RABAT ~uri n. Reducere din pretul unei marfi la vanzarea cu ridicata. ◊ ~ comercial diferenta dintre pretul cu ridicata si pretul de desfacere cu amanuntul. /<germ. Rabatt

RABAT s.n. Reducere acordata cumparatorului din pretul de vanzare al unei marfi. ♦ (In economia socialista) Rabat comercial = diferenta dintre pretul cu ridicata al industriei si pretul de desfacere cu amanuntul. [< germ. Rabatt, cf. fr. rabais].

CORNER² s. n. Forma simpla de organizare monopolista, care consta intr-o intelegere intre intreprinderi in vederea cumpararii de marfuri si vanzarii lor la preturi ridicate. – Cuv. engl.

ridicata s. f. art. (In loc. adj., adv. si in sintagme) Cu ridicata = in cantitati mari, cu toptanul, angro; fig. cu gramada, in bloc. Comerciant cu ridicata = angrosist, toptangiu. Comert cu ridicata = comert cu marfuri vandute in cantitati mari. pret cu ridicata = pret pentru marfuri vandute in cantitati mari. – Din ridicat¹.

SCUMP, -A, scumpi, -e, adj. 1. (Despre lucruri) Care se vinde sau se cumpara la un pret ridicat; costisitor; (despre preturi) mare, ridicat. ♦ (Despre oameni) Care cere preturi mari. 2. (Despre lucruri) Valoros, pretios, de pret. Daruri scumpe. 3. (Despre fiinte) Foarte drag, iubit. 4. (Inv. si pop.) Zgarcit. ◊ Expr. (A fi) scump la vorba = (a fi) tacut. A fi scump la ras = a rade rar, a fi posac. A fi scump la vedere = a se arata rar in societate, printre ceilalti oameni; a fi greu de gasit. ◊ (Substantivat) Lenesul mai mult alearga, scumpul mai mult pagubeste. – Din sl. skonpu.

COSTISITOR ~oare (~ori, ~oare) Care costa mult; cu pret ridicat; scump. /a costisi + suf. ~tor

SCUMP ~a (~i, ~e) 1) si adverbial (despre lucruri) Care costa mult; care are pret ridicat; costisitor. ◊ Piatra ~a (sau pretioasa) mineral cu proprietati fizice deosebite datorita carora este folosit la confectionarea bijuteriilor; nestemata. 2) si substantival (despre persoane) La care cineva tine (foarte) mult; drag. Prieten ~. Meleag ~. 3) fig. (despre notiuni abstracte) Care este dobandit cu pretul unor mari sacrificii si eforturi. Fericire ~a. 4) si substantival inv. Care este econom peste masura. ◊ A fi ~ la vorba a vorbi putin; a fi tacut. A fi ~ la ras a rade rar. /<sl. skonpu

MONOPOL s.n. 1. Drept exclusiv asupra unor valori, asupra unor bunuri, asupra efectuarii unor operatii etc. 2. Intreprinderi foarte mari sau uniuni de intreprinderi care concentreaza in mainile lor o parte atat de importanta a productiei, incat aceasta permite limitarea concurentei si stabilirea la marfuri a unor preturi ridicate, de monopol (1), ceea ce asigura obtinerea de profituri foarte ridicate. 3. (Fig.) Drept exclusiv pe care si-l aroga cineva. [Pl. -uri. / < fr. monopole < gr. monos – unic, polein – a vinde].

PRECUPET, -EATA, precupeti, -e, s. m. si f. Persoana care cumpara de la producator zarzavaturi, fructe, pasari, oua etc., pe care le revinde apoi cu pret mai ridicat, in piata sau pe strazile orasului. ♦ Producator individual (de legume, fructe etc.) care isi vinde produsele pe piata. – Din bg. prekupec.

SCUMPETE, (2) scumpeturi, s. f. 1. Crestere mare a preturilor; situatie care caracterizeaza aceasta crestere; perioada de timp in care preturile sunt (foarte) ridicate; scumpatate (1), scumpenie. 2. (Mai ales la pl.) Lucru pretios, valoros. ♦ Epitet dat unei persoane iubite, dragi. 3. (Inv. si pop.) Zgarcenie, avaritie. – Scump + suf. -ete.

MAJORAT adj. crescut, marit, ridicat, sporit, urcat. (preturi ~.)

LICITATIE s.f. Vanzare publica a unui bun sau a unor obiecte, care se adjudeca celui care a oferit pretul cel mai ridicat. [Gen. -iei, var. licitatiune s.f. / cf. fr. licitation, lat. licitatio].

LICITATIE s. f. modalitate de vanzare-cumparare publica a unui bun, a unei marfi etc., care se adjudeca celui ce ofera pretul cel mai ridicat; alegere, din mai multe oferte prezentate de unitati specializate, pentru o anumita lucrare, pe aceea care are pretul cel mai scazut. (< fr. licitation, lat. licitatio)

PIPERAT, -A, piperati, -te, adj. 1. (Despre mancaruri si bauturi) In care s-a pus (prea mult) piper (1) sau, p. ext., alte condimente (iuti); condimentat, picant, aromat. ♦ (Despre miresme, mirosuri) Intepator, patrunzator. 2. Fig. (Fam.; despre preturi, dobanzi etc.) Foarte ridicat, exagerat, mare; (despre obiecte, marfuri) care costa mult, scump. 3. Fig. (Despre anecdote, glume etc.) (Usor) indecent, picant. [Var.: piparat, -a adj.] – V. pipera.

SARAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A SARA si A SE SARA. 2) Care contine multe saruri. Lac ~. 3) fig. (despre vorbe, glume) Care este spiritual, dar cam necuviincios. 4) fig. fam. (despre preturi) Care este prea ridicat. /v. a sara

MODERAT, -A, moderati, -te, adj. 1. De intensitate sau de marime mijlocie, care nu este excesiv; micsorat, redus. ♦ (Despre preturi) Care nu este prea ridicat; convenabil, modic. 2.Chibzuit, cumpatat, ponderat. – V. modera. Cf. fr. modere, lat. moderatus.

SCUMPETE f. 1) Situatie cand preturile la marfuri sunt foarte ridicate. 2) fig. fam. Persoana iubita si dorita. /scump + suf. ~ete

PIPERAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A PIPERA. 2) (despre mancaruri si bauturi) Care are (prea mult) piper; cu (prea mult) piper. 3) (despre preturi, dobanzi etc.) Care este foarte ridicat. 4) fig. (despre glume, anecdote) Care are un caracter usor indecent. /v. a pipera

MONOPOL, monopoluri, s. n. 1. Drept exclusiv al cuiva, de obicei al statului, de a dispune de ceva, de a efectua ceva; dominatie intr-un domeniu, intr-una sau mai multe ramuri economice. ♦ (Pop.) Rachiu fabricat de o intreprindere care detine un monopol (1). 2. Privilegiu exclusiv, de drept si de fapt, pe care il poseda un individ, o intreprindere sau un organism public de a fabrica, de a vinde sau de a exploata anumite bunuri sau servicii. ♦ Intreprindere mare sau uniune de intreprinderi care concentreaza in mana lor productia si desfacerea unor produse importante, cu scopul stabilirii unor preturi mari si al obtinerii unor profituri ridicate. 3. Fig. Drept exclusiv pe care si-l aroga cineva. – Din germ. Monopol, fr. monopole.

MONOPOL ~uri n. 1) Drept exclusiv; privilegiu special. 2) Mare intreprindere sau asociatie de intreprinderi care concentreaza productia si desfacerea produselor industriale cu scopul stabilirii unor preturi mari si al obtinerii unor profituri ridicate. /<germ. Monopol, fr. monopole

UMFLAT, -A, umflati, -te, adj. 1. (Despre obiecte cu pereti elastici sau plianti) Care si-a marit (la maximum) volumul prin umplerea cu aer sau cu alt fluid. ♦ (Despre organe anatomice, mai ales despre stomac) Care si-a marit volumul; (despre oameni) care are o senzatie de balonare (in urma mancarii excesive). ♦ Infoiat, rasfirat (de vant). 2. (Despre ape) Care a crescut, si-a marit nivelul (si a iesit din albie). 3. (Despre piele, tesuturi, organe etc.) Inflamat. 4. Fig. (Fam.; despre cifre, preturi etc.) Care este exagerat de mare, de ridicat. 5. Fig. (Fam.; despre felul de a se exprima al cuiva) Afectat, bombastic, emfatic. – V. umfla.

RUPT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) rupe. 2. (In loc.) In ruptul capului = cu nici un pret; niciodata. Cu ruptul (sau cu rupta) = cu ridicata; in total. Pe rupte sau pe ruptele(a) = cu mare intensitate. [Forme gramaticale: rupta, rupte(le)] – V. rupe.

EXORBITANT adj. exagerat, excesiv, mare, ridicat, scump, (livr.) inabordabil, (fig.) incarcat, piperat, sarat, umflat, usturator. (preturi ~.)

ridicat², -A, ridicati, -te, adj. 1. (Despre invelitori, capace) Dat la o parte, inlaturat. ♦ (Despre perdele, storuri etc.) Dus mai sus (sau intr-o parte); tras. ♦ (Despre obiecte de imbracaminte, mai ales despre maneci) Sumes, suflecat. ♦ (Despre oameni) Sculat in picioare; Fig. insanatosit, inzdravenit. 2. Care sta drept, in pozitie verticala, indreptat in sus. ♦ Inalt. 3. Fig. (Despre preturi) Care depaseste plafonul normal, obisnuit; marit, sporit, urcat. ♦ (Despre voce) Tare, intens. ◊ Ton ridicat = ton rastit, aspru, poruncitor. ♦ (Despre oameni si felul lor de viata) Cu un nivel inalt, superior; inaintat. [Var.: (inv.) aridicat, -a adj.] – V. ridica.

A SUI sui 1. intranz. 1) A se deplasa in sensul urcusului, in panta ascendenta; a se ridica in sus; a se urca. 2) fig. (despre persoane) A fi mereu in ascensiune (pe scara sociala); a urca; a avansa. 3) (despre parametri fizici si aparate pentru masurarea lor) A avea sau a indica valori mai ridicate; a urca. 4) (despre cai de comunicatie) A urma o panta ascendenta; a urca. 5) (despre voci, glasuri melodii etc.) A creste in inaltime; a deveni mai inalt; a urca. 2. tranz. 1) A muta intr-un loc mai ridicat; a pune mai sus; a urca. ~ sacii in pod. 2) (forme de relief ridicate, scari etc.) A parcurge de jos pana sus; a ridica; a urca. ~ dealul. 3) (preturi, tonuri etc.) A face sa creasca calitativ sau cantitativ; a urca; a ridica. [Monosilabic] /<lat. subire