MANDAT, mandate, s. n. 1. Imputernicire (contractuala) de a reprezenta o persoana fizica sau juridica si de a actiona in numele ei; act prin care se da aceasta imputernicire; procura. ◊ Teritoriu sub mandat = (in trecut) teritoriu administrat de o tara straina in baza unei hotarari a unui for international. 2. (Jur.) Dispozitie, ordin. ◊ Mandat de arestare = act scris prin care organul judiciar competent ordona arestarea unui invinuit, inculpat sau condamnat. Mandat de aducere ordin scris dat unui organ de a aduce o persoana (invinuit, martor sau expert) in fata unei instante judecatoresti sau a unui organ de cercetare penala, pentru a da declaratii, lamuriri, pentru a efectua unele expertize etc. 3. Serviciu postal prin care cineva poate expedia o suma de bani pentru a fi remisa destinatarului; p. ext. formular completat in acest scop, pe baza caruia se face transmiterea sumei; suma de bani expediata sau primita astfel. – Din fr. mandat. Cf. germ. Mandat.

PURTATOR, -OARE, purtatori, -oare, adj., s. m. si f. (Persoana) care poarta, care duce sau aduce ceva cu sine. ◊ Purtator de cuvant = persoana fizica sau juridica imputernicita sa difuzeze in tara si in strainatate stiri si textele documentelor oficiale sau ale unor organizatii, institutii etc. Unda purtatoare = unda electromagnetica de inalta frecventa, care, fiind modulata de un semnal de mesaj, serveste la transmiterea acestuia. (Fin.) Obligatie la purtator = obligatie care nu poarta numele proprietarului. Purtator de germeni = organism uman sau animal care adaposteste microbi patogeni, de obicei intr-una din cavitatile naturale ale corpului, constituind, in acelasi timp, o sursa permanenta de infectie. – Purta + suf. -ator.

CONSEMNATIUNE, consemnatiuni, s. f. Operatie prin care o persoana fizica sau juridica dispune pastrarea unei sume de bani pe numele si la dispozitia altei persoane la o institutie autorizata in acest scop; consemnare. ◊ Casa de economii si consemnatiuni = institutie centrala la care oamenii isi pot depune economiile pentru pastrare si valorificare. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. consignation (refacut dupa semn).

NARCISISM s. n. Admiratie si dragoste exagerata fata de propria persoana fizica, care constituie adesea o stare patologica. – Din fr. narcissisme.

CONSEMNATIUNE ~i f. Operatie prin care o persoana fizica sau juridica depune o suma de bani pe numele si la dispozitia altei persoane la o institutie autorizata in acest scop. [Sil. -ti-u-] /<fr. consignation

INVENTAR ~e n. Document in care sunt trecute si evaluate, sub aspect cantitativ si valoric, toate mijloacele de care dispune la un anumit moment o persoana fizica sau juridica. ◊ ~ gospodaresc totalitate a valorilor materiale aflate in gospodaria unei intreprinderi, a unei institutii sau a unei organizatii. /<fr. inventaire, lat. inventarium

CATERING s.n. Cuvant recent, de origine engleza, care, atat in Marea Britanie, cat si in SUA, denumeste activitatea de alimentatie publica in toata complexitatea ei, fiind sinonim cu fr. restauration – restauratie; preluat in limba romana cu sens restrans, de livrare si servire de preparate culinare si bauturi sau de organizare de evenimente sociale (nunti, aniversari etc.) si de afaceri (bufete, cocteiluri etc.) in alte locuri (sedii de firme, institutii) decat restaurantele, de catre unitati specializate, la comanda unui client (persoana fizica sau juridica). – Din engl. catering.

CONCESIUNE s. f. conventie prin care o persoana fizica sau juridica obtine dreptul de a exploata anumite servicii publice sau bunuri ale statului; drept de exploatare a unui bun obstesc, a unei intreprinderi etc. acordat de un guvern unor persoane particulare. ◊ obiectul material al unei asemenea exploatari. (<fr. concession, lat. concessio)

AGENT, -A I. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei institutii, intreprinderi etc. care indeplineste anumite insarcinari. ♦ ~ diplomatic = reprezentant al unui stat in alt stat in relatiile politice cu acesta; ~ economic = persoana fizica sau juridica care participa la viata economica a unei societati comerciale; ~ secret = cel care indeplineste o misiune secreta de informare; spion; ~ de circulatie = (sub)ofiter de politie cu indrumarea, supravegherea si controlul circulatiei pe drumurile publice. II. s. m. factor activ ce determina un anumit proces fizic, chimic etc. ♦ ~ patogen = microorganism care determina aparitia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indica autorul actiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al actiunii unui verb pasiv; propozitie completiva de ~ = propozitie care arata actiunea exprimata printr-un verb pasiv. (< fr. agent, lat. agens)

CREDITOR, -OARE I. adj. referitor la credite; care a acreditat. II. s. m. f. 1. persoana fizica sau juridica care acorda, cu titlu de imprumut, o suma de bani sau alte valori. 2. titular al unui drept de creanta. (< fr. crediteur, lat. creditor)

LEGALITATE s. f. 1. caracter legal; principiu potrivit caruia orice persoana fizica sau juridica este obligata sa respecte legea; legalism (2). ♦ a fi (sau a intra) in ~ = a se conforma legilor in vigoare. 2. ordine legala care asigura viata si activitatea unui stat etc. (< fr. legalite)

RESORTISANT s. m. persoana fizica sau juridica apartinand unui stat aflat sub protectia altui stat. (< fr. ressortissant)

SUBIECT I. s. n. 1. chestiune de care se ocupa cineva, despre care se vorbeste. ◊ pricina, motiv. ◊ totalitatea evenimentelor care constituie continutul epic sau dramatic al unei opere literare, cinematografice etc. ◊ (muz.) prima expunere a unei teme in cadrul formelor polifonice bazate pe imitatie (inventiune, ricercar, fuga). 2. partea principala a unei propozitii, care indica cine indeplineste sau sufera actiunea verbului. ◊ (log.) termen al judecatii de predicatie, reprezentand notiunea despre care se afirma sau se neaga insusirea exprimata de predicatul logic. II. s. m. 1. omul ca fiinta activa si constienta. 2. persoana supusa observatiei, anchetei, experimentului. 3. (fin.) ~ impozabil = persoana fizica sau juridica supusa unui anumit impozit. (< lat. subiectus, /II/ subiectum, dupa fr. subjet)

DEALER (cuv. engl.) [di:lə] s. m. Intermediar al operatiunilor comerciale si de schimb (persoana fizica sau juridica) cu rol garant al tranzactiilor cu hartii de valoare. D. cumpara aceste valori din propriul sau disponibil, vanzandu-le apoi clientilor, profitul sau pierderile revenindu-i si reprezentand diferenta dintre pretul de cumparare si cel de vanzare. D. ca persoana fizica, firma specializata, banca poate activa si ca broker.

SALARIAT, -A (‹ fr.) adj., s. m. si f. persoana fizica care incheie un contract de munca individual, cu o persoana fizica sau juridica, ce poate, potrivit legii, sa angajeze forta de munca pe baza de contract individual de munca, si se obliga astfel sa presteze munca pentru si sub autoritatea acestuia, in schimbul unei remuneratii numite salariu. ◊ S. temporar = persoana incadrata la un agent de munca temporara si pus de acesta la dispozitia unui utilizator, pe durata necesara, in vederea indeplinirii anumitor sarcini precise si cu caracter temporar.

AGRESOR, -OARE, agresori, -oare, s. m. si f., adj. (persoana fizica sau stat) care organizeaza sau savarseste o agresiune. – Din fr. agresseur, lat. aggressor.

INSTANTA, instante, s. f. (Si in sintagma instanta judecatoreasca) Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea si persoanele juridice. ◊ Expr. In ultima instanta = in cele din urma, pana la urma, nemaiavand alta cale. – Din fr. instance, lat. instantia.

VANZATOR, -OARE, vanzatori, -oare, s. m. si f. 1. persoana fizica sau juridica care vinde ceva (ocazional sau permanent). ♦ Spec. Persoana care este angajata intr-un magazin pentru a efectua vanzarea marfurilor si pentru a servi clientela. ◊ Expr. (Ir.) Vanzator de piei de closca = negustor fara marfa si fara capital. ♦ (Adjectival) Care este de vanzare, destinat vanzarii, de vandut. ◊ Loc. vb. A face (un bun imobil) vanzator = a pune in vanzare, a vinde. 2. Fig. (Adesea adjectival) Tradator, inselator. – Vinde + suf. -ator.

CUMPARATOR, -OARE, cumparatori, -oare s. m. si f. persoana (fizica sau juridica) care cumpara. – Cumpara + suf. -ator.

TAXA, taxe, s. f. 1. Suma de bani care se percepe la anumite marfuri sub forma de impozit. ◊ Taxa pe valoarea adaugata = impozit general care se aplica pe fiecare stadiu al circuitului de productie al produsului final. 2. Plata efectuata in favoarea bugetului de stat de catre diferite persoane fizice sau juridice in cazul cand acestea se bucura de anumite servicii sau drepturi. ♦ Suma de bani care se plateste unei institutii in schimbul unor servicii prestate sau al anumitor drepturi. – Din fr. taxe.

PATRIMONIU, patrimonii, s. n. 1. (Jur.) Totalitatea drepturilor si a obligatiilor cu valoare economica, precum si a bunurilor materiale la care se refera aceste drepturi, care apartin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun mostenit prin lege de la parinti (sau de la rude); avere parinteasca. ◊ Separatie de patrimoniu = separare legala a bunurilor personale ale cuiva de bunurile mostenite sau a averii sotului de zestrea sotiei. 2. Totalitatea bunurilor care apartin colectivitatii si sunt administrate de catre organele statului; bun public. ♦ Bunuri spirituale care apartin intregului popor (fiind transmise de la stramosi); mostenire culturala; p. ext. bunuri spirituale, culturale etc. care apartin omenirii intregi. – Din lat. patrimonium, fr. patrimoine.

FURNIZOR, -OARE, furnizori, -oare, s. m. si f. persoana fizica sau juridica care furnizeaza, care procura (diverse materiale). – Din fr. fournisseur.

MEDIU¹, medii, s. n. 1. Natura inconjuratoare alcatuita din totalitatea factorilor externi in care se afla fiintele si lucrurile. ◊ Mediu intern = totalitatea umorilor care scalda celulele organismului. Mediu de cultura = solutie nutritiva sterilizata, utilizata pentru inmultirea microbilor in laborator, in diverse scopuri. 2. Societatea, lumea in mijlocul careia traieste cineva: ambianta. 3. Substanta solida, lichida sau gazoasa, camp electromagnetic sau gravitational etc. in care se desfasoara fenomenele fizice. 4. persoana care poate fi trecuta in stare de hipnoza, de transa si despre care, in practicile oculte, se crede ca poate comunica cu spiritele si poate servi ca intermediar intre ele si cei vii. – Din lat. medium.

CONCESIONAR, concesionari, s. m. persoana (fizica sau juridica) care a obtinut o concesiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. concessionnaire.

CONCESIUNE, concesiuni, s. f. Conventie prin care o persoana (fizica sau juridica) dobandeste dreptul de a exploata anumite servicii publice sau anumite bunuri ale statului, in schimbul unor beneficii care revin acestuia din urma. ♦ Bunurile care formeaza obiectul acestei conventii. [Pr.: -si-u-] – Din fr. concession, lat. concessio, -onis.

CONTRIBUABIL, -A, contribuabili, -e, s. m. si f. persoana fizica sau juridica obligata prin lege sa plateasca impozit; birnic. [Pr.: -bu-a-] – Din fr. contribuable.

EXPROPRIA, expropriez, vb. I.Tranz. A trece o proprietate (teren, constructie) a unei persoane fizice sau juridice in proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despagubiri). [Pr.: -pri-a-] – Din fr. exproprier.

CONTRACT, contracte, s. n. Acord incheiat, ca urmare a intelegerii intervenite intre doua sau mai multe persoane (fizice sau juridice), pentru crearea, modificarea sau stingerea unor drepturi si obligatii in relatiile dintre ele; act, inscris ce consemneaza acest acord; conventie. ◊ Contract de munca = contract incheiat de un salariat cu o intreprindere sau cu o institutie, prin care cel dintai se obliga sa presteze in favoarea celei din urma o anumita munca in schimbul unui salariu. – Din fr. contrat, lat. contractus.

CONTRACTANT, -A, contractanti, -te, s. m. si f., adj. (persoana fizica sau juridica) care incheie un contract, care se angajeaza prin contract fata de cineva. – Din fr. contractant.

CONTENCIOS, -OASA, contenciosi, -oase, s. n., adj. 1. S. n. (In unele state) Serviciu pe langa o institutie publica sau o intreprindere particulara, insarcinat cu apararea drepturilor si intereselor institutiei respective la incheierea de acte juridice sau in fata organelor de jurisdictie. ◊ Contencios administrativ = a) organ de jurisdictie care se ocupa cu rezolvarea litigiilor dintre stat si persoanele fizice; b) ansamblu de norme dupa care se rezolva litigiile de catre acest organ. 2. Adj. (In sintagma) Procedura contencioasa = procedura de rezolvare in contradictoriu de catre un organ de jurisdictie a unui conflict de interese. – Din lat. contentiosus (dupa fr. contentieux).

EXPEDITOR, -OARE, expeditori, -oare, s. m. si f., adj. (persoana fizica sau juridica) care expediaza scrisori, pachete, bani etc.; trimitator. – Din fr. expediteur.

DEBITOR, -OARE, debitori, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj. (Despre sume de bani) Care se gaseste la debitul² unui cont; datorat. 2. Adj., s. m. si f. (persoana fizica sau juridica) care datoreaza creditorului marfuri sau sume de bani; datornic. – Din fr. debiteur, lat. debitor.

RESORTISANT, resortisanti, s. m. persoana fizica sau juridica apartinand unui stat, unui teritoriu aflat sub administratia altui stat. – Din fr. ressortissant.

DEGREVA, degrevez, vb. I. Tranz. A scadea, a reduce sarcinile sau obligatiile impuse unei persoane fizice sau unei institutii. – Din fr. degrever.

CREDITOR, -OARE, creditori, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care a creditat; (despre sume) care se inscrie in creditul unui cont. 2. S. m. si f. Titular al unui drept de creanta; persoana sau institutie care a acordat cuiva un credit (1). – Din fr. crediteur.

ASIGURAT ~ti m. persoana fizica sau juridica care a incheiat un contract de asigu-rare. /v. a (se) asigura

BENEFICIAR ~i m. persoana fizica sau juridica in folosul careia se realizeaza o actiune. [Sil. -fi-ci-ar] /<lat. beneficiarius, fr. beneficiare

BOICOT ~uri n. Metoda de lupta politica sau economica, constand in sistarea organizata a relatiilor cu o persoana (fizica sau juridica) in semn de represalii. /v. a boicota

CHIRIAS ~a (~i, ~e) m. si f. persoana (fizica sau juridica) care inchiriaza o locuinta. [Sil. -ri-as] /chirie + suf. ~as

CONCESIONAR ~i m. persoana (fizica sau juridica) care beneficiaza de o concesiune. [Sil. -si-o-] /v. a concesiona

CONCESIUNE ~i f. Contract prin care unei persoane (fizice sau juridice) i se acorda dreptul de a exploata diferite servicii publice sau bunuri ale statului. [G.-D. concesiunii; Sil. -si-u-] /<fr. concession, lat. concessio, ~onis

DEALER [pr.: diler] ~i m. persoana (fizica sau juridica) imputernicita sa actioneze ca intermediar in operatiuni comerciale si de schimb, cumparand si vanzand valori. /Cuv. engl.

DEBITOR¹ ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre sume de bani) Care este trecut la debitul unui cont. 2) (despre persoane fizice sau juridice) Care are de platit o datorie; datornic. Intreprindere ~oare. /<fr. debiteur, lat. debitor

DEBITOR² ~i m. 1) persoana (fizica sau juridica) care are de intors o datorie; datornic. 2) jur. persoana obligata sa faca ceva in baza unui raport juridic. /<fr. debiteur, lat. debitor

DEBITOR, -OARE adj. (Despre sume de bani) Datorat. // s.m. si f. Datornic; cel care este creditat. ♦ (Jur.) persoana (fizica sau juridica) obligata, in temeiul unui raport juridic, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. [Cf. it. debitore, fr. debiteur, lat. debitor].

PERSOANA s.f. 1. Fiinta omeneasca; om; individ, ins. ♦ In persoana = a) personal, insusi; b) in carne si oase. ♦ (Jur.) persoana fizica = om privit ca subiect cu drepturi si obligatii; persoana juridica = intreprindere, institutie etc. careia legea ii acorda drepturi si datorii, fiind recunoscuta ca subiect de drept. 2. Categorie gramaticala a pronumelui si a conjugarii verbelor, care indica pe vorbitor, pe cel caruia i se adreseaza sau pe cei despre care se vorbeste. [< lat. persona, cf. it. persona, fr. personne].

CIVIL, -A I. adj. 1. care priveste pe cetatenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetateni. ♦ drepturi e = drepturi de care se bucura o persoana (fizica sau juridica), reglementate si recunoscute ca atare; drept ~ = ramura a dreptului care studiaza si reglementeaza raporturile juridice existente intre persoanele fizice si juridice dintr-un stat; stare ~a = situatia unei persoane asa cum rezulta din actele sale privitoare la nastere, casatorie etc.; parte ~a = persoana care, intr-un proces, pretinde despagubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infractiuni. 2. care nu este militar, lipsit de caracter militaresc. ♦ razboi ~ = conflict armat pentru putere intre grupuri adverse din acelasi stat. II. s. m. f. persoana care nu face parte din armata. (< fr. civil, lat. civilis)

CONTENCIOS, -OASA I. s. n. (in unele state) serviciu de avocati in cadrul unor organe ale puterii de stat, al unor intreprinderi sau institutii, care apara drepturile si interesele juridice ale acestora. ♦ ~ administrativ = a) organ de jurisdictie care rezolva litigiile dintre stat si persoanele fizice; b) ansamblu de forme dupa care se rezolva asemenea litigii. II. adj. 1. care este contestat, discutabil; litigios. 2. (jur.) procedura oasa = procedura de rezolvare in contradictoriu de catre un organ de jurisdictie a unui conflict de interese. (dupa lat. contentiosus, fr. contentieux)

CONTRIBUABIL, -A s. m. f. persoana, fizica sau juridica, supusa unui impozit. (< fr. contribuable)

DEBITOR, -OARE I. adj. (despre sume de bani) care se inscrie in debit² (2); datorat. ◊ (despre conturi) in care debitul² (2) depaseste creditul. II. s. m. f. datornic, cel care este creditat. ◊ persoana (fizica sau juridica) obligata, in temeiul unui raport juridic, sa dea sau sa (nu) faca ceva. (< fr. debiteur, lat. debitor)

PASIV, -A I. adj. 1. lipsit de initiativa, inactiv, dezinteresat, apatic. 2. (despre diateze, forme verbale, conjugari etc.) care arata ca subiectul sufera actiunea facuta de altcineva. ♦ vocabular ~ = parte a vocabularului care nu este folosita in mod curent. 3. (despre metale, aliaje) care prezinta pasivitate (2). II. s. n. 1. totalitatea mijloacelor economice ale unei intreprinderi, institutii etc., privite sub aspectul provenientei lor la un moment dat. ◊ parte a bilantului in care sunt inscrise aceste mijloace. 2. ~ patrimonial = ansamblul obligatiilor si sarcinilor cu continut economic apartinand unei persoane (fizice sau juridice) care impreuna cu activul alcatuiesc patrimoniul. (< fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, /II/ Passiv)

PATRIMONIU s. n. 1. totalitatea drepturilor si a obligatiilor evaluabile in bani si a bunurilor materiale la care se refera acestea, care apartin unei persoane fizice sau juridice. 2. bunuri mostenite prin lege de la parinti. ◊ totalitatea bunurilor care apartin unei colectivitati, unui stat etc.; bun public. ◊ bunuri spirituale care apartin unui popor sau omenirii intregi. (< lat. patrimonium, fr. patrimoine, it. patrimonio)

DISTRIBUITOR, -OARE (‹ fr.) s. m. si f., s. n. 1. S. m. si f. Persoana care distribuie. ♦ (EC.) persoana fizica sau juridica ce asigura distribuirea unor produse sau a unor servicii contra cost. 2. S. n. (TEHN.) Piesa, mecanism etc. cu ajutorul caruia se face distribuirea agentului motor intr-o masina de forta, a apei in centralele hidroelectrice etc. 3. S. n. (TELEC.) Mecanism al instalatiilor de telegrafie si de telemasura folosit pentru transmiterea semnalelor care apartin unuia sau mai multor mesaje, in intervale de timp succesive, pe aceeasi linie de transmisiune.

REDEVENTA (‹ fr.) s. f. (EC.) Orice suma ce trebuie platita in bani sau in natura pentru folosirea sau dreptul de folosinta a unor active corporale sau necorporale. R. se plateste pentru folosirea sau dreptul de folosinta a oricareia din urmatoarele: dreptul de autor, orice brevet de inventie, marca de comert sau de fabrica, franciza, proiect, desen, plan, formula secreta, procedeu de fabricatie, software, know-how, numele sau imaginea oricarei persoane fizice, orice transmisiuni directe sau indirecte prin cablu, satelit, fibre optice, orice drept de a inregistra sau transmite spectacole, emisiuni, evenimente sportive, ca si orice echipament industria, comercial sau stiintific si mijloc de transport. R. se plateste prin cedarea dreptului de folosinta, printr-un contract de concesiune, a bunurilor din proprietatea publica sau privata a statului, judetului, orasului sau comunei, ca si a activitatilor si serviciilor publice de interes national sau local.

OBLIGATAR (‹ fr., germ.) s. m. persoana fizica sau juridica care a cumparat obligatiuni de la emitent sau de la bursa de valori, avand calitatea de creditor fata de emitent.

TEST¹ s. n. 1. incercare; experimentare, experiment. ◊ proba in psihologie, pedagogie etc. pentru a examina unele aptitudini fizice si psihice ale unei persoane. 2. mijloc fizic sau chimic de recunoastere si masurare a unui fenomen, proces biologic etc. 3. determinare experimentala a rezistentei si a functionarii unei piese, unui aparat, unei instalatii etc.; incercare, proba. (< fr., engl. test)

TEST¹, teste, s. n. Proba prin care se examineaza, in psihologia experimentala, unele aptitudini psihice si fizice ale unei persoane; p. ext. materialul (fise, tablouri, scheme etc.) cu care se face aceasta proba. – Din fr., engl. test..

MINUNE, minuni, s. f. 1. Fenomen iesit din comun, surprinzator, atribuit fortei divine sau altor forte supranaturale. ◊ Loc. adv. Ca prin minune = dintr-o data, pe neasteptate. 2. P. gener. Lucru, fapt, fenomen uimitor, neobisnuit, extraordinar; minunatie. ◊ Cele sapte minuni ale lumii = nume sub care sunt cunoscute sapte monumente din antichitate, impresionante prin dimensiuni si realizare tehnica. ◊ Expr. Mare minune sau minune mare, exclamatie care exprima uimire, admiratie, neincredere etc. fata de cele vazute sau auzite. Mare minune sa... = m-as mira sa... Minunea minunilor, formula care exprima o apreciere superlativa. (Fam.) A se face de minune = a se face de ras; a produce uimire. 3. Lucru cu insusiri exceptional de frumoase, care uimeste, produce admiratie; minunatie. ◊ Loc. adj. si adv. De minune = admirabil, minunat, extraordinar. ♦ persoana cu calitati (fizice sau morale) exceptionale. – Lat. *mirio, -onis.

SUPERMAN s. m. persoana cu calitati (fizice) iesite din comun; supraom. [Pr.: supermen] – Cuv. engl.

ACORD ~uri n. 1) Intelegere intre doua sau mai multe persoane (juridice sau fizice) din care decurg anumite drepturi si indatoriri. ~ international. ~ comercial. 2) Comunitate de vederi asupra unui lucru; consimtamant; intelegere. ◊ De comun ~ in intelegere deplina. A fi (sau a cadea) de ~ a se invoi cu...; a accepta. De ~! ma invoiesc! bine! Munca in ~ munca normata, remunerata in raport cu rezultatele obtinute. 3) Concordanta de numar, gen, caz si persoana intre cuvintele care se afla in anumite raporturi sintactice. 4) Potrivire perfecta a mai multor sunete muzicale (cel putin trei), produse in acelasi timp; armonie. 5) Garnitura de coarde pentru un instrument muzical. /<fr. accord, it. accordo

FORTA ~e f. 1) Capacitate a fiintelor vii de a depune un efort fizic sau intelectual. 2) Ansamblu de capacitati fizice sau morale. 3) persoana inzestrata cu multa energie si putere; autoritate. 4) Grup politic sau social care are o influenta deosebita asupra maselor. ◊ ~e armate (sau militare) armata. 5) Capacitate de rezistenta. 6) Intensitate de actiune. ~a vantului. 7) Putere de constrangere. A recurge la ~. 8) Caracter irezistibil. ~a obisnuintei. 9) fiz. tehn. Cauza care poate modifica starea de repaus sau de miscare a unui corp. [G.-D. fortei] /<fr. force, lat. fortia

MINUNE ~i f. 1) Fenomen iesit din comun; fapt supranatural; minunatie; miracol. 2) fig. Lucru cu calitati extraordinare si imprevizibile care provoaca admiratie; minunatie; miracol. 3) persoana cu calitati (fizice sau morale) iesite din comun. [G.-D. minunii] /<lat. mirio, ~onis

MONSTRU ~stri m. 1) (in mitologia antica) Fiinta imaginara cu corpul format din parti ale unor animale diferite sau din unele parti de om si altele de animal. 2) Fiinta urata cu defecte fizice; pocitura; momaie. 3) persoana cu mari devieri de la comportarea normala. 4) Fiinta imaginara, fioroasa de dimensiuni mari si neproportionale; matahala; dihanie. /<lat. monstrum, fr. monstre

TEST¹ ~e n. Proba-standard folosita in psihologia experimentala pentru examinarea aptitudinilor psihice si fizice ale unei persoane. /<fr., engl. test

URIAS¹ ~i m. 1) (in basme) (in opozitie cu pitic) Personaj imaginat ca fiind neobisnuit de inalt si inzestrat cu o forta fizica fantastica. 2) fig. persoana dotata cu capacitati exceptionale intr-un domeniu de activitate; titan. [Sil. -ri-as] /<ung. orias

NEINTERVENTIE s.f. Atitudine (a unui stat, a unei persoane juridice sau fizice) care nu intervine in afacerile altora; noninterventie, neamestec. [Gen. -iei. / < ne- + interventie, cf. fr. non-intervention].

PRIVILEGIU s.n. Inlesnire, drept acordat cuiva de a se bucura de avantaje deosebite. ♦ (Jur.) Drept de care se bucura o persoana (juridica sau fizica) de a fi preferata la plata inaintea altora. [Pron. -giu, pl. -ii, -iuri. / < lat. privilegium, cf. it. privilegio, fr. privilege].

CHERESTEA, (2) cherestele, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Material lemnos, cu cel putin doua fete plane si paralele, rezultat din taierea bustenilor la gater si intrebuintat de obicei in constructie. 2. Fig. (Fam.) Constructie fizica solida a unei persoane, structura osoasa. ◊ Expr. N-are cherestea sau ii lipseste cheresteaua, se spune despre o persoana nesimtita, nepunctuala. – Din tc. kereste.

ATLET, -A, atleti, -te, s. m. si f. Sportiv care practica atletismul. ♦ persoana cu o constitutie fizica robusta (si armonioasa). – Din fr. athlete, lat. athleta.

VICTIMA, victime, s. f. 1. persoana care sufera chinuri fizice sau morale din partea oamenilor, a societatii, din cauza propriilor greseli etc. 2. persoana care sufera de pe urma unei intamplari nenorocite (boala, accident, jaf, crima etc.). 3. (In antichitate) Animal sau om care era sacrificat unui zeu. – Din fr. victime, lat. victima.

BABALAC ~ci m. depr. persoana lipsita de vigoare fizica si intelectuala (din cauza varstei inaintate); batran neputincios si urat; bosorog. /<turc. babalik

HABITUS n. 1) med. Aspect fizic exterior al unei persoane (in raport cu starea de sanatate sau de boala). 2) min. Aspect caracteristic al unui cristal (in dezvoltarea diferita a fetelor). 3) Infatisarea, aspectul unei plante. /Cuv. lat.

MARTIR ~a (~i, ~e) m. si f. 1) persoana care indura chinuri fizice sau morale pentru o cauza; mucenic. 2) bis. persoana care a acceptat condamnarea la moarte fara a se dezice de credinta crestina. 3) fig. persoana supusa unor suferinte, tratamente sau persecutii inumane. /<fr. martyr

MUCENIC ~ci m. 1) persoana care indura chinuri fizice sau morale pentru ideile, convingerile sale; martir. 2) (la inceputurile crestinismului) Crestin ortodox care era supus la suferinte fizice pentru credinta. 3) la pl. bis. Sarbatoare crestina in amintirea celor patruzeci de mucenici din Sevastia. 4) Fiecare dintre cei patruzeci de colacei in forma de opt, copti cu ocazia sarbatorii crestine pentru pomenirea celor patruzeci de martiri. /<sl. muceniku

A SE OFILI ma ~esc intranz. 1) (despre plante) A pierde vlaga si fragezimea; a se vesteji. 2) fig. (despre persoane) A pierde prospetimea fizica; a se vesteji. /<rus. ohileti

REVERSIBIL ~a (~i, ~e) 1) Care poate reveni la starea initiala; in stare sa revina la loc. 2) jur. (despre un bun) Care se intoarce in posesia fostului proprietar. 3) (despre rente, pensii etc.) Care la moartea titularului poate trece asupra altei persoane. 4) (despre unele procese fizice, chimice etc.) Care se poate produce succesiv in sensuri diferite. 5) tehn. Care poate actiona in doua sensuri opuse. Plug ~. /<fr. reversible

ZEU zei m. 1) Divinitate la pagani; zeitate. 2) fig. fam. persoana inzestrata cu insusiri fizice si morale exceptionale. /<lat. deus

CONDITIE s.f. 1. Imprejurare, fapt etc. care prilejuieste, ofera cadrul pentru aparitia unui fenomen, imprejurare in care se produce un fenomen. 2. Clauza (a unei intelegeri, a unei conventii). 3. Intamplare viitoare si nesigura de care depinde existenta unei obligatii. ♦ Situatia unei persoane din punct de vedere juridic. 4. Situatie, stare fizica sau sociala a cuiva. ◊ Conditie fizica = situatie a unei persoane (mai ales sportiv) din punctul de vedere al starii sale fizice si al antrenamentului. [Gen. -iei, var. conditiune s.f. / cf. lat. conditio, fr. condition, it. condizione].

DEFICIENT, -A adj. Care este in deficit, in pierdere, in paguba; care produce mai putin decat trebuie. // s.m. si f. persoana cu unele defecte fizice sau psihice. [Pron. -ci-ent. / < fr. deficient, it. deficiente].

FILMOGENIC, -A adj. Cu un efect frumos in film. ♦ (Despre persoane) Care are insusiri fizice favorabile pentru a fi filmat. [< fr. filmogenique].

schirnaveala, schirnaveli, s.f. (reg.) stare generala fizica proasta a unei persoane.

FILMOGENIC, -A adj. cu un efect frumos in film. ◊ (despre persoane) care are insusiri fizice favorabile pentru a fi filmat. (< fr. filmogenique)

ATLET, -A, atleti, -te, s. m. si f. persoana care practica atletismul. ♦ Fig. persoana cu o constitutie fizica robusta. – Fr. athlete (lat. lit. athleta).

SUBDEZVOLTAT, -A, subdezvoltati, -te, adj. (Despre persoane) Insuficient dezvoltat psihic sau fizic; (despre tari) caracterizat prin subdezvoltare. -Sub¹- + dezvoltat (dupa fr. sous-developpe).

LOVIRE, loviri, s. f. Actiunea de a (se) lovi si rezultatul ei. ♦ Infractiune care consta in atingerea corpului unei persoane prin acte de violenta fizica. ♦ Fig. (Inv.) Nenorocire, napasta. – V. lovi.

MUNCITOR, -OARE, muncitori, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care munceste. (In conceptia marxista) Clasa muncitoare = (in capitalism) proletariat; (in socialism) clasa sociala alcatuita din totalitatea oamenilor care muncesc in productie, folosind direct mijloacele de productie proprii masinismului si industriei moderne, si care constituie forta conducatoare a societatii. ♦ P. ext. Harnic, activ, zelos. 2. S. m. si f., adj. (persoana) care ia parte nemijlocit in procesul obtinerii bunurilor materiale, la intretinerea si la repararea acestora sau in procese de munca similare acestora; p. gener. persoana care desfasoara o munca fizica (in industrie) (1). 3. Adj., s. m. si f. (Inv.) persoana care tortureaza, chinuieste, cazneste. – Munci + suf. -tor.

EPAVA, epave, s. f. Ramasita a unei nave scufundate sau esuate. ♦ Fig. persoana ajunsa intr-o stare fizica sau morala mizerabila, om distrus, ruinat (fizic sau moral). – Din fr. epave.

DEFICIENT, -A, deficienti, -te, adj. Care are o insuficienta organica sau mintala. ♦ Care produce mai putin decat trebuie, decat e planificat. ♦ (Substantivat) persoana lipsita de anumite facultati fizice sau psihice. Un deficient mintal. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. deficient.

A APASA apas 1. tranz. 1) (obiecte, organe etc.) A supune unei greutati. ~ un buton. 2) fig. (colectivitati si persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a oprima; a impila; a asupri. 3) fig. (despre stari fizice sau sufletesti ale unei persoane) A coplesi, facand sa sufere. 4) fig. (cuvinte, fraze etc.) A accentua in procesul vorbirii. 2. intranz. A exercita o greutate asupra a ceva. ~ cu degetul pe rana. /<lat. appensare

BATRAN¹ ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre fiinte) Care traieste de mult timp; ajuns la o varsta inaintata. Om ~. 2) fig. Care are caracterele fizice sau morale ale unei persoane de varsta inaintata. ◊ Fata ~a fata care a trecut de vremea maritisului, ramanand nemaritata. Lup ~ om cu multa experienta de viata; om incercat in viata. 3) rar (despre lucruri) Care este facut de mult timp; care este in intrebuintare de mult timp; vechi. [Sil. ba-tran] /<lat. veteranus

A SE FANA se ~eaza intranz. livr. 1) (despre flori si unele legume) A-si pierde vlaga si fragezimea; a se vesteji; a se ofili. 2) (despre persoane) A-si pierde prospetimea fizica; a se ofili. /<fr. faner

H********T ~ta (~ti, ~te) 1) si substantival (despre persoane) Care are o infirmitate (fizica si psihica). 2) Care se afla in dezavantaj intr-o intrecere sportiva. /v. a h*******a

A SE HARBUI ma ~iesc intranz. 1) (despre obiecte casante) A se preface in harburi; a se sparge. 2) (despre constructii, vehicule etc.) A se invechi subrezindu-se; a se rablagi. 3) fig. (despre persoane) A-si pierde vigoarea fizica sau/si intelectuala; a se rablagi; a se ramoli; a se rebegi. /harb + suf. ~ui

A SE HODOROGI ma ~esc intranz. 1) (despre obiecte) A se deteriora prin exploatare excesiva. 2) fig. fam. (despre persoane) A-si pierde vigoarea fizica sau/si intelectuala; a se subrezi; a se ramoli. /Din hodorog

A IMPODOBI ~esc tranz. 1) (lucruri sau persoane) A face sa devina (mai) frumos, adaugand podoabe; a infrumuseta. ~ fatada unei cladiri. 2) (persoane) A inzestra cu calitati fizice, psihice sau morale. /in + podoaba

INTREG² ~eaga (~egi) 1) A carui integritate nu este atinsa; integral. Paine ~eaga. Lan ~. Text ~. ◊ Numar ~ numar care nu contine o fractie. 2) (mai ales inaintea cuvantului determinat) Care cuprinde ceva in totalitatea sa; caruia nu-i lipseste nimic; tot; deplin; complet. ~ satul. ~eaga scoala. ~ echipajul. ~eaga livada. ◊ Pe de-a-ntregul in intregime; cu totul. 3) (despre unitati de timp) Care dureaza de la inceput pana la sfarsit; tot. Anul ~. Noaptea ~eaga. 4) (despre persoane) Care nu are infirmitati (fizice sau psihice); fara nici o leziune; teafar. Om ~. ◊ Cu mintea ~eaga (sau ~ la minte) sanatos din punct de vedere psihic. /<lat. integer, ~gra

PUHAV ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care are o constitutie fizica plina si moale. 2) (despre alimente, substante, materii etc.) Care este infoiat; afanat. Chifla ~a. Pamant ~. /<bulg. buhkav

A SE RABLAGI ma ~esc intranz. 1) fam. (despre lucruri) A se invechi prin intrebuintare excesiva; a se harbui; a se uza. 2) fam. (despre persoane) A-si pierde vigoarea fizica si/sau intelectuala (in special din cauza varstei inaintate); a se harbui; a se ramoli; a se rebegi. /Din rablagiu

A SE RAMOLI ma ~esc intranz. (despre persoane) A-si pierde vigoarea fizica si/sau intelectuala (in special din cauza varstei inaintate); a se rablagi; a se harbui; a se rebeji. /<fr. ramollir

ROBUST ~sta (~sti, ~ste) 1) (despre persoane) Care are o constitutie fizica puternica; bine dezvoltat fizic. 2) Care manifesta putere si rezistenta; puternic si rezistent. /<fr. robuste

A SUPORTA suport tranz. 1) (suferinte fizice sau morale) A indura cu tarie si calm; a suferi; a rabda. ~ frigul. 2) (greutati fizice) A putea sa sustina. 3) (persoane) A accepta, admitandu-i prezenta si facand abstractie de neajunsuri; a rabda; a suferi; a tolera. 4) (fapte suparatoare) A admite in mod constient si tacit; a suferi; a ingadui; a tolera. /<fr. supporter, lat. supportare

TARIE ~i f. 1) Capacitate (a fiintelor vii) de a savarsi actiuni fizice; forta fizica; putere. ~a bratului. 2) (despre persoane) Capacitate de a lua decizii fara a sovai. ~ de caracter. 3) (despre corpuri solide) Proprietatea de a fi tare; rezistenta la deformare si zgariere. 4) (despre alcool si alte substante) Grad de concentratie. 5) (despre sunete) Intensitate auditiva. 6) fig. Calitate care pre-zinta valoare sau importanta. ◊ ~a (sau ~ile) cerului bolta cereasca; firmament. [G.-D. tariei] /tare + suf. ~ie

TEAFAR ~a (teferi, tefere) (despre persoane) Care nu are defecte (fizice sau morale); fara infirmitati; nevatamat; intreg. ◊ A scapa ~ a se salva nevatamat. /Orig. nec.

TITAN² ~i m. 1) Fiecare dintre cei doisprezece uriasi care, declarand razboi zeilor din Olimp si fiind infruntati, au fost aruncati in tartar. 2) fig. persoana inzestrata cu o forta fizica sau spirituala extraordinara. /<gr. Titan, fr. titan

TEAPAN ~ana (tepeni, tepene) 1) Care este lipsit de elasticitate; inflexibil; rigid. O tinuta ~ana. ◊ ~ de frig intepenit din cauza frigului. ~ de frica (sau groaza) incremenit din cauza fricii (sau groazei). 2) pop. Care este neinsufletit; mort. 3) pop. (despre obiecte, constructii etc.) Care este trainic; rezistent. 4) pop. (despre persoane) Care are o constitutie fizica solida; robust. 5) pop. Care este de mari proportii sau de mare intensitate. Un ger ~. /<sl. tepenu

A SE UZA se ~eaza intranz. 1) (despre lucruri) A se invechi prin intrebuintare sau exploatare excesiva; a se jerpeli; a se ponosi. 2) fig. (despre persoane) A-si slei fortele fizice; a-si ruina sanatatea; a se consuma. 3) (despre imbinari de cuvinte) A pierde expresivitatea, prospetimea. /<fr. user

A SE VESTEJI ma ~esc intranz. 1) (despre plante) A deveni vested; a-si pierde vlaga si fragezimea; a se ofili. 2) fig. (despre persoane) A-si pierde prospetimea fizica; a se ofili. /Din vested

TEST¹ s.n. 1. Incercare; experimentare, experiment. ♦ Proba prin care, in psihologia experimentala, se pot examina unele aptitudini fizice si psihice ale unei persoane; (p. ext.) materialul folosit pentru aceasta proba. 2. Determinare experimentala a rezistentei si functionarii unei piese, unui aparat, unei instalatii etc.; incercare, proba. ♦ Mijloc fizic sau chimic de recunoastere si masurare a unui fenomen, proces biologic etc. ♦ Test-film = film folosit pentru verificarea si reglarea aparatului de proiectie. ◊ Test-meci = meci international menit sa stabileasca o ierarhie neoficiala in rugbi, crichet etc. [< engl., fr. test].

RUINA, ruine, s. f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a ramas dintr-o constructie veche, daramata; daramatura. ◊ Loc. adj. In ruina (sau ruine) = ruinat, darapanat. ♦ Fig. Ramasita a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. Fig. Pierderea averii sau a sanatatii; distrugere; dezastru. ♦ persoana distrusa din punct de vedere fizic si moral ca urmare a unei sanatati precare sau unor necazuri. – Din fr. ruine, lat. ruina.

POTCA, potce, s. f. (Pop.) 1. Incurcatura, necaz, belea; vrajba, cearta. ◊ Expr. A da de potca = a o pati. 2. Epitet depreciativ pentru o persoana nedezvoltata din punct de vedere fizic, urata sau schiloada; pocitanie; p. ext. epitet depreciativ pentru o persoana fara caracter. – Din sl. potuka.

FIZICIAN, -A, fizicieni, -e, s. m. si f. persoana care se ocupa cu studiul fizicii (4), specialist in fizica. [Pr.: -ci-an] – Din fr. physicien.

BECISNIC ~ca (~ci, ~ce) si substantival (despre persoane) 1) Care este lipsit de putere fizica; fara vigoare; neputincios; slabanog. 2) Care este lipsit de individualitate si de inteligenta; cu capacitati intelectuale reduse. /<sl. betistiniku

fizic¹ n. rar Exterior al unei persoane. /<fr. physique, lat. physicus

NUBILITATE f. 1) Caracter nubil. 2) Peri-oada cand o persoana a ajuns la o dezvoltare fizica deplina (si cand se poate casatori). /<fr. nubilite

RABLAGIU ~e (~i) m. si f. rar persoana care si-a pierdut vigoarea fizica si intelectuala (din cauza batranetii). /rabla + suf. ~agiu

A SE REFACE ma refac intranz. 1) (de-spre un organism sau despre parti ale lui) A reveni la conditia initiala; a se restabili; a se regenera; a creste. 2) (despre persoane) A-si recapata starea normala (fizica sau/si morala); a se regenera; a se redresa. /re- + a se face

A SE REGENERA ma ~ez intranz. 1) (despre un organism sau despre parti ale lui) A reveni la conditia initiala; a se restabili; a se reface; a creste. 2) (despre persoane) A-si recapata starea normala (fizica sau/si morala); a se reface. /<fr. regenerer, lat. regenerare

SONTOROG ~oaga (~ogi, ~oage) 1) (despre fiinte) Care merge sontorogind; infirm de un picior; cotonog; schiop. 2) depr. (despre persoane) Care este lipsit de putere fizica; neputincios; slabanog. /Din sont

VESTED ~da (~zi, ~de) 1) (despre plante) Care este fara vlaga si fragezime; ofilit. 2) fig. (despre persoane) Care si-a pierdut prospetimea fizica; ofilit. 3) fig. (despre culori) Care nu mai are aspect; deteriorat prin uzura; sters; spalacit. /<lat. vescidus

EFIGIE s.f. Chipul unui suveran, al unui sef de stat, reprezentat pe o moneda, pe o medalie etc. ♦ (Rar) Imagine a unei persoane; portret care reda doar asemanarea fizica. [Pron. -gi-e, gen. -iei. / < fr., it. effigie, cf. lat. effigies – imagine].

EFIGIE s. f. chipul unui suveran, al unui om de stat, de stiinta etc., reprezentat pe o moneda, medalie, marca postala. ◊ imagine a unei persoane; portret care reda doar asemanarea fizica. (< fr. effigie, lat. effigies)

FIZIC, -A, fizici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care se refera la corpul fiintelor vii, in special la activitatea muschilor, care apartine corpului fiintelor vii, in special activitatii musculare. ♦ Care apartine simturilor. Placeri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constitutie naturala a unei persoane. 3. Adj. Care apartine materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizica = ramura a geografiei avand ca obiect studiul naturii suprafetei terestre si a mediului geografic. 4. S. f. Stiinta fundamentala din ciclul stiintelor naturii care studiaza proprietatile si structura materiei, formele miscarii ei si legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum si transformarile reciproce ale acestor forme de miscare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei stiinte. 5. Adj. Care apartine fizicii (4), privitor la fizica. – Din fr. physique.

A SE DESCOMPUNE ma descompun intranz. 1) (despre corpuri) A se separa in elementele constitutive; a se desface; a se disocia; a se dezagrega; a se dezasambla. 2) fig. (despre comunitati) A-si pierde coeziunea interna; a se dezmembra; a se dezagrega; a se destrama; a se dezarticula. 3) (despre substante organice) A pierde proprietatile pozitive (sub influenta factorilor externi); a se strica; a se inacri; a se altera. 4) (despre persoane) A-si modifica aspectul moral sau fizic. 5) (despre fata) A se convulsiona momentan si involuntar sub actiunea unei suprasolicitari nervoase; a se crispa; a se contracta. /des- + compus

PUR² ~a (~i, ~e) 1) (despre corpuri, substante etc.) Care are o compozitie omogena; fara impuritati; curat; veritabil. 2) Care este lipsit de defecte fizice sau materiale; fara defecte fizice; fara pete; nepatat; imaculat. 3) fig. (despre persoane) Care este cinstit si neprihanit; cast. 4) Care corespunde realitatii obiective; veritabil; autentic; adevarat; *~ si simplu a) iaca asa; uite asa; b) nimic altceva decat. 5) (despre sunete, voci etc.) Care are o sonoritate buna; caracterizat prin sonoritate de cristal; limpede; clar; cristalin. /<lat. purus, fr. pur

REFORMAT, -A, reformati, -te, adj. 1. (Despre materiale, masini, unelte etc.) Scos din uz, dat la reforma (3). 2. (Despre militari) Scos din evidenta sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 3. Care tine de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) persoana de confesiune crestina protestanta; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. reforme, lat. reformatus.

EPAVA ~e f. 1) Rest al unei nave naufragiate. 2) fig. persoana care a decazut din punct de vedere fizic si moral. [G.-D. epavei] /<fr. epave

EXTRAVERSIUNE s.f. 1. Inclinatie psihologica deosebita catre lucrurile din afara eului propriu, catre ambianta fizica sociala. ♦ Indreptare a libidoului in afara propriei persoane. 2. Intoarcere pe dos a unui organ cavitar. [Var. extroversie, extroversiune s.f. / < fr. extraversion].

QUANTUM MUTATUS AB ILLO! (lat.) cat de mult s-a schimbat! – Vergiliu, „Eneida”, II, 274. Reflectia lui Enea, caruia Hector i se aratase in vis plin de rani, cu totul altul decat stralucitorul viteaz care fusese candva. Reflectie la vederea unei persoane ajunsa intr-o stare de mare decadere fizica sau spirituala.

ATOMIST, -A, atomisti, -ste, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care apartine atomismului, care se refera la atomism. 2. Adj., s. m. si f. (persoana) care admite, propaga, sustine atomismul; spec. specialist in fizica atomica. – Din fr. atomiste.

LEPADATURA, lepadaturi, s. f. 1. Copil nascut inainte de termen (si adesea cu mari deficiente fizice sau psihice); starpitura. 2. Fig. Om lipsit de caracter; persoana depravata, corupta, decazuta. – Lepada + suf. -atura.

CONDITIE, conditii s. f. 1. Fapt, imprejurare de care depinde aparitia unui fenomen sau care influenteaza desfasurarea unei actiuni, putand-o frana sau stimula. 2. (La pl.) Imprejurarile in care se petrece un fenomen. ◊ Conditii de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici si abiotici in care traieste o fiinta. 3. Clauza a unei intelegeri, a unei conventii, a unor negocieri etc. Conditiile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. adv. Fara conditii = fara pretentii. ◊ Loc. conj. Cu conditia (ca sa)... = numai in cazul ca..., cu obligatia (ca sa)... 4. (Jur.) Eveniment viitor si nesigur de a carui indeplinire atarna existenta unei obligatii. ♦ Situatie juridica a unei persoane. 5. Situatie sociala a cuiva. 6. (Sport; in sintagma) Conditie fizica = situatie a unui sportiv din punct de vedere fizic si al pregatirii sale teoretice si practice. – Din fr. condition.

MONGOLID, -A, mongolizi, -de, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La pl.) Denumirea uneia dintre cele trei mari rase omenesti, raspandita in Asia centrala, Asia de est si de sud-est; (si la sg.) persoana care apartine acestei rase. 2. Adj. Care prezinta caractere fizice asemanatoare cu ale unui mongol (1); care se refera la mongoloid (1). – Din fr. mongoloide.

INSEMNAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A INSEMNA. 2) Care prezinta valoare; important. 3) (despre persoane) Care se deosebeste de altii printr-un defect fizic. /v. a insemna

SLABICIUNE ~i f. 1) Lipsa de forta fizica. 2) Scadere accentuata a fortei fizice. 3) Ceea ce ii lipseste unui lucru sau unei persoane pentru a fi acceptabil din toate punctele de vedere; meteahna; cusur; defect. 4) Inclinatie deosebita pentru ceva sau pentru cineva. ~ pentru muzica. [G.-D. slabiciunii] /a slabi + suf. ~iciune

FIZIC, -A adj. 1. Referitor la corpul omului si la activitatea musculara. 2. Referitor la materie, material; concret. ◊ Geografie fizica = ramura a geografiei care studiaza natura suprafetei terestre si a mediului geografic. 3. Referitor la metodele fizicii, la fenomenele pe care le studiaza fizica. // s.n. Infatisare, aspect exterior al (corpului) unei persoane. [Var. fisic, -a adj. / < fr. physique, lat. physicus, gr. physikos].

persoana s. f. 1. individul uman considerat prin totalitatea insusirilor fizice si psihice; fiinta omeneasca, ins. ♦ in ~ = a) personal. b) in carne si oase. ♦ (jur.) ~ fizica = om privit ca subiect cu drepturi si obligatii. ~ juridica = intreprindere, institutie etc. careia legea ii acorda drepturi si datorii, recunoscuta ca subiect de drept. 2. categorie gramaticala specifica verbului si unor pronume, care indica pe cel caruia i se adreseaza sau pe cel despre care se vorbeste; fiecare dintre formele flexionare prin care se exprima aceasta categorie. (< lat. persona, fr. personne)

DEBIL, -A, debili, -e, adj. (Despre fiinte) Lipsit de rezistenta la eforturi fizice si la boli; firav, plapand, slabut. ◊ (Substantivat) Debil mintal = persoana care sufera de debilitate mintala. – Din fr. debile, lat. debilis.

A DESFIGURA ~ez tranz. 1) (persoane) A urati (mai ales la fata) printr-o actiune fizica brutala; a poci. 2) (realitati, fapte etc.) A prezenta denaturat, fals. /<fr. defigurer

A NECINSTI ~esc tranz. 1) A face de rusine; a dezonora. 2) A supune unui sacrilegiu; a pangari; a huli; a profana. 3) (persoane de s*x feminin) A supune actului s*xual prin forta fizica; a face de rusine; a dezonora; a silui; a viola. /ne- + cinsti

A POCI ~esc tranz. 1) A face sa se poceasca; a urati; a sluti. 2) (persoane) A urati (mai ales la fata) printr-o actiune fizica brutala; a desfigura. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura incalcand corectitudinea; a stalci; a schingiui. /Din potca inv.

SOSIE, sosii, s. f. persoana care seamana perfect cu alta, incat nu pot fi deosebite fizic. – Din fr. sosie.

STRAMB² ~a (~i, ~e) 1) (in opozitie cu drept) Care nu este drept; inclinat, lasat pe o parte. Perete ~. ◊ Marturie ~a marturie care nu corespunde adevarului. 2) (despre persoane sau despre parti ale corpului lor) Care are un defect fizic; deformat. Picioare ~e. Gura ~a. /<lat. strambus

ATLET, -A s.m. si f. persoana care practica atletismul. ♦ (Fig.) Om voinic, puternic, cu o constructie fizica robusta. ♦ (Fig.) Luptator (la circ, la concursuri etc.). [Cf. fr. athlete, it. atleta, lat. athleta, gr. athletes].

FIGURANT, -A, figuranti, -te s. m. si f. 1. persoana care participa la desfasurarea actiunii unei piese de teatru, a unei opere sau a unui film numai prin prezenta fizica sau prin gesturi, atitudini etc., fara sa rosteasca nici o replica. ♦ persoana care este prezentata la desfasurarea unui eveniment, la o intamplare etc., fara a participa efectiv la ea. – Din fr. figurant.

A ICNI ~esc intranz. 1) (despre persoane) A scoate un sunet scurt si adanc, provocat de un efort fizic puternic sau de o durere neasteptata; a produce icnete. 2) A scoate involuntar un sunet scurt, nearticulat, cauzat de contractia brusca a diafragmei; a produce sughituri; a sughita. /<bulg. iknah

A LANCEZI ~esc intranz. 1) (despre persoane) A fi lanced; a se afla in depresiune morala si moleseala fizica. 2) fig. (despre actiuni) A se opri din desfasurarea normala; a nu progresa; a stagna. /Din lanced

persoana ~e f. 1) Reprezentant al speciei umane privit in ansamblul trasaturilor sale fizice si psihice; fiinta umana; om; individ; ins. 2) Om (sau organizatie) luat in raport cu societatea si privit ca subiect cu drepturi si cu obligatii. 3) lingv. Categorie gramaticala, proprie pronumelor si verbelor, care indica vorbitorul, interlocutorul sau pe cel despre care se vorbeste. [G.-D. persoanei] /<lat. persona, germ. Person, fr. personne

A PIROTI ~esc intranz. 1) A atipi si a se trezi repetat, la intervale scurte, sezand sau stand in picioare; a motai; a dormita; a somnola; a picoti. 2) (despre persoane) A fi intr-o stare de depresie morala sau de moleseala fizica; a lancezi; a tanji. 3) (despre fiinte) A suferi indelung de o boala; a zace; a gogi; a boli. /Orig. nec.

A TIRANIZA ~ez tranz. 1) (persoane) A trata cu cruzime (ca un tiran); a supune unor chinuri fizice si/sau morale. 2) fig. (despre ganduri, sentimente etc.) A urmari in permanenta si in mod neplacut; a chinui; a munci; a tortura. /<fr. tyranniser

A URCA urc 1. intranz. 1) fig. (despre persoane) A fi mereu in ascensiune; a sui; a avansa. 2) (despre parametri fizici si aparate pentru masurarea lor) A avea sau a indica valori ridicate; a sui. 3) (despre cai de comunicatie) A urma o panta ascendenta. Drumul urca prin livezi. 4) (despre voci, melodii etc.) A creste in inaltime; a deveni mai inalt. 5) inv. A merge indarat in timp. Cantecul popular urca in negura vremurilor. 2. tranz. 1) A muta intr-un loc mai ridicat; a pune mai sus; a sui. ~ faina in pod. 2) (forme de relief ridicat, scari etc.) A parcurge de jos pana sus; a ridica; a sui. ~ panta. 3) A face sa creasca cantitativ si calitativ; a sui; a ridica. /<lat. oricare

A SE USURA ma ~ez intranz. 1) A deveni mai usor; a scadea din greutate. 2) (despre persoane indurerate sau suferinde) A simti o atenuare a suferintei morale sau fizice. ◊ A-si ~ inima a-si impartasi suferintele. 3) (despre fiinte) A scapa de o povara. 4) fam. A elimina u***a din vezica u***ara; a se uda. /Din usor

REFORMA, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (in bine); a innoi, a primeni o stare de lucruri, o conceptie etc.; a face o reforma (1). 2. Tranz. A scoate din uz o unealta, o masina etc.; a da la reforma (3) datorita degradarii totale sau partiale. 3. Tranz. A scoate o persoana din evidenta sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 4. Refl. (Inv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. reformer, lat. reformare.

AGENT ~ti m. 1) Reprezentant oficial al unui stat, al unei organizatii sau institutii care are anumite insarcinari. ◊ ~ diplomatic persoana trimisa de un stat cu misiunea de a-l reprezenta in relatiile politice cu alt stat. 2) persoana care face spionaj; spion. 3) Factor activ care da nastere unei actiuni. ~ chimic. ~ fizic. 4) lingv.: Nume de ~ numele care indica autorul actiunii unui verb. /<fr. agent, lat. agens, ~ntis

A SE MASURA ma masor intranz. (despre persoane) A se compara (unul cu altul) printr-o proba (intelectuala, de forta fizica etc.). /<lat. mensurare

SCUMP ~a (~i, ~e) 1) si adverbial (despre lucruri) Care costa mult; care are pret ridicat; costisitor. ◊ Piatra ~a (sau pretioasa) mineral cu proprietati fizice deosebite datorita carora este folosit la confectionarea bijuteriilor; nestemata. 2) si substantival (despre persoane) La care cineva tine (foarte) mult; drag. Prieten ~. Meleag ~. 3) fig. (despre notiuni abstracte) Care este dobandit cu pretul unor mari sacrificii si eforturi. Fericire ~a. 4) si substantival inv. Care este econom peste masura. ◊ A fi ~ la vorba a vorbi putin; a fi tacut. A fi ~ la ras a rade rar. /<sl. skonpu

CURATELA, curatele, s. f. Institutie legala pentru ocrotirea unei persoane care are capacitatea civila, dar care, din cauza batranetii, a unei boli ori infirmitati fizice sau a lipsei indelungate de la domiciliu, nu-si poate administra singura bunurile si apara interesele. – Din fr. curatelle, lat. curatela.

A CEDA ~ez 1. tranz. 1) (bunuri aflate in proprietatea cuiva) A da (benevol) din propria posesiune. ~ un teritoriu. ◊ ~ pozitia (sau pozitiile) a se retrage. 2) (marfuri, mai ales deficitare) A trece prin vanzare in posesia altei persoane; a abandona in schimbul unei despagubiri. 2. intranz. 1) A inceta de a mai opune rezistenta (fizica sau morala); a se recunoaste invins. ~ intr-o lupta. 2) (despre lucruri, constructii, piese etc.) A nu mai rezista la actiunea unor factori externi. Podul ~at. 3) (despre boli, dureri etc.) A scadea in intensitate. /<fr. ceder

JOC ~uri n. 1) Activitate fizica sau mintala desfasurata din placere. ◊ ~ de societate distractie la care participa un grup de persoane lansate in dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de gluma, obtinut prin imbinarea unor cuvinte asemanatoare ca forma dar deosebite ca sens. A-si bate ~ de cineva a lua in ras pe cineva. 2) Distractie (a copiilor) lipsita de griji; joaca. 3) Competitie sportiva (de fotbal, de baschet etc.). ◊ ~uri olimpice competitii sportive, sub forma de manifestari internationale de mare amploare, care au loc o data la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la tara; hora. ◊ A intra in ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Miscare repede si neregulata a ceva. ◊ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitata) de deplasare independenta a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus

SLABANOG² ~oaga (~ogi, ~oage) si substantival 1) (despre persoane) Care este deosebit de slab la trup. 2) (despre fiinte) Care este lipsit de putere fizica; neputincios; bicisnic. /<bulg. slabonoga

A STERILIZA ~ez tranz. 1) (obiecte sau produse alimentare) A face sa fie steril (prin mijloace fizice sau chimice); a supune operatiei de indepartare sau distrugere a agentilor patogeni. 2) (animale sau persoane) A lipsi de glandele s*****e; a face sa devina steril; a castra. /<fr. steriliser

SUCCES ~e n. 1) Rezultat favorabil, obtinut ca urmare a depunerii unui efort fizic sau intelectual; reusita; izbanda. A dori (sau a ura) cuiva ~. 2) Apreciere a calitatilor (unei persoane sau a unui obiect). A avea ~e. A se bucura de ~. /<lat. succesus, fr. succes

A SUI sui 1. intranz. 1) A se deplasa in sensul urcusului, in panta ascendenta; a se ridica in sus; a se urca. 2) fig. (despre persoane) A fi mereu in ascensiune (pe scara sociala); a urca; a avansa. 3) (despre parametri fizici si aparate pentru masurarea lor) A avea sau a indica valori mai ridicate; a urca. 4) (despre cai de comunicatie) A urma o panta ascendenta; a urca. 5) (despre voci, glasuri melodii etc.) A creste in inaltime; a deveni mai inalt; a urca. 2. tranz. 1) A muta intr-un loc mai ridicat; a pune mai sus; a urca. ~ sacii in pod. 2) (forme de relief ridicate, scari etc.) A parcurge de jos pana sus; a ridica; a urca. ~ dealul. 3) (preturi, tonuri etc.) A face sa creasca calitativ sau cantitativ; a urca; a ridica. [Monosilabic] /<lat. subire

SEMIT, -A, semiti, -te, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. persoana care face parte din grupul de popoare, apropiate intre ele prin limba si prin aspect fizic, din sud-vestul Asiei, nordul si estul Africii, caruia ii apartin astazi arabii, sirienii, evreii etc. 2. Adj. Care apartine semitilor (1), privitor la semiti; semitic. – Din fr. semite.

A E****A e***t tranz. 1) (tesuturi, organe, celule si functiile lor) A face sa-si intensifice activitatea; a stimula. 2) (sisteme fizice) A prevedea cu un surplus de energie. 3) (masini electrice) A asigura cu un camp magnetic. 4) (persoane) A face sa se e***te. /<fr. e***ter, lat. e***tare

PICANT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre mancaruri sau bauturi) Care are miros si gust intepator; condimentat; iute. Sos ~. 2) fig. (despre persoane) Care place prin comportare (fiind inzestrat cu ironie fina, cu spirit satiric) si prin constitutie fizica. 3) fig. (despre glume, anecdote etc.) Care are o usoara nuanta obscena; cu o anumita doza de indecenta. /<fr. piquant

BOIER ~i m. 1) (folosit si ca titlu de noblete pe langa numele respectiv) Mare proprietar de pamant (care detinea si o functie inalta in stat). ◊ ~ de divan mare demnitar care facea parte din divanul domnesc. ~ mare boier de prim rang. ~ mic boier de rang inferior. 2) fig. fam. persoana cu atitudini si maniere de aristocrat. ◊ A face pe ~ul a) a se feri de munca fizica; b) a astepta sa fie servit. A trai ca un ~ a trai fara griji, fiind indestulat. [Sil. bo-ier] /<sl. boljarinu

A TRADA ~ez tranz. 1) (persoane, interese, cauze, idealuri, sentimente etc.) A abandona in mod perfid sau las (trecand de partea adversa). ~ Patria. ~ prietenul. 2) fig. (despre facultati fizice sau psihice) A nu mai sluji ca inaite, diminuand ca potenta; a da de sminteala. 3) fig. (persoane) A arata asa cum este in realitate; a da de gol; a destainui; a vadi. L-a tradat privirea. Vocea lui tradeaza neliniste. /<lat. tradere

INERTIE, inertii, s. f. 1. (Fiz.) Proprietate a corpurilor de a-si pastra starea de repaus sau de miscare in care se afla atat timp cat nu sunt supuse actiunii unei forte exterioare. 2. Proprietate a unui sistem fizico-chimic sau tehnic de a reactiona slab sau cu intarziere la actiunea factorilor externi. 3. Fig. Tendinta unei persoane sau a unei colectivitati de a ramane in repaus, in inactivitate; lipsa de energie, indolenta, apatie. 4. (Med.; in sintagma) Inertie uterina = lipsa de contractie si retractare a muschiului uterin dupa nastere. – Din fr. inertie, lat. inertia.

A APUCA apuc 1. tranz. 1) A lua (cu mana, cu dintii etc.) tinand. ~ de maneca. ~ o creanga. ◊ ~ de gat (pe cineva) a sili pe cineva sa faca ceva. 2) (lucruri, obiecte etc. aflate la indemana) A lua la repezeala. 3) fig. (despre stari fizice sau sufletesti) A pune stapanire; a cuprinde. ◊ Ce te-a apucat? ce ti-a trasnit prin cap? 4) (persoane sau vehicule gata de plecare) A gasi in ultimul moment; a prinde. 5) A ajunge sa traiasca. ~ vremuri grele. 2. intranz. 1) A primi ceva (un obiect, o deprindere etc.) prin traditie. Asa am apucat de la parinti. 2) A lua directia; a face; a se indrepta. ◊ Care pe unde apuca care unde nimereste. /<lat. aucupare

A COPLESI ~esc tranz. 1) (despre stari sufletesti sau fizice) A cuprinde brusc si cu putere; a napadi; a navali. 2) (despre fiinte) A inconjura in numar mare. 3) (persoane) A emotiona puternic. /<lat. complexire

A NECAJI ~esc tranz. 1) (persoane) A deranja cu repetarea insistenta a aceluiasi lucru; a pisa; a plictisi. 2) (fiinte) A supune unor chinuri (fizice); a chinui. /Din necaz

PORTRET s. n. 1. desen, pictura, fotografie etc. care infatiseaza chipul unei persoane. ♦ ~-robot = portret care intruneste trasaturile unui criminal cautat, dupa semnalmentele furnizate de mai multi informatori. 2. infatisare a aspectului fizic si moral al unui personaj intr-o opera literara. (< fr. portrait)

MEDIU¹ ~i n. 1) Ansamblu de factori, de obiecte materiale si de conditii fizice, care inconjoara si influenteaza organismele. 2) Spatiu material in care se afla un corp sau in care se desfasoara un fenomen fizic. 3) Ansamblu de conditii externe in care traieste si se dezvolta un individ uman. 4) Ansamblu de circumstante materiale sau morale; ambianta care inconjoara o persoana; anturaj; climat; cadru. /<lat. medium

FAT feti m. 1) (la om si la mamifere) Organism in stadiul intrauterin de viata, din momentul cand incepe sa se miste si pana la nastere; fetus. 2) poet. persoana de s*x masculin, luata in raport cu parintii sai; baiat; fiu; fecior. ◊ ~ Frumos personaj principal in povestile romanesti, inzestrat cu cele mai alese calitati fizice si morale. /<lat. fetus

LIBER ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se bucura de libertate; independent din punct de vedere social si politic; slobod. 2) (despre state, colectivitati) Care nu se afla sub stapanire straina; in stare de independenta sociala si nationala; autonom; independent; slobod; suveran; neatarnat. 3) Care este consfintit prin lege; garantat de constitutie. Votare ~a. 4) (despre actiuni) Care se efectueaza fara restrictii; care se face cu usurinta; nestanjenit; nestingherit. Respiratie ~a. 5) (despre persoane) Care nu este ocupat; disponibil. 6) (despre persoane) Care poate actiona dupa buna cuviinta; care nu este lipsit de dreptul de a se deplasa dupa bunul plac; aflat in stare de independenta fizica si psihica. /<fr. libre, lat. liber

ABANDON (‹ fr.) s. n. 1. Faptul de a renunta la ceva, de a parasi ceva sau pe cineva. ♦ A. de familie = infractiune care consta in savirsirea de catre persoana care are obligatia legala de intretinere, fata de cei indreptatiti la aceasta, a uneia din urmatoarele fapte: a) parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunindu-l la suferinte fizice si morale; b) neindeplinirea cu rea-credinta a obligatiei de intretinere prevazuta prin lege; c) neplata cu rea-credinta a pensiei de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca. ♦ A. economic = parasirea unor bunuri materiale proprietate particulara, obsteasca sau de stat (ex.: parasirea navelor naufragiate care dupa o anumita perioada intra in proprietatea statului in ale carui ape terit. au fost abandonate). 2. (SPORT) Renuntare a unui concurent de a continua participarea la o proba in care este angajat.

PORTRET, portrete, s. n. 1. Pictura, desen, sculptura, fotografie etc. care infatiseaza chipul unei persoane. ◊ Portret-robot = desen al chipului unei persoane realizat pe baza relatarilor victimei sau ale martorilor. Portret-vorbit = procedeu de identificare criminalistica bazat pe descrierea semnalmentelor infractorului de catre victima sau de catre martori. 2. Infatisare a aspectului fizic si moral al unui personaj intr-o opera literara; opera literara cu un asemenea continut. [Pl. si: (inv.) portreturi] – Din fr. portrait.

A AVANTAJA ~ez tranz. 1) (persoane) A sustine acordand avantaje (adesea nemotivat si in detrimentul altora); a favoriza; a privilegia; a partini; a proteja. 2) (actiuni, fenomene, evenimente etc.) A inlesni, creand conditii favorabile; a avantaja. 3) (calitati fizice ale cuiva) A scoate in relief. /<fr. avantager, it. avvantaggiare

TRANSFER s. b. 1. transferare. ◊ (sport) mutare a unui jucator profesionist de la un club la altul. 2. transmitere a unui drept de proprietate, a unor obligatii de la o persoana la alta. ◊ transmitere de titluri de valori monetare. 3. (psih.) mutare a incarcaturii, a sarcinii afective de la un obiect la altul. 4. transmitere de energie sau de electroni de la un sistem fizic la altul. 5. (mar.) transbordare de materiale si oameni cu ajutorul unui dispozitiv de parame si macarale asemanatoare funicularului. 6. (inform.) deplasare a unei date dintr-un amplasament in altul, fara distrugerea inregistrarii originale. (< fr. transfert)

MOSTENIRE, mosteniri, s. f. Faptul de a mosteni. 1. Drept de succesiune; (concr.) totalitatea bunurilor ramase de la o persoana decedata si intrate in posesiunea altcuiva; p. restr. bun obtinut prin drept succesoral. 2. Fig. Patrimoniu cultural, bunuri morale, intelectuale, artistice care se transmit de la o generatie la alta. ♦ P. ext. Caracter fizic, insusiri care se transmit ereditar. – V. mosteni.

A EVITA evit tranz. 1) (persoane, discutii etc.) A trece in mod intentionat, ferindu-se; a ocoli; a eluda. ~ o intalnire. ~ o cearta. 2) (actiuni reprobabile) A preintampina pentru a nu se produce. 3) A ocoli apeland la motive false. ~ munca fizica. /<fr. eviter, lat. evitare

PORTRET s.n. 1. Desen, pictura, fotografie etc. care infatiseaza chipul unei persoane. ♦ Portret-robot = portret care intruneste trasaturile unui criminal cautat, alcatuit dupa semnalmentele furnizate de mai multi informatori, decupandu-se parti din diferite fotografii ale altor oameni; (p. ext.) schema umana, imagine-tip. 2. Infatisare a aspectului fizic si moral al unui personaj, intr-o opera literara. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. portrait].

A TRATA ~ez 1. tranz. 1) (persoane) A supune efectelor unui comportament (operand dupa imprejurari cu ceva). ~ cu bunavointa. 2) A servi cu mancare sau bautura. 3) (bolnavi sau bolile acestora) A supune actiunii unui tratament; a lecui. 4) (substante, materiale etc.) A supune actiunii unui agent chimic sau fizic. ~ seminte cu insecticide. 5) (probleme, teme, subiecte etc.) A prezenta in urma unor cercetari. 2. intranz. (despre parti oficiale interesate) A duce tratative in vederea incheierii unor conventii; a negocia. /<lat. tractare, fr. traiter

SUEDEZ, -A, suedezi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. persoana care face parte din populatia de baza a Suediei sau care este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Suediei sau populatiei ei, privitor la Suedia sau la populatia ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba germanica vorbita de suedezi. ♦ Gimnastica suedeza = sistem de exercitii fizice care consta din diferite miscari ale corpului, pentru dezvoltarea musculaturii si a agilitatii. [Pr.: su-e-] – Suedia (n. pr.) + suf. -ez.

EXERCITIU, exercitii, s. n. 1. Actiune fizica sau intelectuala, facuta sistematic si repetat, in scopul dobandirii sau perfectionarii unor deprinderi sau indemanari. ♦ Instruire a militarilor pentru manuirea armelor si executarea actiunilor de lupta. ♦ Tema servind ca mijloc pentru dobandirea sau dezvoltarea indemanarii, cunostintelor etc. intr-un anumit domeniu. 2. (Despre un functionar, o persoana oficiala; in sintagma) in exercitiul functiunii = in timpul indeplinirii sarcinilor de serviciu. 3. (Ec.; in sintagma) Exercitiu bugetar = perioada de timp, de obicei de un an, pentru care se intocmeste si se executa bugetul unui stat. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercice, lat. exercitium.

INNOBILA, innobilez, vb. I. 1. Tranz. A da unei persoane un titlu de noblete. ♦ Tranz. si refl. Fig. A face ca cineva sa devina sau a deveni mai distins, mai rafinat; a (se) inalta. 2. Tranz. si refl. (pas.) A (se) imbunatati calitatea unei rase de animale sau a unei specii de plante; a (se) imbunatati proprietatile unor substante, unor materiale prin procedee fizice sau chimice. – In + nobil (dupa fr. anoblir si ennoblir).

A NAVALI ~esc 1. intranz. 1) A da navala; a intra in numar mare si cu scopuri agresive (pe un teritoriu strain). 2) A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a se napusti; a tabari; a se repezi; a napadi. 3) (despre lichide, mase de aer etc.) A razbate cu putere, iesind de undeva. 4) fig. (despre persoane) A intra pe neasteptate in mare graba; a da buzna. 5) (mai ales despre multimi)A iesi in mare graba si in neoranduiala. 6) (despre sange) A curge cu putere si in cantitate mare (dintr-un organ sau dintr-o parte a corpului). 2. tranz. 1) A ataca mereu si insistent; a napadi. ~ cu intrebari pe cineva. 2) (despre stari sufletesti sau fizice) A cuprinde brusc si cu putere; a napadi; a coplesi; a podidi. /<sl. navaljati

PUTERNIC ~ca (~ci, ~ce) (in opozitie cu slab) 1) (despre fiinte sau despre parti ale corpului lor) Care are o mare putere fizica; voinic; tare. 2) Care rezista la actiunea fortelor din afara; tare; dur; solid. Stalp ~. Gard de fier ~. 3) (despre masini, motoare, mecanisme etc.) Care are putere mecanica mare. 4) (despre sunete, lumini etc.) Care are intensitate sporita; intens. 5) (despre medicamente) Care actioneaza cu putere. 6) (despre actiuni, procese, fenomene) Care se produce cu putere. Ploaie ~ca. 7) (despre sentimente, senzatii) Care se caracterizeaza prin profunzime. 8) (despre persoane oficiale, colectivitati, organizatii, state etc.) Care se bucura de autoritate si influenta. 9) fig. Care este important prin continut sau valoare. Eveniment ~. /putere + suf. ~nic

A SE INCALZI ma ~esc intranz. 1) A deveni (mai) cald; a capata o temperatura mai inalta. Laptele s-a ~it. Vremea s-a mai ~it. 2) (despre persoane) A simti o senzatie de caldura. Am mers repede si m-am ~it. 3) A se expune unei radiatii termice (la o sursa de caldura). ~ la soare. 4) fig. A fi cuprins de elan; a capata tot mai multa caldura sufleteasca; a se insufleti; a se inflacara; a se anima; a se antrena; a se entuziasma; a se electriza; a se ambala. 5) A face exercitii fizice prealabile in vederea unui efort sportiv. /in + cald

CULTURA s.f. 1. Totalitatea valorilor materiale si spirituale acumulate de omenire in decursul vremurilor. ♦ (Arheol.) Totalitatea vestigiilor materiale (unelte, ceramica, podoabe, arme, locuinte, asezari etc.) si spirituale (manifestari artistice, magice-religioase si funerare) pastrate, prin intermediul carora poate fi reconstituita imaginea comunitatii omenesti dintr-o anumita epoca. ♦ Totalitatea cunostintelor din diverse domenii pe care le poseda cineva; dezvoltare intelectuala a cuiva. ◊ Om de cultura = persoana care are un nivel intelectual ridicat; cultura de masa = ansamblu de cunostinte si de valori cu care masele vin in contact prin participare creatoare sau prin asimilare. 2. Lucrarile efectuate asupra solului pentru a face posibila cresterea plantelor cultivate. ◊ Plante de cultura = plante cultivate de om. ♦ Crestere a anumitor animale. ♦ Crestere in laborator a unor bacterii; colonie de bacterii produsa in acest fel. 3. Cultura fizica = dezvoltarea corpului prin gimnastica si sport; stiinta care se ocupa cu aceasta dezvoltare. [< lat., it. cultura, fr. culture].