TRAIECTORIE, traiectorii, s. f. Drum parcurs in spatiu de un corp in miscare; linie curba descrisa de un punct material. ♦ Reprezentare grafica a acestui drum, a acestei linii. – Din fr. trajectoire.

LINIE, linii, s. f. 1. Trasatura simpla si continua (de forma unui fir) facuta pe o suprafata cu tocul, cu creta, cu creionul etc. ♦ (Mat.) Traiectorie descrisa de un punct material intr-o miscare continua sau de intersectia a doua suprafete. 2. Trasatura reala sau imaginara care indica o limita, o directie sau leaga (pe o harta, pe un plan etc.) diferite puncte in spatiu. ◊ Linie de plutire = nivelul apei pe suprafata exterioara a unei nave in timpul plutirii. ◊ Loc. prep. La (sau in) linia... = in dreptul..., la nivelul... 3. (Fam.) Fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru; liniuta. 4. Rigla. 5. Unitate de masura de lungime folosita in tarile romanesti, egala cu a zecea parte dintr-un deget. 6. (In loc.) In linie = in sir drept, in rand, in aliniere. 7. (Livr.) Rand de cuvinte intr-o pagina scrisa. 8. Succesiune, serie a stramosilor sau a descendentilor; filiatie. 9. Sistem (sau parte a unui sistem) de fortificatii, de adaposturi si de baraje militare destinate sa intareasca apararea unui teritoriu, a unui punct strategic etc. ◊ Linie de bataie (sau de lupta) = desfasurare sistematica a unor forte militare in vederea luptei; intindere a frontului ocupat de trupele care lupta. Linie de aparare = intarire alcatuita din fortificatii si trupe. 10. (Adesea urmat de determinari care arata felul) Ansamblu al instalatiilor si al retelei de sine pe care circula trenurile, tramvaiele sau metrourile; portiune delimitata dintr-o asemenea retea. 11. Itinerar, traseu (al unui serviciu de transport). ♦ Directie, sens. 12. Ansamblu de fire, de cabluri etc. care fac legatura intre doua sau mai multe puncte. ◊ Linie electrica = ansamblul conductelor, dispozitivelor si constructiilor care asigura transmiterea la distanta a energiei electrice. Linie telefonica (sau de telefon) = ansamblu de conducte care fac legatura intre mai multe posturi telefonice sau intre posturi si centralele telefonice. Linie telegrafica = totalitatea conductelor si instalatiilor dintre un emitator si un receptor telegrafic. Linie de intarziere = dispozitiv folosit pentru intarzierea semnalelor electrice. ♦ Linie tehnologica = a) organizare a procesului de fabricatie, in care operatiile sunt efectuate la locuri de munca dispuse in ordinea succesiunii operatiilor de fabricare; b) ansamblu de masini de lucru, instalatii si mijloace de transport dintr-o fabrica sau uzina, dispuse in ordinea succesiunii operatiilor prevazute de procesul tehnologic. Linie automata = complex de masini-unelte sau agregate care executa in mod automat operatiile de prelucrare a unor piese, organe de masini, produse etc. si care asigura transportul acestora de la o masina la alta fara interventia muncitorului. 13. (Mai ales la pl.) Trasatura caracteristica ce da forma, aspectul, caracterul unui obiect, al unui tot, in special al unei figuri; contur, profil. ♦ Fig. Trasatura fundamentala, punct esential (ale unei probleme). ◊ Loc. adv. In linii generale (sau mari) = in ansamblu, fara a intra in detalii. 14. Fig. Orientare principala, directie a unui curent, a unei opinii etc. 15. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Fel, chip, mod; criteriu. Linie de conduita. – Din lat. linea, it. linea, germ. Linie, fr. ligne.

REZULTANTA, rezultante, s. f. 1. (Mec.) Forta a carei aplicare este echivalenta din punctul de vedere al efectului cu mai multe forte date, care se aplica in acelasi timp asupra aceluiasi punct material. 2. Fig. Efectul imbinat al unor cauze multiple. – Din fr. resultante, germ. Resultante.

REZULTANTA ~e f. 1) mec. Forta a carei efect este echivalent cu efectul produs de mai multe forte si care se aplica simultan asupra aceluiasi punct material. 2) fig. Efect combi-nat a mai multor cauze. /<fr. resultante, germ. Resultante

TAUTOCRON, -A adj. (Fiz.) Care are loc in timpi egali; care este situat la intervale egale, identice de timp. ◊ Curba tautocrona = curba (cicloida) situata in plan vertical, cu convexiunea in jos, pe care un punct material greu ajunge in punctul cel mai de jos in acelasi interval de timp din orice pozitie ar porni fara viteza initiala; miscare tautocrona = miscarea mai multor puncte materiale grele care pornesc simultan fara viteze initiale, din diferite puncte ale unei curbe tautocrone. [< fr. tautochrone, cf. gr. tauto – acelasi, chronos – timp].

TAUTOCRONISM s.n. (Fiz.) Proprietate a unui punct material, care, pornind fara viteza initiala, descrie o curba tautocrona. [< fr. tautochronisme].

VITEZA s.f. 1. Rapiditate in deplasare; iuteala. ♦ (Fiz.) Variatia unei marimi fizice in unitatea de timp. 2. Raportul dintre spatiul parcurs de un mobil si timpul folosit pentru parcurgere. 3. (Med.) Viteza de sedimentare = reactie de laborator prin care se masoara ritmul depunerii globulelor rosii, ritm care evidentiaza un proces infectios latent. 4. (Fot.) Timp de expunere. 5. (Mat.) Vector definit ca derivata vectorului de pozitie a unui punct material. [< fr. vitesse].

DINA s.f. Unitate de masura pentru forta, egala cu forta imprimata de acceleratia de 1 cm pe secunda a unui punct material cu masa de un gram. [< fr. dyne, cf. gr. dynamis – forta].

REZULTANTA s.f. 1. Forta care, aplicata unui sistem, produce acelasi efect ca mai multe forte date care se aplica in acelasi timp asupra aceluiasi punct material. ♦ (Mat.) Suma vectoriala a tuturor fortelor unui sistem. 2. (Fig.) Efectul combinat al mai multor cauze. [< fr. resultante].

DINA¹ s. f. unitate de masura pentru forta egala cu forta imprimata de acceleratia de 1 cm/sec² asupra unui punct material cu masa de un gram. (< fr. dyne)

REZULTANTA s. f. 1. forta care, aplicata unui sistem, produce acelasi efect ca acela produs de mai multe forte date care se aplica in acelasi timp asupra aceluiasi punct material. 2. (mat., mec.) suma vectoriala a tuturor fortelor unui sistem. 3. (fig.) efect combinat al mai multor cauze. (< fr. resultante, germ. Resultante)

TAUTOCRON, -A adj. (fiz.) care are loc in timpi egali; situat la intervale egale, identice de timp. ♦ (mat.) curba ~a (si s. f.) = curba (cicloida) in plan vertical, cu convexiunea in jos, pe care un punct material greu ajunge in punctul cel mai de jos in acelasi interval de timp din orice pozitie ar porni fara viteza initiala; miscare ~a = miscarea mai multor puncte materiale grele care pornesc simultan fara viteze initiale, din diferite puncte ale unei curbe tautocrone. (< fr. tautochrone)

VITEZA s. f. 1. rapiditate de deplasare; iuteala. ◊ variatia unei marimi fizice in unitatea de timp. 2. raportul dintre spatiul parcurs de un mobil si timpul folosit pentru parcurgere. ♦ ~ cosmica = viteza imprimata navelor cosmice de la inscrierea pe o orbita circulata a Pamantului pana la parasirea sistemului solar. 3. ~ de sedimentare = reactie de laborator prin care se masoara ritmul depunerii globulelor rosii, ritm ce evidentiaza un proces infectios latent. 4. (fot.) timp de expunere. 5. (mar.) vector definit ca derivata vectorului de pozitie a unui punct material. (< fr. vitesse)

OLONOM, -A, olonomi, -e, adj. (Fiz.; despre legaturile sistemelor de puncte materiale) A carei variatie in timp nu depinde de viteze si de acceleratii. – Cf. fr. holonomie, engl. holonomy.

OLONOMIE s.f. Proprietate a unui sistem de puncte materiale sau de corpuri rigide de a avea legaturi olonome. [Gen. -iei. / < fr. holonomie].

SCLERONOM, -A adj. (Despre legaturile sistemelor de puncte materiale) Care nu variaza in timp; rigid. [< fr. scleronome].

OLONOMIE s. f. proprietate a unui sistem de puncte materiale sau de corpuri rigide de a avea legaturi olonome. (< fr. holonomie, engl. holonomy)

REONOM, -A adj. (despre legaturile sistemelor de puncte materiale) care variaza in timp, insa dupa o lege independenta de fortele care actioneaza in cadrul sistemelor de puncte. (< engl. rheonome)

SCLERONOM, -A adj. (despre legaturile sistemelor de puncte materiale) care nu variaza in timp; rigid. (< fr. scleronome)

DIFUZIVITATE s. f. marime care caracterizeaza un material din punctul de vedere al conductiei caldurii. (< engl. diffusivity)

SEMIREFRACTAR, -A adj., s. n. (material) cu punctul de vitrificare cuprins intre 850⁰ si 1580⁰C. (< semi- + refractar)

AJUTORA, ajutorez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: ajutori vb. IV] – Din ajutor.

CHEZASIE, chezasii, s. f. (Adesea fig.) Faptul de a garanta pentru altul din punct de vedere material sau moral; ceea ce constituie o garantie pentru cineva sau ceva. Chezas + suf. -ie.

GRANULOZITATE, granulozitati, s. f. Structura unui material granular din punctul de vedere al repartitiei procentuale a granulelor componente dupa marimea lor. – Din fr. granulosite.

materialICESTE adv. Din punct de vedere material (I 2), in ceea ce priveste starea materiala; baneste, materialmente. [Pr.: -ri-a-] – material + suf. -iceste.

POM, pomi, s. m. Nume generic pentru orice arbore salbatic sau cultivat care produce fructe comestibile; p. gener. copac, arbore. ◊ Pom de iarna (sau de Craciun) = brad (sau alt conifer) impodobit cu daruri si ornamente, cu prilejul Craciunului si al Anului nou. Pomul mortului = copacel (mai ales brad) sau ramura impodobita cu fructe, cu covrigi, cu zaharicale etc., care se poarta inaintea cortegiului mortuar (la mortii necasatoriti) pana la cimitir si se infige pe mormant dupa ce s-au dat de pomana fructele, zaharicalele etc. de pe el. ◊ Expr. (Fam.) A fi in pom = a se afla intr-o situatie dificila, precara (din punct de vedere material). – Lat. pomus.

DISTRUS, -A, distrusi, -se, adj. Nimicit, daramat, ruinat. ♦ Fig. (Despre oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. distruge.

TERMINAT², -A, terminati, -te, adj. 1. (Despre actiuni) Care a fost dus pana la capat; sfarsit. 2. (Fam.; despre oameni) Pentru care nu mai exista sanse de revenire la situatia mai buna de dinainte; sfarsit din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. termina.

DIELECTRIC, -A, dielectrici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care izoleaza din punct de vedere electric; izolator. ◊ Constanta dielectrica = raportul dintre capacitatea unui condensator electric care contine intre armaturi o substanta izolatoare si capacitatea aceluiasi condensator cand contine intre armaturi aer sau vid. 2. S. n. material izolant din punct de vedere electric si care se polarizeaza temporar cand este introdus intr-un camp electric. [Pr.: di-e-] – Din fr. dielectrique.

SELEMET s. n. (Inv.; in expr.) A scoate (pe cineva) la selemet = a distruge din punct de vedere material, a ruina (pe cineva), a aduce la sapa de lemn. [Var.: silimet s. n.] – Din tc. selamet.

GRANULOZITATE ~ati f. Structura a unui material granular din punctul de vedere al marimii si al repartitiei procentuale a granulelor componente. /<fr. granulosite

materialICESTE adv. Din punct de vedere material; sub aspect material. [Sil. -ri-a-] /material + suf. ~iceste

materialMENTE adv. (Rar) Din punct de vedere material. [Pron. -ri-al-. / cf. fr. materiellement].

DISTRUS, -A adj. 1. Nimicit, ruinat. 2. (Fig.; despre oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic si moral. [< distruge].

materialMENTE adv. din punct de vedere material. (< it. materialmente, fr. materiellement)

AJUTORA, ajutorez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: ajutori vb. IV] – Din ajutor.

FONDANT, -A, fondanti, -te, adj., subst. 1. Adj. Care se moaie, care se topeste usor. 2. S. m. Substanta sau amestec de substante care se adauga la topirea unui amestec de materiale pentru a cobori punctul de topire al acestora sau pentru a separa impuritatile, formand cu acestea o zgura la suprafata topiturii. 3. S. f. Bomboana preparata dintr-o umplutura moale cu nuca, zahar, diferite arome etc., acoperita cu o glazura asemanatoare cu serbetul. ◊ (Adjectival) Bomboana fondanta. 4. S. m. Medicament care ajuta la reducerea unei inflamatii. – Din fr. fondant.

TASON, tasoane, s. n. punct de concentrare a materialului lemnos in exploatarile forestiere, apropiat de caile de transport. – Et. nec.

TASON ~oane n. punct de concentrare a materialului lemnos in exploatarile forestiere. /<fr. tasson

TASOU s.n. punct de concentrare a materialului lemnos, dintr-o exploatare forestiera. [< fr. tasseau].

TASON s. n. punct de concentrare a materialului lemnos dintr-o exploatare forestiera, apropiat de caile de transport. (< fr. tasseau)

TICALOSI, ticalosesc, vb. IV. Refl. si tranz. A decadea sau a face sa decada din punct de vedere moral sau material. – Din ticalos.

A CADASTRA ~ez tranz. A inscrie intr-un cadastru (determinand din punct de vedere cantitativ). ~ bunurile materiale. /<fr. cadastrer

GRANULOZITATE s.f. Felul de alcatuire a unui material mineral granular privit din punctul de vedere al marimii granulelor din care este format. [Cf. fr. granulosite].

GRANULOZITATE s. f. structura a unui material mineral granular privit din punctul de vedere al marimii granulelor din care este format. (< fr. granulosite)

HALO³ s. n. 1. cerc luminos, colorat, in jurul Soarelui sau al Lunii, datorita prezentei cristalelor de gheata. ◊ (p. ext.) cerc luminos difuz in jurul unei surse luminoase. 2. iradiatie luminoasa pe stratul fotosensibil al unui material fotografic in jurul unui punct stralucitor, ca urmare a producerii unor reflexii si difuziuni puternice in strat. 3. (fig.) aureola, nimb. (< fr. halo, gr. halos)

ANTISTATIZARE, antistatizari, s. f. 1. Actiunea de a impiedica electrizarea materialelor. 2. Actiunea de a neutraliza discurile¹ (4) din punct de vedere electric. – De la antistatic.

ANTISTATIC, -A, antistatici, -ce, adj., s. n. 1. (Substanta) care impiedica electrizarea materialelor plastice. 2. (Substanta) care neutralizeaza discurile¹ (4) din punct de vedere electric. – Din fr. anti-statique.

INGROSA, ingros, vb. I. Refl. 1. (Despre corpuri solide) A deveni mai gros, mai voluminos. ◊ Expr. Se ingroasa gluma (sau treaba, lucrul) = situatia ia o intorsatura ingrijoratoare, neplacuta. ♦ Tranz. A face ca un corp solid sa devina mai gros, sa-si mareasca volumul (adaugandu-i material la suprafata); a accentua o linie, un punct, o litera etc. (pentru a le face mai evidente). 2. (Despre lichide, vapori etc.) A deveni mai dens. ♦ Tranz. A face ca o solutie sa devina mai concentrata prin adaos de materii solide, prin fierbere etc. ♦ A-si spori numarul; a se indesi. 3. (Despre voce) A capata un timbru mai coborat, mai grav. – Lat. *ingrossiare (< grossus) sau din in + gros.

ELECTROIZOLANT, -A, electroizolanti, -te, adj., s. m. (material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. [Pr.: -tro-i-] – Din fr. electro-isolant.

BONITATE s.f. 1. Calitatea unei zone forestiere de a produce arboreturi mai bune sau mai slabe din punctul de vedere al productiei la hectar in material lemnos. 2. (Fin.) Solvabilitate, capacitate de plata si de credit. [< germ. Bonitat, cf. lat. bonitas].

ELECTROIZOLANT, -A adj., s.m. (material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. [Pron. -tro-i-. / < fr. electroisolant].

UTILITAR, -A adj. Referitor la utilitate, din punctul de vedere al utilitatii; preocupat de interese materiale. [< fr. utilitaire].

UTILITAR, -A adj. referitor la utilitate, din punctul de vedere al utilitatii; preocupat de interese materiale. (< fr. utilitaire)

BONITATE s. f. Calitatea unei statiuni silvice sau a unei zone forestiere de a produce arboreturi mai bune sau mai rele din punctul de vedere al productiei la hectar in material lemnos. V. fertilitate. – Germ. Bonitat.

SEGREGA, pers. 3 segrega, vb. I. 1. Intranz. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin racire de la o temperatura inalta, pe baza diferentei dintre punctele de topire ale elementelor. 2. Refl. (Despre componentii unui material) A se separa. – Din lat., it. segregare.

CORPUS ~uri n. 1) Corp de litera de zece puncte tipografice. 2) livr. Totalitate a volumelor unei colectii de materiale referitoare la un anumit domeniu; corp. /<lat. corpus

SPRIJIN ~e n. 1) Obiect de care se tine cineva sau ceva ca sa nu cada; reazem. ◊ punct de ~ loc care serveste drept sprijin. 2) fig. Sustinere materiala sau morala; ajutor; reazem. /<sl. suprenzenu

SEGREGA vb. I. 1. intr. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin racire de la o temperatura inalta, bazat pe diferenta dintre punctele de topire ale elementelor. 2. refl. (Despre componentii unui material) A se separa. [P.i. 3,6 -ga. / < lat. segregare].

ZAR¹, zaruri, s. n. Cub mic de os, de lemn, de material plastic etc., care are pe fiecare dintre fete imprimate puncte de la unu la sase si care se foloseste la anumite jocuri de noroc; p. ext. (la pl.) joc de noroc la care se folosesc asemenea cuburi. – Din tc. zar.

A REMANIA ~ez tranz. 1) (organe de conducere) A supune unor modificari de componenta sau de structura; a modifica. 2) (materiale, masini etc.) A face sa devina mai bun din punct de vedere calitativ sau sa revina la starea de mai inainte; a imbunatati; a ameliora; a remedia. [Sil. -ni-a] /<fr. remanier

NIVELMETRU s.n. 1. Instrument topografic cu care se determina diferenta de nivel dintre mai multe puncte. 2. Aparat pentru masurarea nivelului unui lichid sau a unui material solid dintr-un recipient. [< nivel + -metru].

POLISTIREN, polistireni, s. m. material plastic solid, incolor sau slab galbui, transparent, foarte rezistent din punct de vedere chimic si electric, care se intrebuinteaza in electrotehnica, in industria cablurilor si la fabricarea multor obiecte de larg consum. – Din fr. polystyrene, engl. polystyrene, rus. polistiren.

ZAR ~uri n. 1) Cub mic (din os, din material plastic etc.), avand imprimate pe fiecare fata un numar de puncte (de la 1 la 6), folosit la anumite jocuri de noroc. 2) la pl. Joc de noroc in care se folosesc asemenea cuburi. /<turc. zar

ZIRCONIU (‹ fr.) s. n. Element chimic din gr. IV secundara (Zr; nr. at. 40, m. at. 91,22, p. f. 1.852ºC). Metal rar, de culoare alb-argintie, dur si greu fuzibil; stabil din punct de vedere chimic. Aliajele de baza de z. se folosesc ca materiale de constr. in energetica nucleara, in construirea de aparate chimice, instrumente chirurgicale etc. Unele aliaje ale z. sunt supraconductori. Descoperit in 1789 de chimistul german Martin H. Klaproth (1743-1813) si izolat (in 1824) de J.J. Berzelius.

STARE, stari, s. f. 1. Situatie in care se afla cineva sau ceva; mod, fel, chip in care se prezinta cineva sau ceva. ◊ Expr. A fi in stare (sa...) = a putea, a fi capabil sa... (Rar) Faptul de a sta intr-un anumit fel; pozitie a corpului; postura. ◊ Expr. (Pop.) A nu avea stare sau a nu-l mai prinde starea = a nu avea astampar, a nu avea odihna. Spec. Situatie a unui corp sau a unui sistem determinata de structura sa, de conditiile exterioare etc. si definita prin anumite marimi sau parametri. 2. Fel in care se simte cineva (din punct de vedere fizic sau moral), dispozitie in care se afla cineva. 3. Situatie materiala (buna); avere. ◊ Loc. adj. Cu stare = bogat, instarit. 4. (Inv.) Categorie, grup sau patura sociala. ♦ Grad, ierarhie, treapta sociala. – V. sta.

SUBSTANTA ~e f. 1) Materie din care sunt formate lucrurile. ~ lichida. ~ gazoasa. ~ solida. 2) Esenta calitativa a materiei, care exista prin sine insasi si constituie esenta lucrurilor indiferent de varietatea si modificarea lor. 3) chim. fiz. Corp fizic omogen din punctul de vedere al structurii si al compozitiei. ~ organica. ~ toxica. 4) Parte concreta sau materiala a lucrurilor si a fenomenelor. ~ a limbii. 5) fig. Parte constitutiva a unui lucru; continut principal; esenta. [G.-D. substantei] /<lat. substantia, fr. substance

FACTORIE s.f. (Rar) Agentie a unei case comerciale europene intr-o tara straina, in special in colonii. ♦ (Rar) punct pentru cumpararea vanatului de la vanatori si pentru aprovizionarea acestora cu unelte, materiale etc. in regiunile nordice departate. [Gen. -iei. / cf. fr. factorerie, germ. Faktorei].

RECEPTIONA vb. I. tr. 1. A verifica din punct de vedere al executarii sau al calitatii, a lua in primire (un material, o lucrare etc.). 2. A recepta (unde radiofonice, emisiuni). [Pron. -ti-o-. / cf. fr. receptionner].

FACTORIE s. f. agentie a unei case comerciale europene intr-o tara straina (in colonii). ◊ punct pentru cumpararea vanatului de la vanatori si pentru aprovizionarea acestora cu unelte, materiale etc. in regiunile nordice departate. (< rus. faktoriia)

PRISMA ~e f. 1) Poliedru cu doua baze paralele si egale si cu fetele laterale in forma de paralelograme. 2) Piesa din material transparent de forma unui asemenea poliedru folosita la aparatele optice. ◊ Prin ~a din punctul de vedere. [G.-D. prismei] /<fr. prisme

NEAJUNS², -A, neajunsi, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns inca la destinatie sau intr-un anumit punct. ♦ Care nu poate fi ajuns sau atins de nimeni. 2. (Pop.) Lipsit de mijloace materiale; sarac. ♦ Lipsit de judecata matura. – Din ne- + ajuns.

PICIORUS ~e n. (diminutiv de la picior) 1) punct de lucratura la un obiect impletit cu croseta. 2) Piesa la masina de cusut care preseaza materialul in timpul cusutului. /picior + suf. ~us

PIRAMIDA, piramide, s. f. 1. Poliedru cu baza poligonala si cu fete triunghiulare care se unesc intr-un punct comun. 2. Monument gigantic de piatra in forma de piramida (1). 3. Gramada de diferite obiecte sau de materiale, aranjate in forma de piramida (1). ◊ (Mil.; iesit din uz) Piramida de arme (sau de pusti) = grup de pusti asezate cu talpa patului pe pamant si sprijinite una de alta la varful tevii. 4. Figura de gimnastica, executata de mai multe persoane care se asaza in randuri suprapuse, tot mai inguste, de forma unei piramide (1). [Pl. si: (reg.) piramizi] – Fr. pyramide (< gr.).

PICIORUS, picioruse, s. n. 1. Diminutiv al lui picior (1); piciorut. 2. punct de lucratura la o impletitura cu croseta. 3. Organ al masinii de cusut care asigura presarea si deplasarea materialului in timpul coaserii lui. – Picior + suf. -us.

NIVELMETRU ~e n. 1) Instrument geo-dezic pentru determinarea diferentei de nivel dintre doua puncte de teren, precum si pentru determinarea pozitiei orizontale. 2) Aparat pentru determinarea nivelului unui lichid sau al unui material pulverulent sau granular aflat intr-un recipient. /nivel + metru

PATULI ~e n. 1) Polita din scanduri sau nuiele, situata la o inaltime nu prea mare intr-un adapost pentru pasarile de curte. 2) Constructie din scanduri batute rar sau impletite din nuiele, ridicata deasupra solului, in care se pastreaza stiuletii de porumb; sasaiac; porumbar; leasa; cosar. 3) v. PATUIAC. 4) Platforma din scanduri sau nuiele, fixata pe pari (sau intr-un copac), care serveste drept punct de observatie. 5) rar Rama din scanduri asezata pe sol (cu un strat de gunoi) si acoperita cu un material transparent (de obicei sticla), in care creste rasadul; rasadnita. /<lat. patubulum

REAZEM ~e n. 1) Obiect care asigura sprijinirea unui corp. ◊ punct de ~ loc de contact dintre doua corpuri solide unde se exercita forte de actiune si reactiune. 2) fig. Sustinere materiala sau morala; ajutor; sprijin. ~ la batranete. 3) tehn. Legatura intre doua elemente ale unui sistem tehnic. /v. a (se) rezema

CON², conuri, s. n. 1. Suprafata descrisa de o dreapta care se deplaseaza sprijinindu-se pe o curba inchisa imobila si pe un punct fix exterior. ♦ Corp geometric marginit de o asemenea suprafata si de un plan. 2. (Geogr.; in sintagmele) Con vulcanic = forma de relief conica cat un munte, constituita in urma eruptiilor vulcanice, din lava, cenusa etc. Con de dejectie = forma de relief in evantai, rezultata din acumularea materialului transportat de torenti acolo unde se micsoreaza panta; agestru. ♦ (Fiz.) Con de lumina = manunchi de raze care pleaca dintr-un punct luminos si cade pe o suprafata. 3. Fructul coniferelor, format dintr-un ax cu numerosi solzi lemnosi, care reprezinta florile mascule sau femele. – Din fr. cone.

REFORMAT, -A, reformati, -te, adj. 1. (Despre materiale, masini, unelte etc.) Scos din uz, dat la reforma (3). 2. (Despre militari) Scos din evidenta sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 3. Care tine de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoana de confesiune crestina protestanta; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. reforme, lat. reformatus.

PRISMA, prisme, s. f. 1. Poliedru care are doua fete (numite baze) egale si paralele si cu celelalte fete in forma de paralelogram; corp solid care are aceasta forma. 2. Piesa de sticla, de cuart sau de alt material transparent, de obicei in forma de prisma (1), folosita la aparatele optice pentru descompunerea, polarizarea, reflexia etc. luminii. ◊ Loc. prep. Prin prisma... = din punctul de vedere..., potrivit cu..., in lumina... – Din fr. prisme.

TITAN² (‹ fr. {i}; {s} gr. Titan) s. n. Element chimic (Ti; nr. at. 22, m. at. 47,90, p. t. 1.668ºC, p. f. 3.260ºC, gr. sp. 4,5), destul de raspandit in natura (rar in concentratii mari). Metal alb-argintiu usor, foarte stabil din punct de vedere chimic. Mineralele principale din care se extrage t. sunt ilmenitul, rutilul, loparitul s.a. T. si aliajele lui se folosesc ca materiale de constructii in ind. constructoare de avioane, rachete, nave, in ind. chimica, precum si in pictura sub forma de oxid, ca pigment alb (alb de t.). A fost obtinut in stare metalica de Berzelius in 1825, combinatiile sale fiind cunoscute inca din 1789.

SET s. n. 1. parte a unui meci de tenis, volei etc. determinata de obtinerea unui anumit numar de puncte. 2. ansamblu de piese, de instrumente de acelasi fel sau deosebite, intr-o anumita munca sau exploatare; garnitura. ◊ ansamblu de obiecte de imbracaminte confectionate din acelasi material, care se poarta impreuna. ♦ ~ de cromozomi = totalitatea cromozomilor cu care contribuie unul din genitori la formarea zigotului. 3. unitate de masura tipografica, de 0,019598 mm. (< engl., fr. set)

ARISTOTELISM s. n. conceptie filozofica a lui Aristotel, care, avand ca punct de plecare recunoasterea primordialitatii naturii fata de cunoastere, arata ca generalul exista in lucrurile individuale, ca esenta exista in obiecte si ca adevaratele „substante” sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simturi. (< fr. aristotelisme)

CAVALIER, -A I. adj. perspectiva ~a = proiectie oblica a obiectelor pe un plan, ca si cum ar fi vazute dintr-un punct situat la infinit; plan ~ = plan stabilit dupa aceasta perspectiva. II. s. n. 1. terasa inalta, intr-o fortificatie, pentru amplasarea tunurilor. 2. cordon continuu de pamant sau alte materiale de-a lungul unui drum, rezultat din curatirea santurilor. (< fr. cavalier)

OBEID, EL ~ (AL-UBAYYID) 1. Oras in centrul Sudanului, situat la 370 km SV de Khartoum; 229,4 mii loc. (1993). Capitala statului Shimal-Kurdufān. punct terminus al c. f. Khartoum-Kūstῑ-El Obeid. Nod rutier. Aeroport. Centru comercial pentru bumbac, susan, vite si guma arabica. Fundat in 1821. 2. Sit arheologic si de cultura materiala din Neoliticul timpuriu (milen. 4 I.Hr.) in Mesopotamia antica. Isi trage numele de la asezarea mesopotamiana situata la E de orasul Ur (din Iraq-ul actual).

VACA, vaci, s. f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosita ca aliment; p. gener. carne de bovine. ◊ Expr. S-a dus bou si a venit (sau s-a intors) vaca, se spune, ironic, despre un om care a plecat sa se instruiasca sau sa se lamureasca intr-o problema si care s-a intors mai putin instruit sau lamurit decat plecase. Vaca (buna) de muls = persoana sau situatie de care cineva abuzeaza, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase si lenese sau proaste). 2. Compuse: vaca-de-mare = morsa; vaca-domnului = insecta lata si lunguiata, cu aripile superioare de culoare rosie cu doua puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Lat. vacca.

DEBARCARE, debarcari, s. f. Actiunea de a debarca si rezultatul ei. ◊ Statie de debarcare = punct final al unei calatorii. Nava de debarcare = nava special construita, cu prora plata si dreapta, pentru a permite apropierea maxima de uscat in vederea debarcarii de trupe si de materiale. – V. debarca.

ARISTOTELISM s.n. Conceptia filozofica a lui Aristotel, care, avand ca punct de plecare recunoasterea primordialitatii naturii fata de cunoastere, arata ca generalul exista in lucrurile individuale, ca esenta exista in obiecte si ca adevaratele „substante” (realitati primordiale si independente) sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simturi. [< fr. aristotelisme, cf. Aristotel – filozof grec din antichitate].

APLICATIE s.f. 1. Punere in practica ; aplicare. ♦ punct de aplicatie = punct in care se exercita o forta asupra unui corp. ♦ (Mil.) Exercitiu de punere in practica a prescriptiilor regulamentelor in cadrul unei teme oarecare. 2. Dantela, bucata de stofa brodata etc. aplicata pe un material. 3. (Fig.) Aptitudine, talent. [Gen. -iei, var. aplicatiune s.f. / cf. fr. application, it. applicazione, lat. applicatio].

A CUNOASTE cunosc tranz. 1) (aspecte ale vietii materiale sau spirituale) A poseda in memorie pe baza experientei sau a studiului; a sti. ~ orasul. ~ o limba. ~ opera unui scriitor. ◊ ~ viata (sau lumea) a avea mare experienta de viata. 2) (persoane) A sti din diferite puncte de vedere. Il cunosc de mic copil. ◊ A nu ~ moarte a) a fi durabil; b) a lasa o amintire vie. 3) (fiinte, lucruri) A deosebi de altele de acelasi fel (dupa anumite semne); a recunoaste. 4) A patrunde cu mintea; a intelege; a sti; a pricepe. Cunosc intentiile lui. /<lat. connoscere

SIFON, sifoane, s. n. 1. Tub in forma de U rasturnat folosit pentru a face ca un lichid sa treaca de la un nivel la alt nivel, pe deasupra unui obstacol care impiedica scurgerea libera a lichidului. 2. Dispozitiv in forma de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalatie sanitara si o conducta de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apa, trecerea gazelor din canal in instalatie. 3. Butelie etansa de sticla, de material plastic etc., cu peretii grosi, folosita pentru pastrarea si debitarea sub presiune a apei acidulate cu bioxid de carbon; p. ext. apa gazoasa obtinuta prin saturarea cu bioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile. 4. Aparat pentru spalarea si dezinfectarea anumitor cavitati ale organismului (stomac, nas etc.). 5. Organ de locomotie sau de circulatie in forma de palnie la unele animale acvatice inferioare. – Din fr. siphon, lat. sipho, -onis, germ. Siphon.

SET, seturi, s. n. 1. Fiecare dintre partile in care se impart unele jocuri sportive, determinate de castigarea unui anumit numar de puncte in favoarea unei echipe sau a unui jucator. 2. Serie de obiecte sau de instrumente tehnice care se vand impreuna. 3. Ansamblul de obiecte de imbracaminte (in special pulover si jacheta) ale carui piese sunt confectionate din acelasi material; garnitura (3). – Din engl., fr. set.

MASA s. f. 1. cantitate de materie a unui corp, considerata ca o marime caracteristica in raport cu volumul. ♦ ~ verde = furaj; ~ critica = masa minima a unui material radioactiv in care poate aparea o reactie de fisiune nucleara in lant. 2. ingramadire de elemente care formeaza impreuna un singur corp; corp solid, compact; bloc. ♦ ~ de aer = portiune imensa, omogena, a troposferei, cu proprietati distincte. 3. corp metalic masiv la care se leaga punctele unei retele, ale unei masini sau ale unui aparat electric, pentru evitarea supratensiunilor. 4. (fam.) cantitate mare. ♦ a vocabularului = partea cea mai mare a vocabularului, supusa schimbarilor. 5. multime compacta de oameni. ♦ e populare = totalitatea claselor si categoriilor sociale dintr-o anumita etapa istorica, ale caror interese fundamentale concorda cu cerintele si sensul actiunii legilor obiective ale dezvoltarii societatii. 6. ~ continentala = continent. (< fr. masse, germ. Masse)

RELATIE s. f. 1. legatura, conexiune, raport. ◊ complement circumstantial de relatie = complement care arata obiectul la care se refera o actiune, o calitate; propozitie de relatie = propozitie circumstantiala care corespunde complementului circumstantial de relatie; functii de relatie = totalitatea functiilor organice care asigura legatura cu mediul exterior. 2. (log.) conexiune intre doi, trei sau mai multi termeni. ◊ judecata de relatie = judecata care reflecta raporturi intre obiecte diferite. 3. (mat.) conditie care leaga valorile a doua sau mai multe marimi. 4. (pl.) legatura intre oameni, popoare, state etc. ◊ relatii de productie = raporturi care se stabilesc intre oameni in procesul productiei bunurilor materiale, a repartitiei, schimbului si consumului; relatii diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate intre state, stabilite prin misiuni diplomatice; (fam.) a avea relatii = a cunoaste, a frecventa persoane influente; a da relatii = a informa. 5. legatura feroviara, rutiera sau aeriana regulata intre doua puncte; traseu. 6. informatie; expunere, relatare. ◊ a da relatii = a informa. (< fr. relation, lat. relatio, germ. Relation)

PARVENI, parvin, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fara merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de imprejurari, la o buna situatie materiala, politica sau sociala; a patrunde intr-o patura sociala inalta; a se ajunge. 2. (Frantuzism) A reusi, a izbuti. 3. (Despre stiri, scrisori etc.) A ajunge la destinatie, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumina, zgomote etc.) A se propaga prin spatiu pana la un anumit punct, a se face simtit. – Din fr. parvenir.

DRIC, dricuri, s. n. 1. Scheletul de sus al unui car (fara roti si loitre). ♦ Cantitate de obiecte, materiale etc. care se poate incarca pe un asemenea schelet. 2. Vehicul special, tras de cai, care poarta mortul la groapa; car mortuar. ◊ Expr. (Fam.) A fi pe dric = a fi pe sfarsite; a fi intr-o situatie grea; a fi gata sa esueze. 3. Fig. (Pop.) punct culminant al zilei, al noptii, al unui anotimp; punct culminant al unei actiuni care se desfasoara in timp; miez, toi. – Din magh. derek.

RECOMBINARE (‹ re² + combinare) s. f. 1. (FIZ.) Neutralizare reciproca a purtatorilor de sarcina electrica de semn contrar, produsa fie direct la intalnirea acestora, fie indirect, prin mijlocirea unei particule neutre, cu refacerea moleculelor substantei respective. 2. (GENET.) Rearanjare a materialului genetic ce are loc in momentul formarii celulelor reproducatoare (gameti). La organismele eucariote se intalnesc doua tipuri principale de r. intracromozomiala, prin schimb reciproc de gene intre cromozomii pereche (crossing-over), si intercromozomiala, prin separarea independenta a perechilor de cromozomi. Datorita r., gametii produsi de un individ sunt extrem de variati din punct de vedere genetic; prin combinarea probabilistica a lor in procesul fecundatiei se obtine un numar imens de genotipuri, astfel incat niciodata copiii unei familii nu sunt identici cu parintii sau bunicii si nici intre ei.

PLASA¹, plase, s. f. I. 1. Impletitura cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confectionat dintr-o astfel de impletitura; fileu. ◊ Plasa pescareasca = unealta de pescuit formata dintr-o retea de fibre textile sau din material plastic. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) in plasa = a insela, a amagi, a seduce (pe cineva). 2. Impletitura cu ochiuri (din sfoara, sarma etc.) care se aseaza in spatele portilor de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) si pentru a pune in evidenta cu usurinta marcarea punctului. II. 1. Parte dintr-o mosie in evul mediu, in Tara Romaneasca, cuvenita unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui judet, in vechea impartire administrativa a tarii; ocol. III. (Rar.) Limba de cutit; tais. – Din sl. plasa.

CONTROL, controale, s. n. 1. Analiza permanenta sau periodica a unei activitati, a unei situatii etc. pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire. ◊ Lucrare de control = lucrare scrisa prin care se verifica periodic cunostintele elevilor sau ale studentilor. Cifra de control = exponent care indica limitele cantitative ale productiei. punct de control = loc fix (la marginea unui oras, a tarii etc.) unde organele autoritatii supravegheaza indeplinirea formalitatilor legale de catre cei care trec. Control obstesc = forma de control social, specifica tarilor socialiste, care se exercita de catre masele largi de oameni ai muncii si de reprezentantii organizatiilor de masa si obstesti. ♦ Supraveghere continua (morala sau materiala); stapanire, dominatie. ♦ Putere de dirijare a propriilor sale gesturi si miscari. 2. Institutie sau grup de persoane care supravegheaza anumite activitati. 3. (La pl.) Registru de evidenta a personalului (si animalelor) unei unitati militare. – Din fr. controle.

NIVEL¹ ~uri n. 1) Inaltime a unui loc in raport cu un plan orizontal dat. ◊ ~ul marii nivelui zero al marii in raport cu care se determina altitudinile formelor de relief. Curba (sau linie) de ~ linie de pe harta care uneste punctele cu aceeasi altitudine. Pasaj de ~ punct de intretaiere, la aceeasi altitudine, a doua cai de comunicatie. 2) Fiecare dintre partile care cuprind incaperile de pe acelasi plan orizontal dintr-o cladire; etaj; cat. 3) fig. Treapta de dezvoltare a ceva; masura in care se manifesta evolutia unui lucru. ~ de dezvoltare. ~ stiintific. ~ artistic. ~ intelectual. ◊ ~ de trai (sau ~ul vietii) masura in care sunt satisfacute necesitatile materiale si spiri-tuale ale populatiei unei tari, intr-o anumita perioada de timp; grad al bunastarii. La acelasi ~ pe aceeasi treapta; pe acelasi plan. A fi la ~ a corespunde (perfect) cerintelor. 4) geol. Subdiviziune a etajelor si a subetajelor. 5) fiz. tehn. Valoare a unei marimi in raport cu o valoare de referinta. ~ de energie. /v. a nivela

REPRIZA s. f. 1. partida formata dintr-un anumit numar de puncte. ◊ fiecare dintre fazele diferite ale unei intreceri sportive. ◊ grup de calareti care isi dreseaza caii sub comanda in acelasi timp. 2. accelerare a turatiei unui motor in scopul obtinerii unei cresteri de putere intr-un timp foarte scurt. 3. reluare a unei operatii tehnice intrerupte. 4. sectiune a unei forme muzicale (sonata, fuga etc.), in care se expune din nou un material tematic prezentat anterior. (< fr. reprise)

ACUMULARE, acumulari, s. f. Actiunea de a acumula si rezultatul ei. ◊ Acumulare primitiva = acumulare care constituie punctul de plecare al modului de productie capitalist si care consta in deposedarea prin violenta a micilor producatori de mijloacele de productie, actiuni de jaf si de pradare a coloniilor, razboaie etc. Acumulare capitalista (sau a capitalului) = retransformare a plusvalorii in capital. Acumulare socialista = partea din venitul national net formata din mijloace de productie si de consum si destinata largirii productiei, crearii de rezerve materiale si sporirii fondurilor social-culturale neproductive.

DEBIT¹ s. n. 1. cantitate de fluid sau de material pulverulent care trece in unitatea de timp printr-o sectiune data a unei conducte, a unui canal ◊ cantitate de material transportata, prelucrata sau furnizata de o masina, instalatie etc. in unitatea de timp. ♦ ~ c*****c = cantitatea de sange expulzata din ventricolul stang in aorta la fiecare contractie a inimii; ~ de foc = numarul de lovituri trase de o gura de foc in unitatea de timp; (inform.) ~ de informatie = cantitatea de informatii transmise in unitatea de timp, dintr-un sistem de comunicatie. ◊ numarul de vehicule ce trec printr-un punct al unui drum in unitatea de timp. ◊ cantitatea de forte si mijloace care pot trece in unitatea de timp peste un curs de apa. 2. cantitatea de calorii pe care o produce o instalatie in unitatea de timp. 3. (fig.) suvoi, torent de cuvinte, flux verbal. 4. vanzare (de marfuri) cu amanuntul. ◊ local unde se vinde cu amanuntul; tutungerie. (< fr. debit)

SFERA s. f. 1. (geom.) suprafata ale carei puncte sunt egal departate de un punct dat (centru). ◊ obiect avand aceasta forma; glob. 2. regiunea cereasca unde se misca astrii; bolta cereasca. 3. (fig.) domeniu (limitat) in care exista, actioneaza sau se dezvolta cineva sau ceva; mediu (social). ♦ ~ de influenta = a) intindere, teritoriu, mediu etc. in cuprinsul caruia se exercita o anumita influenta; b) zona geografica sau grup de state asupra carora o anumita putere exercita o influenta economica, politica sau militara. 4. (log.) capacitatea de referinta a notiunii la ansamblul de indivizi care poseda insusirile reflectate in continutul ei; denotatie (1). 5. (ec.) a productiei materiale = totalitatea activitatilor, a ramurilor din cadrul economiei nationale in care se creeaza bunuri materiale; ~ neproductiva = totalitatea activitatilor, a sectoarelor din cadrul economiei nationale care consuma munca sociala, fara a crea bunuri materiale. (< fr. sphere, lat. sphaera, gr. sphaira)

GRAFIC, -A, grafici, -ce, adj., GRAFIC, grafice, s. n., GRAFICA s. f. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o marime, variatia unei marimi sau raportul dintre doua sau mai multe marimi variabile; care apartine acestei metode. 2. Care tine de sau privitor la felul in care se realizeaza o tiparitura. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei marimi, a variatiei unei marimi sau a raportului dintre doua sau mai multe marimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, harti etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S. f. Ramura a artei plastice la baza careia se afla desenul de sine statator si care foloseste diverse procedee tehnice si diferite materiale. – Din fr. graphique.