binar, -a adj. (lat. binarius, d. bini, cite doi. V. combin). Compus din doua unitati ori din doua elemente: numar binar, sarea de bucatarie e un compus binar.

clor n. (vgr. hloros, galben verziu). Chim. Un corp simplu monovalent, descoperit de Suedezu Scheele la 1774 si numit asa de G*y-Lussac. Se gaseste si liber, si combinat, ca´n sarea de bucatarie, care e o clorura de sodiu. Gazos sau disolvat [!] in apa, din cauza afinitatii sale pentru idrogen [!], distruge partea cloranta a materiilor vegetale si animale si produce singerare cind il respiri. Cu el se albesc pinzele, se sterge scrisu de cerneala si se distrug miazmele.

clorura f., pl. i (d. clor). Chim. Combinatiune de clor c´un corp simplu sau compus, dar nu cu oxigenu ori cu idrogenu [!]. Clorura de sodiu, sarea de bucatarie. Clorura de mercur, calomelu si sublimatu coroziv.

combinatiune f. (lat. combinatio, -onis). Chim. Amestec. Lucru amestecat: sarea de bucatarie e o combinatiune de clor cu sodiu. Fig. Unire, impreunare: combinatiune de puteri. Chibzuire, imaginatiune (impreunare de idei): profunde combinatiuni strategice. – -atie si -are.

GEMA, geme, s. f. Nume generic pentru orice piatra pretioasa translucida. ♦ Bijuterie sau obiect de arta facut dintr-o piatra pretioasa sau semipretioasa pe care sunt gravate figuri ori motive decorative. ♦ (Adjectival; in sintagma) sare gema = sare de bucatarie cristalizata, extrasa ca atare dintr-o salina; halit². – Din fr. gemme, lat. gemma.

CLORHIDRIC, adj. (In sintagma) Acid clorhidric = gaz incolor cu miros intepator, rezultat din combinarea clorului cu hidrogenul sau prin actiunea acidului sulfuric asupra sarii de bucatarie, cu numeroase intrebuintari in industria chimica. – Din fr. chlorhydrique.

CLORURA, cloruri, s. f. sare a acidului clorhidric; combinatie a clorului cu un element chimic sau cu o substanta organica. ◊ Clorura de sodiu = sare de bucatarie. Clorura mercurica = sublimat corosiv. Clorura mercuroasa = calomel. Clorura de var = substanta obtinuta prin introducerea de clor in varul stins si intrebuintata decolorant si dezinfectant. Clorura de vinil = compus organic gazos obtinut prin clorurarea etilenei. Clorura de polivinil = produs macromolecular obtinut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de constructie, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorura de vinil. – Din fr. chlorure.

SOLNITA, solnite, s. f. 1. Vas mic in care se serveste sarea (si piperul) la masa; continutul acestui vas. ♦ (Pop.) Vas (de lemn) in care se pastreaza sarea la bucatarie. 2. (Pop.) Cavitate situata deasupra ochilor la cai. – Din bg., scr. solnica.

CLORURA ~i f. sare a acidului clorhidric. ◊ ~ de sodiu (natriu) sare de bucatarie. /<fr. chlorure

SLATINA ~e f. 1) Izvor de apa (minerala) sarata. 2) Teren mlastinos si sarat. 3) Solutie de apa cu multa sare de bucatarie cu intrebuintari in conservarea alimentelor; saramura. /<sl. slatina

CLORURA s.f. sare a acidului clorhidric. ◊ Clorura de sodiu = sare de bucatarie. [< fr. chlorure].

GEMA s.f. 1. Nume generic pentru pietrele considerate pretioase. ◊ (adj.) sare gema = sare de bucatarie extrasa din saline. 2. Bijuterie cu o piatra (semi)pretioasa pe care sunt gravate figuri sau motive decorative. [Cf. fr. gemme, lat., it. gemma].

CLORURA s. f. sare a acidului clorhidric, combinatie a clorului cu un element chimic sau cu o substanta organica; clorid. ♦ ~ de sodiu = sare de bucatarie. (< fr. chlorure)

GEMA s. f. 1. piatra pretioasa in stare cristalina pura. ♦ (adj.) sare ~ = sare de bucatarie. 2. bijuterie cu o piatra (semi)pretioasa pe care sunt gravate figuri sau motive decorative. 3. (bot.) mugur. (< fr. gemme, lat. gemma)

CHIFLA (‹ germ.) s. f. Produs de panificatie de forma rotunda sau ovala, cu greutatea de c. 50 g, preparat dintr-un amestec de faina de griu, sare de bucatarie si drojdie.

sar s.n. (reg.) vas de bucatarie.

sare saruri f. 1) Substanta alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust specific, intrebuintata in alimentatie drept condiment si in industrie; clorura de sodiu. ~ de bucatarie. ◊ ~ gema clorura naturala de sodiu. ~ de mare sare obtinuta prin evaporare din apa de mare. ~ea pamantului ceea ce este mai de pret, mai valoros. A fi cuiva drag ca ~ea in ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva ~ pe coada a nu putea pedepsi pe cineva, desi s-ar cuveni. A nu avea (nici) ~ de mamaliga a fi foarte sarac. ~ea-i buna in fiertura, insa nu peste masura un lucru este util cand este folosit la locul lui si in mod cumpatat. 2) fig. Finete de spirit. 3) Compus chimic format din reactia unui acid cu o baza. ◊ ~ amara praf alb, cristalin, intrebuintat ca purgativ; sulfat de magneziu. ~ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. ~ de lamaie acid citric. ~ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, intrebuintat la fabricarea chibriturilor si in pirotehnica. [G.-D. sarii] /<lat. sal, salis

BICARBONAT ~ti m. sare a acidului carbonic, rezultata din inlocuirea unui atom de hidrogen printr-un metal. ◊ ~ de sodiu sare pulverulenta de culoare alba, folosita in farmaceutica si in bucatarie. /<fr. bicarbonate

BICARBONAT, bicarbonati, s. m. sare a acidului carbonic, in care un atom de hidrogen a fost inlocuit printr-un metal. ◊ Bicarbonat (de sodiu) = sare in forma de pulbere alba, folosita in farmacie si in bucatarie. – Din fr. bicarbonate.

BICARBONAT, bicarbonati, s. m. sare a acidului carbonic, in care un atom de hidrogen a fost inlocuit printr-un metal. ◊ Bicarbonat de sodiu sau (in vorbirea curenta) bicarbonat = sare in forma de pulbere alba, folosita in farmacie si in bucatarie. – Fr. bicarbonate.

RASNITA, rasnite, s. f. 1. Masina rudimentara de macinat sare, porumb etc., compusa din doua pietre suprapuse, dintre care cea de deasupra se invarteste cu ajutorul unui maner. ◊ Expr. A ajunge de la moara la rasnita = a ajunge dintr-o situatie buna intr-una rea; a scapata. A-i umbla cuiva gura ca o rasnita = a vorbi foarte mult; a vorbi intruna; a nu mai tacea din gura. ♦ Moara primitiva miscata cu ajutorul animalelor de tractiune. 2. Instrument de bucatarie cu care se macina boabele de cafea, de piper etc. – Din bg. rasnica.