REACTOR (‹ fr.) s. n. 1. (CHIM.) Aparat industrial sau de laborator in care se efectueaza reactii chimice (catalitice sau necatalitice) in scopul obtinerii anumitor substante. R. constituie partea principala a unei instalatii chimice. Exista r. in care materiile prime se introduc o singura data, la inceput, iar dupa terminarea reactiei se scot produsele finite (r. discontinuu), sau in care se introduc materiile prime si se scot produsele finite in mod continuu (r. continuu). Dupa natura procesului chimic se deosebesc r. termice, electrochimice, biochimice si fotochimice, iar dupa fazele prezente in proces se deosebesc r. in care fazele reactante sunt gaze (gaz-gaz), lichide (lichid-lichid omogen sau neomogen), solide si gaz (gaz-solid) etc. (ex. r. pentru oxidarea amoniacului in amestec cu oxigen si vapori de apa, r. pentru nitrarea benzenului etc.) 2. (AV.) Motor termic folosit pentru asigurarea propulsiei unor vehicule (de obicei avioane), in interiorul caruia are loc transformarea energiei chimice a combustibilului in energia cinetica a unui curent de fluid (jet de gaze de ardere), in scopul producerii fortei de propulsie (care apare datorita efectului de reactiune provocat de gazele de ardere de viteza mare). R. la care aerul necesar arderii combustibilului este introdus in camera de ardere, sub presiune, de catre un compresor (axial sau centrifugal) antrenat de o turbina cu gaze se numesc turboreactoare. Principalele elemente componente ale unui turboreactor sunt: difuzorul (care are rolul de a frana curentul de aer atmosferic la intrarea in motor), compresorul, camera de ardere, turbina cu gaze si efuzorul (in care are loc destinderea gazelor evacuate din turbina). In prezent, turboreactoarele cu compresor centrifugal sunt prevazute cu camere de ardere individuale, iar cele cu compresor axial au camere de ardere inelare (camere bloc). R. care echipeaza avioanele cu viteze de zbor supersonice pot fi construite fara compresor, comprimarea aerului necesar arderii facandu-se in difuzor (datorita vitezei foarte mari cu care aerul atmosferic intra intra in motor). R. fara compresor pot fi: statoreactoare, cand aerul si gazele de ardere circula in curent continuu in interiorul motorului, si pulsoreactoare, in care circulatia gazelor este intermitenta (pulsatorie); r. fara compresor pot functiona numai dupa ce avioanele pe care sunt montate au fost lansate in zbor prin alte mijloace (rachete, catapulte etc.). Sin. motor cu reactie. 3. (ELT.) Bobina electrica cu reactanta mult mai mare decat rezistenta ei electrica, utilizata in instalatiile electrice pentru limitarea curentilor de scurtcircuit.

ABURIRE, aburiri, s. f. Actiunea de a (se) aburi si rezultatul ei. ♦ Expunere a unor materiale textile, lemnoase, etc. sau produse finite la actiunea aburilor (1) in vederea ameliorarii unor insusiri, a usurarii prelucrarii lor ulterioare etc. – V. aburi.

BRUT, -A, bruti, -te, adj. 1. Care se gaseste in stare naturala, inca neprelucrat; care nu a fost inca transformat in produs finit. 2. (Despre greutatea marfurilor) Care este socotit impreuna cu ambalajul, vasul etc. in care se afla, din care nu s-a scazut daraua; (despre un venit) care a fost socotit impreuna cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din lat. brutus, fr. brut.

INTEGRARE, integrari, s. f. 1. Actiunea de a (se) integra si rezultatul ei; integratie. 2. (In sintagma) Integrarea productiei = reunirea in acelasi loc, in cadrul uneia si aceleiasi unitati de productie, a activitatilor de productie succesive, incepand cu obtinerea materiei prime si pana la fabricarea produsului finit. 3. (Mat.) Calculul unei integrale; obtinerea integralei unei ecuatii diferentiale sau cu derivate partiale. V. integra.

PRELUCRA, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constitutia sau aspectul unui material (pentru a obtine produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o opera literara, stiintifica etc. 2. A expune, a explica, a analiza in fata unei adunari continutul unor documente, al unei rezolutii, al unui articol din presa etc. ♦ A cauta sa convinga pe cineva sa faca ceva, sa recunoasca ceva etc. – Pre² + lucra.

FABRICA, fabrici, s. f. Intreprindere industriala care foloseste un sistem de masini si de instalatii tehnice in vederea executarii operatiilor de transformare a materiei prime in produse finite, in serie si in cantitati mari. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) in fabrica = a certa, a reprosa, a cere socoteala (cuiva); a bate (pe cineva). A intra in fabrica cuiva = a fi certat de cineva, a i se reprosa, a i se cere socoteala; a fi batut de cineva. [Pl. si: (pop.) fabrici] – Din fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik.

SEMIFABRICAT, semifabricate, s. n. produs cu un anumit grad de prelucrare, care se livreaza altei sectii sau altei intreprinderi pentru a fi prelucrat in continuare in vederea obtinerii unui produs finit. – Semi- + fabricat.

BRUT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre materiale) Care n-a fost inca prelucrat; netransformat inca in produs finit; in stare naturala. Petrol ~. 2) (despre greutatea unor marfuri) Care consta din greutatea propriu-zisa si greutatea ambalajului si/sau a vehiculului de transport. 3) (despre venituri) Care este evaluat fara a scadea impozitul sau cheltuielile aferente. 4) fig. Care nu a fost supus unor operatii intelectuale. Fapte ~te. /<lat. brutus, fr. brut

FABRICAT ~e n. produs finit obtinut prin fabricare. /<germ. Fabrikat

FABRICA ~ci f. Intreprindere industriala care prelucreaza materia prima transformand-o in produse finite. ~ de zahar. ◊ A lua (pe cineva) in ~ lua pe cineva la rost. [G.-D. fabricii] /<fr. fabrique, germ. Fabrik

MATERIE ~i f. 1) Realitate care exista in afara si independent de constiinta omeneasca si care este reflectata de aceasta. 2) Substanta din care sunt formate obiectele si care poseda o masa mecanica. Structura ~ei. ◊ ~ coloranta substanta folosita la colorarea diverselor obiecte. ~ cenusie a) substanta a sistemului nervos central, aflata la suprafata creierului si in componenta maduvei spinarii; b) capacitate de a patrunde in esenta lucrurilor; inteligenta. ~ prima produs semifabricat destinat prelucrarii sau transformarii intr-un produs finit. 3) produs textil; tesatura; material. 4) Obiect de care se ocupa autorul unei lucrari sau al unei expuneri. 5) Ansamblu de cunostinte care constituie continutul unui obiect de studiu. [G.-D. materiei; Sil. -ri-e] /<lat., it. materia, germ. Materie, fr. matiere

NORMA ~e f. 1) Suma de reguli recunoscute de majoritatea unei colectivitati ca obligatorii. ~ele limbii literare. 2) Criteriu de apreciere. 3) Marime medie admisa pentru ceva; masura stabilita. ~ de productie. ◊ ~ de consum cantitate de materiale care urmeaza a fi cheltuite pentru obtinerea unui produs finit. /<fr. norme, lat. norma, rus. norma

MATA s.f. produs metalurgic intermediar intre minereul brut si produsul finit. [< fr. matte].

PRIM, -A adj., num. ord. 1. Cel dintai (in spatiu sau in timp); care se afla in fruntea unei serii. ◊ Materie prima = material prin a carui prelucrare se obtin produse finite. 2. Cel mai bun; cel mai insemnat etc. ◊ De prim rang = de calitate superioara. 3. Pe treapta cea mai inalta, intaiul in categoria respectiva. // Element prim de compunere savanta cu sensul „intai”, „primul”. [Var. primi-, primo-. / < lat. primus, cf. fr. primi-, it. primo-].

SEMIFABRICAT s.n. Material sau piesa care mai are nevoie de o serie de operatii de prelucrare pentru a reprezenta un produs finit; semiprodus. [Dupa fr. demi-fabrique].

BRUT, -A adj. (Despre materii) In stare naturala; (despre compuse) netransformat intr-un alt produs finit, neterminat. 2. (Op. net; despre greutatea unei marfi) Din care nu s-a scazut daraua; (despre venit) din care nu au fost scazute cheltuielile. [Cf. it. bruto, fr. brut, lat. brutus].

CIRCUIT s.n. 1. Miscare circulara facuta pe un drum inchis. 2. Traseu inchis (format din fire sau din dispozitive bune conducatoare de electricitate) prin care poate circula curentul. ♦ Sistem de conducte prin care circula lichide, vapori etc. 3. (Ec.) Trecere a capitalului de la forma baneasca la cea productiva, apoi la forma marfa si din nou la forma baneasca. 4. Transformarea si prelucrarea materiei prime in produse finite. 5. (Sport) Traseu inchis, stabilit pentru a fi strabatut intr-o competitie. [Pron. -cu-it, pl. -te, -turi. / cf. fr. circuit, it. circuito, lat. circuitus].

BRUT, -A adj. 1. care se gaseste in stare naturala, neprelucrat, inca netransformat intr-un produs finit. 2. (despre greutatea marfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scazute cheltuielile de productie, pierderile, impozitul etc. (< lat. brutus, fr. brut, it. bruto)

CICLU¹ s. n. 1. succesiune, sir de fenomene, de stari, de manifestari care se produc in cadrul unui proces repetabil totdeauna in aceeasi ordine. ♦ teoria ~ ului istoric = teorie care sustine ca procesul istoric se desfasoara in cerc inchis, printr-o „vesnica intoarcere”. ◊ serie, numar de luni, ani etc. dupa care se reproduc constant anumite fenomene. ◊ serie de productii literare, muzicale, de opere stiintifice etc. avand o tema comuna. 2. lant inchis de atomi din molecula unei substante. 3. ansamblu de valori succesive luate de o marime periodica in timpul unei perioade. ♦ ~ pe secunda = hert; ~ de productie = perioada in decursul careia obiectele muncii trec prin toate fazele procesului de productie, pana la stadiul de produs finit; (agr.) perioada de la pregatirea terenului pana la recoltarea, livrarea sau depozitarea productiei. (< fr. cycle, lat. cyclus)

CIRCUIT s. n. 1. miscare circulara pe un drum inchis. 2. traseu inchis prin care poate circula curentul electric. ◊ sistem de conducte prin care circula lichide, vapori etc. 3. trecere a capitalului de la forma baneasca la cea productiva, apoi la forma marfa si din nou la forma baneasca. 4. transformarea si prelucrarea materiei prime in produse finite. 5. traseu inchis, stabilit pentru a fi strabatut intr-o competitie sportiva sau intr-o calatorie turistica. (< fr. circuit, lat. circuitus)

FABRICA s. f. intreprindere industriala in care se transforma materiile prime in produse (finite), in serie si in cantitati mari. (< fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik)

MATA s. f. produs metalurgic intre minereul brut si produsul finit. (< fr. matte)

PRIM²-, -A num. ord., adj. 1. cel dintai (in spatiu sau in timp); care se afla in fruntea unei serii. ♦ (mat.) numar ~ = numar natural care nu admite alti divizori decat pe 1 si pe el insusi; materie ~a = materie bruta prin a carei prelucrare se obtin produse finite. 2. cel mai bun; cel mai insemnat etc. ♦ de ~ rang = de calitate superioara. 2. pe treapta cea mai inalta, intaiul in categoria respectiva. ♦ ~ ministru = premier (< lat. primus)

SEMIFABRICAT, -A adj., s. n. (produs) care nu a trecut prin toate fazele prelucrarii prevazute de procesul tehnologic al productiei, avand nevoie de o serie de operatii pentru a deveni un produs finit; semiprodus. (dupa fr. demi-fabrique)

ALUMINIU (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic (Al; nr. at. 13, m. at. 26,98, gr. sp. 2,7, p. t. 658ºC, p. f. 2.500ºC); metal usor, de culoare argintie, cu conductivitate termica si electrica bune, maleabil si ductil, stabil fata de aer. In combinatii fuctioneaza trivalent. Se obtine pe cale electrolitica, utilizind ca materie prima bauxita. A. si aliajele sale au variate utilizari in tehnica. A fost descoperit in 1825 de H. Chr. Oersted. ♦ A. sinterizat = produs finit sau semifabricat obtinut din aluminiu prin presare-sinterizare si utilizat la fabricarea unor organe de masini care lucreaza la temperaturi inalte, precum si in tehnica nucleara.

BRUT, -A, bruti, -te, adj. 1. (Despre o materie prima) Care se gaseste in stare naturala, inca neprelucrat; (despre un produs in stare de prelucrare) care n-a fost inca transformat in produs finit. 2. (Despre greutatea marfurilor) Din care nu s-a scazut daraua; (despre un venit) din care nu s-au scazut cheltuielile, impozitele etc. – Lat. lit. brutus (fr. brut).

PREFABRICAT² ~ta (~ti, ~te) Care serveste la fabricarea unui produs industrial finit. /<fr. prefabrique

NOPEURI s.n.pl. (Text.) Defecte ale firelor si ale produselor textile finite, datorate aglomerarii de fibre din materia prima. [Sg. nopeu. / cf. germ. Noppen].

OPERATIE s.f. 1. Activitate indreptata catre atingerea unui anumit scop; lucrare, actiune. 2. Interventie chirurgicala asupra unui organ sau asupra unui tesut bolnav cu ajutorul unor instrumente speciale. 2. Ansamblu de miscari strategice ale unei armate. 4. Efectuarea unor tranzactii financiare sau comerciale; inregistrarea acestora intr-un registru. 5. (Mat.) Functie definita pe un produs cartezian, cu valori in alt produs cartezian. ◊ Operatie algebrica = operatie definita pe un produs cartezian finit. ♦ Executare a unui anumit calcul asupra unuia sau mai multor numere. [Gen. -iei, var. operatiune s.f. / cf. fr. operation, it. operazione, rus. operatiia, lat. operatio].

PREFABRICAT, -A adj. Care serveste ca material pentru fabricarea unui produs industrial finit. // s.n. 1. Piesa aflata intr-o faza intermediara de prelucrare. 2. Element de constructie sau parte componenta a unui element de constructie, confectionat dinainte in fabrica sau in atelier pentru a fi numai montat sau ansamblat cu alte piese pe santier. [Cf. fr. prefabrique].

PREFABRICAT, -A adj., s. n. (element de beton etc.) confectionat dinainte in fabrica sau in atelier, pentru a fi numai montat sau ansamblat pe santier; (produs) care rezulta dintr-un proces industrial si serveste ca material pentru fabricarea unui produs industrial finit. (< fr. prefabrique)

finit adj. 1. terminat. (produs ~.) 2. circumscris, delimitat, limitat, marginit. (Valori ~.)

PETROCHIMIE s. f. 1. Ramura a industriei chimice care prelucreaza titeiul cu derivatele lui, gazele de sonda si de rafinarie, gazul metan, in scopul transformarii lor in produse chimice (semifabricate sau finite) cu valoare mult mai ridicata. 2. Ramura a petrografiei care se ocupa cu studiul chimic complex al rocilor si cu clasificarea lor chimica. – Din fr. petrochimie.

finit, -A adj. 1. Care nu depaseste valori oricat de mari; marginit, limitat. 2. (Despre produse) Care a suferit toate operatiile de prelucrare; terminat. // s.n. Categorie filozofica ce se refera la starile relative ale materiei care au existenta limitata si se pot transforma unele in altele. [Cf. fr. fini, lat. finitus].

finit² ~ta (~ti, ~te) 1) (mai ales in opozitie cu infinit) Care are anumite limite; marginit; limitat. 2) (despre produse) Care a fost supus tuturor operatiilor de prelucrare. /v. a fini

produs¹ ~e n. 1) Bun material obtinut in urma unui proces de munca. ◊ ~ de schimb marfa. ~ brut semifabricat. ~ finit bun material finit. 2) Substanta obtinuta pe cale naturala sau prin preparare. ~ vegetal. ~ sintetic. /v. a (se) produce

finit, -A I. adj. 1. care nu depaseste valori oricat de mari; marginit, limitat. ♦ (mat.) numar ~ = fiecare dintre numerele reale. 2. (despre produse) care a suferit toate operatiile de prelucrare; terminat. II. s. n. categorie filozofica desemnand caracterul limitat al lucrurilor, fenomenelor si proceselor in spatiu si in timp. (< fr. fini, it. finito, lat. finitus)

DERIVAT I. s. m. substanta preparata din alta substanta si care se aseamana ca structura moleculara cu substanta din care provine. II. s. n. 1. produs industrial care se extrage dintr-o anumita materie prima. 2. cuvant format prin derivare de la un alt cuvant. 3. lucru care deriva din altul. III. s. f. (mat.) limita (finita) a raportului dintre cresterea unei functii si cresterea argumentului, cand acesta tinde catre zero. (< deriva, dupa fr. derivee)

finit, -A, finiti, -te, adj. 1. Care are o existenta limitata. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filozofica ce se refera la starile relative ale materiei, care au o existenta limitata si se pot transforma unele intr-altele. 2. (Despre produse, marfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime si poate fi intrebuintat in scopul pentru care a fost facut. – V. fini. Cf. fr. fini, it. finito.