BAN¹, bani, s. m. 1. Echivalent general al valorii marfurilor (fiind el insusi o marfa) identificat pe baza uzului social cu forma naturala a aurului; moneda de metal sau de hartie recunoscuta ca mijloc de schimb si de plata (in economia socialista si ca mijloc de acumulare socialista si de economii). Banul e ochiul d******i (= banii ispitesc pe oameni, indemnandu-i la fapte rele). Ban la ban trage (= cei ce au bani multi, aceia se imbogatesc si mai tare). Frate, frate, dar branza-i pe bani, se replica celor care cer servicii gratuite. ◊ Expr. (A strange) bani albi pentru zile negre = (a face) economii pentru vreme de nevoie. Bani de buzunar (sau de cheltuiala) = bani destinati cheltuielilor marunte. Bani gheata (sau lichizi, buni, pesin) = bani in numerar, disponibili. A trai (pe langa cineva) ca banul cel bun = a fi foarte pretuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede ca un lucru este adevarat. ♦ (La pl.) Avere in numerar; parale. ◊ Expr. A face bani = a castiga parale. A manca banii cu lingura sau a fi doldora (sau plin) de bani sau a avea bani (stransi) la ciorap = a fi foarte bogat. Fecior de bani gata = om care traieste fara sa munceasca, cheltuind averea parintilor. 2. (In tara noastra) Unitate monetara egala cu a suta parte dintr-un leu; moneda care o reprezinta; p. ext. moneda marunta, de cea mai mica valoare. V. gologan. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plati) un ban (chior) sau doi bani = a nu valora nimic. – V. ban².