OBSERVATOR¹, observatoare, s. n. 1. (Mai ales in sintagma observator astronomic) Cladire special amenajata pentru observatii stiintifice asupra corpurilor ceresti, fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; institutia aflata in aceasta cladire. 2. Loc, amplasament special amenajat de unde se pot observa cele ce se afla sau se intampla pe o mare distanta in jur si unde se pot adaposti oamenii si instrumentele necesare observatiei. – Din lat. observatorium, fr. observatoire, germ. Observatorium.

EFEMERIDA, efemeride, s. f. 1. Efemera (2). 2. (La pl.) Notite (de ziar sau de calendar) care arata evenimentele petrecute in aceeasi data in ani diferiti. 3. (La pl.) Lucrare, sub forma de tabele, alcatuita cu anticipatie de un observator astronomic si in care se indica pozitiile astrilor si unele fenomene ceresti din anul respectiv. 4. Fig. (La pl.) Lucruri, ganduri etc. trecatoare; stiri cotidiene de mica importanta. – Din fr. ephemeride, lat. ephemeris, -idis.

TUMUL s. m. movila de pamant inaltata de unele popoare, incepand din neolitic, in scop funerar, ca observator astronomic sau semn geodezic. (< fr., lat. tumulus)

BAMBERG, oras in S Germaniei Centrale (Bavaria), in apropiere de Main; 120 mii loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Textile, hirtie; echipament electronic; constr. de masini. Numeroase monumente (catedrala, sec. 13, cu un important ansamblu de sculpturi). Palat episcopal (sec. 16). observator astronomic. Muzee. Filarmonica renumita. Mentionat in 902.

BERKELEY [bə:cli], oras in V S.U.A. (California), port la G. San Francisco, in conurbatia San Francisco-Oakland; 107,3 mii loc. (1988). Ind. de prelucr. a metalelor, chimica, alim. Seruri si vaccinuri. Universitatea California (1868). observator astronomic.

BLOEMFONTEIN [blumfəntein], oras in centrul Rep. Africa de Sud, centru ad-tiv al prov. Orange Free State; sediul Curtii Supreme a tarii; 235 mii loc. (1985, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Metalurgie, material rulant, sticla, produse chimice (mase plastice) si alim. (carne). Centru turistic. Universitate (1885). observator astronomic.

CAPE TOWN [keiptaun] (KAAPSTAD), cap. legislativa a Rep. Africa de Sud (resed. parlamentului), situata la 50 km N de Capul Bunei Sperante, port. la Oc. Atlantic, centrul ad-tiv al prov. Cape; 1,91 mil. loc. (1985, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Aeroport international. Centrala atomoelectrica (1984). Santiere navale. Montaj de automobile, constr. navale, material rulant, produse alim., slefuirea diamantelor. Export de lina, fructe, diamante. Universitate (1918). observator astronomic (1827-1828). Gradina botanica (1913). Intemeiat in 1652 de colonisti olandezi condusi de Jan van Riebeeck. Centru ad-tiv al fostei posesiuni engleze Colonia Capului (1806-1910).

COCULESCU 1. Nicolae C. (1866-1952, n. Craiova), astronom roman. Prof. univ. la Bucuresti. Intemeietorul observatorului astronomic din Bucuresti. 2. Piu-Serban C., fiul lui C. (1). v. Servien.

CRACOVIA (KRAKOW) [cra:co], oras in S Poloniei, port pe Vistula; 828 mii loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Aeroport international. Ind. siderurgica, constr. de masini, chimica, mat. de constr., textila, alim. Universitate (1364), institut politehnic, Academie de stiinte. Piata Rynek Glowny cu numeroase monumente, istorice, catedrala gotica din sec. 13-14. Castelul regal Wawel, inceput in sec. 12, restaurat in sec. 20. Numeroase biserici. Biblioteca lagełłona. observator astronomic (1792). In ev. med. important centru comercial. Capitala a statului unit polon (1320-1609). Aici a izbucnit in 1794 rascoala de eliberare nationala condusa de Tadeusz Kościuszko, precum si rascoala din 1846. Stapinit de Habsburgi (1795-1809 si 1846-1918). Intre 1809 si 1815, in componenta Marelui Ducat al Varsoviei, apoi centru al Republicii C. (1815-1846); ocupat de armata germana (1939-1945).

RICHMOND HILL, oras rezidential in SE Canadei (Ontario), situat la 16 km N de Toronto; 132,1 mii loc. (2001). observator astronomic. Pana in 1819 s-a numit Mount Pleasant. Oras din 1956.

CUREA, Ioan (1901-1977, n. sat Iertof, jud. Caras-Severin), astronom roman. Prof. univ. la Timisoara. Lucrari de astronomie si de seismologie. A infiintat observatorul astronomic si statia seismologica din Timisoara, pe care le-a dotat cu aparate de constructie proprie.

REGIOMONTANUS (pe numele adevarat Johannes Muller) (1436-1476), astronom si matematician german. Prof. la Viena si Nurnberg. Cunoscut prin lucrarile sale de astronomie si trigonometrie. Op. pr.: „De triangulis omnimodis libri quinque”, carte fundamentala in trigonometria plana si sferica, cu tabele de valori trigonometrice. Construieste (1471) un observator astronomic la Nurnberg, cu ateliere si tipografie proprie, unde apar primele Anale astronomice si Efemeridele.

POPOVICI, Constantin (1878-1956, n. Iasi), matematician si astronom roman. M. de onoare al Acad. (1946), prof. univ. la Iasi si Bucuresti. Organizatorul (1913) observatorului astronomic de la Copou, in Iasi. Contributii in domeniul analizei matematice, elaborand o teorie generala a ecuatiilor integrale. A studiat presiunea luminii asupra miscarii planetelor distributia pulberii cosmice in jurul stelelor, formarea cozilor cometelor („Astronomie stellaire”, „L’origine des cometes”, „Importanta presiunii luminii in mecanica cereasca”).

observator¹ ~oare n. 1) Institutie stiintifica care efectueaza observatii astro-nomice, geofizice si meteorologice si analizeaza rezultatele lor. 2) Cladire amenajata cu in-stalatii speciale pentru observatii. 3) Loc special amenajat la inaltime, de unde se pot face observatii la o anumita distanta in jur. /<lat. observatorium, fr. observatoire

observator¹ s. n. 1. cladire special amenajata pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc. 2. (mil.) loc destinat instalarii efectivului insarcinat cu observarea miscarilor si a pozitiei inamicului. (< lat. observatorium, fr. observatoire, germ. observatorium)

observator s.n. 1. (Astr.) Local special amenajat pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; institutia aflata in acest local. 2. (Mil.) Loc destinat instalarii efectivului insarcinat cu observarea miscarilor si a pozitiei inamicului. [Pl. -oare. / cf. fr. observoire].