ARDENEZ s. m. rasa de cai mari, puternici, de tractiune. (< fr. ardennais)

FURIOSO [-ZO] I. adv. (muz.) cu furie, cu manie; impetuos. II. s. m. rasa de cai rezultata din incrucisarea rasei de galop englezesti cu rase locale. (< it. furioso)

PINZGAU PINT-/ s. n. 1. rasa de bovine de lapte si carne, de culoare rosie-castanie, cu o dunga alba de-a lungul spinarii. 2. rasa de cai grei, de tractiune. (< germ. Pinzgau)

rasaT, -A, rasati, -te, adj. (Livr.) De rasa, de soi; p. ext. select. cal rasat. – Din fr. race.

SANGE s. 1. rasa. (cal de ~ arab.) 2. familie, neam. (E din ~le nostru.) 3. viata. (Si-a dat ~le pentru patrie.) 4. jertfa, sacrificiu. (Si-au dobandit libertatea prin ~.) 5. (BOT.) sangele-voinicului = a) (Lathyrus odoratus) indrusaim, (reg.) haragica, mazarata, mazarean, mazarica, mazariche, mazaroi, mazaruica, oresnita, pejma, floare-de-mazare; b) (Nigritella rubra) (reg.) musucel; c) (Nigritella nigra) (reg.) musucel, putoi.

CABALIN ~a (~i, ~e) Care tine de cai; propriu cailor. rasa ~a. /<lat. caballinus

PEDIGRIU s. n. genealogie a unui animal domestic de rasa (cai, caini); lista ascendentilor unui asemenea animal. (< engl., fr. pedigree)

CABALIN, -A, cabalini, -e, s. f., adj. 1. S. f. Denumire stiintifica generica data cailor. 2. Adj. Care apartine cailor, privitor la cai; cavalin. rasa cabalina. – Din lat. caballinus.

CAVALIN, -A, cavalini, -e, adj. (Rar) De cal, al calului; cabalin. rasa cavalina. – Din it. cavallino.

HIPOLOGIE s. f. Ramura a zootehniei care se ocupa cu anatomia si cu fiziologia calului, cu descrierea si cu clasificarea speciilor si a raselor de cai, precum si cu metodele de intretinere, de ameliorare si de dresare a cailor. – Din fr. hippologie.

TRAPAS, trapasi, s. m. (La pl.) Nume generic dat raselor de cai specializati pentru o mare viteza la trap (1); (si la sg.) cal care face parte dintr-o astfel de rasa. – Trap + suf. -as.

ARAB, -A, arabi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a unor tari din Orientul Apropiat si din nordul Africii. 2. Adj. Care apartine arabilor (1) sau tarilor arabe, privitor la arabi sau la tarile arabe; arabic, arabesc. ◊ Cifra araba = fiecare dintre cifrele care apartin celui mai raspandit dintre sistemele zecimale de numeratie. cal arab = cal de rasa pentru calarie si tractiune usoara, originar din Arabia. ♦ (Substantivat, f.) Limba araba. – Din fr. arabe, lat. arabus.

ARDENEZ, -A, ardenezi, -e, subst., adj. 1. S. m. si f. Persoana nascuta si crescuta in Ardeni. 2. Adj., s. m. si f. (Locuitor) din Ardeni. 3. S. m. rasa de cai mari, puternici, de tractiune. – Din fr. ardennais.

PINZGAU subst. 1. Rasa de bovine de lapte si carne, de culoare rosie-castanie, cu o dunga alba care strabate in intregime spinarea. 2. rasa de cai masivi, folositi la tractiune. [Pr.: pintgau] – Din germ. Pinzgau.

PONEI, ponei, s. m. (La pl.) rasa de cai caracterizata printr-o greutate mica a corpului si o talie redusa, originara din regiunile cu climat rece si cu vegetatie saraca ale Angliei si ale Peninsulei Scandinave; (si la sg.) cal care apartine acestei rase. [Acc. si: ponei] – Din fr. poney.

LIPITAN, lipitani, s. m. rasa de cai, folosita indeosebi la calarie si la tractiune usoara. – Din germ. Lipitzaner.

MISIR, misiri, s. m. 1. (Pop.) cal de rasa (din Egipt). 2. Moneda turceasca de aur (batuta la cairo), care a circulat si in tarile romanesti; misirliu (1). – Din n. pr. Misir, numele (turcesc al) Egiptului.

NONIUS s. m. rasa de cai autohtona caracterizata prin talie mare si culoare dominanta neagra. [Pr.: -ni-us] – Din magh. nonius.

HERGHELIE s. (prin Ban.) arghela, (Munt., Mold. si Dobr.) prioca, (Olt., Ban., Transilv. si Maram.) stava. (O ~ de cai de rasa.)

HIPOLOGIE f. Ramura a zootehniei care se ocupa cu studiul speciilor si raselor de cai. /<fr. hippologie

MISIR ~i m. cal de rasa originar din Misir (Egipt). /Din Misir n. pr. (numele turcesc al Egiptului)

NONIUS m. rasa de cai autohtona, de talie mare si de culoare mai ales neagra. [Sil. -ni-us] /<ung. nonius

PINZGAU [pr.: pintgau] n. 1) Rasa de bovine de lapte si carne, avand corpul de culoare rosie-castanie, cu o dunga alba de-a lungul spinarii. 2) rasa de cai de tractiune. /<germ. Pinzgau

TRAPAS ~i m. 1) la pl. rasa de cai care, fiind dresati, dezvolta viteza mare in mersul la trap. 2) cal dresat sa mearga la trap. /trap + suf. ~as

STUD-BOOK s.n. (Sport) Registru in care sunt inscrise genealogia si performantele cailor de rasa. [Pron. stad-buc. / < engl. stud-book].

STUD-BOOK STAD-BUC/ s. n. registru in care sunt inre-gistrate genealogia si performantele cailor de rasa. (< engl. stud-book)

friz (-iji), s. m. – cal din rasa friza. Pol. fryz. Sec. XVII, inv.

ARDENEZ (‹ fr.) s. m. (ZOOT.) rasa de cai de tractiune, cu corpul masiv (talia 150-160 cm si greutatea 550-750 kg) si putere de tractiune de 3-5 ori mai mare decit greutatea corpului.

ALERGARE, alergari, s. f. Actiunea de a alerga. ♦ Proba atletica de fuga pe anumite distante. ♦ Cursa de intrecere organizata dupa norme precise, intre cai de rasa.

bidiviu, -ie s. si adj. (turc. [d. ar.] bedevi, beduin, de unde vine si fr. bedouin). Vechi. cal arabesc sprinten: un bidiviu, o iapa bidivie. Azi. Iron. cal de rasa inhamat, telegar: tine-ti bidiviii, boierule! Fig. Om impetuos: ia opreste-te, bidiviule! – Si bididiu. V. ducipal.

NONIUS (‹ magh.) s. m. rasa de cai crescuta in Romania, indeosebi in Banat si in Transilvania. Are talie mare (1,50-1,70 m), o buna dezvoltare corporala (c. 600 kg) si culoare dominant neagra.

RECAS, com. in jud. Timis, situat in E C. Timisului, pe canalul Bega; 8.221 loc. (2005). Statie (in sat. R.) si halta de c. f. (in satul Izvin). Expl. de argila. Mat. de constr.; pielarie si incaltaminte. Cresterea bovinelor si a cailor de rasa Nonius (in satul Izvin). Centru viticol si de vinificatie. In satul Bazos, atestat documentar in 1783, se afla un parc dendrologic (59 ha), amenajat in anii 1909-1914 de catre F. von Engelhardt (directorul gradinilor publice din Dusseldorf), inclus pe lista ariilor protejate, care cuprinde peste 500 de specii de arbori din diferite zone ale lumii printre care ienuparul de V******a (Jupenirus v********a), gutuiul japonez (chaenomeles japonica), artarul nord-american (Acer saccharinum), arborele-lalea (Lyrodendron tulipifera) s.a.

PONEI ~ m. 1) rasa englezeasca de cai, de talie mica, folositi, in special, pentru agrement. 2) cal din aceasta rasa. /<fr. poney, engl. pony

PONEI s.m. cal mic de rasa englezeasca, cu parul lung. [< fr. poney, cf. engl. pony].

PONEI s. m. cal mic de rasa englezeasca, cu parul lung. (< fr. poney, engl. pony)

CAVALINA, cavaline, adj. f. (In expr.) rasa cavalina = specia cailor. – It. cavallino.

cabalin, -a adj. (lat. caballinus, d. caballus, cal). Relativ la cai, de cal, caiesc: rasa cabalina. – Si cavalin (dupa it. cavallino).

PURSANGE adj. invar. (Despre animale, mai ales despre cai; adesea substantivat) De rasa pura, aleasa. – Pur + sange (dupa fr. pur-sang).

FURIOSO adv., s. m. 1. Adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Cu pasiune, vijelios, puternic. 2. S. m. Varietate de cai rezultata din incrucisarea rasei de galop englezesti cu rase locale. [Pr.: -ri-o-zo] – Cuv. it.

PRASILA ~e f. 1) Inmultire dirijata a animalelor domestice de rasa. 2) Pui de animal domestic obtinut pe aceasta cale. ◊ De ~ a) de rasa ameliorata; b) destinat reproductiei. [G.-D. prasilei] /a (se) prasi + suf. ~ila

ARAB, -A I. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat si din nordul Africii. II. adj. care apartine arabilor; arabic (1). ♦ arta ~a = arta, o sinteza intre elementele mesopotamiene, persane si bizantine, cu influente ale traditiei locale, prezentand in constructii (moschei, palate, mausolee) curtea interioara incadrata de porticuri, iar in artele decorative ornamentul geometric si floral; cifra ~a = simbol grafic, element al sistemului de numeratie zecimal. ◊ (despre cai) care apartine unei rase originare din Pen. Arabia. ◊ (s. f.) limba semitica ale carei dialecte sunt vorbite de arabi. (< fr. arabe, lat. arabus)

PEDIGRIU s. n. Genealogie a unui animal domestic (reproducator) de rasa (mai ales a unui cal de curse); document care arata originea unui astfel de animal. [Var.: pedigri, pedigree, pedigreu s. n.] – Din engl., fr. pedigree.

rasa s. (BIOL.) 1. soi, specie, (pop.) saminta, (prin Transilv. si Munt.) strana. (~ de vite.) 2. sange. (cal de ~ araba.) 3. (inv.) soi. (~ mongola.) 4. rasa ecologica = ecotip.

PEDIGRIU n. 1) Origine genealogica a unui animal de rasa pura (mai ales a unui cal). 2) Document care indica aceasta origine. [Sil. -griu] /<engl., fr. pedigree

BALTARET, -EATA (‹ balta) adj., subst. 1. Adj. Din regiunea baltilor. 2. S. n. art. Vint local, cald si umed, care sufla din primavara pina in toamna dinspre S (mai ales in SE tarii) in reg. baltilor Dunarii. 3. S. m. rasa primitiva locala de porci, pe cale de disparitie, din lunca inundabila a Dunarii.

SUR, -A, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediara intre alb si negru sau care rezulta dintr-un amestec de alb si negru; cenusiu; (despre animale si pasari) care are parul, lana, penele de culoare cenusie. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat unui cal cu parul sur (1). ♦ Sura de stepa = rasa de taurine indigena, de culoare cenusie sau vanata, care prezinta o mare rezistenta si pretentii reduse de hrana. 2. (Despre cer, nori, vazduh) Lipsit de lumina, de stralucire; incetosat, tulbure; Fig. posomorat, mohorat. 3. (Despre parul oamenilor; p. ext. despre oameni) Carunt. ♦ Fig. (Rar) Batran, stravechi; indepartat. – Din bg., scr. sur.

PURSANGE adj. invar. si substantival (mai ales despre cai) Care este de sange pur; de rasa pura. /pur + sange

CABALINA, cabaline, s. f. (La pl.) Familie de animale din clasa mamiferelor, avand ca tip calul; (si la sg.) animal care face parte din aceasta familie. ◊ (Adjectival) rasa cabalina. – Lat. lit. caballinus.

AMIXIE² s. f. 1. reproducere a unui organism pe cale asexuata la speciile inferioare. 2. restrictie impusa membrilor unei colectivitati de a contracta casatorii cu parteneri din aceeasi casta, rasa, religie etc. (< fr. amixie)

rasa¹ ~e f. 1) biol. Categorie sistematica intermediara intre specie si individ. 2) Ansamblu de organisme animale cu anumite trasaturi ereditare comune; soi; specie. cal de ~ araba. 3) Grup etnic format pe un anumit teritoriu din cele mai vechi timpuri, unitar prin caractere ereditare comune (pigmentatia pielii, forma capului, ochilor, nasului etc.). ~ mongoloida. ~ europoida. [G.-D. rasei] /<fr. race, germ. Rasse

astracan s. n. – Piele de miel din rasa caracul. Pina in sec. XIX, astrahanul de Rusia se folosea drept captuseala pentru caciulile boierilor numite, calpac iar cel de Persia exclusiv pentru caciula domnitorului. – Var. astrakan (mod.). – Asturcan, cal de Persia. Din Astracan, oras si provincie ruseasca, rus. Astrachani. Pentru var. asturcan, E. Serra, Dacor., II, 650, se gindise la lat. asturco „cal astur”, care nu pare posibil, si pe care il mentioneaza cu rezerve REW 749a.

CURCA, curci, s. f. Femela curcanului; p. ext. curcan. ◊ Curca bronzata = rasa de curci crescuta si in tara noastra, cu greutate corporala mare. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a umbla) ca o curca plouata (sau beata) = a fi (sau a sta, a umbla) abatut, dezorientat, zapacit. Nici curca, nici curcan, se spune despre cel care nu are o situatie precisa. Rad si curcile = e din cale-afara de caraghios. – Din bg. kurka.

afara adv. de loc si de miscare (din afoara, lat. ad, la, si fŏras, afara; vit. affuori, azi fuori, sp. afuera. V. fara). Nu in auntru [!], in exterior: a dormi afara din casa, a iesi afara din casa, a umbla pe afara. Afara din lege, scos de supt forta legii. Euf. A iesi afara, a-ti deserta matele. Afara de, fara, de cit numai: sa n' ai alti dumnezei afara de mine. Afara de asta sau afara de aceia, deosebit de asta, pe linga asta. Pe din afara, pe la exterior. Fig. Din memorie, pe de rost: a sti lectiunea pe din afara. Afara din cale sau din cale afara, extraordinar, peste masura. – Fals in afara ori din afara (fr. en dehors, du dehors) ild. afara, de afara: afara de asta, relele vin de afara. – Interj. Afara! Iesi!