CONIDIE s.f. (Bot.) Spor care asigura reproducerea asexuata la ciuperci. [< fr. conidie, cf. gr. konis – praf].

CONIDIE s. f. spor care asigura reproducerea asexuata a ciupercilor. (< fr. conidie)

STATOBLAST s. n. corpuscul specializat pentru reproducerea asexuata la briozoare. (< germ. Statoblast)

ASEXUAT, -A, asexuati, -te, adj. (Despre plante si animale) Care nu are caractere de apartenenta la unul dintre sexe. ◊ reproducere asexuata = reproducere prin spori sau prin diviziune. [Pr.: -xu-at] – Din fr. asexue.

SPORULATIE s. f. (Bot.) Proces de formare a sporilor¹; mod de reproducere asexuata prin spori¹. – Din fr. sporulation.

SPORULATIE f. bot. 1) Proces de formare a sporilor; sporogeneza. 2) Forma de reproducere asexuata prin spori. /<fr. sporulation

ASEXUAT, -A adj. (Despre fiinte) Fara s*x. ◊ reproducere as*xuata = inmultire prin diviziune, fara fecundatie. [Pron. -xu-at, pl. -ati, -ate. / cf. fr. as*xue].

SPORULATIE s.f. 1. Proces de formare a sporilor la o planta. 2. reproducere asexuata prin spori, la sporozoare. [Gen. -iei. / cf. fr. sporulation].

AGAMET s. m. element de reproducere asexuat. (< fr. agamete)

AGAMOGENEZA s. f. reproducere asexuata; agamogonie. (< fr. agamogenese)

BLASTOGENEZA s. f. 1. formare a blastulei. 2. reproducere asexuata, la unele organisme, prin inmugurire. 3. teorie potrivit careia caracterele ereditare se transmit prin plasma germinativa. (< fr. blastogenese)

SCHIZOGENEZA s. f. reproducere asexuata prin despicarea celulei sau a organismului, la unele bacterii, alge si anelide. (< fr. schizogenese)

SPORULATIE s. f. 1. sporogeneza. 2. reproducere asexuata prin spori, la sporozoare. (< fr. sporulation)

ASEXUAT, -A, asexuati, -te, adj. (Despre plante si animale) Care nu are caractere (aparente) de apartenenta la unul dintre sexe. ◊ reproducere asexuata = reproducere prin diviziune, fara interventia celulelor s*****e si fara fecundatie. [Pr.: -xu-at] – Dupa fr. asexue.

DIGENEZA s.f. (Biol.) Insusire a unor vietuitoare de a avea doua moduri de reproducere (sexuata si asexuata). [Cf. gr. dis – de doua ori, genesis – nastere].

FLORIDEE s.f.pl. (Bot.) Clasa de alge marine rosii, cu talul ramificat si cu reproducere sexuata si asexuata; (la sg.) alga din aceasta clasa. [Pron. -de-e, sg. invar. / < fr. floridees].

MONOGENEZA s. f. 1. reproducere pe cale asexuata; monogonie. 2. conceptie potrivit careia fenomenele biologice, sociale, lingvistice deriva dintr-un izvor comun. (< fr. monogenese)

MONOGENEZA ~e f. biol. reproducere directa pe cale asexuata. /<fr. monogenese

VEGETATIV, -A adj. 1. referitor la natura proceselor fiziologice petrecute in afara controlului voluntar si realizate printr-un sector special al sistemului nervos central. ♦ sistem nervos ~ = sistem nervos care inerveaza organele interne. 2. referitor la structuri, organe sau functii care nu sunt implicate in procesul reproducerii. ♦ inmultire ~a = inmultire asexuata prin bulbi, rizomi, butasi etc., nu prin seminte sau spori. (< fr. vegetatif, it. vegetativo)

VEGETATIV, -A, vegetativi, -e, adj. 1. Care indica natura proceselor fiziologice ce se petrec in afara controlului voluntar si se realizeaza intr-un sector special al sistemului nervos central (supus controlului si conducerii scoartei). ◊ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inerveaza organele interne. 2. Care se refera la organe sau parti ale plantelor (altele decat cele de reproducere sexuata). ◊ Inmultire vegetativa = inmultire asexuata prin bulbi, rizomi, butasi etc. (si nu prin seminte spori). – Din fr. vegetatif, it. vegetativo.

VEGETATIV, -A adj. 1. Care indica natura proceselor fiziologice petrecute in afara controlului voluntar si realizate intr-un sector special al sistemului nervos central. ◊ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inerveaza organele interne. 2. Referitor la organe si parti ale plantelor, exceptand organele de reproducere s*****a. ◊ Inmultire vegetativa = inmultire asexuata prin bulbi, rizomi, butasi etc. (si nu prin seminte sau spori). [< fr. vegetatif, lat. vegetativus, it. vegetativo].

as*xuat, -A adj. fara s*x. ♦ reproducere ~a = inmultire prin diviziune fara fecundatie. (< fr. as*xue)

AMIXIE² s. f. 1. reproducere a unui organism pe cale asexuata la speciile inferioare. 2. restrictie impusa membrilor unei colectivitati de a contracta casatorii cu parteneri din aceeasi casta, rasa, religie etc. (< fr. amixie)

as*xuat ~ta (~ti, ~te) (despre plante si animale) Care este fara s*x. ◊ reproducere ~ta reproducere prin spori sau prin diviziune. [Sil. -xu-at] /<fr. as*xue