FRECVENTA, frecvente, s. f. 1. Repetare deasa si regulata a unei actiuni, a unui fapt. ♦ (In invatamant) Participare a studentilor sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Marime care arata de cate ori se produce un fenomen intr-o unitate de timp. ◊ Curent de inalta (sau de joasa) frecventa = curent electric care isi schimba sensul de un numar mare (sau mic) de ori intr-o unitate de timp. 3. (Fon.; in sintagma) Frecventa fundamentala = prima armonica a unui semnal complex; fundamentala. – Din lat. frequentia, fr. frequence.

REGULA, reguli, s. f. 1. Norma, lege pe baza careia are loc un proces, se desfasoara o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. ◊ Regula de trei = metoda pentru determinarea celei de a patra proportionale a trei numere date. Regula de trei simpla = regula de trei in care numerele sunt direct proportionale. Regula de trei compusa = regula de trei in care cea de a patra proportionala se refera la numere care sunt si ele deduse printr-o regula de trei. ♦ Obicei, linie de conduita, principiu conducator. 2. Randuiala, ordine; regularitate. ◊ Loc. adv. De regula = de obicei, in mod obisnuit. In (buna) regula = in ordine, asa cum se cuvine. In toata regula = dupa toate regulile, in lege. 3. (Pop.) M*********e. – Din lat. regula, it. regola (cu unele sensuri dupa fr. regle).

CIRCUMSTANTA ~e f. 1) Concurs de imprejurari in care se produce un fenomen; junctura; context. A profita de ~e. ◊ ~e atenuante (sau agravante) imprejurari in care s-a comis o infractiune si care, fiind luate in consideratie, pot micsora sau, respectiv, mari vina si pedeapsa unui inculpat. De ~ numai pentru o anumita ocazie; de forma. 2) Eveniment particular. [G.-D. circumstantei] /<lat. circumstantia, fr. circonstance

CONDITIE ~i f. 1) Factor exterior de care depind fiintele sau lucrurile. 2) mai ales la pl. Concurs de imprejurari in care se produce un fenomen; context; conjunctura; circumstanta. In aceste ~i. In ~i favorabile. ◊ ~i de existenta totalitate a factorilor de mediu care asigura existenta oamenilor. 3) (despre acorduri, conventii etc.) Dispozitie suplimentara. ~ile unui armistitiu. ~i de pace. 4) Situatie sociala; loc in societate. ◊ De ~ care are calitati morale inalte; nobil. 5) Situatie de moment. In ~a noastra. 6) Situatie juridica. ~a unei persoane. [Art. conditia; G.-D. conditiei; Sil. -ti-e] /<fr. condition

CONJUNCTURA ~i f. Concurs de imprejurari in care se produce un fenomen; conditie; circumstanta; context. [G.-D. con-juncturii] /<fr. conjoncture

CONTEXT ~e n. 1) Parte a unui text in care se gaseste un cuvant sau o fraza, care determina semnificatia sau valorile acestora. 2) Concurs de imprejurari in care se produce un fenomen; conditie; conjunctura; circumstanta. /<fr. contexte, lat. contextus

FRECVENTA ~e f. 1) Caracter frecvent. 2) Participare a elevilor si studentilor la lectii sau cursuri. 3) Marime care indica de cate ori se produce un fenomen periodic intr-o unitate de timp. /<lat. frequentia, fr. frequence

CONDITIE s.f. 1. Imprejurare, fapt etc. care prilejuieste, ofera cadrul pentru aparitia unui fenomen, imprejurare in care se produce un fenomen. 2. Clauza (a unei intelegeri, a unei conventii). 3. Intamplare viitoare si nesigura de care depinde existenta unei obligatii. ♦ Situatia unei persoane din punct de vedere juridic. 4. Situatie, stare fizica sau sociala a cuiva. ◊ Conditie fizica = situatie a unei persoane (mai ales sportiv) din punctul de vedere al starii sale fizice si al antrenamentului. [Gen. -iei, var. conditiune s.f. / cf. lat. conditio, fr. condition, it. condizione].

DIFRACTA vb. I. tr., refl. A (se) produce un fenomen de difractie. [P.i. 3 -ta. / < fr. diffracter].

PERIOADA s.f. 1. Interval de timp in cursul caruia se desfasoara anumite fenomene sau evenimente; faza, epoca. ♦ Interval de timp in care se efectueaza o operatie sau in care se produce un fenomen dintr-un ciclu si care se repeta la fiecare ciclu. ♦ Subdiviziune cronologica de al doilea ordin a timpurilor geologice. 2. Fraza ampla si complexa sau reunire de mai multe fraze care formeaza un ansamblu armonios si unitar. 3. Fraza muzicala compusa in asa fel incat totalitatea partilor ei sa prezinte un sens anumit. 4. (Chim.) Sir orizontal in tabloul periodic al elementelor. 5. (Mat.) Cel mai mic numar adaugat argumentului unei functii numerice care nu schimba valoarea functiei. ♦ Grup de cifre care se repeta indefinit intr-o fractie zecimala. [Pron. -ri-oa-, var. period s.n. / cf. fr. periode, lat. periodus, gr. periodos – circuit < peri – imprejur, hodos – cale].

REGULA s.f. 1. Norma pe baza careia are loc un proces, se desfasoara o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ De regula = in mod obisnuit, de obicei. ♦ Principiu, linie de conduita, lege, obicei. 2. Randuiala, ordine, regularitate. [Pl. -li, -le. / < lat. regula, cf. it. regola, fr. regle].

DIFRACTA vb. refl., tr. a (se) produce un fenomen de difractie. (< fr. diffracter)

PUNCT s. n. 1. element fundamental in geometrie, reprezentat de intersectia a doua linii. ◊ punct de incidenta = locul in care raza incidenta intalneste raza reflectata. ◊ semn mic si rotund ca o impunsatura de ac. ◊ a pune punctul pe i = a ataca esentialul intr-o problema, a spune ce era mai important. 2. loc determinat in spatiu, in care se afla sau se intampla ceva. ◊ punct medical = serviciu medical organizat cat mai aproape de locul de munca (uzina, santier etc.). ◊ loc pe un aerodrom unde sta echipa de elevi repartizati pentru zbor aceluiasi instructor. ◊ punct c******l = fiecare dintre cele patru directii principale ale orizontului, considerate in raport cu axa polilor; punct de aplicatie = locul delimitat de pe cuprinsul unui corp asupra caruia se exercita o forta. 3. loc, regiune, parte. 4. valoare a unei marimi la care se produce un fenomen specific. ◊ punct critic = stare critica; punct mort = a) moment in care o piesa a unui mecanism isi inceteaza miscarea; b) momentul cand organismul sportivului, in timpul unei competitii, din cauza suprasolicitarii, nu mai raspunde cu promptitudine cerintelor. 5. unitate numerica luata ca baza de clasificare, in special in sport, in jocuri de societate etc. 6. semn de punctuatie mic si rotund (.) care se pune la sfarsitul unui enunt pentru a marca o pauza, o abreviere sau, in matematica, dupa o cifra, insemnand efectuarea unei inmultiri etc. ◊ punct de ochire = locul din tinta in care tragatorul potriveste linia de ochire; punct tipografic = unitate de masura a lungimii folosita pentru materialul tipografic, egala cu 0,376 mm. ◊ pata mica rotunda pe un fond alb de culoare. 7. model al unei broderii, dantele, cusaturi etc. 8. parte, diviziune, fragment dintr-un intreg; capitol; paragraf. 9. chestiune, problema. ◊ punct de vedere = aspectul sub care este privita o problema, mod de gandire, parere; punct de onoare = ceea ce constituie mandria cuiva, angajeaza onoarea acestuia; a fi pe punctul de a... = a fi gata sa... 10. aspect, ipoteza, situatie; faza, treapta, perioada. ◊ a pune ceva la punct = a) a regla, a repara ceva; b) a aranja lucrurile cum trebuie; a pune pe cineva la punct = a-i da cuiva o lectie de buna cuviinta, a admonesta. (< lat. punctum, dupa fr. point)

REGULA s. f. 1. norma pe baza careia are loc un proces, se desfasoara o activitate sau se produce un fenomen. ♦ de ~ = in mod obisnuit. 2. principiu conducator, linie de conduita, precept, obicei. 3. randuiala, ordine, regularitate. (< lat. regula, dupa fr. regle)

INTERFERA, pers. 3 interfereaza, vb. I. Intranz. (Despre miscari v********i) A se suprapune compunandu-si efectele, a produce fenomenul interferentei; p. gener. a se suprapune, a se incrucisa, a se combina. – Din fr. interferer.

MAGNETOOPTIC, -A, magnetooptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Capitol al fizicii care studiaza fenomenele produse in interactiunea undelor electromagnetice luminoase cu campurile magnetice. 2. Adj. De magnetooptica (1). [Pr.: -to-op-] – Din fr. magneto-optique.

OSMOTIC, -A, osmotici, -ce, adj. Care tine de osmoza, privitor la osmoza, al osmozei. ◊ Presiune osmotica = presiune care apare in solutii si care produce fenomenul de osmoza. – Din fr. osmotique.

ELECTRODINAMISM s. n. Totalitatea fenomenelor produse de un curent electric. – Din fr. electrodynamisme.

ENERGETIC, -A, energetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la producerea si la folosirea diferitelor forme de energie. ◊ Sistem energetic = ansamblu de instalatii organizat unitar in scopul producerii, transmisiunii si distributiei energiei electromagnetice pe un anumit teritoriu. 2. S. f. Ramura a fizicii care studiaza fenomenele produse in sistemele fizice din punctul de vedere al transformarilor de energie dintr-o forma in alta; ramura a tehnicii care se ocupa cu studiul surselor si al posibilitatilor tehnico-economice de exploatare si de utilizare a diferitelor forme de energie. – Din fr. energetique.

TERMOREGLA, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termoreglare. – Din fr. thermoregler.

TRAVALIU, travalii, s. n. 1. (Tehn.; iesit din uz) Lucru mecanic. ♦ Lucru, munca. 2. Totalitatea fenomenelor produse in perioada cuprinsa intre aparitia durerilor de nastere si expulzarea fatului. – Din it. travaglio. Cf. fr. travail.

TROPOSFERA s. f. Stratul inferior al atmosferei, care atinge suprafata solului si in care se produc fenomenele meteorologice obisnuite. – Din fr. troposphere.

REFRACTA, pers. 3 refracta, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumina) A se frange, a devia la trecerea dintr-un mediu in altul; a suferi fenomenul refractiei. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refractiei. – Din fr. refracter.

MAGIE ~i f. 1) Ansamblu de procedee oculte prin care se crede ca se pot produce fenomene miraculoase. 2) fig. Influenta puternica, incontestabila pe care o exercita arta sau natura asupra omului. 3) Ocupatie de magician. /<fr. magie

REZONATOR ~oare n. 1) Aparat sau dispozitiv care poate produce fenomenul de rezonanta. 2) Cavitate anatomica in care se articuleaza sunetele vorbirii. /<fr. resonateur

ARGILIZA vb. I. tr., refl. A produce fenomenul de argilizare. [< argila + -iza].

DETOXIFICA vb. I. refl. (Biol.) A produce fenomenul de detoxificatie. [Cf. fr. detoxifier].

TRICROISM s.n. (Fiz.) fenomen produs de un corp care prezinta trei culori distribuite diferit. [Pron. -cro-ism. / < fr. trichroisme].

BIREFRINGENTA s.f. Descompunere a unei raze de lumina care trece printr-un mediu optic in doua raze refractare; dubla refractie. ♦ Insusire a unor cristale de a produce fenomenul descris mai sus. [Cf. fr. birefringence].

ELECTRICITATE s.f. 1. Marime de stare pe care o capata corpurile dupa ce au fost frecate unul de altul si apoi separate; sarcina electrica. ♦ Totalitatea fenomenelor produse de repausul si de miscarea unei particule numite electron. 2. Ramura a fizicii care studiaza fenomenele electrice. [Cf. fr. electricite < lat. electrum , gr. elektron – ambra galbena, la care s-a observat prima data fenomenul de catre Thales].

ELECTRODINAMISM s.n. Totalitatea fenomenelor produse de un curent electric. [< fr. electrodynamisme].

TROPOSFERA s.f. Strat inferior al atmosferei terestre, pana la 10-11 km, in care se produc fenomenele meteorologice obisnuite. [< fr. troposphere, cf. gr. tropos – schimbare, sphaira – sfera].

AERONOMIE s. f. stiinta care studiaza fenomenele produse in atmosfera inalta. (< fr. aeronomie)

DETOXIFICA vb. refl. a produce fenomenul de detoxificatie; a detoxica. (dupa fr. detoxiquer)

ELECTRODINAMISM s. n. totalitatea fenomenelor produse de un curent electric. (< fr. electrodynamisme)

MAGIE s. f. 1. complex de practici prin care se considera posibila actionarea asupra realitatii inconjuratoare cu ajutorul fortelor supranaturale; vrajitorie. ♦ ~ neagra = magie propriu-zisa care apeleaza la puterea demonilor; ~ alba = arta de a produce fenomene naturale care par miraculoase. 2. (fig.) putere de atractie, de fascinare; farmec, seductie. (< fr. magie, lat. magia)

REFRACTA vb. I. tr. a produce fenomenul refractiei. II. refl. (despre unde luminoase, sonore etc.) a suferi fenomenul refractiei. (< fr. refracter)

TERMOREGLA vb. tr. a produce fenomenul de termoreglare. (< fr. thermoregler)

TRICROISM s. n. (fiz.) fenomen produs de un corp care prezinta trei culori distribuite diferit. (< fr. trichroisme)

TROPOSFERA s. f. strat inferior al atmosferei terestre, pana la 11 km, in care se produc fenomenele meteorologice. (< fr. troposphere)

BANATIT (‹ Banat) s. n. Grup de roci magmatice intruzive, constituit in special din gradionite, avind la partea superioara granite, iar la baza diorite. Formeaza masive (batolitice sau lacolitice), dyke-uri, uneori curgeri de lava si aglomerate vulcanice; produce fenomenul de metamorfism de contact cu rocile inconjuratoare.

BIREFRINGENTA, birefringente, s. f. fenomenul descompunerii unei raze de lumina in doua raze refractate, la patrunderea in anumite medii. ♦ Insusirea unor cristale de a produce fenomenul descris mai sus. – Dupa fr. birefringence.

CAVITATIE, cavitatii, s. f. fenomen de producere, intr-un curent de lichid, a unui vid partial unde se formeaza bule de vapori sau de gaze care, aglomerandu-se, determina v******i si coroziune mecanica, prezentand pericol de distrugere pentru peretii conductei prin care circula lichidul, pentru paletele turbinelor etc. – Din fr. cavitation.

FONATIUNE, fonatiuni, s. f. Ansamblul fenomenelor care produc vocea. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. phonation.

LACTOGENEZA, lactogeneze, s. f. (Biol.) fenomen de producere naturala a laptelui. – Din fr. lactogenese.

MIRAJ, miraje, s. n. I. 1. fenomen optic produs prin refractia treptata a luminii in straturi de aer cu densitati diferite, datorita caruia in unele regiuni apar la orizont imagini rasturnate si suplimentare ale unor parti din natura, ale unor lucruri indepartate etc., ca si cum s-ar reflecta intr-o apa; p. ext. fata morgana. 2. Fig. Imagine inselatoare; inchipuire, iluzie desarta. 3. Fig. Farmec, atractie irezistibila. II. (In sintagma) Mirajul oualor = operatie de examinare a oualor supuse incubatiei naturale sau artificiale.pentru a urmari starea si dezvoltarea embrionului. [Var.: (rar) miragiu s. n.] – Din fr. mirage.

DESCARCARE ~ari f. v. A DESCARCA si A SE DESCARCA. ◊ ~ electrica fenomen constand in micsorarea sau in pierderea capacitatii electrice a unui corp ~ari atmosferice fenomene electrice produse in atmosfera. /v. a descarca

FONATIUNE ~i f. Totalitate a fenomenelor de producere a vocii. [Art. fonatiunea; G.-D. fonatiunii; Sil. -ti-u-] /<fr. phonation

FONATIUNE s.f. (Biol., fiz.) Ansamblul fenomenelor care produc vocea. [Pron. -ti-u-, var. fonatie s.f. / < fr. phonation, cf. gr. phone – voce].

FRONTOGENEZA s.f. (Met.) Totalitatea fenomenelor care produc suprafetele frontale si perturbatiile atmosferice legate de ele. [< fr. frontogenese].

PIEZOELECTRICITATE s.f. Totalitatea fenomenelor electrice produse prin presiunea sau deformarile facute asupra unor anumite corpuri. [Cf. fr. piezo-electricite].

SELFINDUCTIE s.f. (Fiz.) fenomenul de producere a unei forte electromotoare intr-un circuit datorita campului magnetic al curentului electric variabil care trece prin circuitul indus; inductie proprie; autoinductie. [Gen. -iei. / < fr., engl. self-induction].

DIFLUENTA s.f. 1. Ramificare in doua brate a albiei unui rau la varsarea in alt rau; locul unde se produce acest fenomen. ◊ Difluenta glaciara = despartirea unui ghetar in doua brate, care inainteaza in aval de ambele parti ale unui interfluviu. 2. Fluidificare. [< fr. diffluence].

LACTOGENEZA s.f. (Biol.) fenomenul de producere a laptelui. [< fr. lactogenese, cf. lat. lac – lapte, gr. genesis – nastere].

MAGNETISM s.n. Proprietate a unor corpuri de a atrage fierul. ◊ Magnetism terestru = totalitatea fenomenelor magnetice cauzate de Pamant; magnetism animal = pretins fluid care ar lucra asupra simturilor si imaginatiei, producand diferite fenomene. ♦ Capitol al fizicii care studiaza proprietatile magnetice ale materiei. [Cf. fr. magnetisme, germ. Magnetismus].

spamantoaica, spamantoaice, s.f. (reg.) fiinta, lucru, fenomen care produce spaima.

BIOCALORIMETRIE s. f. parte a biologiei care studiaza fenomenele calorice produse de activitatea organica. (< bio- + calorimetrie)

DIFLUENTA s. f. 1. ramificare a unui curs de apa in mai multe brate, care nu se mai reunesc; locul unde se produce acest fenomen. ♦ ~ glaciara = despartirea unui ghetar in doua brate, care inainteaza in aval de ambele parti ale unui interfluviu. 2. fluidificare. 3. inlocuire a discursivitatii obisnuite a gandirii si vorbirii prin propozitii si idei asociate la intamplare, cu dispersia atentiei asupra unor chestiuni secundare. (< fr. diffluence)

FEROREZONANTA s. f. fenomen de producere a unor variatii mari si in salt a intensitatii curentului electric, determinate de variatii foarte mici ale curentului, aplicate la bornele unui circuit continand bobine cu miez feromagnetic si condensatoare electrice. (< fr. ferroresonance)

LACTOGENEZA s. f. fenomenul de producere a laptelui. (< fr. lactogenese)

MAGNETISM s. n. 1. proprietate a unor corpuri de a atrage fierul. ♦ ~ terestru = totalitatea fenomenelor magnetice cauzate de Pamant; geomagnetism; ~ animal = pretins fluid care ar lucra asupra simturilor si imaginatiei, producand diferite fenomene. ◊ (fig.) atractie; influenta, fascinatie. 2. ramura a fizicii care studiaza fenomenele magnetice. (< fr. magnetisme, germ. Magnetismus)

CAVITATIE, cavitatii, s. f. fenomenul de producere, intr-un curent de lichid, a unui vid partial, in care se formeaza bule de vapori care provoaca izbituri in peretii conductei prin care circula lichidul. – Fr. cavitation.

CROSSING-OVER (cuv. engl.) [crɔsiŋ əuvə] subst. (GENET.) fenomen prin care se realizeaza schimbul reciproc de gene intre cromozomii omologi, ceea ce determina recombinarea genetica a organismelor. C. poate fi simplu, dublu, triplu etc.; in general, fenomenul se produce in cursul diviziunii reductionale (meioza).

ACTIVITATE, activitati, s. f. Ansamblu de acte fizice, intelectuale si morale facute in scopul obtinerii unui anumit rezultat; folosire sistematica a fortelor proprii intr-un anumit domeniu, participare activa si constienta la ceva; munca, ocupatie, indeletnicire, lucru. ♦ Sarguinta, harnicie. 2. (In sintagma) Activitate solara = totalitatea fenomenelor care se produc in paturile exterioare ale suprafetei soarelui si care pot influenta suprafata terestra. 3. (Fiz.) Numarul de particule emise pe secunda de o sursa radioactiva. – Din fr. activite, lat. activitas, -atis.

ADIABATIC, -A, adiabatici, -ce, adj. (Despre fenomene fizico-chimice) produs in interiorul unui sistem inchis, fara a ceda sau a primi caldura din exterior. [Pr.: -di-a] – Din fr. adiabatique.

ALEATORIC, -A, aleatorici, -ce, adj. (Livr.; despre fenomene) Care se produce intamplator, care este legat de hazard; stocastic. ♦ (Muz.) Care se bazeaza pe improvizatie; care lasa executia la inspiratia interpretului [Pr.: -le-a-] – Aleator[iu] + suf. -ic.

CAPILARITATE s. f. Proprietate pe care o au lichidele de a se ridica sau de a cobori, fara interventii din afara, in tuburi foarte subtiri; ansamblu de fenomene care se produc (in tuburile capilare) la suprafata unui lichid. – Din fr. capillarite.

SINAFIE, sinafii, s. f. fenomen care se produce atunci cand doua versuri sunt strans unite, astfel incat are loc eliziunea de la unul la altul sau acelasi cuvant termina un vers si il incepe pe celalalt. – Din fr. synaphie, ngr. sinafia.

STOCASTIC, -A, stocastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre fenomene) Care se produce intamplator, care este legat de hazard. 2. S. f. (Mat.) Aplicare a calcului probabilitatilor la rezultatele obtinute prin statistica. [Var.: stohastic, -a adj., s. f.] – Din fr. stochastique.

APARITIE s. 1. ivire, producere. (~ unui nou fenomen.) 2. ivire, (fig.) geneza, incoltire, infiripare, nastere. (Istorica ~ a unei idei marete.) 3. publicare, tiparire. (Dupa ~ romanului.) 4. v. fantoma.

ADERENTA ~e f. 1) fenomen care se produce intre rotile unui vehicul si calea de rulare, realizandu-se astfel miscarea vehiculului. 2) mai ales la pl. Lipire patologica a doua organe in urma unei interventii chirurgicale. 3) Tesut rezultat in urma acestui proces. 4) constr. Element de legatura intre beton si otel in constructiile de beton armat. /<fr. adherence

ADIABATIC ~ca (~ci, ~ce) (despre fenomene) Care se produce fara schimb de caldura cu exteriorul. /<fr. adiabatique

CICLU ~ri n. 1) Ansamblu de fenomene care se produc in evolutia unui proces si care constituie un cerc inchis. ~ de ardere. ~ anual de rotatie a Pamantului. ◊ ~ geografic schimb succesiv al etapelor de dezvoltare a reliefului scoartei Pamantului. ~ vital totalitate a fazelor de dezvoltare, prin care trece un organism pentru a deveni matur si capabil de a se reproduce. 2) Succesiune de manifestari avand o tema comuna. ~ de conferinte. ~ de concerte. 3) Lant inchis de atomi in molecula unor compusi chimici. 4) Grupare a claselor in invatamant. ~ primar. 5) Hemoragie fiziologica la femei, care se produce lunar; m*********e. /<fr. cycle, lat. cyclus

A COINCIDE pers. 3 coincide intranz. 1) (despre actiuni, evenimente, fenomene) A se produce simultan; a avea loc in acelasi timp. 2) (despre scopuri, sarcini etc.) A se potrivi intocmai; a corespunde exact. 3) (de-spre figuri geometrice) A se suprapune perfect. [Sil. co-in-] /<fr. coincider, it. coincidere

CONSECVENT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre persoane) Care actioneaza in conformitate cu principiile proprii; credincios convingerilor sale. 2) (despre fenomene) Care se produce in mod logic; produs ca urmare fireasca. /<fr. consequent, lat. consequense, ~ntis

DEZGHET ~uri n. fenomen care se produce (la o temperatura mai mare de zero grade) si se manifesta prin topirea ghetii sau zapezii. /v. a dezgheta

FREAMAT ~e n. 1) Zgomot usor si monoton produs de unele fenomene naturale (frunze, valuri etc). ~ul codrului. 2) Zgomot surd si confuz de voci; murmur; rumoare. 3) fig. Emotie puternica cauzata de o zguduire nervoasa; fior. /<lat. fremitus

GLAS ~uri n. 1) Sunet sau ansamblu de sunete emise de om cu ajutorul coardelor vocale; facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; grai. ~ puternic. ~ ragusit. ◊ Intr-un ~ toti deodata. A da ~ a) a striga; b) a exprima (verbal sau in scris). A ridica ~ul a se rasti. A capata (sau a prinde) ~ a capata curaj. A-i pieri (sau a i se stinge) ~ul a) a nu mai putea sa vorbeasca; b) a nu mai avea ce raspunde; a se da batut. 2) mai ales la pl. Murmur produs de mai multe persoane ce vorbesc concomitent. 3) Sunet sau ansamblu de sunete scoase de pasari sau de animale. 4) fig. Zgomot produs de unele fenomene naturale. ~ul apelor. 5) fig. Sunet produs de un instrument muzical. ~ de vioara. /<sl. glasu

INGHET ~uri n. 1) fenomen care se produce in natura (la o temperatura mai joasa de zero grade) si care se manifesta prin trecerea apei din stare lichida in stare solida sau prin intarirea corpurilor ce contin apa. A da (sau a se lasa) ~ul. 2) fig. Senzatie de frig; raceala puternica. /v. a ingheta

A INTARZIA intarzii intranz. 1) A sosi mai tarziu de timpul stabilit. 2) (despre actiuni sau despre fenomene) A se produce dupa termenul cuvenit sau fixat. 3) A ramane undeva mai mult decat trebuie; a zabovi; a se retine. /in + tarziu

METEOR ~i m. 1) fenomen care se produce in atmosfera terestra (fulger, trasnet, ploaie etc.). 2) Corp ceresc care, traversand atmosfera terestra, produce o dara de lumina de scurta durata; stea cazatoare. [Sil. -te-or] /<it. meteora, fr. meteore, germ. Meteor

MURMUR ~e n. 1) Zgomot surd si confuz de voci; rumoare; freamat. 2) Zgomot monoton si continuu, produs de un motor sau de o masina in actiune. 3) Zgomot continuu, usor si monoton, produs de unele fenomene naturale (ape curgatoare, vant etc.). 4) Protest al unei multimi, manifestat prin producerea simultana a unor sunete surde si confuze. /<lat. murmur, fr. murmure

PUTERNIC ~ca (~ci, ~ce) (in opozitie cu slab) 1) (despre fiinte sau despre parti ale corpului lor) Care are o mare putere fizica; voinic; tare. 2) Care rezista la actiunea fortelor din afara; tare; dur; solid. Stalp ~. Gard de fier ~. 3) (despre masini, motoare, mecanisme etc.) Care are putere mecanica mare. 4) (despre sunete, lumini etc.) Care are intensitate sporita; intens. 5) (despre medicamente) Care actioneaza cu putere. 6) (despre actiuni, procese, fenomene) Care se produce cu putere. Ploaie ~ca. 7) (despre sentimente, senzatii) Care se caracterizeaza prin profunzime. 8) (despre persoane oficiale, colectivitati, organizatii, state etc.) Care se bucura de autoritate si influenta. 9) fig. Care este important prin continut sau valoare. Eveniment ~. /putere + suf. ~nic

RESAC ~uri n. 1) Intoarcere violenta a valurilor dupa ce se izbesc de un obstacol. 2) Val produs de acest fenomen. /<fr. ressac

ROPOT ~e n. 1) Zgomot puternic, cadentat si uniform, produs de unele fenomene naturale (ploaie, grindina, valuri, torente de apa etc.), fiinte sau obiecte (copitele cailor, motoare etc.). 2) Goana a cailor. 3) Zgomot brusc, puternic si rasunator, produs de ap-lauze. /<bulg. ropot

SECETA ~e f. 1) fenomen care se produce in natura si care se manifesta prin lipsa de ploi, prin vanturi uscate si arsita, ce dauneaza plantelor si in special culturilor agricole. 2) Vreme uscata; uscaciune. /<lat. siccitas

SUSUR ~e n. Zgomot continuu, usor si monoton, produs de unele fenomene naturale (curgerea apei, frunze miscate de vant etc.); murmur. ~ de izvor. /v. a susura

SOAPTA ~e f. 1) Vorbire rostita cu voce inceata. 2) fig. Zgomot continuu, usor si monoton, produs de unele fenomene ale naturii (frunze, izvoare etc.); freamat; murmur. ~a padurii. 3) la pl. Vorbe rauvoitoare; barfeli. /v. a sopti

SOPOT ~e n. 1) Zgomot usor produs de cineva care sopteste. 2) fig. Zgomot continuu, usor si monoton, produs de unele fenomene naturale (de curgerea apei, de frunzele miscate de vant etc.); murmur; susur. ~ul izvorului. /<sl. sipotu, bulg. sepot

SUIER ~e n. 1) Zgomot ascutit si prelung, produs de unele fenomene naturale, obiecte sau fiinte (vant, gloante, sirene, pasari, serpi etc.). 2) Sunet ascutit, strident si prelung, produs de aerul care trece printre buze. [Sil. su-ier] /v. a suiera

SUIET ~e n. rar Zgomot continuu, usor si monoton, produs de unele fenomene naturale (vant, apa, frunze etc.); freamat. [Sil. su-iet] /Onomat.

A TIUI tiui intranz. 1) (despre obiecte care strabat aerul sau despre fenomenele naturii) A produce un zgomot prelung si ascutit; a suiera. Gloantele i-au tiuit pe langa ureche. ◊ A-i ~ (cuiva) in urechi (sau in cap) ori a-i ~ (cuiva) urechile (sau urechea) a avea (din cauza oboselii, bolii) senzatia unui sunet ascutit si continuu. 2) (despre pasari sau despre puii lor) A scoate sunete prelungi si stridente caracteristice speciei; a scoate tiuituri; a face „tiu-tiu”. [Sil. ti-u-] /tiu + suf. ~ui

ZVON ~uri n. 1) Informatie neconfirmata (uneori tendentioasa) care circula oral. 2) Zgomot lin, continuu si placut, produs de unele fenomene naturale (curgerea apei, bataia vantului etc.); susur; murmur; soapta; freamat. /<sl. zvonu

A ZVONI ~esc 1. tranz. (obiecte de metal, de sticla) A face sa rasune. 2. intranz. (despre fenomene naturale) A produce un zgomot lin, continuu si placut; a susura; a murmura; a fremata; a sopti. /Din zvon

ELECTROCAPILARITATE s.f. fenomen care se produce atunci cand, in polarizarea electrozilor, unul dintre acestia este constituit dintr-un menisc de mercur. [Cf. fr. electrocapillarite].

GEOGRAFIE s.f. Stiinta care studiaza si descrie infatisarea scoartei Pamantului si fenomenele care se produc la suprafata ei. ◊ Geografie lingvistica = metoda de cercetare a fenomenelor de limba prin stabilirea pe baza de anchete pe teren a ariilor lor de raspandire. [Gen. -iei, var. gheografie s.f. / cf. fr. geographie, lat. geographia < gr. ge – pamant, graphein – a scrie].

REZONANTA s.f. 1. fenomen care se produce cand un corp de dimensiuni mari poate fi facut sa vibreze sub actiunea unei forte aplicate la intervale regulate. ♦ Proprietate a unor corpuri, a unor incaperi etc. de a intari si prelungi sunetele. ◊ Cutie de rezonanta = cutie care produce rezonanta unui instrument cu coarde. 2. Crestere puternica a sectiunii eficace a unei reactii nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. Teoria rezonantei = conceptie reprezentand o dezvoltare a teoriei mezomeriei, care stabileste, cu ajutorul unor metode ale mecanicii cuantice, structura particulelor chimice. 4. Ecou, raspuns, rezultat. [Cf. lat. resonantia, fr. resonance, it. risonanza].

SINAFIE s.f. fenomen care se produce atunci cand doua versuri sunt strans unite, astfel incat are loc eliziunea de la unul la altul, sau acelasi cuvant termina un vers si incepe pe celalalt. ♦ Folosirea repetata a aceleiasi conjunctii (copulative). V. polisindet. [Gen. -iei. / < fr. synaphie, gr. synapheia – unire].

SONOLUMINESCENTA s.f. Emisie slaba de lumina care insoteste fenomenul de cavitatie produs intr-un lichid supus actiunii ultrasunetelor. [< fr. sonoluminescence].

ADIABATIC, -A adj. (Despre un fenomen fizico-chimic) Produs fara a ceda sau a primi caldura din exterior. [Pron. -di-a-. / < fr. adiabatique, cf. gr. adiabatos – impenetrabil].

PERTURBATIE s.f. Perturbare. ♦ Perturbatii atmosferice = totalitatea fenomenelor atmosferice care produc schimbarea in rau a timpului. [Gen. -iei, var. perturbatiune s.f. / cf. fr. perturbation, lat. perturbatio].

STOCASTIC, -A adj. (Despre fenomene) Care se produce la intamplare; aleatoriu, intamplator. ♦ Variabila stocastica = variabila probabilistica. [Var. stohastic, -a adj. / < fr. stochastique, cf. gr. stokhastikos – conjectural, presupus].

ELECTROCAPILARITATE s. f. fenomen care se produce atunci cand, in polarizarea electrozilor, unul dintre acestia este constituit dintr-un menisc de mercur. (< fr. electrocapillarite)

GEOGRAFIE s. f. stiinta care studiaza si descrie scoarta terestra cu toate elementele sale, din punct de vedere fizic, economic, biologic etc. si fenomenele care se produc la suprafata ei. ♦ ~ umana = antropogeografie; ~ lingvistica = metoda de cercetare a fenomenelor de limba prin stabilirea ariilor lor de raspandire pe baza de anchete pe teren; geolingvistica. (< fr. geographie, lat. geographia)

MORFEIC, -A adj. (med.; despre anumite manifestari, fenomene) care se produce in timpul somnului. (< fr. morpheique)

ORTOSTATIC, -A adj. stand in picioare; (med.; despre unele fenomene) care se produce numai in pozitie verticala. (< fr. orthostatique)

PERTURBATIE s. f. perturbare. ♦ ĩi atmosferice = totalitatea fenomenelor atmosferice care produc schimbarea in rau a vremii. (< fr. perturbation, lat. perturbatio)

PULSATOR, -OARE I. adj. 1. (med.) care produce pulsatii. 2. (despre fenomene) alcatuit dintr-o succesiune de pulsatii (2) identice. 3. (despre curentul electric) format numai din alternante de un singur sens; pulsant (1). II. s. n. 1. dispozitiv la unele haveze pentru reglarea vitezei de avans. 2. subansamblu al aparatului de muls mecanic. (< fr. pulsatoire, engl. pulsator)

REZONANTA s. f. 1. fenomen care se produce cand un corp de dimensiuni mari poate fi facut sa vibreze sub actiunea unei forte aplicate la intervale regulate; proprietate a unor corpuri sau incaperi de a intari si prelungi sunetele. ♦ cutie de ~ = cutie care produce rezonanta unui instrument cu coarde. 2. crestere puternica a sectiunii eficace a unei reactii nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. (chim.) teorie a mezomeriei, potrivit careia structura reala a unei particule chimice este un fenomen dinamic ce presupune un tip special de miscare oscilatorie a electronilor de valenta. 4. (fig.) ecou, rezultat, rasunet. 5. (lingv.) timbru (II). (< fr. resonance)

SONOLUMINESCENTA s. f. emisiune slaba de lumina care insoteste fenomenul de cavitatie produs intr-un lichid supus actiunii ultrasunetelor. (< fr. sonoluminescence)

TRAVALIU s. n. 1. lucru, munca. 2. (med.) totalitatea fenomenelor care se produc in momentul nasterii, concurand la expulzarea fatului. 3. dispozitiv cu care se fixeaza animalele in timpul taierii unghiilor, al potcovitului etc. (< it. travaglio)

INDUS, -A, indusi, -se, adj., s. n. 1. Adj. (Despre fenomene fizice) Care este produs sau influentat de un alt proces fizic cu care evolueaza concomitent. ♦ (Despre tensiuni electromotoare si curenti electrici) Care se produce prin inductie electromagnetica. 2. S. n. Parte componenta a unui sistem electromagnetic in care se produc tensiunile electromotoare induse de campul magnetic al inductorului. – V. induce.

PARAGENETIC, -A, paragenetici, -ce, s. f., adj. I. S. f. Ramura a geneticii care studiaza totalitatea factorilor ce influenteaza evolutia intrauterina din momentul fecundatiei pana la nastere. II. Adj. 1. Referitor la paragenetica (1), de paragenetica (1). ♦ Care poate tulbura organogeneza. 2. (Despre modificari ale genelor) Care se produce in urma unui fenomen ce are loc in cromozom, fara a schimba structura genei. – Din fr. paragenetique.

BIREFRINGENTA f. 1) fenomen optic care se produce la trecerea razei de lumina dintr-un mediu in altul, constand in descompunerea razei in doua. 2) Proprietate a unor corpuri transparente de a diviza razele de lumina, cand acestea le penetreaza. /<fr. birefringence

BOREAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de polul nord; propriu polului nord; nordic; arctic. ◊ Aurora ~a fenomen luminos care se produce in ionosfera deasupra regiunilor polare. [Sil. -re-al] /<fr. boreal, lat. borealis

A MUGI pers. 3 ~este intranz. 1) (despre animale cornute) A scoate sunete prelungi si puternice, caracteristice speciei; a rage; a zbiera; a racni. 2) fig. fam. (despre oameni) A scoate sunete, strigate violente si prelungi; a urla; a zbiera. 3) fig. (despre unele fenomene ale naturii) A produce un zgomot puternic si prelung; a urla; a vui; a vajai. 4) (despre unele unelte, instrumente muzicale etc.) A scoate sunete prelungi si stridente. /<lat. mugire

VERTIGINOS ~oasa (~osi, ~oase) si adverbial (despre fenomene, actiuni) Care se produce cu iuteala; care are viteza foarte mare; fulgerator. /<fr. vertigineux

ELECTROMUSCULAR, -A adj. (Despre fenomene electrice) Care se produce in muschi. [Cf. fr. electromusculaire].

EPILEPTOGEN, -A adj. Care produce epilepsie sau provoaca fenomene epileptice. [< fr. epileptogene].

ANAEROB, -A adj. (Despre microorganisme) Care traieste lipsit de aer; anaerobiotic; (despre fenomene biochimice) care se produce intr-un mediu fara aer. [< fr. anaerobe, cf. gr. a – fara, aer – aer, bios – viata].

ELECTRIZA vb. I. tr. 1. A dezvolta, a produce intr-un corp fenomene electrice. 2. (Fig.) A inflacara, a entuziasma, a anima. [< fr. electriser].

CRIOBIOLOGIE s. f. 1. studiul fenomenelor biologice care se produc sub efectul frigului. 2. aplicarea temperaturilor foarte joase la p*********a tesuturilor, a substantelor biologice. (< fr. cryobiologie, engl. crybiology)

ELECTROGASTROGRAFIE s. f. inregistrare a fenomenelor electrice care se produc la nivelul stomacului in timpul activitatilor secretorii si motorii. (< fr. electrogastrographie)

ELECTROMUSCULAR, -A adj. (despre fenomene electrice) care se produce in muschi. (< fr. electromusculaire)

MAGNETOCALORIC, -A adj. (despre un fenomen caloric) care se produce cand se magnetizeaza o substanta feromagnetica. (< fr. magnetocalorique)

PARAGENETIC, -A I. adj. 1. referitor la parageneza. 2. (biol.; despre modificari ale genelor) care se produce in urma unui fenomen ce are loc in cromozom, fara a schimba structura genei. II. s. f. ramura a geneticii care studiaza factorii ce influenteaza evolutia intrauterina din momentul fecundatiei pana la nastere. (< fr. paragenetique)

INDUCTIE, inductii, s. f. 1. Forma fundamentala de rationament, care realizeaza trecerea de la particular la general. 2. producere sau influentare a unui fenomen de catre un alt fenomen altfel decat printr-o actiune mecanica nemijlocita. ◊ Inductie magnetica = marime fizica vectoriala care, impreuna cu intensitatea campului magnetic, determina macroscopic starea magnetica a campului electromagnetic din corpuri. Inductie electrica = marime fizica vectoriala care, impreuna cu intensitatea campului electric, determina macroscopic starea electrica a campului electromagnetic din corpuri. Inductie electromagnetica = fenomen de aparitie a unei tensiuni electromotoare intr-un circuit strabatut de un flux magnetic variabil. Inductie electrostatica = separare a sarcinilor electrice si redistribuirea lor pe suprafata unui conductor, datorita actiunii unui camp electric; electrizare prin influenta¹ (2). 3. Mecanism nervos prin care o stare de e*******e sau de inhibitie aflata intr-un centru nervos favorizeaza sau determina aparitia starii opuse intr-un alt centru nervos. – Din fr. induction, lat. inductio.

FOTOLUMINESCENTA, fotoluminescente, s. f. (Fiz.) Denumire comuna data fluorescentei, fosforescentei si altor fenomene asemanatoare, in care se produce o emisiune de lumina prin iluminarea prealabila a substantei emitatoare sau prin iradierea ei cu radiatii ultraviolete ori cu raze X. – Din fr. photoluminescence.

A AMORSA ~ez tranz. tehn. (fenomene) A face sa se produca printr-o actiune exterioara. ~ o explozie. ~ o reactie chimica. /<fr. amorcer

SINCRONIC ~ca (~ci, ~ce) si adverbial 1) (despre fenomene, procese, evenimente) Care se produce concomitent si in mod identic. Oscilatii ~ce. 2) Care tine de fapte, fenomene sau evenimente ce exista sau se produc concomitent. ◊ Tabele ~ce tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc in aceeasi perioada. 3) (despre metode de cercetare) Care studiaza obiectul in starea lui actuala (fara a tine cont de evolutia istorica); independent de evolutia istorica. 4) (despre sisteme fizice, tehnice) Care functioneaza in acelasi timp; cu functionare simultana. [Sil. sin-cro-] /<fr. synchronique

INDUCTIE s.f. 1. (Log.) Forma de rationament prin care se realizeaza trecerea de la particular la general. ♦ Procedeu de demonstrare a propozitiilor generale in matematica si in alte stiinte deductive. ♦ Concluzie obtinuta prin inductie (1). 2. Mecanism nervos prin care o stare de e*******e sau de inhibitie dintr-un centru nervos favorizeaza sau determina aparitia starii opuse intr-un alt centru nervos. 3. producere sau influentare a unui fenomen ori proces sub actiunea unor stimuli, factori, enzime etc. ♦ (Electr.) producere a unui curent electric intr-un circuit prin varierea fluxului magnetic. [Gen. -iei, var. inductiune s.f. / cf. lat. inductio, fr. induction, rus. induktiia].

MEDIU s.n. 1. Natura, spatiul inconjurator in care se afla o fiinta, un lucru etc. ◊ Mediu geografic = totalitatea conditiilor naturale exterioare ale vietii sociale, care constituie una dintre conditiile necesare si permanente ale vietii materiale a societatii si unul dintre factorii care influenteaza dezvoltarea ei. ♦ Orice substanta in care se produce sau se propaga un fenomen. ◊ Mediu de cultura = solutie nutritiva sterilizata, folosita pentru inmultirea microbilor in laborator in diverse scopuri. 2. Societatea, lumea in mijlocul careia traieste cineva. 3. (In forma medium) (Cel) care pretinde ca poate inlesni comunicarea cu spiritele in practicile oculte. [Pron. -diu, var. medium s.n. / cf. lat. medium, fr. medium].

ORTOSTATIC, -A adj. (Med.; despre unele fenomene; op. clinostatic) Care se produce numai in pozitie verticala. [< fr. orthostatique, cf. gr. orthos – drept, statikos – care sta].

EXOTERMIC, -A adj. (Despre fenomene si reactii) Care se produce cu degajare de caldura. [< fr. exothermique, cf. gr. exo – in afara, thermos – cald].

IREVERSIBIL, -A adj. (Despre fenomene) Care nu poate fi produs in sens invers, care nu se poate intoarce. ♦ (Fiz.) Care lasa urme ce nu pot fi inlaturate dupa revenirea la starea initiala. [Cf. fr. irreversible].

ADIABATIC, -A adj. (despre fenomene fizico-chimice) care se produce fara transfer de caldura. (< fr. adiabatique)

BIREFRINGENTA s. f. proprietate a unor medii de a produce, datorita anizotropiei lor optice, fenomenul de dubla refractie. (< fr. birefringence)

CHIMISM s. n. totalitatea fenomenelor naturale (organice) care se produc in virtutea legilor de care se ocupa chimia. ♦ ~ gastric = proba de laborator prin care se studiaza sucurile gastrice. (< fr. chimisme)

INDUCTIE s. f. 1. rationament prin care se realizeaza trecerea de la particular la general. ◊ metoda de demonstrare a propozitiilor generale in matematica si in alte stiinte deductive. 2. concluzie prin inductie (1). 3. influenta exercitata de un tesut oarecare asupra tesuturilor vecine. ◊ mecanism nervos prin care o stare de e*******e sau de inhibitie dintr-un centru nervos favorizeaza, sau determina aparitia starii opuse intr-un alt centru nervos. 4. producere sau influentare a unui fenomen ori proces de catre stimuli, factori, enzime etc. ◊ producere a unui curent electric intr-un circuit prin varierea fluxului magnetic. (< fr. induction, lat. inductio)

MEDIU¹ s. n. 1. natura, spatiul inconjurator in care se afla o fiinta, un lucru etc.; complexul tuturor factorilor care afecteaza viata si dezvoltarea organismelor. ◊ orice substanta in care se produce sau se propaga un fenomen. ♦ ~ de cultura = solutie nutritiva sterilizata, pentru inmultirea microbilor in laborator. 2. substanta care poate fi strabatura de un fluid. 3. societatea, lumea in mijlocul careia traieste cineva. 4. (in forma medium) cel care pretinde ca poate inlesni comunicarea cu spiritele in practicile oculte. (< lat. medium)

IREVERSIBIL, -A, ireversibili, -e, adj. (Despre fenomene, transformari etc.) Care se poate produce numai intr-un singur sens; care nu poate reveni la starea initiala; nereversibil. ♦ (Fiz.) Ale carui urme nu mai pot fi inlaturate dupa revenirea la starea initiala. – Din fr. irreversible.

ENDOTERMIC, -A, endotermici, -ce, adj. (Despre unele fenomene fizice sau chimice) Care se produce cu absorbtie de caldura din mediul inconjurator; endoterm. – Din fr. endothermique.

ENDOTERMIC ~ca (~ci, ~ce) (despre fenomene fizice si chimice) Care se produce absorbind caldura din mediul inconjurator; realizat prin absorbirea caldurii din mediul inconjurator. /<fr. endothermique

CICLU s.n. 1. Serie, lant de fenomene, de stari etc., care se produc totdeauna in aceeasi ordine. ♦ Serie, numar de luni, de ani etc., dupa care se reproduc constant anumite fenomene in aceeasi ordine. ♦ Serie de productii literare, de opere stiintifice etc. cu tema comuna. 2. Lant inchis de atomi din molecula unei substante. 3. Totalitatea starilor succesive prin care trece un sistem fizic intr-o transformare ciclica. 4. Unitate de masura pentru frecventa (la v******i), reprezentand frecventa unei v******i cu perioada de o secunda. [Pl. -uri. / < lat. cyclus, cf. it. ciclo, fr. cycle, gr. kyklos – cerc].

PARANTISELENA s.f. fenomen asemanator paranteliei, care se produce in cazul Lunii. [< fr. parantiselene].

CATALIZA vb. tr. 1. a produce o cataliza. 2. (fig.; despre un fenomen, o persoana) a provoca o reactie prin simpla prezenta sau prin interventia sa. (< fr. catalyser)

PSIHIC, -A I. adj. referitor la psihic (II); sufletesc. II. s. n. forma specifica de reflectare a realitatii obiective, proprie omului si animalelor superioare, produs al activitatii sistemului nervos; totalitatea fenomenelor si proceselor prin care se realizeaza aceasta reflectare. ◊ structura sufleteasca proprie cuiva. (< fr. psychique, germ. psychisch)

ABATE², abat, vb. III. 1. Tranz., refl. si intranz. A (se) indeparta (de la o directie apucata, fig. de la o norma fixata, de la o linie de conduita etc.). ♦ Refl. si tranz. A se opri sau a face sa se opreasca in treacat undeva sau la cineva (parasind drumul initial). 2. Refl. (Despre fenomene ale naturii, calamitati, nenorociri) A se produce in mod violent. 3. Intranz. A-i trece ceva prin minte, a-i veni ideea; a i se nazari. 4. Tranz. A descuraja, a deprima, a intrista, a mahni. Vestea l-a abatut. 5. Tranz. (Frantuzism) A dobori la pamant. – Lat. abbattere, (4, 5) din fr. abattre.

SINCRONIC, -A, sincronici, -ce, adj. 1. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Care exista sau se petrec in acelasi timp; simultan, concomitent, sincron. 2. Care se refera la fapte, fenomene sau evenimente existente sau petrecute in acelasi timp. ◊ Tabele sincronice = tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc in acelasi timp. ♦ (Fiz.; despre evolutia fenomenelor periodice) Care prezinta sincronism, care se produce in mod sincron. 3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Care nu se face in mod istoric; independent de evolutia istorica; static. – Din fr. synchronique.

PROVOCA, provoc, vb. I. Tranz. 1. A atata, a intarata, a incita pe cineva (sfidandu-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violenta, lezarea demnitatii sau alte fapte ilicite) intr-o stare de surescitare favorabila comiterii unei infractiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intentionat un eveniment, un proces, un fenomen; a starni. 3. A chema, a invita pe cineva sa participe la o competitie, la o intrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare.

INDUS, -A adj. (Despre un fenomen sau proces) Care este influentat sau produs de un stimul extern. // s.n. Parte a unei masini electrice in care se produce, prin inductie, un curent electric. [Dupa fr. induit].

REACTIE s.f. 1. Faptul de a reactiona; atitudine, manifestare ca raspuns la ceva. 2. Raspuns nemijlocit al materiei vii la actiunea unui e******t. 3. Transformarea uneia sau a mai multor substante chimice cu ajutorul unor agenti externi sau al altor substante chimice. 4. Efect egal si de sens contrar, opus cauzei care produce o actiune. ♦ Reactie nucleara = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particula grea sau de un foton sufera o schimbare a structurii sale. ◊ Reactie in lant = proces care se poate reinnoi prin el insusi pentru ca o parte a produsului e intotdeauna in stare a reimpulsiona reactia. [Gen. -iei, var. reactiune (3) s.f. [in DN]. / cf. fr. reaction, germ. Reaktion, rus. reaktiia].

CHIMISM s.n. Totalitatea fenomenelor naturale (mai ales organice) care se produc in virtutea legilor de care se ocupa chimia. ◊ Chimism gastric = proba de laborator prin care se studiaza sucurile gastrice. [< fr. chimisme].

CICLU¹ s. n. 1. succesiune, sir de fenomene, de stari, de manifestari care se produc in cadrul unui proces repetabil totdeauna in aceeasi ordine. ♦ teoria ~ ului istoric = teorie care sustine ca procesul istoric se desfasoara in cerc inchis, printr-o „vesnica intoarcere”. ◊ serie, numar de luni, ani etc. dupa care se reproduc constant anumite fenomene. ◊ serie de productii literare, muzicale, de opere stiintifice etc. avand o tema comuna. 2. lant inchis de atomi din molecula unei substante. 3. ansamblu de valori succesive luate de o marime periodica in timpul unei perioade. ♦ ~ pe secunda = hert; ~ de productie = perioada in decursul careia obiectele muncii trec prin toate fazele procesului de productie, pana la stadiul de produs finit; (agr.) perioada de la pregatirea terenului pana la recoltarea, livrarea sau depozitarea productiei. (< fr. cycle, lat. cyclus)

ENDOGEN, -A adj. 1. de origine interna, produs inauntrul organismului. ♦ intoxicatie ~a = autointoxicatie. 2. (despre fenomene geologice) provocat de forte din interiorul Pamantului. (< fr. endogene)

INDUS, -A I. adj. (despre un fenomen sau proces) care este influentat sau produs de un stimul extern. ◊ (despre tensiuni electromotoare, curenti electrici) produs prin inductie (4). ◊ (mat.) operatie (relatie) ~a = restrictia unei operatii (relatii) la o submultime stabila a multimii sale. II. s. n. parte a unei masini electrice in care se produce prin inductie un curent electric. (dupa fr. induit)

IREVERSIBIL, -A adj. 1. (despre fenomene, transformari, reactii) care nu se poate produce in sens invers, fara intoarcere. 2. (fiz.) care lasa urme ce nu pot fi inlaturate dupa revenirea la starea initiala. (< fr. irreversible)

ABATE², abat, vb. III. 1. Tranz., refl. si intranz. A (se) indeparta (de la o directie initiala, fig. de la o norma fixata, de la o linie de conduita etc.). ♦ Refl. si tranz. A se opri sau a face sa se opreasca in treacat undeva sau la cineva (parasind drumul initial). 2. Refl. (Despre fenomene ale naturii, calamitati, nenorociri) A se produce in mod violent. 3. Refl. si intranz. A trece cuiva ceva prin minte, a-i veni o idee, o toana, un capriciu; a i se nazari. 4. Tranz. A intrista, a deprima, a mahni, a descuraja. Vestea l-a abatut. 5. Tranz. A dobori la pamant. – Lat. abbattere, (4,5) din fr. abattre.

HALUCINATIE, halucinatii, s. f. Tulburare psihica constand in perceperea unui obiect sau a unui fenomen fara ca acesta sa existe in realitate. ♦ Produs al acestei stari; nalucire, vedenie. – Din fr. hallucination, lat. hallucinatio.

COINCIDE, pers. 3 coincide, vb. III. Intranz. 1. (Despre evenimente, fenomene etc.) A se petrece simultan, a se produce in acelasi loc. 2. A fi identic, a se potrivi intocmai. ♦ (Despre linii, figuri, suprafete) A se suprapune perfect. [Pr.: co-in-] – Din fr. coincider, it. coincidere.

FACTOR ~i m. 1) Conditie esentiala care determina aparitia unui proces sau fenomen; element care contribuie la producerea unui fenomen sau proces. 2) mat. Element constitutiv al unui produs; termen al unei inmultiri. ◊ ~ prim fiecare dintre numerele prime la care se imparte exact un numar dat. ~ comun numar cu care se inmultesc toti termenii unei sume. 3) fiz. Raport dintre doua valori ale aceleiasi marimi. ~ de presiune. /<fr. fracteur, lat. factor, ~oris

A PREINTAMPINA preintampin tranz. 1) (persoane) A face dinainte atent asupra consecintelor posibile ale unei actiuni; a preveni; a atentiona; a avertiza; a viza. 2) (fenomene, actiuni etc.) A face sa nu se produca, recurgand la masuri de precautie; a preveni. /pre- + a intampina

A PREVENI previn tranz. 1) (persoane) A face dinainte atent asupra consecintelor posibile ale unei actiuni; a preintampina; a atentiona; a avertiza; a viza. 2) (fenomene, actiuni etc.) A face sa nu se produca, recurgand la masuri de precautie; a preintampina. 3) rar (dorinte, gusturi etc.) A indeplini inainte de a fi exprimat. /<fr. prevenir, lat. praevenire

CAUZA vb. I. tr. A fi cauza unui fenomen, a unei intamplari etc.; a pricinui, a produce. [Pron. ca-u-. / < it. causare].

IPOTEZA, ipoteze, s. f. Presupunere, enuntata pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la anumite (legaturi intre) fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la esenta fenomenelor, la cauza sau la mecanismul intern care le produce; presupunere cu caracter provizoriu, formulata pe baza datelor experimentale existente la un moment dat sau pe baza intuitiei, impresiei etc. ♦ (Mat.) Ansamblul proprietatilor date intr-o demonstratie si cu ajutorul carora se obtin noi propozitii. – Din fr. hypothese.

CURCUBEU ~e n. fenomen optic avand aspectul unui arc multicolor, care se produce in atmosfera datorita refractiei luminii solare in picaturile de apa dispersate in aer, dupa ploaie. /<lat. curcus + bibit

FURIOS¹ ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care manifesta furie in comportare. 2) (despre fenomene) Care se manifesta cu (mare) violenta; care se produce foarte puternic. Torent ~. [Sil. -ri-os] /<fr. furieux, lat. furiosus

PSIHIC¹ n. 1) Capacitate a sistemului nervos superior al animalelor superioare si al omului de a reflecta realitatea obiectiva. 2) Ansamblu de procese si de fenomene de natura cognitiva, afectiva si volitionala care se produc in sistemul nervos. 3) Structura sufleteasca proprie unui om. /<germ. psychisch, fr. psychique

SENZATIE ~i f. 1) fenomen psihic provocat de o e*******e fiziologica. 2) Fapt care produce o impresie puternica. 3) Atitudine emotiva a omului fata de realitate. [G.-D. senzatiei; Sil. -ti-e] /<lat. sensatio, ~onis, fr. sensation

produce vb. I. tr. 1. a crea, a face, a realiza (ceva). 2. a aduce beneficii, venituri; a rodi. 3. a pricinui, a cauza. II. refl. 1. a se prezenta in public cu un numar artistic. 2. (despre evenimente, fenomene etc.) a se intampla, a se petrece. (< lat. producere)

REVERSIBIL, -A, reversibili, -e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau intors inapoi. ♦ (Jur.; despre bunuri) Care urmeaza sa revina, in anumite cazuri, in posesia fostului proprietar. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, trece asupra altei persoane (indreptatite). 2. (Fiz.; despre unele transformari) Care se poate produce atat intr-un sens, cat si in sens invers, fenomenul trecand succesiv prin aceleasi stari, pentru a se intoarce la starea initiala. ♦ (Chim.; despre reactii) In care corpurile ce iau nastere din combinarea unor substante pot sa se recombine, pentru a forma din nou o anumita cantitate din substantele initiale. 3. (Mec.) Care poate actiona, care se poate misca in doua sensuri opuse. ◊ Plug reversibil = plug alcatuit din doua trupite simetrice, care poate rasturna brazda, la dus si la intors, in aceeasi parte si care serveste, in special, la araturi pe coaste, pe deal. – Din fr. reversible.

DIGAMIE s. f. fenomen particular plantelor cu flori, la care doi gameti masculi produc o dubla fecundare. (< fr. digamie)

CADENTA, cadente, s. f. 1. Miscare ritmica si uniforma; ritm. ◊ Loc. adv. In cadenta = cu miscari repetate la intervale egale. ♦ Numarul de lovituri pe care o arma de foc le trage pe minut. ♦ (Fiz.) Frecventa; viteza de repetare a unui fenomen. 2. Succesiune ritmica a unor unitati poetice (picioare, silabe) accentuate, care produc un efect auditiv armonios. ♦ Succesiune de armonii care produc impresia unei incheieri intr-o compozitie muzicala. 3. Pasaj mai mare de virtuozitate solistica dintr-un concert instrumental, interpretat fara acompaniament. – Din fr. cadence, it. cadenza.

IREVERSIBIL ~a (~i, ~e) Care nu poate fi reversibil; care se produce doar intr-un singur sens, neputand fi intors sau oprit. fenomen ~. Evolutie ~a. /<fr. irreversible

PARALEL ~a (~i, ~e) 1) (despre drepte sau planuri) Care nu se intretaie oricat s-ar prelungi. 2) si adverbial (despre fenomene, actiuni etc.) Care are loc in acelasi timp cu altceva; produs concomitent cu altceva. Miscari ~e. 3) (despre lucruri) Care pot fi comparate. Concluzii ~e. /<lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallele

GENERATOR, -OARE, generatori, -oare, adj., subst. I. Adj. Care genereaza, produce, determina ceva. II. S. f. Linie dreapta care genereaza prin deplasarea in spatiu (pe o traiectorie curba) o suprafata riglata. III. S. n. 1. Aparat, masina sau instalatie care serveste la producerea unei forme de energie, folosind energie de o alta forma. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiatii electromagnetice care functioneaza pe baza fenomenului de emisie stimulata a radiatiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosita in masuratori. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalatie care serveste la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. generateur, lat. generator, -oris.

TIP, (1, 2, 3) tipuri, (4) tipi, s. m. 1. S. n. Obiect care reprezinta modelul pe baza caruia se produc alte obiecte de acelasi fel; prototip. 2. S. n. Individ, exemplar, obiect, fenomen care intruneste anumite trasaturi reprezentative, esentiale pentru un grup intreg de indivizi, de exemplare, de obiecte etc. de acelasi fel. ♦ Spec. Personaj din literatura sau din arta care intruneste, in modul cel mai expresiv, trasaturile, caracterele esentiale ale indivizilor din categoria (sociala sau psihologica) pe care o reprezinta. ♦ Totalitatea caracterelor distinctive fundamentale ale unui grup, ale unei familii, ale unei rase etc. ♦ Caracter distinctiv; particularitate. 3. S. n. Soi³, fel, gen, categorie. 4. S. m. (Fam.) Individ, ins. – Din fr. type, lat. typus.

ENDOGEN ~a (~i, ~e) 1) (despre fenomene geologice) Care este provocat de forte din interiorul pamantului. 2) med. Care este produs in interiorul organismului. /<fr. endogene

A SINCRONIZA ~ez tranz. (fenomene, procese, mecanisme etc.) A face sa fie sincronic; a face sa se produca sau sa functioneze in acelasi timp. /<fr. synchroniser

TIP s.n. 1. Forma sau model caruia ii corespunde o anumita grupa de obiecte sau de fenomene. ♦ Model, exemplar, esantion. ♦ Specie. 2. Exemplar care are toare caracterele si pretul unui produs pus in vanzare. 3. Forma exemplara la care se pot referi o serie de alte exemplare cu caractere comune. 4. Schema ideala, exemplificatoare a unei categorii de persoane, fiinte sau lucruri. 5. Fizionomie caracteristica a unei rase, a unei populatii etc. // s.m. 1. Individ care intruneste anumite trasaturi caracteristice pentru un grup, o rasa etc. 2. Planta ale carei caractere formeaza trasaturile esentiale ale unei specii. 3. (Fam.) Persoana de o mare originalitate. ♦ (Peior.) Individ. 4. Personaj care intruneste trasaturile comune, caracteristice tuturor indivizilor din categoria pe care o reprezinta. // Element secund de compunere savanta cu semnificatia „exemplar”, „model”, „imprimat”, „matrita”. [< fr. type, it. tipo, lat. typus – caracter, gr. typos – model].

PRODUS s.n. 1. Bun material realizat in procesul de productie; totalitatea obiectelor sau bunurilor produse. ♦ Corp, substanta preparata in laborator sau obtinuta pe cale naturala. 2. Urmare, rezultat al unui proces, al unui fenomen etc., efect. 3. (Mat.) Rezultatul unei inmultiri. [Pl. -use, -usuri, (rar s.m.) -usi. / < produce, dupa fr. produit].

HIPNOTIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de hipnoza; propriu hipnozei. fenomene ~ce. 2) Care provoaca hipnoza; cu proprietatea de a provoca hipnoza. Substanta ~ca. 3) fig. Care produce o impresie foarte puternica; fascinant. /<fr. hypnotique

PROTEZA ~e f. 1) Aparat sau piesa care inlocuieste un organ sau un segment al acestuia din corpul omenesc. 2) Operatie chirurgicala prin care se inlocuieste un organ sau un segment al acestuia printr-un astfel de aparat. 3) lingv. fenomen accidental de limba constand in adaugarea unui sunet la inceputul cuvantului, fara a-i produce schimbari in sens. /<fr. prothese

GENERATOR, -OARE I. adj. care genereaza, produce, determina ceva. II. s. n. 1. aparat, masina, instalatie care transforma o forma de energie in alta. 2. aparat, instalatie care produce un fluid. ♦ ~ cuantic = generator sau amplificator de radiatii electromagnetice (laser, maser etc.) bazat pe fenomenul de emisiune stimulata a radiatiei. III. s. f. (mat.) dreapta prin a carei deplasare in spatiu se naste o suprafata plana sau curba. (< fr. generateur, lat. generator)

REZONANTA ~e f. 1) Proprietate a unor obiecte de a intensifica si de a prelungi sunetele. Cutie de ~. 2) fiz. fenomen de aparitie a oscilatiilor sub actiunea altor oscilatii de (aproape) aceeasi frecventa. ~ mecanica. 3) fig. Efect produs de un eveniment, fapt etc. asupra cuiva; rasunet; ecou. /<fr. resonnance

OSMOZA (‹ fr. {i}; {s} gr. osmos „impingere”) s. f. 1. Trecere a unui solvent printr-o membrana semipermeabila, care separa doua solutii de compozitii sau concentratii diferite; se produce de la o solutie mai diluata spre cea mai concentrata (pana la echilibrarea presiunilor osmotice). fenomenul a fost descoperit de abatele J.A. Nollet (1748) si studiat, in sec. 19, de K. Vierozdt, care a introdus termenul in circuitul stiintific. 2. Fig. Intrepatrundere, influenta reciproca intre doua sau mai multe fenomene, elemente etc.

ELECTROMAGNETISM s. n. Ramura a electricitatii care studiaza campul magnetic produs de sarcinile electrice in miscare, actiunea campului magnetic asupra curentului electric, undele electrice si cele magnetice, fenomenul inductiei electromagnetice etc. – Din fr. electromagnetisme, germ. Elektromagnetismus.

A CONTENI ~esc 1. intranz. (despre procese, fenomene etc.) A-si opri desfasurarea; a inceta. Ninsoarea ~este. 2. tranz. (actiuni) A face sa nu se mai produca; a inceta. /<lat. continere

MICROFONIE s.f. 1. Reactie care se produce intre un microfon in functiune si difuzoarele sale atunci cand amplificatorul intrece ca volum o anumita limita. ♦ fenomen care are loc atunci cand la condensatorul variabil al unui radioreceptor nu functioneaza bine gama de unde scurte. 2. Slabire a vocii. [Gen. -iei. / < fr. microphonie].

MICROFONIE s. f. 1. reactie care se produce intre un microfon in functiune si difuzoarele sale atunci cand amplificatorul intrece ca volum o anumita limita. ◊ fenomen care are loc atunci cand la condensatorul variabil al unui radioreceptor nu functioneaza bine in gama de unde scurte. 2. slabire a vocii. (< fr. microphonie)

A RASPUNDE raspund 1. intranz. 1) A da un raspuns. ◊ ~ in doi peri a da un raspuns evaziv. 2) A reactiona intr-un anumit fel (prin vorbe, gesturi etc.) la un imbold venit din afara. 3) fig. (mai ales despre obiecte) A fi in spiritul anumitor exigente; a corespunde cerintelor. 4) rar A avea iesire (in sau spre ceva). 5) (despre fenomene fizice sau psihice) A-si manifesta efectele. 6) A fi responsabil de cineva sau de ceva. 7) (despre obiecte) A produce efectul asteptat. 2. tranz. (urmat, mai ales, de o propozitie complementara) A aduce la cunostinta. Mi-a raspuns ca n-are obiectii. /<lat. respondere

REVERBERATIE ~i f. 1) fenomen de persistenta a unui sunet intr-o incapere inchisa, dupa ce sursa sonora a incetat sa-l mai produca. 2) Reflectie multipla a luminii sau a caldurii. [G.-D. reverberatiei] /<fr. rever-beration

EXPLOZIE s.f. 1. Detonatie produsa prin descompunerea unei substante explozive sau prin expansiunea unui gaz; reactie fizico-chimica rapida in care se produce o cantitate mare de gaz la temperatura inalta, efectuandu-se si un lucru mecanic. 2. Trecere brusca a unui fenomen de la vechea lui calitate la una noua, prin distrugerea calitatii vechi. 3. (Fig.) Manifestare, izbucnire violenta a unui fenomen, a unui sentiment etc. ♦ Explozie demografica = crestere brusca a unei populatii. 4. Iesire brusca a aerului din aparatul fonator dupa ce a fost oprit de un obstacol. [Gen. -iei, var. esploziune, exploziune s.f. / cf. fr. explosion, lat. explosio].

FINIT, -A I. adj. 1. care nu depaseste valori oricat de mari; marginit, limitat. ♦ (mat.) numar ~ = fiecare dintre numerele reale. 2. (despre produse) care a suferit toate operatiile de prelucrare; terminat. II. s. n. categorie filozofica desemnand caracterul limitat al lucrurilor, fenomenelor si proceselor in spatiu si in timp. (< fr. fini, it. finito, lat. finitus)

SECUNDAR², -A adj. 1. in al doilea rand ca importanta, interes etc.; accesoriu. ♦ invatamant ~ = forma de invatamant de al doilea grad, care urmeaza celui primar; liceal, mediu; (ec.) sector ~ = ansamblu de activitati economice in care materiile prime sunt transformate in produse industriale sau bunuri de consum; medic ~ = medic care, in urma unui concurs, este admis sa se specializeze intr-o clinica; fenomen ~ = fenomen putin important care apare in cursul unei boli. ◊ (psih.) cu reactii lente, durabile si profunde. 2. care urmeaza dupa primul. ♦ era ~a = mezozoic; propozitie ~a = propozitie subordonata. (< fr. secondaire, lat. secundarius)

FACTOR s. m. 1. conditie, element, imprejurare care poate determina, influenta sau explica un proces, un fenomen, o actiune etc. ♦ ~ de productie = componenta a ansamblului de elemente care iau parte la producerea bunurilor materiale. 2. (mat.) fiecare dintre termenii unui produs. ♦ ~ prim = fiecare dintre numerele prime prin care se imparte exact un numar dat; ~ comun = numar sau polinom prin care se divide oricare dintre termenii unei sume. 3. marime pentru un sistem tehnic, un material etc., reprezentand raportul a doua marimi de natura diferita. 4. coeficient; postas. 5. functionar, agent postal care distribuie corespondenta. (< fr. facteur, lat. factor)

A SE IUTI ma ~esc intranz. 1) (despre actiuni, fenomene) A creste in intensitate; a deveni mai iute. Vantul s-a iutit. 2) (despre oameni) A se misca mai iute; a deveni mai vioi. 3) (despre unele produse alimentare) A pierde proprietatile pozitive sub influenta agentilor exteriori, capatand un gust iute; a se strica; a se altera; a se inacri. /Din iute

VIRTUAL, -A adj. 1. Care exista ca posibilitate, fara a se produce in fapt. 2. (despre imaginea unui obiect) Obtinuta prin intersectarea prelungirilor unor raze de lumina divergente. 3. (Despre notiuni din mecanica cuantica) Care nu desemneaza obiecte sau fenomene reale. [Pron. -tu-al. / cf. it. virtuale, fr. virtuel < lat. virtus – virtute].

VIRTUAL, -A adj. 1. care exista ca posibilitate, fara a se produce in fapt; potential. 2. (despre imaginea unui obiect) obtinuta prin intersectarea prelungirilor unor raze de lumina divergente. 3. (despre notiuni din mecanica cuantica) care nu desemneaza obiecte sau fenomene reale. (< fr. virtuel)

INPUT s.n. (Tehn.) 1. Intrare, introducere. ♦ Energie, forta introdusa intr-un sistem tehnic. ♦ Elemente initiale ale unui anumit procedeu, proces, fenomen etc. 2. Introducere de date intr-un sistem electronic. ◊ Input-output = raportul dintre energia sau forta introdusa intr-un sistem tehnic, fizic sau natural si energia sau forta produse de acestea; ansamblu de operatii privind elaborarea datelor la un calculator electronic. [< engl., fr., it. input < engl. in – in, put – a pune, a introduce, a calcula].

INPUT s. n. 1. intrare, introducere. *energie, forta introdusa intr-un sistem tehnic. *elemente initiale ale unui anumit procedeu, proces, fenomen etc. 2. introducere de date intr-un sistem electronic. ♦ ~ out-put = raportul dintre energia sau forta introdusa intr-un sistem tehnic, fizic sau natural si energia sau forta produse de acestea; ansamblu de operatii privind elaborarea datelor la un calculator electronic. (< engl. input)

PRODUS s. n. 1. bun material realizat in procesul de productie. *bogatie, recolta. 2. corp, substanta preparata in laborator sau obtinuta pe cale naturala. 3. rezultat al unui proces, al unui fenomen etc., efect. 4. (mat.) rezultat al unei inmultiri. (dupa fr. produit)

ASIMILA, asimilez, vb. I. 1. Tranz. A transforma in propria substanta materiile nutritive introduse in organism. 2. Refl. si tranz. A se integra sau a face sa se integreze in alt grup social sau national prin pierderea trasaturilor caracteristice proprii (limba, obiceiuri etc.) 3. Tranz. a considera egal, asemanator cu alta fiinta, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-si insusi cunostinte, idei etc. 5. Tranz. si refl. (Fon.) A (se) transforma sub influenta altui sunet, aflat in apropiere. 6. Tranz. A introduce in procesul de fabricatie produse noi, o tehnologie noua etc. – Din fr. assimiler, lat. assimilare.

USCAT¹ ~ta (~ti, ~te) 1) v. A USCA si A SE USCA. ◊ A indruga verzi si ~te a vorbi mult si fara rost; a palavragi. 2) (despre anotimpuri, zone climaterice, fenomene ale naturii) Care este lipsit de umezeala. Stepa ~ta. Vant ~. 3) (despre voce) Care este lipsit de afectivitate, de armonie. 4) (despre piele, par etc.) Care este lipsit de grasime. 5) Care produce o senzatie de arsura. Buze ~te. ◊ Tuse ~ta tuse seaca, fara f****a. /v. a (se) usca

PARAZIT, -A, paraziti, -te, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Organism animal sau vegetal) care traieste si se hraneste pe seama altui organism, caruia ii provoaca adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. si f. Fig. (Persoana) care traieste din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbatii electromagnetice de origine externa in transmisiile radiofonice, de telecomunicatii etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosfera. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite.

INTIM ~a (~i, ~e) 1) Care tine de insasi esenta unui lucru, fenomen; inclus in partea launtrica a unui lucru, fenomen. 2) (despre persoane) Care este strans legat prin ceea ce exista mai frumos, mai profund; atasat prin sentimente puternice. 3) Care tine de viata personala. 4) Care este foarte apropiat (unul cu altul). 5) Care se produce intr-un cerc restrans. Petrecere ~a. [Acc. si intim] /<fr. intime, lat. intimus

MERS s. n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, miscare dintr-un loc in altul; umblet, mergere. ◊ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar dupa care circula trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau brosura care cuprinde acest orar. ◊ Loc. adv. Din mers = in timpul deplasarii, fara a se opri; mergand. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet, calcatura; ritm sau viteza cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs, curgere (a unei ape curgatoare). 3. Iesire (a fumului, a gazelor etc.). 4. Evolutie, dezvoltare, desfasurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfasurare (a unui fenomen, a unui proces etc.). ◊ Mers inainte = progres. ♦ (Rar) Desfasurare a unei activitati. ♦ (Mod de) functionare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. ◊ Mers in gol = regim de functionare in care nu se produce lucru mecanic util. Mers in sarcina = regim in care se furnizeaza o anumita putere utila. – V. merge.

MOMENT ~e n. 1) Interval scurt de timp; clipa; secunda; clipita; minut. ◊ Pentru ~ deocamdata. La ~ pe loc; imediat. Din ~ ce deoarece. 2) Interval de timp in desfasurarea unui proces sau fenomen din natura sau din societate; etapa; stadiu; faza. ◊ In ~ul de fata in prezent. La un ~ dat a) intr-un anumit timp; b) deodata. 3) Episod din actiunea unei opere literare. 4) Timp cand urmeaza sa se produca un eveniment. 5) Situatie favorabila. /<lat. momentum, fr. moment, it. momento, germ. Moment

ESENTA s.f. 1. Ceea ce este principalul din obiecte si din fenomene, totalitatea celor mai profunde si stabile insusiri si relatii ale obiectelor si proceselor, ceea ce face ca un lucru, o fiinta sa fie ceea ce este, constituind natura lui. 2. Lichid volatil care se extrage din plante sau din anumite substante. ♦ Substanta concentrata care, diluata, da un produs alimentar. 3. Specie de arbori care alcatuiesc arboretul principal dintr-o padure. ♦ Varietate de lemn. [< lat. essentia < esse a fi, cf. it. essenza, fr. essence].

VALOARE s. f. 1. insusire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuintelor sociale si idealurilor generate de acestea; suma calitatilor care dau pret unui obiect, unei fiinte, unui fenomen etc.; insemnatate, pret, merit. ♦ judecata de ~ = judecata care enunta o apreciere; a pune in ~ = a demonstra calitatile esentiale ale unei fiinte, ale unui lucru etc.; a valorifica. ◊ (concr.) ceea ce este important, valoros; om care intruneste calitati deosebite. 2. eficiacitate, putere. 3. atribut al produselor-marfa, respectiv al bunurilor care sunt produs al muncii, satisfac o anumita trebuinta sau sunt destinate schimbului, reprezentand munca sociala necesara pentru producerea lor. ◊ (ec.) a marfii = munca materializata in marfa, exprimand raporturi sociale intre oameni. 4. marime in bani reprezentand echivalentul pretului unei marfi, al unui cec, al unei actiuni etc. ◊ inscris (cec, cambie, obligatiune) reprezentand un drept in bani. ◊ rentabilitate, productivitate. 5. marime matematica asociata unei marimi fizice, dupa un anumit procedeu, care permite compararea marimii cu altele de aceeasi natura. 6. durata unei note muzicale sau a unei pauze. 7. sens sau nuanta de sens a unui cuvant. 8. (pict.) intensitate a unei culori. (< fr. valeur, lat. valor)

EFECT, efecte, s. n. 1. fenomen care rezulta in mod necesar dintr-o anumita cauza, fiind intr-o legatura indestructibila cu aceasta; rezultat, urmare, consecinta. ◊ Expr. A-si face efectul = a da un anumit rezultat, a avea consecinta scontata. 2. Impresie produsa de cineva sau de ceva asupra cuiva. ◊ Loc. adj. De efect = care atrage atentia, care produce o impresie puternica. ◊ Loc. vb. A face efect = a impresiona. ◊ (In sintagma) Efect sonor = efect produs prin mijloace electroacustice sau electronice sugerand ascultatorului senzatia unui sunet real sau oferindu-i sonoritati inedite. 3. (Concr.; la pl.) Bunuri mobile. ♦ Imbracaminte militara, echipament. 4. (La pl.) Valori negociabile (emise de stat), hartii de valoare. Efecte de comert. Efecte publice. – Din lat. effectus (cu sensurile fr. effet).

DEZVOLTA vb. I. 1. refl. (Despre materie, fenomene) A trece de la o stare calitativa veche la alta noua, de la o treapta inferioara la alta superioara, de la simplu la complex. ♦ A creste, a evolua (treptat). 2. tr. (Fig.) A amplifica, a mari, a imbogati cu principii, cu teze noi. 3. tr. A expune pe larg, amanuntit. 4. tr. A produce, a crea, a degaja. [P.i. dezvolt. / < lat. disvolvere].

SENZATIE s. f. 1. reflectare nemijlocita a unor insusiri izolate ale obiectelor si ale fenomenelor lumii materiale ca urmare a actiunii lor asupra organelor de simt; denumire generica pentru diverse forme ale cunoasterii senzoriale. ♦ stare sufleteasca emotiva. ♦ a avea ~ a ca... = a simti, a i se parea ca... 2. impresie puternica provocata de cineva sau de ceva intr-o colectivitate. ♦ eveniment, stire care provoaca o impresie foarte puternica. ♦ de ~ = senzational; a face ~ = a produce o impresie foarte puternica. (< fr. sensation, lat. sensatio)

SENZATIE s.f. 1. Reflectare nemijlocita in constiinta omului a obiectelor si a fenomenelor lumii inconjuratoare ca urmare a actiunii lor asupra organelor de simt; imagine subiectiva a realitatii obiective. ♦ Impresie; stare sufleteasca emotiva. ♦ A avea senzatia ca... = a simti, a i se parea ca... 2. Impresie puternica provocata de cineva sau de ceva intr-o colectivitate. ♦ Eveniment sau stire care provoaca o impresie foarte puternica, care surprinde. ♦ De senzatie = senzational; a face senzatie = a produce o impresie foarte puternica, a face valva. [Gen. -iei, var. senzatiune s.f. / cf. fr. sensation, lat. sensatio].

DEZVOLTA vb. I. refl. (despre materie, fenomene) a trece de la o stare calitativa veche la alta noua, de la o treapta inferioara la alta superioara, de la simplu la complex. ◊ a se extinde, a creste, a se mari. ◊ (despre fiinte) a evolua treptat. II. tr. 1. a amplifica in mod creator (o doctrina, o teorie), a imbogati cu principii, cu teze noi. 2. a expune pe larg, amanuntit. 3. a produce, a emana, a degaja caldura, energie etc. (dupa lat. disvolvere)

MINUNE, minuni, s. f. 1. fenomen iesit din comun, surprinzator, atribuit fortei divine sau altor forte supranaturale. ◊ Loc. adv. Ca prin minune = dintr-o data, pe neasteptate. 2. P. gener. Lucru, fapt, fenomen uimitor, neobisnuit, extraordinar; minunatie. ◊ Cele sapte minuni ale lumii = nume sub care sunt cunoscute sapte monumente din antichitate, impresionante prin dimensiuni si realizare tehnica. ◊ Expr. Mare minune sau minune mare, exclamatie care exprima uimire, admiratie, neincredere etc. fata de cele vazute sau auzite. Mare minune sa... = m-as mira sa... Minunea minunilor, formula care exprima o apreciere superlativa. (Fam.) A se face de minune = a se face de ras; a produce uimire. 3. Lucru cu insusiri exceptional de frumoase, care uimeste, produce admiratie; minunatie. ◊ Loc. adj. si adv. De minune = admirabil, minunat, extraordinar. ♦ Persoana cu calitati (fizice sau morale) exceptionale. – Lat. *mirio, -onis.

ESENTA, esente, s. f. 1. Ceea ce exprima principalul si stabilul din obiecte si din fenomene, natura lor interna, ascunsa, latura lor care nu este data sau perceptibila nemijlocit; ceea ce poate fi cunoscut numai trecand de forma exterioara a lucrurilor, patrunzand in adancul lor cu ajutorul gandirii. ◊ Loc. adv. In esenta = in ceea ce este fundamental; in ultima analiza. 2. Lichid volatil cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic si intrebuintat in farmacie, in parfumerie sau pentru uzul casnic, mai ales in alimentatie. ♦ Substanta concentrata care, diluata (cu apa), da un produs alimentar. 3. Varietate de arbori care alcatuiesc o padure. ♦ Varietate de lemn. – Din fr. essence, lat. essentia.

DEZVOLTA, dezvolt, vb. I. 1. Refl. (Despre materie si despre fenomenele naturii si ale societatii) A trece de la o stare calitativa veche la alta noua, de pe o treapta inferioara la alta superioara, de la simplu la complex. ♦ Tranz. A amplifica in mod creator (o doctrina, o teorie, o idee), a completa cu idei noi. ♦ A se extinde dobandind proportii, insemnatate, forta; a creste, a se mari. ♦ (Despre fiinte) A evolua crescand treptat (in sens fizic); a creste; (despre oameni) a evolua treptat (in ceea ce priveste intelectul). 2. Tranz. A expune in mod amanuntit; a desfasura. Oratorul dezvolta subiectul. 3. Tranz. A produce, a degaja. Unele fermentatii dezvolta caldura. – Et. nec.

PARALEL¹, -A I. adj. 1. (mat.; despre drepte, planuri) care se afla la o distanta constanta unul de altul si care nu se pot intalni oricat ar fi prelungite. 2. care se produce concomitent si se desfasoara in mod similar cu altceva. 3. (inform.; despre operatii) in care ansamblul de biti este tratat simultan; (despre masini, organe) unde mai multe operatii se efectueaza simultan. II. s. n. dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. III. s. f. 1. linie, suprafata situata in toata intinderea ei la egala distanta de alta linie sau suprafata cu care nu se intretaie oricat de mult s-ar prelungi. ◊ fiecare dintre cercurile imaginare paralele cu ecuatorul care unesc punctele de egala latitudine de pe suprafata Pamantului. 2. (pl.) aparat de gimnastica din doua bare paralele sustinute de stalpi. 3. comparatie, apropiere intre doua fiinte, lucruri, fenomene etc., in care se scot in evidenta asemanarile si deosebirile; paralelism (2). (< fr. parallele, lat. paralelus, gr. parallelos, /II/ germ. Parallele)