OLAC, (1) olaci, s. m., (2) olace, s. n. (Inv.) 1. S. m. Curier special (calare) care ducea vesti sau corespondenta in tara si peste hotare; sol, stafeta, mesager. ◊ Lipcan de olac = curier postal calare. 2. S. n. Serviciu de transport pentru calatori si pentru corespondenta, folosit inainte de introducerea cailor ferate; posta. ♦ Caruta de posta; postalion, diligenta. ◊ Cal de olac = a) cal de postalion; b) fig. om sau cal pus sa munceasca peste masura; c) cal datorat de sateni trimisilor domnesti in tara (ca prestatie temporara, in sec. XV-XVIII). ◊ De olac = a) loc. adj. care apartine postei sau postalionului, folosit pentru transportul calatorilor si al corespondentei; b) loc. adj. si adv. iute, repede, grabnic. – Din tc. ulak.

DINCOLO adv. 1. In partea cealalta, in partea opusa vorbitorului. Loc. adj. De dincolo = care se afla in cealalta parte; care se afla peste hotare. ◊ Loc. prep. Dincolo de... = a) in partea cealalta a...; b) in afara celor spuse. Pe dincolo = in partea cealalta (trecand de-a curmezisul sau pe ocolite), prin cealalta parte. ♦ (In credintele religioase) In lumea cealalta, in lumea de apoi. 2. (In corelatie cu „ici”, „colo”, „aici” etc.) In alta parte. Aici infloreste o floare, dincolo un copac. ◊ Expr. Asa si pe dincolo = asa cum s-a spus mai sus, in felul in care se cunoaste sau intr-un fel pe care vorbitorul nu vrea sa-l spuna [Acc. si: dincolo] – De⁴ + incolo.

DE² prep. 1) (exprima un raport calificativ, indicand apartenenta, calitatea, provenienta, timpul, locul, originea, destinatia, posesorul etc.) Un pahar de apa. Voce de barbat. O felie de paine. Moara de vant. Masina de spalat. Lucru de mana. Schimb de pareri. Coleg de clasa. Gazeta de perete. 2) (exprima raporturi circumstantiale, indicand modul, timpul, locul, cauza, scopul etc.) Se face de rusine. A plecat de ieri. Pleaca de acolo. Lucreaza de ieri. A repetat de mai multe ori. Bun de glume. Bun de vanzare. 3) (exprima raporturi completive, indicand obiectul, agentul unei actiuni) Are de lucru. S-a aflat de el. Este demn de lauda. 4) (serveste drept indice al supinului) De vandut. De leganat. De invatat. 5) (exprima raporturi spatiale, indicand locul situarii dincolo de un oarecare obiect) S-a uitat de dupa usa. A aparut de dupa deal. 6) (exprima raporturi temporale, indicand momentul initial) A veni de cu zori. Culcatul de cu seara... 7) (exprima raporturi de agent) Aceste obiecte au fost confectionate de catre tarani. 8) (exprima raporturi spatiale, indicand locul situarii) S-a sculat de la masa. A plecat de la oras. 9) (exprima raporturi temporale, indicand momentul initial) Este un an de la balul de absolvire al liceului. 10) (exprima raporturi spatiale, relevand locul situat in imediata apropiere de ceva sau de cineva.) S-a dus de langa casa. Livada de linga sat. 11) (exprima raporturi spatiale, indicand locul de la suprafata unui obiect) A strange recolta de pe camp. Fructele de pe copac. 12) (exprima raporturi temporale, indicand momentul initial cu o anumita aproximatie) S-a eliberat de pe la amiaza. 13) (exprima raporturi relationale, indicand obiectul de referire) Sectia agricola de pe langa Guvernul Moldovei. 14) (exprima raporturi locative, indicand locul de dincolo de ceva) Vesti de peste hotare. 15) (exprima raporturi locative, indicand locul cu o anumita aproximatie) Au aparut de prin alte localitati. Oameni de prin partile Orheiului. 16) (exprima raporturi temporale, indicand momentul initial cu o anumita aproximatie) Lucreaza de prin luna august. 17) (exprima raporturi spatiale, indicand locul dintre mai multe obiecte) Spatiul de printre cladiri. 18) (exprima raporturi calificative limitative, indicand momentul final) Sfortarile de pana acum. 19) (exprima raporturi calificative limitative, indicand un oarecare fapt ce constituie o limita) Situatia social-politica de pana la razboi. 20) (exprima raporturi spatiale, indicand locul situat mai jos de ceva sau de cineva) A fost scos de sub masina. /<lat. de

EXPORTA vb. I. tr. A trimite peste hotare marfuri pentru vanzare sau pentru schimb comercial. [P.i. export. / < fr. exporter, cf. lat. exportare – a duce in afara].

EXPORTA vb. tr. a trimite peste hotare marfuri pentru vanzare sau pentru schimb comercial. (< fr. exporter, lat. exportare)

CANDEA, V****l (1927-2007, n. Focsani), istoric roman. M. coresp. al Acad. (1990). Contributii in domeniul istoriei culturii medievale si moderne („Les icones melkites”, „Stolnicul intre contemporani”, „Marturii romanesti peste hotare”). M. coresp. al Acad. (1991).

DACOROMANIA 1. Revista de lingvistica, filologie si istorie literara, aparuta la Cluj, in perioada 1921—1948, sub conducerea lui Sextil Puscariu, ca buletin al Muzeului Limbii Romane. In cele 11 vol. editate se regasesc studii de istorie a limbii romane, de lexicologie, fonetica, gramatica, dialectologie, lingvistica generala, istorie literara etc., precum si o bogata bibliografie a publicatiilor din aceste domenii, aparute in tara si peste hotare. Din 1994, apare din nou, la Cluj-Napoca, sub egida Institutului de Lingvistica si Teorie Literara „Sextil Puscariu“. 2. Revista de studii literare si istorice aparuta in 1973-1993 la Freiburg (Germania).

RASCOALA DIN 1907, cea mai puternica rascoala taraneasca din istoria Romaniei moderne, izbucnita la capatul unui lant de miscari taranesti, desfasurate dupa 1888. Printre cauzele rascoalei: mentinerea a numeroase vestigii feudale in agricultura, repartitia inechitabila a proprietatii funciare. Declansata in N Moldovei, la Flamanzi (8/21 febr. 1907), rascoala s-a intins cu rapiditate, cuprinzand intreaga tara, taranii arzand conacele si registrele cu invoielile agrare indreptandu-se spre resedintele judetene. Reprimata cu ajutorul armatei, rascoala s-a soldat cu numeroase victime omenesti. A avut un larg ecou in tara si peste hotare.

GRANITA ~e f. 1) Linie de demarcatie naturala sau conventionala care desparte diferite tari; frontiera; hotar. ◊ peste (sau dincolo de) ~ intr-o tara straina. De peste ~ dintr-o tara straina. 2) fig. Punctul cel mai indepartat; margine; hotar. [G.-D. granitei] /<bulg., sb. granica

GRANITA, granite, s. f. Limita care desparte doua state; frontiera, hotar, limita teritoriala. ◊ peste (sau dincolo de) granita = in strainatate. ♦ P. gener. Fig. Limita, margine. – Din bg., scr. granica.

hotar ~e n. 1) Linie de demarcatie care desparte o tara de alta; granita; frontiera. ◊ peste ~e in strainatate. 2) Linie de demarcatie intre doua proprietati sau intre doua portiuni de teren. 3) fig. Punctul cel mai indepartat; margine; extrema. ◊ Fara ~e nesfarsit; netarmuit. /<ung. hatar