OSTROV, ostroave, s. n. 1. Insula mai mare. 2. Insula fluviala formata in urma unui proces de acumulare. [Acc. si: ostrov] – Din sl. ostrovu.

OSTROV ~oave n. inv. pop. 1) Insula in mare. 2) Insula fluviala formata in urma unui proces de acumulare. /<sl. ostrovu

BIOACUMULARE s. f. proces de acumulare in structura solului a substantelor organice rezultate in urma descompunerii resturilor de plante si animale. (dupa fr. bioaccumulation)

ILUVIERE s. f. proces de acumulare in sol a produselor rezultate din aluviuni; iluviu. (dupa fr. illuviation)

acumulare ~ari f. 1) v. A ACUMULA. 2) proces economic prin care o parte din venitul societatii se foloseste pentru largirea productiei. ~ bugetara. 3) geogr. Depunere a materialului detritic transportat de ape, de vanturi, de ghetari, etc. /v. a acumula

acumulare s. f. 1. actiunea de a (se) acumula. 2. proces economic complex constand in formarea si utilizarea unei parti din venitul societatii pentru asigurarea reproductiei largite. ♦ ~ a capitalului = transformarea plusvalorii in capital; fond de ~ = parte a unui venit pentru acumulare; rata ~arii = raportul dintre fondul de acumulare si venitul pe baza caruia se formeaza. 3. (geol.) proces de depunere a materialului transportat de agentii geomorfologici. (< acumula)

BIOACUMULARE, bioacumulari, s. f. proces de acumulare in sol a substantelor organice in urma descompunerii resturilor vegetale si animale, care contribuie la fertilizarea pamantului. [Pr.: bi-o-a-] – Bio- + acumulare.

INVATATURA ~i f. 1) Totalitate a tezelor teoretice si a indrumarilor practice intr-un domeniu de activitate; doctrina. 2) Ansamblu de cunostinte acumulate de cineva; studii. 3) proces de acumulare a cunostintelor intr-o institutie de invatamant. A se afla la ~. Drept la ~. 4) Concluzie dedusa din practica vietii sociale sau individuale; invatamant; lectie. ◊ A-i fi cuiva de (sau spre) ~ a-i servi drept povata pentru a se feri de greseli. [G.-D. invataturii] /a invata + suf. ~atura

STUDIU ~i n. 1) Activitate intelectuala depusa in vederea solutionarii unor probleme stiintifice intr-un anumit domeniu; cercetare stiintifica. ~ul artelor. 2) Lucrare stiintifica. 3) proces de acumulare a cunostintelor; invatatura. 4) la pl. Ansamblu de cunostinte acumulate in acest proces; invatatura. ~i speciale. ~i universitare. ◊ A-si face ~ile a urma cursurile unei institutii de invatamant. 5) Materie de invatamant. 6) Schita preliminara executata de artistii plastici in procesul de elaborare a unei opere de arta. 7) Compozitie muzicala destinata, mai ales, pentru exercitii. [Sil. -diu] /<lat. studium. it. studio

SCOALA scoli f. 1) Institutie de invatamant elementar. 2) Institutie de invatamant specializata. ~ muzicala. 3) Cladire unde se afla aceasta institutie. 4) Totalitate a institutiilor de invatamant de toate treptele; sistem de invatamant. ◊ ~ superioara denumire comuna pentru intreg sistemul de invatamant superior. 5) fig. proces de acumulare a cunostintelor dintr-un domeniu. A face ~. 6) Curent intr-un domeniu de activitate, avand mai multi adepti. ~a flamanda. [G.-D. scolii] /<sb. skola, pol. szkola

ILUVIERE s.f. (Geol.) proces de acumulare in sol a produselor rezultate din aluviuni; iluviu. [Dupa fr. illuviation].

SALINIZARE s.f. Faptul de a se saliniza; procesul de acumulare a sarurilor solubile in sol. [< saliniza].

BIOACUMULARE s.f. proces de acumulare in plante a unor substante, care, dupa descompunerea materialului vegetal, raman in sol, fertilizandu-l. [Pron. bi-o-a-. / cf. gr. bios – viata, lat. accumulare – a aduna].

ILUVIERE s. f. (PEDOL.) proces de acumulare, la oarecare adancime in profilul solului, aq produselor de alteratie, in suspensie sau in solutie, dintr-un orizont (de regula superior) al solului in altul (de regula inferior).

CLASTIC, -A, clastici, -ce, adj. (Despre roci) Format din fragmente de minerale si de roci provenite in urma proceselor de dezagregare si de acumulare a materialului unor roci preexistente; detritic. – Din fr. clastique.

BIOGEOCHIMIE (‹ germ.) s. f. Ramura a geochimiei care studiaza relatiile dintre biosfera si celelalte geosisteme din punct de vedere chimic (compozitia chimica a organismelor si modul de participare a materiei vii si a produselor si de descompunere in procesele de migratie si de acumulare a elementelor chimice din scoarta terestra). Metodele b. sint folosite si in prospectiunile zacamintelor de minerale utile.

acumulare, acumulari, s. f. 1. Actiunea de a acumula si rezultatul ei. 2. (Ec. pol.) proces de crestere la nivel micro si macroeconomic pe baza adaugarii de resurse. 3.(Geogr.; urmat de determinari) proces de depunere a materialului transportat de ape, vanturi, ghetari etc. 4. (Geol.) proces de asociere naturala a mineralelor utile in scoarta Pamantului, sub forma de filon, strat, lentila, cuib. – V. acumula.

acumulare, acumulari, s. f. 1. Actiunea de a acumula si rezultatul ei. 2. (Ec. pol.; in sintagmele) acumulare de capital = transformarea plusvalorii in capital in procesul reproductiei largite a capitalului. Fond de acumulare = parte a unui venit folosita pentru acumulare. Rata acumularii = raportul dintre fondul de acumulare si venitul pe baza caruia se formeaza. 3. (Geogr.; urmat de determinari) proces de depunere a materialului transportat de ape, vanturi, ghetari etc. – V. acumula.

EVOLUTIONISM s. n. 1. conceptie dupa care universul, fiintele, societatea etc. sunt supuse unui proces continuu de evolutie istorica. 2. ~ plat = conceptie care reduce procesul istoric complex al evolutiei la simple acumulari cantitative. 3. teoria lui Lamarck, Darwin s. a. despre evolutia speciilor de plante si animale; transformism. (< fr. evolutionnisme)

acumulare s.f. 1. Actiunea de a acumula si rezultatul ei; strangere, ingramadire, inmagazinare. ♦ acumulare a capitalului = transformarea plusvalorii in capital; fond de acumulare = parte a unui venit folosita pentru acumulare; rata acumularii = raportul dintre fondul de acumularea si venitul pe baza caruia se formeaza. 2. (Geol.) proces de depunere a materialului transportat de ape, vanturi, ghetari etc. [< acumula].

RADIOTOXINA (‹ fr.) s. f. la pl. Compusi chimici, care se acumuleaza in organismele vegetale si cele animale ca urmare a tulburarii proceselor metabolice cauzate de radiatiile ionizante; au un anume rol in patogeneza leziunilor actinice.

CAMBISOL s. n. Clasa de soluri, in sistemul international F.A.O., care se formeaza in urma proceselor complexe de alterare fizico-chimice si biogene din orizontul A si acumularea materialului rezultat in orizontul B, iluvial, care isi schimba astfel compozitia si culoarea. Corespunde aproximativ solurilor brune acide de paduri conifere.

EVOLUTIE s.f. 1. Evoluare, dezvoltare, schimbare, transformare. 2. (spec.) proces cu caracter istoric constand mai ales intr-o forma a dezvoltarii, care presupune acumulari cantitative treptate, obiective si subiective, in viata sociala si care pot duce la schimbari radicale, calitative, la revolutie. 3. Desfasurare, curs. 4. Miscare larga (mai ales circulara); miscare de ansamblu executata de o trupa, de o nava, de un avion etc. [Var. evolutiune s.f. / cf. fr. evolution, it. evoluzione, lat. evolutio].

DENUDATIE, denudatii, s. f. 1. proces complex de nivelare a scoartei terestre, sub actiunea agentilor geografici externi, prin dezagregarea, alterarea si erodarea rocilor, indepartarea materialelor rezultate si acumularea lor ulterioara in regiuni mai joase; denudare. 2. Stare a unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit. – Din fr. denudation, lat. denudatio.

EVOLUTIE s. f. 1. forma de dezvoltare care presupune acumulari cantitative treptate, obiective si subiective, in viata sociala si care pot duce la schimbari radicale, calitative, la revolutie. ♦ teoria ~ i emergente = teorie idealista si metafizica cu privire la procesul dezvoltarii, potrivit careia aparitia noilor calitati este absolut spontana si imprevizibila. 2. dezvoltare in timp a unui fenomen sau proces, a unui eveniment, a unei fiinte etc. 3. desfasurare, curs. 4. miscare larga (circulara); miscare de ansamblu executata de o trupa, de o nava, un avion etc. (< fr. evolution, lat. evolutio)