VINILIN s. n. Masa plastica pe baza de vinil, cu mare rezistenta mecanica, avand multiple intrebuintari in industrie si la fabricarea obiectelor de larg consum. – Din vinil.

ZIRCONIU s.n. Metal alb-cenusiu, greu fuzibil, cu rezistenta mecanica ridicata, folosit la elaborarea unor oteluri speciale, dure, la construirea reactoarelor nucleare. [-niu, pron. -niu; simb. Zr] (din fr. zirconium)

EMAIL, emailuri, s. n. 1. Masa sticloasa obtinuta prin topire sau prin sinterizare, constituita in special din siliciu si din bariu, care se aplica pe suprafata unor obiecte metalice sau ceramice, pentru a le proteja impotriva coroziunii, a le imbunatati rezistenta mecanica, a realiza izolarea lor electrica, in scop decorativ etc.; smalt, glazura. 2. Obiect emailat. 3. Pelicula obtinuta pe baza de rasini, care au in continutul lor pigmenti. – Din fr. email.

TERMOREZISTENTA, termorezistente, s. f. Proprietate a unor materiale de a pastra o anumita rezistenta mecanica la cresterea temperaturii. – Termo- + rezistenta (dupa fr. thermoresistivite).

SECURIT s. n. Geam de siguranta cu o rezistenta mecanica marita si care, datorita tensiunilor interne obtinute in urma unui tratament termic, se transforma la spargere in pulbere, fara a forma cioburi si aschii. – Din germ. Sekurit.

MODUL² ~e n. 1) (in arhitectura clasica) Unitate de masura pentru determinarea proportiilor elementelor componente ale unei constructii. 2) Coeficient care caracterizeaza proprietatea de rezistenta mecanica a materialelor. ~ de torsiune. 3) Parte componenta (si detasabila) a unui ansamblu. ~ de biblioteca. 4) Parte principala a unui vehicul spatial. /<fr. module

VINILIN s.n. Masa plastica cu mare rezistenta mecanica, avand multiple intrebuintari in industrie si la fabricarea obiectelor de larg consum. [Nume comercial].

PATENTA vb. I. tr. 1. A acorda (cuiva) o patenta (1); a breveta. 2. A cali un metal in plumb. ♦ A trata termic o sarma de otel pentru a-i da o rezistenta mecanica mare. [< fr. patenter].

PRESURIZA vb. I. tr. A face sau a mentine o presiune normala in cabina unui avion care zboara la mari inaltimi sau a unui vehicul spatial. ♦ A mentine o anumita presiune in elementele ermetizate ale unei structuri pentru a-i mari rezistenta mecanica. [< fr. pressuriser].

PATENTA vb. tr. 1. a acorda (cuiva) o patenta (1); a breveta. 2. (tehn.) a trata termic o sarma sau o banda de otel pentru a-i da o rezistenta mecanica mare. (< fr. patenter, germ. patentieren)

VINILIN s. n. masa plastica cu mare rezistenta mecanica, sub forma de foi, din policlorura de vinil. (< vinil + -in)

SCANDIU (‹ fr., germ. {i}; {s} lat. Scandi[navia]) s. n. Element chimic (Sc; nr. at. 21, m. at. 44,956) din grupa pamanturilor rare, alb-cenusiu, cu luciu metalic; se gaseste in natura sub forma de oxid. A fost descoperit de suedezul L.F. Nilson, in 1879. Utilizat pentru obtinerea aliajelor usoare cu mare rezistenta mecanica si la coroziuni, in calitate de catalizator al conversiunii para-orto- a hidrogenului la temperaturi inalte, ca filtru de neutroni in tehnica nucleara.

ANDURANTA s.f. 1. Capacitatea de a rezista la eforturi fizice; rabdare. 2. rezistenta mecanica (a unui motor). (< fr. endurance)

BUZDUGAN, Gheorghe (n. 1916, Sighisoara), inginer electromecanic roman. Acad. (1990), prof. univ. la Bucuresti. Lucrari in domeniul rezistentei materialelor si mecanicii. Studii tensiometrice privind rezistenta elementelor metalice la hidrocentralele de pe Arges si Lotru, Portile de Fier I.

DURALUMINIU s.n. Aliaj de aluminiu, cupru, magneziu, mangan si siliciu, foarte rezistent si usor, folosit in aeronautica si in constructii mecanice. [Pron. -niu, var. duralumin, duraluminium s.n. / < fr. duralumin].

SASIU, sasiuri, s. n. 1. Cadru rigid de rezistenta care se monteaza pe osiile unui vehicul cu tractiune mecanica si care sustine caroseria. 2. Nume purtat de diferite tipuri de rame sau de cadre, intrebuintate in industrie, in legatoria de carti, in tipografie etc. – Din fr. chassis.

ORTOTROPIC, -A (‹ fr. {i}; {s} orto- + gr. trope „rasucire”) adj. 1. (FIZ.; despre corpuri) Care are aceeasi stralucire, indiferent de directiile de iluminare si de observatie. 2. (mecanica; despre materiale) Care are proprietati elastice, precum lemnul si rezistente diferite in doua sau mai multe directii, perpendiculare una pe lata.

AERODINAMIC, -A I. adj. referitor la aerodinamica. ◊ (despre vehicule sau profilul lor) construit in asa fel, incat sa intampine la inaintare o rezistenta minima la frecarea cu aerul. II. s. f. ramura a mecanicii fluidelor care studiaza miscarea corpurilor intr-un mediu gazos. (< fr. aerodynamique)

CARTILAJ, cartilaje, s. n. Tesut animal conjunctiv elastic si rezistent, cu rol de sustinere care formeaza scheletul pestilor cartilaginosi si al embrionului la vertebrate si la om indeplinind functia mecanica de sustinere; zgarci. [Var.: cartilagiu s. n.] – Din fr. cartilage.

AERODINAMIC, -A, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramura a mecanicii fluidelor care se ocupa cu studiul miscarii aerului¹ si, in general, al gazelor, precum si cu studiul miscarii corpurilor intr-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamica (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit incat sa intampine in deplasare, o rezistenta minima din partea aerului¹. [Pr.: a-e-] – Din fr. aerodynamique.

JENA [jena], oras in partea central-estica a Germaniei (Turingia), la E de Erfurt, pe raul Saale; 100,4 mii loc. (1993). mecanica de precizie; ind. electronica, optiva (uzinele „Carl Zeiss”) si chimico-farmaceutica. Fabrica de sticla (lentile, sticlarie de laborator). Universitate (1557). Planetariu. Gradina botanica. Biserica Sankt Michael (1390-1506); primarie (1775). Muzee. Mentionat documentar pentru prima oara intre 881 si 899; statut de oras din 1284. In apropierea orasului, la 14 oct. 1806, armatele franceze conduse de Napoleon I au invins armatele prusiene, conduse de printul de Hohenhole. ◊ Sticla de J. = sticla de buna calitate, avand rezistenta marita la caldura si socuri, cu aplicatii in domeniul chimiei (termometre), al opticii (lentile), industrial ori de uz casnic. Produsa pentru prima oara de chimistul german F.O. Schott, care, impreuna cu E. Abbe si C. Zeiss, a intemeiat la J. un atelier de sticlarie (1884).