A FRAMANTA framant tranz. 1) (aluat, lut etc.) A amesteca indelung, apasand (pentru a obtine o masa omogena). 2) (mintea) A supune unui efort (pentru a rezolva o problema grea). 3) fig. A supune unei actiuni din afara, facand sa se amestece. 4) A face sa se framante. /<lat. fragmentare

CVADRATURA s.f. 1. (Mat.) Problema construirii unui patrat cu o arie data. ♦ Calculul unei integrale, necesar uneori pentru aflarea ariei unui domeniu plan marginit de o curba inchisa. ◊ Cvadratura cercului = a) problema (inca nesolutionata) a reducerii unui cerc la un patrat echivalent; b) (fig.) problema grea, imposibil de rezolvat. 2. (Astr.) Pozitie aparenta in care doi astri priviti de pe Pamant au fata de Soare o diferenta de longitudine de 90°. [Var. cuadratura s.f. / cf. fr. quadrature, lat. quadratura].

APORIE s. f. 1. (fil.) incapacitate de a decide intre doua argumentari contradictorii. 2. problema grea sau imposibil de rezolvat. (< fr. aporie, lat., gr. aporia)

aporie f. (ngr. aporia). Sec. 18-19. Incurcatura. Nesiguranta, problema grea.

FILOZOFIE, filozofii, s. f. 1. Stiinta constituita dintr-un ansamblu inchegat de notiuni si idei, care interpreteaza si reflecta realitatea sub aspectele ei cele mai generale; conceptie generala despre lume si viata. 2. Totalitatea conceptiilor si a principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau a unei stiinte. 3. (Rar) Atitudine (inteleapta) fata de intamplarile vietii; mod specific de a privi problemele vietii. 4. (Fam.) Lucru greu de facut, problema greu de rezolvat. – Din ngr. philosophia, fr. philosophie.

SUBTIL, -A, subtili, -e, adj. 1. (Despre oameni si despre insusirile, manifestarile lor; adesea adverbial) Care sesizeaza, patrunde cele mai mici amanunte, care poate face distinctiile cele mai fine; ager, patrunzator, perspicace, fin. 2. Care se descopera numai printr-o cercetare atenta, amanuntita; greu de distins, de recunoscut, de sesizat. ♦ Care trateaza cu multa finete, cu mult spirit analitic, cu ingeniozitate probleme grele, abstracte; care, pentru a fi inteles, cere o mare ascutime a mintii. 3. (Rar) Foarte subtire; transparent, usor. – Din fr. subtil, lat. subtilis.

APORIE ~i f. (in filozofia antica) problema greu sau imposibil de rezolvat. /<lat., gr. aporia

FILOZOFIE ~i f. 1) Conceptie generala despre lume si viata, proprie unui ganditor sau unui grup de ganditori. 2) Stiinta care se ocupa cu studierea legilor si principiilor generale ale existentei si dezvoltarii naturii, societatii si gandirii. 3) Baza metodologica pe care se sprijina o stiinta; ansamblu de principii metodologice. ~a limbii. 4) Atitudine specifica; comportament personal. 5) problema greu de rezolvat; lucru greu de facut. 6) iron. Vorbire incurcata si abstracta. A inceput o ~ ! [Art. filozofia; G.-D. filozofiei; Sil. -fi-e] /<gr. philosophia, fr. philosophie

ECUATIE s.f. Expresie matematica care arata o egalitate in care intra elemente cunoscute si necunoscute si care se verifica numai pentru anumite valori ale marimilor necunoscute. ◊ Ecuatie chimica = reprezentare a unei reactii chimice folosind simbolurile elementelor pentru a reprezenta atomii si moleculele care iau parte efectiv la reactie. ♦ (Fig.) problema grea, dificila. [Pron. -cu-a-ti-e, scris si equatie, gen. -iei, var. ecuatiune s.f. / cf. fr. equation, lat. aequatio].

FILOZOFIE s.f. 1. Forma a constiintei sociale, constituind un sistem coerent de notiuni si idei care reflecta realitatea sub aspectele ei cele mai generale; conceptie generala despre lume si viata. ◊ Filozofie lingvistica = teorie neopozitivista care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului. 2. Totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al stiintei. ◊ Filozofia culturii = disciplina teoretica care se preocupa de definirea genetica, structurala si functionala a fenomenului culturii. 3. Comportare, fel de a reactiona al cuiva in fata unor lovituri, a unor nenorociri etc.; fel al cuiva de a privi lumea si viata. 4. (Fam.) problema greu de rezolvat. [Gen. -iei, var. filosofie s.f. / < lat., gr. philosophia < philein – a iubi, sophia – intelepciune, cf. fr. philosophie].

APORIE s.f. (In filozofia antica) Contradictie de nerezolvat ivita cu prilejul unui rationament; problema greu rezolvabila; nesiguranta, indoiala. [Gen. -iei. / < fr. aporie, cf. lat., gr. aporia – nesiguranta, dubiu].

FILOZOFIE s. f. 1. conceptie generala despre lume si viata, forma a constiintei sociale, constituind un sistem coerent de notiuni si idei care reflecta realitatea sub aspectele ei cele mai generale. ♦ ~ lingvistica = teorie neopozitivista care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului. 2. totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al stiintei. ♦ a culturii = disciplina teoretica relativ autonoma, care se preocupa de definirea genetica, structurala si functionala a fenomenului culturii. 3. comportare, fel de a reactiona al cuiva in fata unor lovituri, nenorociri etc.; fel de a privi lumea si viata; intelepciune, stoicism. 4. (fam.) problema greu de rezolvat. 5. sistem filozofic apartinand unei persoane, scoli sau epoci. (< fr. philosophie, gr. philosophia)

ECUATIE, ecuatii, s. f. Relatie matematica intre mai multe marimi cunoscute si necunoscute, valabila numai pentru anumite valori ale marimilor necunoscute. ◊ Ecuatie chimica = scriere prescurtata a reactiilor chimice cu ajutorul formulelor si simbolurilor chimice. ♦ Fig. problema, chestiune greu de rezolvat. ♦ Ecuatia timpului = diferenta dintre timpul solar mediu si timpul solar adevarat, care apare datorita faptului ca miscarea soarelui pe bolta cereasca nu este uniforma. [Pr.: -cu-a-] – Din fr. equation, lat. aequatio, -onis.

COMPLICAT adj. 1. incalcit, incurcat. (Trebuie descurcata acea problema ~.) 2. (fig.) intortocheat, sinuos. (O rezolvare ~ a problemei.) 3. dificil, greu. (O problema ~ la matematica.)

DIFICIL adj., adv. 1. adj. anevoios, greu, (pop.) ostenitor, (inv. si reg.) ostenicios. (O treaba ~.) 2. adj. anevoios, delicat, gingas, greu, (fig.) ingrat. (Are o misiune ~.) 3. adj. v. anevoios. 4. adj. complicat, greu. (O problema ~ la matematica.) 5. adv. anevoie, greu. (~ de inteles.) 6. adj. anevoios, greoi, (astazi rar) silnic. (Un mers ~.) 7. adj. greu, pretentios. (Un text ~.) 8. adj. v. mofturos. 9. adj. v. pretentios. (O planta ornamentala ~.)

DIFICULTATE s. 1. greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliste, piedica, stavila, (pop.) opreala, poticala, potrivnicie, (inv. si reg.) scandal, sminteala, (inv.) anevointa, nevointa, poprire, stenahorie, (fig.) bariera, h******p, hop. (A avut de depasit o mare ~.) 2. v. greu. 3. v. problema. 4. v. impas. 5. v. sicana. 6. v. adversitate. 7. v. vicisitudine.

greuTATE s. 1. v. povara. 2. apasare, povara, sarcina. (Mijlocul i se frange sub ~ bagajelor.) 3. (FIZ.) greutate atomica = masa atomica; greutate moleculara = masa moleculara. 4. v. apasare. 5. haltera. 6. (inv. si reg.) piatra, (Ban. si Transilv.) plumb. (~ de cantar.) 7. (Munt.) coinac. (~ la fantana.) 8. v. dificultate. 9. v. incercare. 10. incercare, necaz, nevoie, suferinta, vicisitudine, (inv.) ispita. (A trecut prin multe ~ati.) 11. v. greu. 12. v. problema. 13. v. sicana. 14. v. adversitate. 15. v. vicisitudine. 16. efort, osteneala, truda. (Cu multa ~ a izbutit.) 17. asprime.

GORDIAN adj. nod ~ = problema, situatie complicata, greu de rezolvat; a taia nodul ~ = a rezolva energic, brutal, cu repeziciune o dificultate. (< fr. gordien)

NEVRALGIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de nevralgie; propriu nevralgiei. 2) Care este provocat de nevralgie. ◊ Punct ~ punctul cel mai sensibil; partea cea mai delicata si greu de rezolvat a unei probleme, a unei situatii. /<fr. nevralgique

problema ~e f. 1) Chestiune teoretica sau practica care poate fi rezolvata pe baza anumitor cunostinte si rationamente. ~ de aritmetica. ~ de sah. 2) Obiect de care se ocupa autorul unei lucrari sau al unei expuneri; tema. 3) Situatie care are aspecte discutabile. 4) Afacere care necesita rezolvare; chestiune; treaba; lucru. 5) Lucru greu de inteles sau de rezolvat. [G.-D. problemei] /<fr. probleme, lat. problema

NEVRALGIC, -A, nevralgici, -ce, adj. Privitor la nevralgie, provocat de nevralgie. ◊ Expr. Punct sau centru nevralgic = a) parte a corpului in care este localizata o nevralgie; punct sensibil, dureros; b) parte dificila, greu de rezolvat a unei situatii, a unei discutii, a unei probleme; partea cea mai spinoasa (a unei probleme in discutie). – Din fr. nevralgique.

GRAV² ~a (~i, ~e) 1) Care prezinta un mare pericol; susceptibil sa aiba consecinte serioase; greu. Crima ~a. 2) Care necesita o atentie deosebita; cu multa pondere. problema ~a. 3) (despre oameni si despre manifestarile lor) Care vadeste multa seriozitate si demnitate; foarte serios. Gest ~. 4) (despre voci, sunete, tonuri) Care are un timbru gros; profund; jos. 5): Accent ~ semn diacritic orientat oblic de la stanga la dreapta, care se pune in unele limbi pentru a nota timbrul vocalelor deschise sau pentru a distinge anumite omonime. /<fr. grave, lat. gravis

problema s. f. 1. chestiune teoretica sau practica importanta, care cere o rezolvare. ◊ (mat.) chestiune a carei solutie, dezlegare se poate afla sau trebuie cautata prin calcul. 2. dificultate, lucru greu de inteles, de explicat sau de rezolvat. (< fr. probleme, lat., gr. problema)

problema, probleme, s. f. I. 1. Chestiune care prezinta aspecte neclare, discutabile, care necesita o lamurire, o precizare, care se preteaza la discutii. 2. Chestiune importanta care constituie o sarcina, o preocupare (majora) si care cere o solutionare (imediata). 3. Chestiune care intra in sfera preocuparilor, a cercetarilor cuiva; obiect principal al preocuparilor cuiva; tema, materie. ♦ (Mat.) Chestiune in care, fiind date anumite ipoteze, se cere rezolvarea, prin calcule sau prin rationamente, a unor date. II. 1. Dificultate care trebuie rezolvata pentru a obtine un anumit rezultat; greutate, impas. 2. Lucru greu de inteles, greu de rezolvat sau de explicat; mister, enigma. [Var.: (inv.) problem s. n.] – Din fr. probleme, lat. problema.

INCURCAT², -A, incurcati, -te, adj. 1. 1. (Despre fire, ata etc.) Amestecat si innodat (cu alte fire); incalcit. 2. (Despre drumuri) greu de gasit; intortocheat. II. 1. (Despre idei, actiuni etc.) greu de urmarit; confuz, nelamurit, neclar, nedeslusit. ◊ Expr. A lasa (ceva) incurcat sau a o lasa incurcata = a lasa o problema nelamurita; a renunta la rezolvarea unei probleme, a se lasa pagubas. 2. Stingherit, stanjenit, jenat. – V. incurca.

problema s.f. (Mat.) Chestiune de rezolvat a carei solutie, dezlegare se pot afla sau trebuie cautate prin calcul. 2. Lucru dificil, greu de inteles, de explicat sau de rezolvat; chestiune de actualitate care trebuie rezolvata; chestiune. [Var. problem s.n. / cf. fr. probleme, it., lat., gr. problema].

LOGOGRIF s. n. 1. problema enigmistica in care prin suprimarea pe rand a cate unei litere sau silabe dintr-un cuvant se obtine un cuvant nou. 2. (fig.) lucru confuz, greu de descifrat; enigma. (< fr. logogriphe)

REGLEMENTARE (‹ reglementa) s. f. 1. Actiunea de a reglementa. 2. (Dr.) Ansamblu de norme juridice aplicabile intr-un anumit domeniu (ex. in materie de transport, de constructii, de aprovizionare tehnica-materiala); operatia de stabilire a acestor reguli. R. este larg utilizata spre a desemna normele impuse in mod public conducerii unei firme (industrii) mai ales in ce priveste siguranta si normele de protectie pasnica a mediului. 3. Reglementarea pasnica a problemelor internationale = principiu fundamental al dreptului international, inscris in Carta O.N.U., potrivit caruia statele sunt obligate sa rezolve problemele litigioase dintre ele pe cale politica, prin negocieri si nu prin amenintarea cu forta sau cu folosirea fortei. 4. Reglementarea nasterilor (contraceptia) = actiune destinata evitarii temporare a procreatiei. Proces incurajat de Organizatia Mondiala a Sanatatii, dupa 1985, pentru ingradirea nasterilor in tarile cu o explozie demografica rapida greu suportabila de statele respective.

RAZBOIUL CRIMEII (1853-1856), razboi purtat intre Rusia, pe de o parte, si Turcia, Marea Britanie, Franta si Regatul Sardiniei, pe de alta. Izbucnit ca urmare a acutizarii divergentelor anglo-franco-ruse in problema orientala, in general, si problema impartirii posesiunilor Imp. Otoman aflat in declin, in special. In primele zile ale razboiului, flota rusa a distrus la Sinope flota turca. Operatiunile militare s-au desfasurat pe Dunare, in Transcaucazia si in Crimeea, in Marea Baltica si in Kamceatka. Teatrul principal al razboiului a fost Crimeea, unde aliatii au provocat infrangeri grele armatei ruse, cucerind, dupa un indelung asediu, orasul Sevastopol (1855). Razboiul s-a incheiat prin Tratatul de Pace de la Paris (1856).