CALEMBEC s. m. (Turcism inv.) Specie de arbore exotic, cu lemn negru, placut mirositor. – Din tc. kalembek.

ROZMARIN, rozmarini, s. m. Arbust mic, din familia labiatelor, placut mirositor, cu frunze totdeauna verzi si cu flori albastre, albe sau rosii, intrebuintat in medicina si in industria parfumurilor (Rosmarinus officinalis). – Din germ. Rosmarin.

INMIRESMAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A INMIRESMA. 2) Care raspandeste mireasma; care este placut mirositor. /v. a inmiresma

PARFUM ~uri n. 1) Miros placut, patrunzator; mireasma; aroma. 2) Produs (lichid) placut mirositor, preparat din substante aromatice. 3) fig. Nuanta deosebita, specifica. ~ul operelor scriitorilor contemporani. /<fr. parfum, germ. Parfum

TAMAIAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A TAMAIA si A SE TAMAIA. 2) fig. Care raspandeste mireasma; placut mirositor; inmiresmat. /v. a tamaia

TAMAIOASA ~e f. 1) Soi de vita de vie cu struguri placut mirositori. 2) Vin facut din struguri de acest soi. /tamaie + suf. ~oasa

antep, antepi, s.m. (inv.) varietate de visin din al carui lemn placut mirositor se faceau ciubuce

calembac, s.m. fara pl. (inv.) specie de arbore exotic, cu lemn negru, placut mirositor, din care se faceau matanii.

ROZMARIN s.m. Mic arbust placut mirositor, cu frunze totdeauna verzi si cu flori albastre, rosii sau albe, dispuse la subsoara frunzelor. [< it. rosmarino, germ. Rosmarin, cf. lat. rosmarinus].

ROZMARIN s. m. mic arbust placut mirositor, cu frunze totdeauna verzi si cu flori albastre, rosii sau albe, dispuse la subsuoara frunzelor. (< germ. Rosmarin)

rosmarin (-ni), s. m. – Arbust mic, placut mirositor, cu flori colorate (Rosmarinus officinalis). – Var. rozmarin, rojmarin, rojmalin. Mr. rismarina. It. rosmarino, prin intermediul mag. rozmarin (Galdi, Dict., 155), cf. ngr. ροσμάρί, ἀρισμαρί (› mr.).

CALEMBEC s. m. (Turcism inv.) Specie de arbore exotic, cu lemn negru, placut mirositor. – Tc. kalembek.

BADIAN, badiani, s. m. Arbust din China si Japonia cu frunze, flori, tulpina si fructe placut mirositoare, intrebuintate la fabricarea lichiorurilor, in medicina etc. (Illicium anisatum); p. restr. fructul acestui arbust. [Pr.: -di-an] – Din fr. badiane.

BARBUSOARA, barbusoare, s. f. 1. (Rar) Diminutiv al lui barba; barbuta. 2. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene placut mirositoare; micsandra-salbatica (Erysimum repandum). ◊ Compus: barbusoara-de-munte = planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse in rozeta, cu flori mici, albe sau galbui; tunicea (Arabis turrita). 3. (Reg.) Crusatea (Barbarea vulgaris). – Barba + suf. -usoara.

BUCSAU s. m. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, cu ramuri lungi, verzi-albastrui, cu frunze simple si cu flori mari, galbene, placut mirositoare (Spartium junceum). – Cf. lat. buxus.

CHIPAROASA, chiparoase, s. f. Planta decorativa cu tulpina inalta, terminata cu un manunchi de flori albe-verzui sau roz, placut mirositoare; tuberoza (Polyanthes tuberosa). [Var.: tiparoasa s. f.] – Din chiparos (dupa fr. tubereuse).

DRAGAICA, dragaice, s. f. I. 1. Sarbatoare populara inchinata coacerii holdelor (la 24 iunie); Sanziene. 2. Dans popular, jucat mai ales la Dragaica (I 1); melodie dupa care se executa acest dans. ◊ Expr. A sari (sau a juca) dragaica = a sari ca un nebun, a fi neastamparat. ♦ Fiecare din fetele care (imbracate barbateste) executa acest dans. 3. Targ care se tine la 24 iunie; p. gener. targ. 4. (La pl.) Zane rele despre care se crede ca ar sluti pe oameni; iele. II. Planta erbacee cu fructe lungi si inguste si cu flori galbene-aurii, placut mirositoare; sanziana (Galium verum) – Din bg. dragaika.

FREZIE, frezii, s. f. Planta ornamentala cu flori placut mirositoare, colorate in diverse nuante (pale) (Freesia). – Din lat. Freesia, numele stiintific al freziei.

GAROAFA, garoafe, s. f. Planta erbacee ornamentala cu frunze opuse si liniare, cu flori de culori diverse si cu miros specific, placut (Dianthus caryophyllus). ◊ Garoafa de camp (sau salbatica) = garofita (2). Garoafa de munte = planta cu frunze lanceolate, cu flori placut mirositoare, albe sau roz, cu peri purpurii (Dianthus superbus). – Din ngr. gharufalo.

HASMATUCHI s. m. 1. Planta erbacee placut mirositoare, cu flori albe, cultivata ca planta culinara (Anthriscus cerefolium). 2. (Reg.) Planta erbacee cu flori albe, rar galbui, dispuse in mici umbele (Anthriscus silvestris). [Var.: asmatuchi, asmatui s. m., hasmaciuca s. f.] – Et. nec.

IASOMIE, iasomii, s. f. Mic arbust originar din India, cu ramuri lungi si verzi, cu flori albe, placut mirositoare, cultivat la noi prin parcuri si gradini (Jasminum officinale). ♦ Lemnul arbustului descris mai sus. ♦ Iasomie salbatica = arbust mic, cu ramurile colturoase, cu frunzele putin incovoiate si obtuze, cu flori galbene, placut mirositoare, cultivat uneori ca planta decorativa (Jasminum fretticans). – Din ngr. ghiasemi.

LACRIMIOARA, lacrimioare, s. f. 1. Diminutiv a lui lacrima; lacrimea, lacrimita, lacrimuta. 2. Mica planta erbacee cu flori mici, albe, placut mirositoare, de forma unor clopotei; margaritar. margaritarel, cercelusi (Convallaria majalis). [Var.: lacramioara s. f.] – Lacrima + suf. -ioara.

MAGNOLIE, magnolii, s. f. Nume dat unor arbori exotici cu flori frumoase, mari, albe sau rosii, placut mirositoare, ale caror frunze sunt (la unele specii) intotdeauna verzi, cultivati ca plante decorative (Magnolia). [Pr.: -li-e] – Din germ. Magnolie, fr., it. magnolia.

ZAMBILA, zambile, s. f. Planta erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, asezate in ciorchine la varful tulpinii si placut mirositoare (Hyacinthus orientalis). – Din tc. sumbul.

TRANDAFIR, trandafiri, s. m. 1. Nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbusti ornamentali din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori divers colorate si placut mirositoare, folosite mult in industria parfumurilor (Rosa). ◊ Trandafir salbatic = maces. ◊ Compuse: (Bot.) trandafiri-de-munte = smirdar; Trandafir-galben = teisor (2) (Kerria-japonica); (Zool.); trandafir-de-mare = actinie. 2. (In sintagma) Lemn de trandafir = lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. Carnat din carne de porc tocata mare, cu satarul, si condimentata cu mult piper si usturoi. – Din ngr. triandafillo „treizeci de foi” (apropiat, prin etimologie populara, de fir).

FRASINEL, frasinei, s. m. Planta erbacee medicinala si ornamentala, cu flori mari, albe sau trandafirii, placut mirositoare (Dictamnus fraxinella). ◊ Expr. A umbla (de) frunza frasinelului = a umbla fara nici un rost, fara nici un scop, a fi haimana; a hoinari. – Frasin + suf. -el.

PEJMA, pejme, s. f. Numele a doua specii de plante erbacee cu tulpinile rigide, ramificate si cu frunze dintate, una cu flori albe sau violete-purpurii, cu miros placut de mosc (Amberboa moschata), cealalta cu flori galbene, placut mirositoare (Amberboa odorata). – Din magh. pezsma.

PETUNIE, petunii, s. f. Planta erbacee decorativa din familia solanaceelor, cu tulpina inalta si cu flori mari, diferit colorate si placut mirositoare, care au corola in forma de palnie (Petunia hybrida). – Din fr. petunia.

AROMA, arome, s. f. Emanatie a unor substante placut mirositoare (si cu gust placut); miros tare si placut; mireasma, parfum. ♦ Substanta care da unui produs miros sau gust placut. – Din fr. arome, lat. aroma.

VINARITA, vinarite, s. f. Planta erbacee cu frunze verticilate, cu flori mici, albe, placut mirositoare, folosita la parfumarea rufelor sau la aromatizarea unor bauturi (Asperula odorata). – Vin + suf. -arita.

POROINIC, poroinici, s. m. Nume dat mai multor plante erbacee din familia orhideelor, cu tuberculi, cu frunze oblonge, lucitoare, cu flori mari, placut mirositoare, grupate intr-un spic si care cresc in paduri umede si umbroase (Orchis). – Et. nec.

PRIBOI¹, priboaie, s. n. 1. Unealta de otel in forma de bara, cu un capat conic, care serveste, de obicei, la perforarea sau la largirea gaurilor materialelor metalice; dorn. 2. Bat lung, terminat la unul dintre capete cu un fel de maciulie, cu care se bat icrele pentru a le curata de pielite. 3. Planta erbacee cu frunze placut mirositoare si cu flori rosii sau albe (Geranium macrorrhizum). 4. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. – Din scr. priboj.

ORESNITA, oresnite, s. f. Planta erbacee agatatoare, melifera, cu frunzele terminate printr-un carcel ramificat, cu florile purpurii, placut mirositoare si cu un tubercul comestibil (Lathyrus tuberosus). – Et. nec. Cf. bg., scr. oresak.

MIRODENIE, mirodenii, s. f. 1. Nume dat partilor unor plante (exotice) folosite pentru a da mancarurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substanta aromatica alimentara. 2. Mireasma, aroma, parfum. 3. Numele a doua plante din familia cruciferelor, cu flori placut mirositoare: a) planta cu flori galbene-verzui, care creste la marginea padurilor (Hesperis tristis); b) nopticoasa. [Pr.: -ni-e] – Mirodie + suf. -enie.

LADIN¹ s. m. (Inv.) Specie de rasina placut mirositoare, extrasa dintr-o planta exotica. – Din ngr. ladanon.

LEVANTICA s. f. Planta erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre placut mirositoare, intrebuintata in medicina si in industria parfumurilor; lavanda (Lavandula angustifolia). [Var.: leventica, livantica s. f.] – Levanta (inv. „levantica” < ngr.) + suf. -ica.

LEANDRU, leandri, s. m. Arbust mediteranean, inalt pana la cinci metri, cu frunze lanceolate si cu flori albe, galbui sau rosii placut mirositoare, cultivat la noi ca planta ornamentala (Nerium oleander). [Pr.: le-an-. – Pl. si: lendri. – Var.: oleandru s. m.] – Din it. leandro.

LOTUS, lotusi, s. m. Nume dat mai multor plante acvatice cu flori albastre, mari, placut mirositoare (Nymphaea coerulea), trandafirii (Nelumbo nucifera) sau albe (Nymphaea lotus thermalis). – Din fr. lotus.

LILIAC¹, lilieci, s. m. Arbust inalt cu frunze ovale, cu flori placut mirositoare, albe sau colorate in diferite nuante de violet sau albastru-violet, crescute in forma de buchete, cultivat ca planta ornamentala; iorgovan, malin (Syringa vulgaris). ♦ Floarea acestui arbust. [Pr.: -li-ac] – Din tc. leylak. Cf. bg. liuleak.

MELISA, melise, s. f. Planta erbacee perena din familia labiatelor, cu flori albe, placut mirositoare, mult cautate de albine, si cu frunzele ovale, folosita in medicina pentru calitatile ei stimulatoare si antispasmodice; roinita² (Melissa officinalis). ♦ Bautura alcoolica aromata (intrebuintata in medicina populara), obtinuta prin fermentarea frunzelor plantei de mai sus. – Din lat. melissa, fr. melisse.

MICSANDRA, micsandre, s. f. Numele a doua plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simpla sau ramificata, cu frunzele acoperite cu peri cenusii, cu flori albe, rosii, albastre sau violete, placut mirositoare; micsunea, vioara-rosie (Matthiola incana si annua). ◊ Compus: micsandra-salbatica (sau -de-munte) = planta erbacee cu flori mari, galbene, placut mirositoare (Erysimum officinalis). – Et. nec.

MIELAREA, mielarele, s. f. Arbust inalt de 1-4 m, cu frunze digitale si cu flori mici violete placut mirositoare, cultivat ca planta decorativa (Vitex agnus castus). – Miel + suf. -area.

MIREASMA, miresme, s. f. 1. Miros placut si puternic, raspandit mai ales de plante si flori; parfum, aroma. 2. (La pl.) Uleiuri sau substante aromatice placut mirositoare, cu care se unge corpul, se parfumeaza in casa etc.; balsam. – Din sl. mirizma.

TRANJI s. m. pl. 1. (Pop.) Hemoroizi. 2. Planta erbacee din familia orhideelor, cu tulpina fistuloasa si cu flori de culoare galbena sau bruna deschis, placut mirositoare (Neottia nidus avis). – Cf. sl. trondu.

ROZETA, rozete, s. f. 1. Mica planta erbacee cu tulpina ramificata, cu frunze lunguiete, cu flori galbene-aurii, placut mirositoare; rezeda (Reseda odorata). 2. Nasture de alama pe care il purtau, in trecut, la tunica si la cizme, ostasii din trupele de cavalerie de rosiori. 3. Motiv decorativ circular, avand forma unui trandafir, care apare frecvent in arta populara romaneasca. 4. (Arhit.) Fereastra circulara de mari dimensiuni, decorata cu vitralii si folosita mult la ornamentarea fatadelor catedralelor gotice; rozasa. 5. (Tehn.) Armatura sau guler original al unei tije, care serveste ca element de legatura, de suspensie sau de protectie. 6. Disc, in general de forma rotunda, care se aplica pe fata diferitelor elemente de constructie, pentru a masca sau pentru a decora anumite elemente. 7. Cusatura in forma de triunghi, executata manual cu fire de matase, la deschizatura buzunarelor, servind ca intaritura sau pentru infrumusetare. – Din fr. rosette.

SASEU, saseuri, s. n. Punga mica de panza in care se pastreaza batiste, ciorapi etc. sau in care se pun, in dulap, flori placut mirositoare pentru a parfuma rufele. – Din fr. sachet.

SMANTANICA, smantanici, s. f. 1. Diminutiv al lui smantana. 2. Planta erbacee cu tulpina acoperita de peri lungi si aspri, cu flori galbene, placut mirositoare si cu fructe inguste asezate cate patru la un nod (Gallium cruciata). – Smantana + suf. -ica.

SMIRDAR, smirdari, s. m. (Bot.) 1. Mic arbust din regiunea alpina, cu flori rosietice, placut mirositoare si cu frunze lucioase, persistente; rododendron, bujor-de-munte (Rhododendron kotschyi). 2. Merisor¹. – Cf. scr. smrdeli, bg. smradljak.

SULFINA, sulfine, s. f. Numele a doua plante erbacee, melifere si medicinale, cu flori placut mirositoare, galbene (Melilotus officinalis) sau albe (Melilotus albus). [Var.: sulcina s. f.] – Lat. *sulfina (< sulphur).

BRUMAREA ~ele f. pl. Planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile sale rosii-violete, placut mirositoare; scanteiute. /bruma + suf. ~area

BUSUIOC³ ~ioci m. Planta erbacee, inalta, cu frunze mici, lunguiete si cu flori dispuse in spic, albe sau trandafirii, placut mirositoare, folosite in parfumerie, medicina, industria conservelor. [Sil. bu-su-ioc] /<sb. bosilijak, bulg. bosilek

CICLAMA ~e f. 1) Planta erbacee decorativa, cu frunze dispuse in rozeta, cultivata pentru florile ei divers colorate si placut mirositoare. 2) Floare a acestei plante. [G.-D. ciclamei] /<it. ciclamino, fr. cyclamen

CIUBOTICA ~ele f. (diminutiv de la ciubota): ~ica-cucului planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze ovale, dispuse in rozeta, cu flori galbene-inchise, placut mirositoare, si cu fructul o capsula. /ciubota + suf. ~ica

DUMITRITA ~e f. Planta erbacee cu tulpina lemnoasa, cu frunze late, adanc crestate, cultivata pentru florile ei tomnatice, divers colorate si placut mirositoare; tufanica; crizantema. /Dumitru n. pr. + suf. ~ita

FRAGA¹ ~gi f. Varietate de vita de vie, avand struguri cu bobite rotunde, placut mirositoare. [G.-D. fragii] /<lat. fraga

FRASINEL ~i m. (diminutiv de la frasin) Planta erbacee medicinala sau ornamentala cu flori mari albe sau rosii, placut mirositoare. ◊ A umbla de frunza ~lului a umbla brambura; a hoinari. /frasin + suf. ~el

FULIE ~i f. Planta erbacee decorativa cu flori albe sau galbene, placut mirositoare. [Art. fulia; G.-D. fuliei; Sil. -li-e] /<turc. fulya

GARDENIE ~i f. Arbust exotic cu frunze persistente si cu flori mari albe, placut mirositoare, cultivat in scopuri decorative. /<fr. gardenia

GLICINA ~e f. Arbust decorativ agatator, cu flori dispuse in ciorchini, de culoare liliachie si placut mirositoare. /<fr. glycine

HASMATUCHI m. Planta erbacee placut mirositoare cu frunze compuse si flori albe, folosita ca planta culinara. [Sil. has-ma-tuchi] /<turc. asmaik

IASOMIE ~i f. Arbust cu coroana larg ramificata, cu ramuri lungi si verzi, cu flori albe sau galbene, placut mirositoare, cultivat ca planta decorativa, industriala si medicinala. ◊ ~ salbatica arbust mic, cu flori galbene, placut mirositoare, cultivata si ca planta decorativa. [G.-D. iasomiei] /<ngr. ghiasemi

INDRUSAIM ~i m. Planta decorativa cu flori placut mirositoare de diferite culori; sangele-voinicului. /<turc. itri-sahi

LAVANDA ~e f. Planta erbacee, cu flori albastre, placut mirositoare, folosita in medi-cina si industria parfumurilor; levantica. 2) Parfum extras din aceasta planta. [G.-D. lavandei] /<fr. lavande

LEANDRU ~i m. Arbust ornamental inalt, cu frunze lanceolate si cu flori de mai multe culori, placut mirositoare. [Sil. le-an-dru] /<it. leandro

LEVANTA ~e f. inv. Planta erbacee cu flori albastre, placut mirositoare, folosita in medicina si in industria parfumurilor. /<ngr. levanta

LEVANTICA f. Planta erbacee cu flori albastre, placut mirositoare, folosita in medicina si in industria parfumurilor. [G.-D. levanticii] /levanta + suf. ~ica

LILIAC¹ ~eci m. 1) Arbust inalt cu frunze ovale, cu flori in forma de ciorchine, de culoare violeta sau alba, placut mirositoare, cultivat ca planta ornamentala. 2) Floare a acestui arbust. [Sil. -li-ac] /<turc. leylak

LOTUS ~si m. Planta acvatica exotica cu floarea mare, de culoare alba sau trandafirie, placut mirositoare. /<fr. lotus, lat. lotus

MELISA ~e f. 1) Planta melifera cu flori albe sau galbui, folosita ca planta medicinala. 2) inv. Bautura alcoolica, placut mirositoare, preparata din frunzele acestei plante fermentate. /<lat. melissa, fr. melisse

MICSANDRA ~e f. Planta erbacee decorativa, cu tulpina ramificata, cu flori albe, rosii sau violete, placut mirositoare. [G.-D. micsandrei] /Orig. nec.

MICSUNEA ~ele f. Planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei placut mirositoare, de culoare galbena-aurie, asezate in ciorchine; siboi. ◊ Cand va face plopul mere si rachita ~ele niciodata. [Art. micsuneaua; G.-D. micsunelei; Var. micsunica] /<turc. menekse

MIELAREA ~ele f. 1) Arbust decorativ inalt, avand fruze digitale si flori mici violete placut mirositoare. 2) Floare a acestui arbust. /miel + suf. ~area

MIRODENIE ~i f. 1) mai ales la pl. Ingredient (frunza, coaja, floare, fruct) care se foloseste in cantitati mici in alimente, dandu-le gust si miros placut; condiment. 2) Substanta aromatica care se pune in mancare pentru a trezi pofta de mancare. 3) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu flori galbene-verzui, placut mirositoare. 4) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze dintate, alungite, cultivata pentru florile ei placut mirositoare; nopticoasa. /mirodie + suf. ~enie

NIPRALA ~e f. Planta erbacee cu tulpina inalta, cu frunze digitate si cu flori galbene, placut mirositoare. /Orig. nec.

ODORANT ~ta (~ti, ~te) si substantival Care emana odor; cu miros placut; mirositor. /<fr. odorant

PETUNIE ~i f. 1) Planta erbacee decorativa cultivata pentru florile ei mari, in forma de palnie, divers colorate si placut mirositoare. 2) Floare a acestei plante. [G.-D. petuniei] /<fr. petunia

POROINIC ~ci m. Planta erbacee de padure cu tuberculi, avand flori mari, placut mirositoare. /Orig. nec.

PRIBOI¹ ~oaie n. Planta erbacee cu frunze placut mirositoare si cu flori mari, rosii (rar albe), folosita in scopuri medicinale si decorative. /<sb. priboj

ROINITA² ~e f. Planta erbacee melifera, cu flori mici, placut mirositoare, cu frunze ovale, folosita in medicina. /roi + suf. ~ita

ROMANITA ~e f. 1) Planta erbacee anuala, cu frunze alterne divizate si cu flori aromate, albe pe margini si galbene in centru, folosita in medicina; musetel. 2) Planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei mari, placut mirositoare. [G.-D. romanitei] /roman + suf. ~ita

ROZACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee si lemnoase, cu flori viu colorate si placut mirositoare (reprezentanti: trandafi-rul, macesul, caisul, ciresul etc.). 2) Planta din aceasta familie. /<fr. rosace

ROZA ~e f. 1) Arbust decorativ cu tulpina inalta, ramificata si spinoasa, cultivat pentru florile lui viu colorate si placut mirositoare, folosita si in industria parfumurilor; trandafir. ◊ A sta pe ~e a o duce foarte bine. 2) Floare a acestui arbust. ◊ ~a-vanturilor a) pre-zentare grafica in forma de stea a directiei punctelor c*******e, folosita la busole; b) dia-grama care fixeaza directia si viteza vantului in raport cu punctele c*******e. 3) Forma pe care o capata diamantul ca rezultat al unei slefuiri speciale. /<fr. rose, lat. rosa, ~ae, germ. Rose

SALCAM ~i m. Arbore cu tulpina inalta, cu coroana rara, constand din ramuri spinoase, cu frunze compuse si flori albe sau galbene placut mirositoare, grupate in ciorchine. ~ galben. /<turc. salkim

SCANTEIUTA ~e f. (diminutiv de la scanteie) 1) Planta erbacee cu tulpina scunda, cu frunze mari ovale si cu flori rosii sau albastre. 2) Planta erbacee cu tulpina neramificata, cu frunze liniare si cu flori galbene; ochisor. 3) la pl. Planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile rosii-violete, placut mirositoare; brumarele. [ Sil. -te-iu-ta ] /scanteie + suf. ~uta

SMANTANICA ~ci f. (diminutiv de la smantana) Planta erbacee cu tulpina e****a paroasa, cu frunze ascutite, ce cresc cate patru la un nod si cu flori galbene, placut mirositoare. /Smantana + suf. ~ica

SOC soci m. Arbust cu lujeri bogati in maduva si cu frunze palmat-compuse, ascutite la varf, cu flori mici, albe, placut mirositoare, grupate in ciorchine si cu fructe negre (mai rar rosii), sferice, folosite in medicina si in industria casnica. /<lat. sabucus

SIBOI n. 1) Planta erbacee decorativa culti-vata pentru florile ei placut mirositoare, de culoare galbena-aurie, asezate in ciorchine; micsunea. 2) Floare a acestei plante. /<turc. sebboy

TOPORAS ~i m. Planta erbacee cu frunze in forma de inima si cu flori albastre-violete, placut mirositoare. /topor + suf. ~as

TRANDAFIR¹ ~i m. 1) Arbust decorativ cu tulpina inalta, ramificata si cu tepi, cu flori placut mirositoare (folosite in industria parfumurilor); roza. 2) Floare a acestui arbust. ◊ ~ salbatic arbust cu flori roz sau albe si cu fructul oval, carnos, de culoare rosie; maces; rasura; ruja. 3) rar Carnati preparati din carne de porc cu mult piper si usturoi. /<ngr. tr[i]antafillon

TREI¹ num. card. 1) Doi plus unu. ~ carti. ◊ In doi timpi si ~ miscari foarte repede. ~ frati planta erbacee cu flori din cinci petale, galbene, placut mirositoare. 2) (cu valoare de num. ord.) Al treilea; a treia. /<lat. tres

TUFANICA ~ele f. (diminutiv de la tufan) Planta erbacee cu tulpina lemnoasa si cu frunzele late, adanc crestate cultivata pentru florile ei tomnatice, divers colorate si placut mirositoare; crizantema; dumitrita. [G.-D. tufanelei; Pl. si tufanici] /<Din tufa

VERBINA s.f. Planta erbacee cu frunze dintate, ascutite la varf si cu flori rosii, albe, purpurii sau liliachii, placut mirositoare; vervena. [Var. verbena s.f. / < lat., it. verbena, cf. fr. verveine].

AROMA s.f. Emanatie a unor substante placut mirositoare; miros tare si placut; mireasma, parfum. [< fr. arome, it., lat., gr. aroma].

dobronic, dobronici, s.m. (reg.) planta placut mirositoare ce creste prin paduri si tufisuri; dumbravnic.

FRAGRANT, -A adj. (Liv.) placut mirositor, parfumat. [< lat. fragrans, fr. fragrant, it. fragrante].

GARDENIE s.f. Arbust originar din Extremul Orient, cu flori albe, frumoase si placut mirositoare, cultivat ca planta ornamentala. [Gen. -iei. / < fr. gardenia].

LEANDRU s.m. Arbust mediteranean cu flori mari frumoase, rosii sau albe, placut mirositoare, cultivat la noi ca planta ornamentala. [Pron. le-an-, var. oleandru s.m. / < it. leandro, cf. lat.t. oleander].

priboi¹, priboaie, s.n. (pop.) 1. perforator, dorn. 2. bat de batut icrele de peste. 3. planta erbacee cu frunze placut mirositoare si cu flori rosii si albe. 4. (art.) numele unui dans popular; melodia dupa care se executa acest dans. 5. (reg.) unealta cu care se fac gauri in pamant pentru semanatul porumbului sau pentru introducerea stalpilor gardului. 6. pana pentru despicat lemnele. 7. piron gros si scurt batut in bustean, pentru a fi carat. 8. ciur din sarma pentru curatatul de pielita al icrelor de morun. 9. (reg.) solutie de pilitura de sulfat de cupru dizolvata in apa, folosita pentru vindecarea fracturilor. 10. (inv. si reg.) coasta foarte inclinata; deal noroios. 11. (reg.) stanca abrupta pe malul unei ape curgatoare. 12. (reg.) loc la cotul unei ape curgatoare izbit de valuri; priboina.

sacultet, sacultete, s.n. (inv. si reg.) 1. saculet, sac mic. 2. sac pentru graunte (la moara). 3. (in forma: secultet) fileu (pentru strans parul). 4. (inv.) glanda in care moscul acumuleaza o secretie puternic si placut mirositoare.

ODORANT, -A adj., s.m. (Substanta) placut mirositoare. [< fr. odorant].

GARDENIE s. f. arbust tropical cu flori albe, frumoase si placut mirositoare, cultivat ca planta ornamentala. (< fr. gardenia)

LEANDRU / OLEANDRU s. m. arbust ornamental cu flori mari, frumoase, rosii sau albe, placut mirositoare. (< it. leandro, fr. oleandre)

LOTUS s. m. 1. planta acvatica exotica din familia nimfeacee, cu flori mari, albastre, trandafirii sau albe, placut mirositoare. 2. motiv decorativ frecvent in monumentele egiptene si in artele asiatice, reprezentand un lotus (1). (< fr., lat. lotus)

NARCISA s. f. planta erbacee monocotiledonata, cu flori albe sau galbene, placut mirositoare. (< fr. narcisse, lat. narcissus)

VERBINA/VERVENA s. f. planta erbacee cu frunze dintate, ascutite la varf si cu flori rosii, albe, purpurii sau liliachii, placut mirositoare. (< lat. verbena, fr. verveine)

AROMA, arome, s. f. Emanatie a unor substante placut mirositoare (si cu gust placut); miros tare si placut; mireasma, parfum. [Var.: (inv.) arom s. n.] – Fr. arome (lat. lit. aroma).

BUCSAU s. m. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, cu ramuri lungi, verzi-albastrui, cu frunze putine si cu flori mari, galbene, placut mirositoare (Spartium junceum). – Lat. lit. buxus.

caprifoliu m. (lat. bot. caprifolium. V. trifoi). Bot. Un copacel agatator ornamental cu flori placut mirositoare (lonicera caprifolium), cu bace portocalii (nigra, cu bace negre, si xylosteum, cu bace rosii). – In Trans. caprifoi si -afoi (rus. kaprifoli). V. calin, cretusca, cununita, moscusor, taula.

SANSEVIERIA (de la R. de Sangro, print de Sanseviera), planta decorativa de apartament din fam. agavacee (S. trifasciata) originara din Africa. Din radacina pornesc direct frunze lungi, lanceolate, rigide si lucioase, verzi, cu dungi neregulate albe-argintii care ii dau un aspect zebrat. Unele soiuri au marginea frunzelor tivita cu galben. Infloreste foarte rar; inflorescenta este un ax lung pe care sunt dispuse din loc in loc flori albe, tubulare, placut mirositoare. Planta putin exigenta la lumina, foarte rezistenta. Sin. sabiuta (2).

ROINITA² (‹ roi²) s. f. Planta erbacee perena, din familia labiatelor, cu rizom, orizontal, tulpina inalta de 30-80 cm, cu frunze ovale si cu flori albe sau liliachii, placut mirositoare, asezate in verticile axilare (Melissa officinalis). Din frunze se extrage un ulei volatil, utilizat in ind. farmaceutica. Folosita de apicultori pentru atragerea in r. (1) a roiurilor de albine. R. este si o buna planta melifera.

ODORANT, -A, odoranti, te, adj. Care raspandeste un miros placut; parfumat, mirositor, odorifer, odoriferant. ♦ (Tehn.; despre unele substante) Care contine odorizanti. – Din fr. odorant.