DULCE, (A) dulci, adj., (B 2) dulciuri, s. n., (B 1) s. n. A. Adj. I. 1. Care are gustul caracteristic mierii sau zaharului. ♦ Care a fost indulcit (cu miere, cu zahar etc.). 2. (Despre lapte) Proaspat; nefermentat. ♦ (Despre branzeturi) Care nu a fost sarat sau care a fost sarat foarte putin. 3. (Despre fructe) Care este produs de un pom fructifer altoit, avand gustul dulce (A I 1). 4. (Despre apa) De rau, de izvor, de fantana. II. Fig. 1. Frumos, dragut, gingas. Zambet dulce. ◊ Expr. A face (cuiva) ochi dulci = a privi (pe cineva) cu dragoste; a curta. ♦ (Despre miros) Aromatic, parfumat. ♦ (Despre glas, sunete etc.) Placut la auz; melodios. ♦ (Despre lumina) Putin intens, bland, potolit. ♦ (Despre culori) Estompat, pal. 2. (Despre somn) Linistit, calm, odihnitor. 3. (Despre gesturi, actiuni) Usor, delicat, gingas. 4. (Despre terenuri) Putin inclinat, cu panta redusa, usor de urcat. 5. (Despre clima si agenti fizici) Moderat, temperat. 6. (Despre fiinte) Simpatic, placut la infatisare sau in comportari. ♦ Iubit, drag. 7. (Despre oameni) Bland, omenos, intelegator. ♦ Care procura multumire; agreabil. ♦ (Despre vorbe) Care place, desfata, mangaie. ♦ (Despre ganduri exprimate, versuri etc.) De dragoste; p. ext. searbad, fad. B. S. n. 1. Ceea ce e placut, bun; ceea ce produce placere, bucurie. ◊ Loc. adj. De dulce = (in ritualul bisericii crestine; despre mancaruri) care este permis numai in perioadele dintre posturi; (despre zile sau perioade) in care este ingaduit sa se manance orice fel de aliment. ◊ Expr. (Fam.) A spune (cuiva ceva) de dulce = a spune (cuiva) lucruri dezagreabile, a reprosa (cuiva ceva), a certa pe cineva. ♦ Perioada de timp cat este ingaduit credinciosilor crestini sa manance carne. 2. (Mai ales la pl.) Preparat dulce (A I l) care se mananca. – Lat. dulcis.

DRUPACEE, drupacee, s. f. (La pl.) Grup de pomi fructiferi cu fructele drupe; (si ia sg.) pom fructifer din acest grup. – Din fr. drupace.

DRUPACEE s.f.pl. (Bot.) Grup de pomi fructiferi sau plante care au ca fruct o drupa; (la sg.) pom fructifer din acest grup. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. drupacees].

nascala, nascale, s.f. (reg.) pom fructifer denumit si mosmon.

naspoi, naspoi, s.m. (reg.) pom fructifer; mosmon.

cireasa (ciresi), s. f. – Fructul ciresului. – Mr. teriasa, megl. cireasca. Lat. ceresia, forma vulg. de la ceresea (Densusianu, Hlr., 71; Candrea, Elements, 33; Puscariu 338; Candrea-Dens., 358; REW 1823; DAR; Graur, Rom., LVI, 106; Rosetti, I, 57); cf. it. ciliegia (abruz. cerasce, cerase), prov. cereiza, fr. cerise, sp. cereza, port. cereja, alb. kjersi (Meyer 224). Der. cires (mr. tiresiu, megl. tires), s. m. (pom fructifer cu flori albe, cultivat pentru fructele sale), care poate fi reprezentant direct al lat. cerasius, vulg. *ceresius; ciresar, s. m. (vinzator de cirese; luna iunie); ciresel, s. m. (luna iunie); ciresiu, adj. (rosu ca cireasa). Bg. ceresa, pe care Conev 48 il considera gresit drept etimon al rom., provine cu siguranta din rom. (direct din lat. dupa Mladenov 682).

GREPFRUT I. s. m. pom fructifer din regiunile calde, cultivat pentru fructele sale galbene si cu gust acru-amarui, mai mari decat portocala; pamplenus. II. s. n. fructul acestui pom. – var. grep s. n. (< engl. grape-fruit)

POMI-/POMO- elem. „pom fructifer”. (< fr. pomi-, pomo-, cf. lat. pomum, fruct)

piersic (piersici), s. m. – Specie de pom fructifer (Prunus persica). – Var. inv. chiarsic, chiarsac, mold. persic (si der.). Mr., megl. chiarsic. Lat. (malus) persicus (Diez, I, 314; Candrea-Dens., 1387; REW 6429), cf. it. pesca, calabr. p(i)ersica, prov. persega, fr. peche, sp. prisco (varietate de piersica), port. pecego, basc. mersika. – Der. piersica, s. f. (fructul piersicului), cf. alb. pieske (Philippide, II, 651); piersiciu, adj. (de culoarea piersicii). Rut. persyk provine din rom. (Candrea, Elemente, 406), ca si, probabil, rus. persik (parerea lui Sanzewitsch 207, cum ca rom. ar proveni din rusa, nu e probabila).

zarzara (-re). s. f. – Un fel de caisa mai mica. – Var. zarzana, zarzala, zarzara, zarzalie. Ngr. ζέρζαλον (Tiktin), din tc. zerdali, per. zerdalu, cf. bg. zarzala (Conev 48). – Der. zarzar, s. m. (pom fructifer care face zarzare).

CAIS, caisi, s. m. pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe cu nuante roz, care apar inaintea frunzelor, cultivat pentru fructele sale (Armeniaca vulgaris). – Din caisa (derivat regresiv).

GRADINA, gradini, s. f. 1. Suprafata de teren arabil, de obicei ingradita, pe care se cultiva legume, flori sau pomi fructiferi, in vederea obtinerii unor produse; gradinarie. ◊ Expr. O gradina de om = om placut, simpatic. 2. Suprafata de teren plantata (si amenajata cu alei, banci etc.) care serveste ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ Gradina botanica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt cultivate (in scopul prezentarii si studierii) colectii de plante vii. Gradina zoologica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pamantului. ♦ Gradina de vara = restaurant amenajat in timpul verii in aer liber. 3. (In sintagmele) Gradina de copii = gradinita (de copii). Gradina sezoniera = gradina de copii care functioneaza in mediul rural in timpul muncilor agricole. – Din bg., scr. gradina.

GUTUI, gutui, s. m. pom fructifer cu frunze mari si groase, cu flori albe-roz si cu fructe mari, galbene, acoperite cu puf; mar-gutui (Cydonia oblonga). – Et. nec.

HORTIVITICULTURA s. f. Domeniu al agronomiei consacrat studiului cultivarii pomilor fructiferi si vitei de vie. – Horti[cultura] + viticultura.

INELAR, -A, inelari, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care are aspectul unui inel (1). 2. S. m. Fluture daunator, de culoare galbena-cafenie, care depune oua in forma de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi si ale stejarilor si a carui larva provoaca mari pagube (Malacosoma neustria). 3. S. n. Degetul aflat intre degetul mijlociu si cel mic, pe care se poarta, de obicei, inelul. 4. S. m. (Rar) Fabricant sau vanzator de inele. – Inel + suf. -ar.

NUC, nuci, s. m. 1. pom fructifer originar din Asia, cu coroana bogata, cu frunze penat-compuse, avand un miros patrunzator si din care se extrag substante tonante si coloranti, cu fructe drupe cu seminte comestibile si cu lemn de calitate superioara folosit la fabricarea mobilelor (Juglans regia). 2. Lemn de nuc (1) folosit pentru fabricarea mobilei. – Din nuca (derivat regresiv).

SAD, saduri, s. n. (Inv.) Plantatie de pomi fructiferi; livada. ♦ Vie plantata de curand. ♦ Rasad. – Din sl. sadu.

ZARZAR, zarzari, s. m. 1. pom fructifer asemanator cu caisul, cu flori albe si cu fructe sferice mici, cu gust acrisor si cu samburii amari (Armeniaca vulgaris). 2. (Reg.) Corcodus. – Din zarzara (derivat regresiv).

MASTIC, masticuri, s. n. 1. Material fluid sau vascos alcatuit dintr-un amestec de substante minerale sau vegetale, care are proprietatea de a se intari in contact cu aerul si care serveste la lipit, chituit, nivelat etc. ♦ Preparat vascos obtinut pe baza de colofoniu si intrebuintat pentru acoperirea ranilor pomilor fructiferi. 2. Suc rasinos aromatic extras din trunchiul si din ramurile unui arbust asiatic (Pistacia lentiscus), care serveste la fabricarea masticii, la prepararea unor lacuri, ca fixator pentru parfumuri etc. – Din fr. mastic.

MATURA, maturi, s. f. 1. Obiect de uz casnic in forma unui manunchi, facut din tulpinile plantei cu acelasi nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curata o suprafata. ◊ Loc. vb. A da cu matura = a matura (1). 2. Numele a doua plante erbacee intrebuintate la confectionarea maturilor (1); a) planta bogat ramificata, cu flori verzi si violete; mei-tataresc (Sorghum vulgare); b) planta inalta pana la 2 metri, cu frunza lata si cu tulpina bogata in materii zaharoase (Sorghum saccaratum). ♦ Lan de maturi (2). 3. Planta erbacee cu tulpina ramificata, stufoasa, cu frunze mici, alungite, de un verde-deschis, cu flori verzi, folosita la confectionarea maturilor (1) (Kochia scoparia). 4. (In sintagma) Maturi de vrajitoare = simptom de boala la pomii fructiferi si la unii arbori, cauzat de unele ciuperci microscopice sau de bacterii si caracterizat prin aparitia pe ramurile atacate a unor ramificatii degenerescente subtiri si dese. – Et. nec.

LIVADA, livezi, s. f. 1. Suprafata de teren plantata cu pomi fructiferi. 2. Intindere de pamant pe care se lasa sa creasca iarba pentru cosit sau pentru pasunat. [Var.: (reg.) livede s. f.] – Din bg. livada, ucr. levada.

NALBAR¹ s. m. Fluture mare cu aripile albe cu nervuri negre, ale carui omizi distrug frunzele pomilor fructiferi, ale verzei etc. (Aporia crataegi). [Var.: nalbar s. n.] – Din alb.

OGRADA, ograzi, s. f. 1. Curte, batatura. 2. (Reg.) Gradina cu pomi fructiferi; livada. 3. Gospodarie (alcatuita din casa si acareturi) a unui boier; curte boiereasca. ♦ Totalitatea persoanelor care se afla in serviciul unei curti boieresti. – Din sl. ograda.

PADURET, -EATA, padureti, -e, adj. 1. (Despre plante, pomi fructiferi) Care creste in padure sau intr-un loc necultivat; salbatic. ♦ (Despre fructe) Produs de un arbore paduret (1); nealtoit; p. ext. cu gust acru, astringent. ◊ Expr. A se satura (de cineva sau de ceva) ca de mere padurete = a fi foarte plictisit (de cineva sau de ceva), a nu mai putea suferi. 2. (Rar; despre animale) Care traieste in padure; salbatic. ♦ Fig. (Despre oameni) Ursuz, retras, salbatic. – Padure + suf. -et.

FRUCTIFICATIE, fructificatii, s. f. 1. Fructificare. ♦ Proprietate a plantelor de a produce fructe; proprietate a pomilor fructiferi si a vitei de vie de a da lastari fertili. 2. Totalitatea organelor reproducatoare la criptogame. 3. Perioada in care se formeaza fructele. – Din fr. fructification.

FUMAGINA, fumagine, s. f. Boala a unor arbori de padure, a vitei de vie si a unor pomi fructiferi provocata de o ciuperca din clasa ascomicetelor si manifestata ca un invelis negru, prafos, asemanator cu funinginea, care apare pe partile atacate. – Din fr. fumagine.

PALISA, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a impiedica ruperea lor in caz de furtuna sau pentru a da ramurilor o anumita forma. – Din fr. palisser.

PALMETA, palmete, s. f. Motiv ornamental reprezentand o frunza de palmier sau de acant stilizata. ♦ Forma artistica data pomilor fructiferi ale caror ramuri, sustinute de spaliere, sunt indreptate sa creasca vertical sau oblic, intr-un singur plan. – Din fr. palmette.

PIERSIC, piersici, s. m. pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori trandafirii sau albe si cu fructe mari, sferice (Persica vulgaris). ◊ Expr. (Pop. si fam.) A o lua (sau a o aduce, a umbla, a se da) pe dupa piersic = a spune (ceva) pe ocolite; a cauta un subterfugiu, a se eschiva. – Lat. persicus.

PLUMPOX s. n. Boala a prunilor si a altor pomi fructiferi, provocata de un virus, manifestata prin aparitia unor pete galbene pe frunze si a unor gropite pe fructe. – Din engl. plum-pox.

pomET¹, pometuri, s. n. Gradina cu pomi fructiferi, livada; (la sg.; colectiv) multime de pomi fructiferi. – Lat. pometum.

pomICULTOR, pomicultori, s. m. Persoana care se ocupa cu cultivarea si ingrijirea pomilor fructiferi. – Din fr. pomiculteur.

pomICULTURA s. f. Ramura a stiintelor agricole care cuprinde studiul biologiei si al agrotehnicii pomilor fructiferi, ameliorarea lor si comportarea in cultura a diferitelor specii sau soiuri; ramura a agriculturii care se ocupa de cultura pomilor fructiferi. – Din fr. pomiculture.

pomOLOGIE s. f. Stiinta agricola care se ocupa cu studiul morfologic al speciilor si soiurilor de pomi si de arbusti fructiferi; p. ext. cultivarea pomilor fructiferi; pomicultura. – Din fr. pomologie.

PORTOCAL, portocali, s. m. pom fructifer mediteranean si subtropical, originar din Asia, inalt de 2-4 m, cu frunze persistente, cu flori albe si parfumate, cu fructe sferice, comestibile (Citrus aurantium). [Var.: (inv.) portocala s. f.] – Din portocala¹ (derivat regresiv).

CIRES, ciresi, s. m. pom fructifer cu frunze ovale alungite, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Cerasus avium). – Lat. *ceresius (= cerasus).

MUSCEL, muscele, s. n. Culme deluroasa prelungita, putin inalta si cu povarnisuri domoale, care face tranzitia intre regiunea de munte si cea de deal, fiind de obicei acoperita cu pasuni, fanete si livezi cu pomi fructiferi. [Var.: muscel s. n.] – Et. nec.

MIGDAL, migdali, s. m. pom fructifer mediteranean, din familia rozaceelor, cu frunze lanceolate sau ingust-ovale, cu flori albe sau trandafirii si cu fructe comestibile (Amygdalus communis). – Din sl. migdalu.

MOSMON, mosmoni, s. m. pom fructifer din familia rozaceelor, cu tulpina inalta, cu frunze eliptice, cu flori mari, albe si cu fructe comestibile (Mespilus germanica). – Din mosmoana (derivat regresiv).

MONILIOZA, monilioze, s. f. Boala a pomilor fructiferi provocata de o specie de ciuperci, care se manifesta prin aparitia pe fructe a unor cercuri concentrice de mucegai, urmata de putrezirea acestora. [Pr.: -li-o-] – Din fr. moniliose.

EXFOLIERE, exfolieri, s. f. 1. (Tehn.) Fenomen de fisurare si de desprindere a unor straturi subtiri de la suprafata unui material, a unei piese etc. 2. (In sintagma) Exfolierea scoartei ramurilor = boala a pomilor fructiferi si a arborilor de padure, care se manifesta prin innegrirea scoartei si prin aparitia crapaturilor neregulate; cojire; desfrunzire. [Pr.: -li-e-] – V. exfolia.

SAMBUROS, -OASA, samburosi, -oase,adj., s. f. pl. 1. Adj. (Despre fructe) Care are (multi) samburi. 2. S. f. pl. Grup de pomi fructiferi ale caror fructe sunt drupe. – Sambure + suf. -os.

STRATIFICARE, stratificari, s. f. 1. Actiunea de a (se) stratifica si rezultatul ei; stratificatie. ♦ Formatie geologica sedimentara alcatuita din mai multe straturi suprapuse. 2. Asezare a semintelor de pomi fructiferi si a butasilor in straturi de pamant care alterneaza cu straturi de nisip, de rumegus, de turba, pentru a asigura o buna pastrare sau a favoriza si a stimula germinarea sau inradacinarea. – V. stratifica.

ARBORICULTURA f. Ramura a agriculturii care se ocupa cu cresterea arborilor, arbustilor ornamentali si a pomilor fructiferi. /<fr. arboriculture

CAIS ~si m. pom fructifer care infloreste de timpuriu, avand fructe rotunde, zemoase, de culoare portocalie si cu sambure mare. [Sil. ca-is] /Din caisa

CIRES ~i m. pom fructifer cu frunze ovale si flori albe, cultivat pentru fructele sale mici, carnoase si pentru lemnul care este folosit in industria mobilei. /<lat. ceresius

CIRESAR¹ ~i m. pop. 1) A sasea luna a anului; iunie. 2) pom fructifer cu frunze ovale si flori albe, cultivat pentru fructele sale mici, carnoase si pentru lemnul care este folosit in industria mobilei; cires. /cireasa + suf. ~ar

COTAR ~i m. Specie de fluturi ale caror omizi distrug pomii fructiferi. /cot + suf. ~ar

FRUCT ~e n. 1) Organ care se dezvolta din ovarul unei flori fecundate si care contine semintele plantei. 2) mai ales la pl. Rod comestibil al pomilor fructiferi. 3) fig. Rezultat al unei actiuni; rod; consecinta. /<lat. fructus

GRADINA ~i f. 1) Teren, de obicei ingradit, pe care se cultiva legume, flori sau pomi fructiferi. ◊ ~ botanica gradina in care se cultiva plante din diferite regiuni ale globului. ~ zoologica gradina in care se cresc si se intretin animale din diferite regiuni ale globului. 2) Suprafata de teren plantata si amenajata (cu alei, banci etc.), care serveste ca loc de agrement; parc. ◊ ~ de vara restaurant amenajat in timpul verii in aer liber. [G.-D. gradinii] /<bulg., sb. gradina

GUTUI ~ m. pom fructifer, cu frunze groase si cu fructe mari, galbene si aromate. /<lat. cotoneus

INELAR³ ~i m. Fluture daunator care isi depune ouale pe ramurile pomilor fructiferi sub forma de inele. / inel + suf. ~ar

LIVADA ~ezi f. 1) Suprafata de teren plantata cu pomi fructiferi. 2) rar Loc pe care creste iarba pentru cosit sau pentru pasunat. /<bulg. livada, ucr. levada

MAR¹ meri m. pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe-trandafirii si fructe comestibile. ◊ ~ paduret mar salbatic cu fructe mici si foarte acre. De florile ~ului fara nici un rost; in zadar. A trai ca in flori de ~ a fi fericit. /<lat. melus

MIGDAL ~i m. pom fructifer mediteranean, cu flori albe sau trandafirii si fructe drupe, din care se consuma numai miezul samburelui. /<sl. migdalu

MONILIOZA ~e f. Boala a pomilor fructiferi, provocata de unele ciuperci parazite, care se manifesta prin aparitia de mucegai pe fructe. [Sil. -li-o-] /<fr. moniliose

MOSMON ~i m. pom fructifer din familia rozaceelor cu flori mari, albe si cu fructe sferice, cu gust dulce-acrisor, invelite intr-o coaja bruna-rosiatica. /Din mosmoana

NALBAR ~i m. Fluture de talie mare, cu aripi albe, strabatute de nervuri negre, ale carui larve se hranesc cu frunze de pomi fructiferi; fluture-alb. /Din alb

NUC nuci m. 1) pom fructifer cu tulpina viguroasa, cu coroana rotata, cu frunze mari, aromatice, cu fructe drupe, ce au un miez comestibil, bogat in grasimi si vitamine, al carui lemn este folosit in industrie. 2) Lemnul acestui arbore. /Din nuca

A PALISA ~ez tranz. (ramurile pomilor fructiferi) A lega de un suport, de un spalier pentru a impiedica punerea lor in caz de furtuna sau pentru a da o anumita forma. /<fr. palisser

PALMETA ~e f. 1) Forma data coroanei pomilor fructiferi, ale caror ramuri sunt indreptate intr-un singur plan, fiind sustinute de spaliere. 2) Ornament avand forma stilizata a unei frunze de palmier. /<fr. palmette

PAR¹ peri m. pom fructifer cu fructe mari, ovale, zemoase, de culoare galbena sau galbena-verzuie si rosiatica pe partea dinspre soare. /<lat. pirus

PERJ ~i m. reg. pom fructifer cu fructe carnoase si zemoase, de culoare albastra-rosiatica sau galbuie, avand sambure cu invelis dur, mare si aproape plat; prun. /Din perja

PIERSIC ~ci m. pom fructifer cu fructe carnoase, aromate, de culoare galbuie-rosiatica, acoperite cu o pielita pufoasa, avand sambure mare, bombat si cu invelis dur, brazdat. /<lat. persicus

pomET¹ ~uri n. 1) Loc unde cresc (multi) pomi fructiferi; livada. 2) Multime de pomi fructiferi. /<lat. pometum

PORTOCAL ~i m. pom fructifer exotic, cu frunze rezistente, cu flori albe parfumate si cu fructe mari globulare, de culoare galbena-roscata, aromate. /Din portocala

PRASAD ~zi m. reg. pom fructifer cu fructe mari, ovale, mustoase, de culoare galbena sau galbena-verzuie si rosiatica pe partea dinspre soare; par. /cf. bulg. prisad

PRUN ~i m. pom fructifer cu fructe carnoase si zemoase, de culoare albastra-rosiatica sau galbuie, avand sambure cu invelis dur, mare si aproape plat. /<lat. prunus

SPALIER ~e n. 1) Sistem de sustinere a vitei de vie si a unor pomi fructiferi, format din stalpi verticali intre care sunt intinse orizontal mai multe randuri de sarma, de care se leaga aceste plante. 2) Rand de plante sau de arbusti cu ramurile tunse care formeaza un perete de verdeata de-a lungul unei alei. 3) Aparat de gimnastica constituit dintr-o scara fixata vertical pe un perete; scara fixa. [Sil. -li-er] /<fr. espalier, germ. Spalier

VISIN ~i m. pom fructifer cu frunze lucioase, dintate si cu flori albe, avand fructe mici, rotunde, carnoase, de culoare rosie si cu gust acrisor. ◊ ~ turcesc arbust cu flori albe si cu fructe mici, negre, amarui la gust, ale carui frunze mirositoare se folosesc drept condiment, iar lemnul, pentru confectionarea lulelelor. ~ salbatic. v. VISINEL. /Din visina

ZARZAR ~i m. pom fructifer asemanator cu caisul, dar cu fructe mai mici, putin acre si cu samburi amari. /Din zarzara

A ZBURATACI ~esc 1. tranz. 1) (pasari) A alunga aruncand cu un obiect. 2) (pomi fructiferi) A bate aruncand cu un obiect pentru a face sa cada fructele. 3) (zapada, frunze etc.) A roti in vartej imprastiind; a spulbera. Vantul ~este frunzele. 2. intranz. (despre pasari) v. A SE ZBURATACI. /v. a zbura

AUTOFERTILITATE s.f. Proprietate a unor specii de pomi fructiferi de a lega rod pe baza fecundatiei cu polen propriu. [< auto¹- + fertilitate].

MONILIAZA s.f. 1. Boala a pomilor fructiferi, produsa de o ciuperca parazita. 2. Candidoza. [Pron. -li-a-, var. monilioza s.f. / < fr. moniliase].

GREPFRUT s.m. pom fructifer din regiunile calde, cultivat pentru fructele sale galbene si cu gust acru-amarui, mai mari decat portocala. ♦ Fructul acestui pom. [Scris si grape-fruit s.n. / < engl., fr. grape-fruit].

pomI- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „pom (fructifer)”, „de pomi”, „pomicol”. [Var. pomo-. / < fr., it. pomi-, pomo-, cf. lat. pomus].

FUMAGINA s.f. Boala a unor arbori de padure, a vitei de vie si a unor pomi fructiferi datorata unei ciuperci si care se manifesta prin aparitia unor pete negre, prafoase pe organele atacate. [< fr. fumagine].

plocionti, pers. 3 sg. plocionteste, vb. IV refl. (reg.; despre pomii fructiferi) a se apleca si a i se rupe crengile din cauza greutatii fructelor.

pologi, pologesc, vb. IV (pop.) 1. a taia, a dobori la pamant iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; a intoarce, a aduna laolalta mai multe poloage (v.). 2. a face ca iarba sau alte plante sa se plece, sa se culce la pamant; a incovoia, a culca. 3. (refl.; reg.; despre obiecte) a se stramba, a-si schimba pozitia, inclinandu-se. 4. (reg.; despre pomii fructiferi: in forma: pologa) a fi incarcat, a fi plin de fructe. 5. (inv. si reg.; fig.; despre fiinte) a nimici, a distruge (culcand la pamant). 6. (reg.; refl.) a cadea bolnav la pat. 7. (inv.; refl.) a se aseza, a se statornici, a se pune.

pomos, -oasa, adj. (inv.; despre pomii fructiferi) care are fructe carnoase.

scutureala, scutureli, s.f. (reg.) 1. (in sintagma) scutureala de nori = ploaie de vara usoara si de scurta durata; scuturatura. 2. stergere a prafului de pe obiectele din casa; curatenie, dereticare, dereticat, scuturare, scuturat. 3. scuturare a pomilor fructiferi, scuturis; fructe scuturate de vant sau recoltate prin scuturare.

cais (caisi), s. m. – pom fructifer. Tc. kayisi (Roesler 594; Seineanu, II, 76; Lokotsch 1012; Meyer 173; Ronzevalle 130); cf. ngr. ϰαϊσί, alb. kais, bg., sb. kaisija. Cuvintul tc. provine la rindul sau din gr. ϰασσία. – Der. caisa, s. f. (fruct de cais); caisiu, adj. (de culoarea caisei); caisina, s. f. (Banat, caisa), din mag. kajszin (Candrea).

PALISA vb. I. tr. A lega un lastar, o ramura de un suport pentru a da pomilor fructiferi forma dorita sau pentru a nu fi rupti de vant. [< fr. palisser].

PALMETA s.f. Motiv ornamental stilizat, sculptat sau pictat, in forma de frunze de palmier. ♦ Forma artistica data unor pomi fructiferi, indreptandu-le ramurile cu ajutorul spalierelor pentru ca sa creasca intr-o anumita directie. [< fr. palmette].

pomICULTURA s.f. Ramura a agriculturii care se ocupa de cultura pomilor fructiferi. [< fr. pomiculture, lat. pomicultura].

pomOLOGIE s.f. Stiinta care se ocupa cu studiul cultivarii si ingrijirii pomilor fructiferi. [Gen. -iei. / < fr. pomologie, cf. lat. pomum – fruct, gr. logos – studiu].

TUTORAT s.n. 1. Tutela. 2. (Agr.) Sustinere, cu ajutorul unui tutore, a pomilor fructiferi. [< tutore].

FUMAGINA s. f. boala criptogamica a unor arbori de padure, a vitei de vie si a unor pomi fructiferi, care se manifesta prin aparitia unor pete negre, prafoase pe frunze. (< fr. fumagine)

HORTIVITICULTURA s. f. domeniu al agronomiei care se ocupa cu studiul cultivarii pomilor fructiferi si al vitei de vie. (< horti- + viticultura)

MONILIOZA s. f. 1. boala a pomilor fructiferi, produsa de o ciuperca parazita. 2. candidoza; moniliaza. (< fr. moniliose)

PALISA vb. tr. a lega un lastar, o ramura de un suport pentru a da pomilor fructiferi forma dorita sau pentru a nu fi rupti de vant. (< fr. palisser)

PALMETA s. f. 1. motiv ornamental, sculptat sau pictat, rezultat din stilizarea frunzelor de palmier. 2. forma artistica data unor pomi fructiferi, indreptandu-le ramurile cu ajutorul spalierelor. (< fr. palmette)

PLUMPOX s. n. boala a prunilor si a altor pomi fructiferi, datorata unui virus, care se manifesta prin pete galbene pe frunze si gropite pe fructe. (< engl. plumpox)

pomOLOGIE s. f. studiul morfologic si agrobiologic al pomilor fructiferi. (< fr. pomologie)

gradina (gradini), s. f. – Suprafata de teren arabil pe care se cultiva legume, flori sau pomi fructiferi. – Mr., megl. gardina. Bg., sb. gradina (Cihac, II, 115; Meyer 119; DAR), cf. gard, si alb. gradine. – Der. gradinar, s. m. (persoana care se ocupa de cultivarea unei gradini), cf. bg. gradinar (Conev 76), sb. gradinari; gradinareasa (var. gradinarita), s. f. (femeie care se ocupa de cultivarea unei gradini; sotie de gradinar); gradinaresc, adj. (de gradina); gradinari, vb. (a cultiva sau a ingriji gradini); gradinarie, s. f. (horticultura); gradinarit, s. n. (horticultura).

migdal (migdali), s. m. – pom fructifer mediteranean (Prunus amygdalus). – Mr. mighdala. Ngr. ἀμυγδάλον, prin intermediul sl. migdalu (Berneker, II, 55; Tiktin; Vasmer, Gr., 98), cf. ngr. μύγδαλο, alb. midhalje, bg. mindal. – Der. migdala, s. f. (fructul migdalului). Cf. pricomigdala.

par (peri), s. m. – pom fructifer (Pirus communis). – Mr., megl. per. Lat. pirus (Puscariu 1263; Candrea-Dens., 1326; REW 6525), cf. it. pero, logud. piru. – Der. para, s. f. (fructul parului), megl. pęra, istr. pęrę, probabil reproduce lat. pῑrum (Puscariu 1264; REW 6524), cf. vegl. paira, it., prov., cat., sp., port. pera, fr. poire; peret, s. n. (gradina cu peri); perusca, s. f. (Trans., cartof).

BURBANK [bə:bæŋc], Luther (1849-1926), selectioner darwinist american. Autodidact. Supranumit „vrajitorul lumii plantelor”. A creat peste 800 de soiuri de pomi fructiferi, cereale, legume (cartoful B.), flori si plante ornamentale in localit. Santa Rosa din California.

ZARZAR, zarzari, s. m. 1. pom fructifer asemanator cu caisul, cu fructele mici si cu samburii amari (Armeniaca vulgaris). 2. (Reg.) Corcodus. – Din zarzara.

IRIGATIE (‹ fr., lat.) s. f. Ansamblul lucrarilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea controlata cu apa a culturilor agricole in vederea maririi productiei agricole si a asigurarii independentei acesteia fata de regimul pluviometric. Din punctul de vedere al metodei de distributie a apei se deosebesc: i. prin submersiune sau inundare (folosita in cultura orezului), i. prin circulatie sau revarsare folosita pentru fanete si pasuni), i. prin infiltratie sau in brazda (folosita pentru culturile plantelor prasitoare, a vitei de vie, a pomilor fructiferi etc), i. prin aspersiune (care consta in distribuirea apei sub forma de picaturi care cad ca o ploaie si au o utilizare multilaterala), i. subterana si i. combinata cu drenajul. In prezent, se experimenteaza noi metode de i. (cu apa de mare desalinizata, cu ape industriale tratate etc.).

SALAS (‹ magh.) s. n. (Inv. si pop.) 1. Gazduire temporara acordata cuiva. 2. Constructie rudimentara, de obicei din barne, folosita ca locuinta temporara. Au un rol important in cazul satelor de la poalele muntilor, unde fanetele se afla adesea la departare mare de sat, iar accesul este destul de dificil. In acest caz sunt locuite vara, in timpul cositului, dar adesea si iarna, pentru adapostirea si hranirea vitelor. In trecut numarul lor era mult mai mare, membrii familiei deplasandu-se adesea de la s. la sat si invers; frecvent pe langa ele se afla cativa pomi fructiferi si o mica gradina. In functie de tinut, mai sunt numite odaie, conac, casoaie sau casa in camp. 3. Locuinta, casa, camin; p. ext. culcus. ♦ Grajd, staul. 4. Asezare omeneasca; catun, sat; locuitorii acestei asezari. ♦ Grup de familii de tigani (nomazi), condusi de un vataf.

PORTOCAL (‹ portocala) s. m. pom fructifer din familia rutaceelor, originar din Asia, inalt de 2-4 m, cu frunze persistente, cu flori albe parfumate si cu fructe sferice galben-rosietice, comestibile (Citrus auruntium). Adus in Europa in timpul cruciadelor, a fost introdus in cultura mai ales in zona mediteraneana, dar si in alte regiuni cu clima subtropicala (ex. California).

HORTICULTURA f. Ramura a agriculturii care se ocupa cu studiul metodelor de cultivare a pomilor, a arbustilor fructiferi si decorativi, a plantelor leguminoase si a florilor. [G.-D. horticulturii] /<fr. horticulture

pomICULTURA f. 1) Ramura a agriculturii care se ocupa cu cresterea pomilor si arbustilor fructiferi. 2) Ramura a stiintei agricole care se ocupa cu studiul pomilor si al arbustilor fructiferi. /<fr. pomiculture

pomICULTURA s. f. ramura a agriculturii care se ocupa cu cultura pomilor si arbustilor fructiferi. (< it. pomicultura, fr. pomiculture)

fructifer, -A, fructiferi, -e, adj. (Despre pomi) Care produce fructe comestibile; roditor. ♦ (Despre organele unei plante) Care poarta fructele. – Din fr. fructifere.

fructifer adj. (BOT.) roditor. (pom ~.)

pomOLOGIE f. Ramura a stiintei agricole care se ocupa cu studiul pomilor si al arbustilor fructiferi. /<fr. pomologie

fructifer, -A adj. (Despre pomi) Care produce fructe; roditor. ♦ (Despre organele unei plante) Care poarta fructele. [< fr. fructifere, cf. lat. fructus – fruct, ferre – a purta].

fructifer, -A adj. 1. (despre pomi) care produce fructe. 2. (despre organele unei plante) care poarta fructele. (< fr. fructifere)

pomACEE s.f.pl. Subfamilie de arbori fructiferi cuprinzand marul, parul si alti pomi din familia rozaceelor. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. pomacees].