DIPLOE s.f. (Anat.) Tesut osos spongios, aflat intre cele doua oase late ale craniului. [< fr. diploe].

SEPION, sepioni, s. m. Cochilia interna rudimentara a sepiei, oval-alungita, turtita, cu aspect spongios; os de sepie. [Pr.: -pi-on] – Din fr. sepion.

SPONGIos, -OASA, spongiosi, -oase, adj. Care este poros ca un burete; care are proprietatea de a suge lichidele. [Pr.: -gi-os] – Din fr. spongieux, lat. spongiosus.

spongios adj. m. (sil. -gi-os), pl. spongiosi; f. sg. spongioasa, pl. spongioase

BURETos, -OASA, buretosi, -oase, adj. (Rar) Care are proprietatea de a suge lichidele, care seamana cu structura buretelui-de-mare; spongios. – Burete + suf. -os.

BURETos ~oasa (~osi, ~oase) rar Care are aspect de burete; asemanator cu buretele; spongios. /burete + suf. ~os

EPIFIZA ~e f. 1) Glanda endocrina situata in interiorul craniului; glanda pineala. 2) Extremitate largita si spongioasa a unui os tubular. /<fr. epiphyse

SPONGIos ~oasa (~osi, ~oase) Care este poros ca buretele; buretos. [Sil. -gi-os] /<lat. spongiosus, fr. spongieux

DIPLOE s. f. tesut spongios, intre cele doua oase late ale craniului. (< fr. diploe)

BURETos, -OASA, buretosi, -oase, adj. Care are proprietatea de a suge lichidele; spongios. – Din burete + suf. -os.

EPIFIZA, epifize, s. f. 1. Capatul oaselor lungi, format din tesut spongios. 2. (Si in sintagma glanda epifiza) Glanda pineala. – Din fr. epiphyse.

SPONGIos, -OASA adj. 1. Poros ca un burete. 2. Care suge lichidele; buretos. [Pron. -gi-os. / < fr. spongieux].