traiectoriei satelitilor artificiali. 2. metoda radiologica pentru diagnosticul neoformatiilor intraorbitale. (< fr. orbitographie)

RACHETA¹ s. f. 1. vehicul spatial fusiform, fara echipament de sustentatie, propulsat cu ajutorul unui motor cu reactie. ♦ ~ cosmica = racheta de mari dimensiuni servind la plasarea pe orbite a satelitilor artificiali si a navelor cosmice; motor- ~ = motor la care propulsia se face prin evacuarea cu mare viteza a unui jet gazos; ~ meteorologica = racheta recuperabila, dotata cu aparate speciale de masura, folosita pentru investigatii ale atmosferei pana la 15⁰ km altitudine. 2. cartus special, cu materii explozibile, care ard producand lumina de diferite culori. (< germ. Rakete, rus. raketa)

ASTRONAUTICA (‹ fr. {i}; {s} astro- + nautikos „de navigatie”) s. f. Stiinta si tehnica zborului cosmic; se ocupa cu studierea si realizarea zborului in spatiul cosmic, cu cercetari in domeniul tehnicii constructiei satelitilor artificiali, rachetelor si navetelor cosmice, a lansarii lor etc.; cosmonautica. Bazele teoretice ale a. au fost puse de K.E. Tiokolvski, R. Goddard si H. Oberth.

BUSIGNIES [buzini], Henri Gaston (1905-1981), inginer francez. Stabilit in S.U.A. Inventator al radiobusolei si al mai multor sisteme de radar. Autorul ideii folosirii satelitilor artificiali sincronizati pentru telecomunicatii.

CAPE CANAVERAL [keip kanævaral], cap situat pe coasta de E a Pen. Florida (S.U.A.), la 28º27’ lat. N si 80º32’ long. V. Baza de lansare a rachetelor, satelitilor artificiali si a navelor spatiale; centru de cercetari spatiale. Intre 1963 si 1973 s-a numit Cape Kennedy.

CHIS, Gheorghe (1913-1981, n. Santau, jud. Satu Mare), astronom roman. Prof. univ. la Cluj-Napoca. Cercetari privind fotometria stelelor variabile si utilizarea observatiilor obtinute cu ajutorul satelitilor artificiali.

TITAN⁵, serie de rachete purtatoare americane pentru lansarea navelor cosmice „Gemini”, a satelitilor artificiali ai Pamantului si a statiilor automate interplanetare; acelasi nume il are si programul de elaborare a acestora, in continua perfectionare (T_I-T_IV). Masa de start: c. 850 t, masa incarcaturii utile: c. 10 t.

COSMODROM (‹ rus., fr.; {s} cosmo + dromos „loc de alegare”) s. n. Complex de instalatii, echipamente, constructii si terenuri aferente destinate asamblarii, verificarii si lansarii satelitilor artificiali si navelor cosmice, precum si urmaririi zborurilor acestora si transmiterii comenzilor de corectie; complex de lansare. Principalele c.: Cape Kennedy (v. Cape Canaveral), Vandenberg si Wallops Island (S.U.A.), Baikonur (Kazahstan), Plesetk si Kapustin Lar (Federatia Rusa), Kenya (platforma italiana San Marco), Kouruo si Hamman Guir (Franta), Kagoshima si Tanegashima (Japonia)

RADAR (‹ fr., germ.; engl. ra[dio] d[etecting] a[nd] r[anging], „detectare si localizare prin radio”). s. n. Sistem de radiolocatie in care, cu ajutorul unul tub catodic si al unei aparaturi anexe, se determina directia si distanta la care se afla diverse obiecte indepartate (avioane, obstacole etc.); se bazeaza pe emiterea unor unde radio si receptionarea acestora dupa reflectarea lor de catre obiectul urmarit. Sin. radiolocator. Isi are originea in opera experimentala a lui H. Hertz la sfarsitul anilor 1880. Primul r. a fost realizat in 1904 de germanul C. Hulsmeyer. In 1934, francezul Pierre David a experimentat cu succes un sistem de detectare electromagnetica a avioanelor. A fost dezvoltat in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial; azi r. este folosit mult mai simplu, in identificarea si monitorizarea satelitilor artificiali pe orbitele pamantene, ca ajutor de navigatie pentru avioane si vasele maritime si pentru controlul traficului aerian in jurul marilor aeroporturi; de asemenea, r. este folosit de politia rutiera pentru a stabili viteza vehiculelor auto.

POPOVICI, Calin (1910-1977, n. Galati), astronom roman. Prof. univ. la Bucuresti. Cercetari de fizica solara, de fotometrie si astronomie stelara, de astronomie geodezida, privind utilizarea observatiilor satelitilor artificiali in geodezie; a stabilit o noua metoda pentru determinarea coordonatelor geocentrice ale unui satelit si ale statiilor de observare (metoda cercului de simultaneitate). Lucrari: „Radioastronomia”, „Despre eclipsele de soare”, „Aspecte noi in astrofizica si cercetarea spatiala”. Membru post-mortem al Acad. (1990).

APOGEU s. n. 1. punctul cel mai departat de Pamant de pe orbita unui satelit natural sau artificial. 2. punct culminant in dezvoltarea unui fenomen, a unei situatii etc.; culme. (< fr. apogee, gr. apogaion)

satelit ~ti m. 1) Corp ceresc (natural sau artificial) ce se roteste in jurul altui corp ceresc. 2) Roata dintata a unui mecanism planetar, care se roteste liber in jurul unui ax. 3) fig. Persoana, colectivitate sau stat care se afla in dependenta politica sau/si economica de alta persoana, colectivitate sau stat si executa orbeste ordinele acestora. /<fr. satellite

satelit I. s. m. 1. (ant.) mercenar care isi insotea stapanul. ◊ (fig.) cel care urmeaza si executa orbeste ordinele cuiva; acolit. 2. corp ceresc obscur care graviteaza in jurul unei planete, insotind-o in miscarea ei de revolutie. 3. ~ artificial = corp metalic de forme diverse cu aparataj stiintific, lansat de savanti in spatiul interplanetar cu ajutorul unei rachete si care se roteste in jurul Pamantului. 4. (mec.) roata dintata a unui mecanism planetar care se roteste liber in jurul unui ax. 5. mica masa cromatica atasata unui cromozom printr-un filament subtire. 6. localitate de importanta secundara in apropierea unui oras, dependenta de acesta. II. adj., s. n. (stat) ~ = (stat) care depinde de un altul pe plan politic sau economic. (< fr. satellite)