RADIAN, radiani, s. m. Unitate de masura pentru unghiuri, egala cu un unghi la centrul unui cerc cuprinzand un arc de cerc a carui lungime este egala cu raza cercului [Pr.: -di-an] – Din fr. radian.

CVADRATURA s. f. 1. Construire exclusiv cu rigla si cu compasul a unui patrat care sa aiba aria egala cu aria unei figuri date. ◊ Cvadratura cercului = problema (nesolutionabila) care consta in gasirea unui patrat care sa aiba aceeasi suprafata cu un cerc dat si a carui latura sa aiba un raport rational cu raza cercului; fig. problema imposibil de rezolvat. 2. Pozitie aparenta in care doi astri priviti de pe pamant au o diferenta de longitudine de 90º. [Var.: cuadratura s. f.] – Din fr. quadrature.

RADIAN s.m. Unitate de masura pentru unghiuri, corespunzatoare unui unghi subintins la centru de un arc egal in lungime cu raza cercului. [Pron. -di-an. / < fr. radian, cf. lat. radius – raza].

RADIAN s. m. unitate de masura a unghiurilor, reprezentand unghiul subintins la centru de un arc egal cu raza cercului. (< fr. radian)

RADIAN (‹ fr. {i}; {s} lat. radius „raza”) s. m. Unitate de masura a unghiurilor plane (simbol: rad,), egala cu unghiul care, avand varful in centrul unui cerc, subintinde un arc a carui lungime este egala cu raza cercului; 1 rad = 57º17’45″.

RADIAL, -A, radiali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care pleaca dintr-un centru ca razele unui cerc sau ale unei sfere; dispus in forma de raze; radiar, radiat. [Pr.: -di-al] – Din fr., germ. radial.

TRIGONOMETRIC, -A, trigonometrici, -ce, adj. Care apartine trigonometriei, referitor la trigonometrie; de care se ocupa trigonometria. ♦ cerc trigonometric = cerc cu raza egala cu unitatea si cu sensul de masurare al arcelor invers aceluia al acelor ceasornicului. Functie trigonometrica = fiecare dintre functiile sinus, cosinus, tangenta, cotangenta, secanta si cosecanta. – Din fr. trigonometrique.

raza s. 1. radiatie. (~ solara.) 2. dara, dunga, fascicul, fasie, tramba, (fig.) spranceana. (O ~ de lumina.) 3. (FIZ.) raze Rontgen v. raze X; raze X = radiatie Rontgen, radiatie X, raze Rontgen. 4. (GEOM.) (inv.) semidiametru. (~ unui cerc.) 5. (MAT.) raza vectoare = vector de pozitie.

RADIAL, -A adj. 1. (adesea adv.) Care pleaca dintr-un centru in sensul razelor unui cerc; radiar. 2. Al radiusului. [Pron. -di-al. / cf. fr., germ. radial].

TRIGONOMETRIC, -A adj. Care tine de trigonometrie, referitor la trigonometrie. ♦ cerc trigonometric = cerc cu raza egala cu unitatea si cu sensul de masurare a arcelor invers aceluia al acelor unui ceasornic; functie trigonometrica = fiecare dintre functiile sinus, cosinus, tangenta, cotangenta, secanta si cosecanta. [< fr. trigonometrique].

TRIGONOMETRIC, -A adj. referitor la trigonometrie. ♦ cerc ~ = cerc cu raza egala cu unitatea si cu sensul de masurare a arcelor invers aceluia al acelor unui ceasornic; functie ~a = fiecare dintre functiile sinus, cosinus, tangenta, cotangenta, secanta si cosecanta. (< fr. trigonometrique)

BALUSTRU, balustri, s. m. 1. Fiecare dintre stalpii mici (de lemn, de piatra etc.) fasonati care formeaza impreuna o balustrada sau un parmalac. 2. Compas alcatuit dintr-un brat care se poate roti in jurul axei reprezentate de celalalt brat, folosit pentru trasarea cercurilor cu raza foarte mica. [Var.: balustra s. f.] – Fr. balustre.

C*******A, c*******e, s. f. Curba descrisa de un punct al unui cerc care se rostogoleste in exterior, si fara alunecare, pe un alt cerc, imobil si de aceeasi raza cu primul cerc. [Pr.: -di-o-] – Din germ. Kardioide.

ASTROIDA s.f. Curba plana descrisa de un punct al unui cerc care se roteste fara alunecare intr-un cerc fix cu raza de patru ori mai mare. [Pron. -tro-i-. / < fr. astroide, cf. gr. astron – astru, eidos – aspect, forma].

ASTROIDA s. f. curba plana descrisa de un punct al unui cerc care se roteste fara alunecare intr-un cerc fix cu raza de patru ori mai mare. (< fr. astroide)

SECTOR s. n. 1. (mat.) portiune dintr-un cerc intre doua raze concurente. ◊ piesa sau organ de masina in forma de sector de cerc. 2. portiune limitata dintr-o suprafata. ◊ (mil.) zona de actiune a unei unitati. ◊ portiune dintr-un drum care intra in raza unei unitati de constructie sau de intretinere. 3. domeniu, ramura de activitate. ◊ diviziune, parte, domeniu in cadrul economiei sau al unor unitati administrativ-teritoriale. ♦ ~ social-economic = parte a economiei bazata pe o anumita forma de proprietate asupra mijloacelor de productie. (< fr. secteur, lat. sector)

CUNUNA, cununi, s. f. 1. Impletitura in forma circulara, facuta din flori, frunze sau ramuri (care se pune pe cap). ◊ Expr. A sta cununa imprejurul cuiva = (despre un grup de persoane) a sta imprejurul cuiva, formand un cerc inchis. Cununa de raze (sau de lumina) = aureola. Cununa de munti (sau de dealuri, de paduri) = lant, sir de munti sau de dealuri, de paduri, dispuse in cerc. 2. Coroana care se acorda in antichitate invingatorilor (in razboi si la concursurile sportive sau literare). ♦ Fig. Glorie, faima, renume. 3. Coroana care se asaza pe capul celor care se casatoresc dupa ritualul religios. 4. Funie, impletitura de ceapa, de usturoi etc. 5. Grinda principala cu care se inchide in partea de sus un perete de lemn si pe care se reazema celelalte grinzi ale tavanului si ale acoperisului. – Lat. corona.

aurora f., pl. e (lat. aurora). Zori, lumina care precede rasaritu soarelui. Fig. Inceput: aurora vietii. – Aurora boreala, un meteor luminos care se vede pe cer in spre nord. – Acest fenomen e des in Islanda, Scandinavia, Laponia, Siberia. E un fel de cerc aprins, din care pleaca raze de lumina. Aurorele boreale-s un bine pentru tarile nordului, ca-s imobile si le lumineaza in lungile lor nopti de iarna. Ele-s legate strins de magnetizmu terestru si suprima proprietatea acului magnetic. Sint si aurore australe, la polu sudului.

C*******A s.f. Curba descrisa de un punct al unui cerc care se rostogoleste fara alunecare pe un cerc fix exterior si de aceeasi raza. [Pron. -di-o-i-. / < fr. c*******e, cf. gr. kardia – inima, eidos – forma].

C*******A s. f. curba descrisa de un punct al unui cerc care se rostogoleste fara alunecare pe un cerc fix exterior si de aceeasi raza. (< fr. c*******e)

SECTOR¹ ~oare n. mat. Portiune dintr-un plan limitat de doua raze si de arcul dintre ele. ~ de cerc. /<fr. secteur, lat. sector, germ. Sektor

SECTOR s.n. 1. (Mat.) Portiune dintr-un plan marginita de doua raze concurente si de arcul unei curbe cuprins intre cele doua raze. ♦ Piesa in forma de sector de cerc. 2. Parte, portiune limitata dintr-o suprafata. ♦ (Mil.) Zona de actiune a unei unitati. 3. Domeniu sau ramura de activitate. ♦ Diviziune, parte, domeniu in cadrul economiei sau al unor unitati administrativ-teritoriale. ♦ Sector social-economic = parte a economiei bazata pe o anumita forma de proprietate asupra mijloacelor de productie. [Cf. fr. secteur, rus. sektor, lat. sector < secare – a taia].

H*********C, -A, h**********i, -ce, adj. 1. (Despre fascicule de lumina) Ale carui raze trec toate printr-un singur punct. 2. (Mat.; despre cercuri) Care au acelasi centru. [Var.: omocentric, -a adj.] – Din fr. h***********e.

H*********C, -A adj. 1. (despre cercuri) cu acelasi centru. 2. (despre fascicule de lumina) ale carui raze trec prin acelasi punct; concentric. (< fr. h***********e)

ORIZONT s.n. 1. Linie care reprezinta intersectia aparenta a suprafetei Pamantului cu bolta cereasca. ◊ Orizont ceresc = cercul mare rezultat din intersectarea sferei ceresti cu un plan perpendicular pe raza observatorului si care trece prin centrul Pamantului. 2. (Fig.) Intindere a cunostintelor, perspectiva; putere de orientare; nivel intelectual. 3. Strat sau ansamblu de strate de aceeasi origine si aproximativ de aceeasi varsta, alcatuit in general din aceeasi roca. ♦ Totalitatea lucrarilor miniere care se afla la acelasi nivel. 4. Fundal (in teatru, in pictura etc.). [Var. orizon s.n. / < lat., gr. horizon, cf. fr. horizon, it. orizzonte].

raza, raze, s. f. 1. Linie dreapta dupa care se propaga lumina; traiectorie luminoasa. ♦ Zona luminoasa; lumina, stralucire. 2. Fig. Licarire, palpaire, semn slab, indiciu vag de... 3. (Fiz.) Radiatie. ◊ Raze X (sau rontgen) = unde electromagnetice cu lungimi de unda mult mai mici decat acelea ale luminii. 4. Distanta de la centrul unui cerc pana la orice punct de pe circumferinta sau de la centrul unei sfere pana la orice punct de pe suprafata ei. 5. Distanta pana la care se exercita o actiune in jurul centrului de unde porneste. ◊ raza de actiune (sau de activitate) = loc pana unde se intinde puterea sau influenta cuiva sau a ceva. 6. (Reg.) Ramificatie a coarnelor cerbului. – Lat. radia (= radius).

raza ~e f. 1) Fascicul ingust de lumina care porneste de la o sursa de lumina sau de la un obiect stralucitor. ~e solare. ◊ O ~ de speranta fapt pozitiv care, desi, neinsemnat, da curaj. 2) la pl. fiz. Flux de particule sau de energie a oscilatiilor electromagnetice; radia-tie electromagnetica. ~e Rontgen. 3) mat. Segment de dreapta care uneste un punct al circumferintei cercului sau al suprafetei sferei cu centrul acestora. 4) Limita pana la care se extinde ceva. ~ de influenta. 5) Fiecare dintre fofezele unei vartelnite. [G.-D. razei] /<lat. radia