TRIAJ s. n. 1. faptul de a tria; triere. 2. serviciu intr-un spital unde se inscriu si se repartizeaza pe sectii bolnavii nou nascuti. 3. statie de cale ferata in care se efectueaza descompunerea, trierea si compunerea trenurilor. (< fr. triage)

ABANDONAT, -A, abandonati, -te, adj. Care a fost parasit. ♦ Spec. (Despre copii nou-nascuti) Lepadat². – V. abandona.

BREGMA, bregme, s. f. Punct de intalnire a oaselor parietale cu osul frontal, ocupat la nou-nascut de fontanela anterioara. – Din fr. bregma.

CAITA, caite, s. f. (Reg.) 1. Boneta, scufie, caciulita. 2. (Pop.) Membrana care inveleste capul unor copii nou-nascuti, tichie. ◊ Expr. Nascut cu caita (pe cap) = se spune despre un om norocos. 2. (Reg.) Placenta (1). – Din scr. kaica.

NASCUT², -A, nascuti, -te s. m. si f., adj. (Cel) care a capatat viata, a luat fiinta, a venit pe lume. ◊ Intaiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) nascut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. nou-nascut = a) copil care abia s-a nascut; s****i; b) fig. renascut. – V. naste.

TRUSOU, trusouri, s. n. Rufarie de corp, de pat, de masa etc. confectionata pentru o fata (in vederea casatoriei); rufaria unui nou-nascut. – Din fr. trousseau.

FONTANELA, fontanele, s. f. Spatiu neosificat dintre oasele craniului noului nascut (1); moalele capului. – Din fr. fontanelle, lat. fontanella.

PRUNCUCIDERE, pruncucideri, s. f. Infractiune care consta in uciderea (de catre mama) a propriului copil (nou-nascut). – Prunc + ucidere.

PRUNCUCIGAS, -A, pruncucigasi, -e, adj., s. m. si f. (Persoana) care isi ucide propriul copil (nou-nascut). – Prunc + ucigas.

LEPADAT², -A, lepadati, -te, adj. (Despre copii nou-nascuti) Parasit de mama; abandonat. – V. lepada.

ZALEZIT² s. n. Atrofiere generalizata la nou-nascuti. (din zalezi)

MOSI, mosesc, vb. IV. 1. Tranz. A da ajutorul necesar unei femei la nastere; a da nou-nascutului primele ingrijiri, a-i taia buricul. 2. Intranz. si refl. (Fam.) A lucra incet, a se trudi mult la un lucru, a se cazni (fara succes); a se mocai, a se mocosi. – Din moasa.

NATALITATE s. f. Indice rezultat din raportarea nou-nascutilor vii la mia de locuitori intr-o anumita perioada de timp si care indica frecventa nasterilor in cadrul unei populatii date. – Din fr. natalite.

TICHIE, tichii, s. f. Obiect de imbracaminte din stofa sau din panza, de forma unei calote sferice, care acopera numai crestetul capului. ◊ Expr. Ce-i lipseste chelului? Tichie de margaritar, se spune, ironic, despre cel care, lipsit de lucruri de prima necesitate, doreste sa aiba altele, mai putin utile sau inutile. ♦ Boneta, scufita. ♦ (Pop.) Membrana care inveleste capul unor copii nou-nascuti; caita. ◊ Expr. (In superstitii) A se naste cu tichia in (sau pe) cap = a fi norocos. [Var.: (reg.) chitie s. f.] – Din tc. takke.

ROJDANIC, rojdanice, s. n. Carte de literatura populara care cuprinde preziceri asupra destinului oamenilor potrivit zodiei in care s-au nascut; zodiac. – Din sl. rozdeniku „nou-nascut”.

SUPT¹, supturi, s. n. Faptul de a suge; mod de hranire la san sau artificiala a copilului nou-nascut; suptura. ♦ (Concr.) Laptele care se suge la o masa de catre sugar. ♦ (Fam.) Darul suptului = deprinderea de a consuma bauturi alcoolice (in cantitati mari). – V. suge.

BEBE s. v. nou-nascut, prunc, s****i, sugar.

COCA s. v. nou-nascut, prunc, s****i, sugar.

COCON s. v. baiat, copil, fecior, fiu, nou-nascut, prunc, s****i, sugar, tanar.

INFIA vb. (JUR.) a adopta. (A ~ un nou-nascut.)

INFIETOR s. (JUR.) adoptator. (~ al unui nou-nas-cut.)

nou-nascut s. v. sugar.

PLOD s. v. copil, embrion, fecunditate, fruct, germen, larva, mitra, nou-nascut, ou, placenta, poama, prolificitate, prunc, rod, samanta, s****i, sugar, uter, v***a.

POROBOC s. v. nou-nascut, prunc, s****i, sugar.

SUGAR s. prunc, s****i, nou-nascut, (inv. si pop.) plod, (inv. si reg.) cocon, poroboc, sugator, (Mold. si Transilv.) coca, (fam.) bebe.

SUGATOR s. v. nou-nascut, prunc, s****i, sugar.

nou-nascut adj. m., s. m., pl. nou-nascuti, art. nou-nascutii; f. sg. nou-nascuta, g.-d. art. nou-nascutei, pl. nou-nascute

A ALAPTA ~ez tranz. (nou-nascuti) A face sa suga lapte din mamela; a hrani cu piept. /a + lapte

A APLECA aplec tranz. 1) A face sa se aplece. 2) pop. (nou-nascuti) A face sa suga lapte din mamela; a hrani cu piept; a alapta. [Sil. a-ple-] /<lat. applicare

BOTEZ ~uri n. 1) Ritual crestin de primire in randul credinciosilor a unui nou-nascut, constand in afundarea lui in apa sfintita si in atribuirea unui prenume. ◊ Nume de ~ nume dat unui copil la botez. ~ul focului prima participare la o lupta. 2) Apa folosita pentru savarsirea acestui ritual. 3) Petrecere organizata cu prilejul acestui ritual; cumetrie. /v. a boteza

BRASIERA ~e f. 1) Camasa mica si scurta pentru nou-nascuti, care acopera pieptul. 2) Obiect de lenjerie pentru femei, care sustine sanii; sutien. [Sil. -si-e] /<fr. brassiere

FONTANELA ~e f. Loc moale, inca neosificat, in partea superioara a craniului unui nou-nascut; moalele capului. /<fr. fontanelle, lat. fontanella

FRUNTAR ~e n. 1) Element de harnasament constand dintr-o curea care trece peste fruntea calului. 2) Fasie de panza folosita pentru a lega fruntea nou-nascutilor. 3) bis. Fasie de hartie cu o inscriptie, care se pune pe fruntea mortului. /<lat. frontale

LAPTE n. 1) Lichid alb-galbui, secretat de glandele mamare ale femeii sau femelelor mamifere, care constituie hrana nou-nascutilor ~ matern. ◊ Vitel (sau purcel) de ~ vitel (sau purcel) care nu a fost inca intarcat. ~ de pasare desert preparat din lapte, oua si zahar. Calea ~lui Calea Lactee. 2) Lichid alb secretat de glandele mamare ale unor mamifere domestice folosit drept aliment. ~ de vaca. ◊ ~ acru lapte preparat prin fermentatie din laptele fiert si covasit cu smantana. ~ dulce lapte proaspat, nefermentat. ~ praf produs lactat sub forma de pulbere. ~ prins lapte inchegat. 3) Suc vegetal asemanator la aspect cu acest lichid. ~ de migdale. ~ de cocos. ◊ (A fi) in ~ se spune despre cereale care sunt in stadiu de coacere. ~ de var amestec de var stins si apa. ~ de ciment amestec de praf de ciment si apa. ~le-cainelui planta erbacee a carei tulpina contine un suc asemanator laptelui; alior. ~le-cucului planta erbacee cu flori galbene a carei tulpina contine un suc laptos amar. /<lat. lac, lactis

A MOS/I ~esc 1. tranz. 1) (femei) A ajuta in timpul nasterii in calitate de moasa. 2) (copii nou-nascuti) A ingriji in primele ore dupa nastere; a taia cordonul ombilical. 3) fig. A da sfaturi insistente si inutile. 2. intranz. A lucra incet si fara spor. /Din moasa

TRUSOU ~ri n. 1) Lenjerie pregatita pentru maritisul unei fete. 2) Totalitate a rufelor necesare unui nou-nascut. /<fr. trousseau

VERNIX CASEOSA s.n. (Med.) Strat de grasime care acopera pielea nou-nascutului. [< fr. vernix caseosa].

ANENCEFALIE s.f. (Biol.) Monstruozitate care consta in lipsa sau in reducerea creierului la nou-nascuti. [Gen. -iei. < fr. anencephalie].

COLOSTRU s. n. secretie a glandei mamare la cateva zile dupa nastere, prima hrana a nou-nascutului. (<lat., fr. colostrum)

COLOSTRU s.n. Lapte special secretat cateva zile dupa nasterea copilului si care alcatuieste prima hrana a nou-nascutului. [< lat., fr. colostrum, cf. it. colostro].

FONTANELA s.f. Spatiu membranos situat in partea superioara a craniului unui nou-nascut, care n-a ajuns la completa osificare; (pop.) moalele capului. [< fr. fontanelle].

INFANTICID s.n. Ucidere a propriului copil nou-nascut; pruncucidere. [< fr. infanticide, cf. lat. infans – copil, caedere – a ucide].

LANUGO s.n. 1. Par foarte fin care acopera corpul unui nou-nascut. ♦ Fire de par subtiri si scurte intalnite in afara regiunilor paroase. 2. Puf (la plante, fructe etc.). [< lat. lanugo – puf].

scaldator, scaldatoare, s.m., f. si n. 1. (s.f.; pop.) scaldare, imbaiere; baie. 2. (s.f.; inv. si pop.) apa in care se scalda cineva; apa din cristelnita in care se scufunda copilul cand se boteaza; scalda, scaldatura. 3. (s.f.; inv. si pop.) loc intr-o apa, intr-un rau unde se poate scalda cineva; scalda, scaldare. 4. (s.f. si n.; inv. si reg.) vas, cada, albie, bazin in care se scalda de obicei copiii; scalda, scaldare; cristelnita. 5. (s.f.; fig.; in sintagma) scaldatoarea soarelui = apusul soarelui; vest. 6. (s.m. si f.; inv.) persoana care scalda (pe nou-nascuti); persoana care se scalda; persoana care face bai in scopuri curative (intr-o statiune balneara).

scaldusa, scalduse, s.f. (reg.) 1. imbaiere (mai ales a nou-nascutilor). 2. (fig.; inv.) spalare, curatire de pacate (in urma botezului). 3. vas, cada, albie mica in care se scalda mai ales copiii; scaldusca, scaldatoare.

scaldusca, scalduste, s.f. (reg.) 1. imbaiere (mai ales a nou-nascutilor). 2. apa in care se scalda sau s-a scaldat cineva; scaldusa. 3. vas, cada, albie mica in care se scalda copiii; scaldusa. 4. mica petrecere la botezul unui copil.

PEDIOMETRU s.n. Aparat pentru masurarea nou-nascutilor. [Pron. -di-o-. / < fr. pediometre, cf. gr. pais – copil, metron – masura].

ciupa (ciupe), s. f. – 1. Apa calda, pentru baia unui copil. – 2. Baia copilului. Origine necunoscuta, dar cu siguranta sl. Se poate pune in legatura cu bg. cipa „nou nascut” (Lacea, Dacor., V, 397), cipkam „a imbaia un copil” (DAR) si probabil cu sb. cepa „camera luxoasa a unei femei”. Este putin probabila der. din gr. ϰύπη „concavitate” (Pascu, Etimologii, 46; Pascu, Lat., 257; Diculescu, Elementele, 468), sau din sl. kopati „a spala” (Cihac, II, 59). – Der. ciupai (var. ciupara), vb. (a imbaia un copil).

TRUSOU s.n. Lenjerie de corp si de pat (facuta mai ales pentru o fata care se marita); rufaria unui nou-nascut. [< fr. trousseau].

FONTANELA s. f. spatiu neosificat in partea superioara a craniului unui nou-nascut; moalele capului. (< fr. fontanelle, lat. fontanella)

INFANTICID, -A I. adj., s. m. f. (parinte) care isi ucide propriul copil nou-nascut. II. s. n. pruncucidere. (< fr. infanticide, lat. infanticidum)

LANUGO s. n. 1. par foarte fin care acopera corpul unui nou-nascut. ◊ fire de par subtiri si scurte intalnite in afara regiunilor paroase. 2. puf (la plante, fructe etc.). (< lat., fr. lanugo)

MECONIU s. n. substanta galben-verzuie, prima eliminare f****a a nou-nascutului. (< fr. meconium, lat. meconium)

NEONATAL, -A adj. referitor la nou-nascuti. (< fr. neonatal)

NEONATALOGIE s. f. disciplina medicala care se ocupa cu studiul noilor-nascuti. (< fr. neonatalogie)

NURSERIE s. f. spatiu rezervat noilor-nascuti (din unele maternitati). (< fr., engl. nursery)

PRUNCUCIDERE s. f. ucidere a copilului nou-nascut, imediat dupa nastere, de catre mama; infanticid (II). (< prunc + ucidere)

TRUSOU s. n. lenjerie de corp si de pat (pentru o fata de maritat) ◊ rufaria unui nou-nascut. (< fr. trousseau)

VERNIX CASEOSA s. n. strat de grasime care acopera pielea nou-nascutului. (< lat. vernix caseosa)

matrice (matrici), s. f. – 1. (Inv.) Uter, sin matern. – 2. Crampe la noii-nascuti. – 3. (Trans., Maram.) Reumatism. – 4. (Banat) Oaie cu lapte. – 5. Musetel (Matricaria chamomilla). – 6. Planta, Pyrethrum parthenium. – 7. Parachernita (Parietaria officinalis). – 8. Bobornic (Veronica officinalis). – Mr. matrica. Lat. matricem (Puscariu 1051; Candrea-Dens., 1072; REW 5422). E dubletul lui matrice, s. f. (uter), din fr. matrice si al lui matrita, s. f. (tipar, forma), din germ. Matrize. Der. matricer, s. m. (Banat, cioban care pazeste oile cu lapte).

ABANDONAT,-A, abandonati, -te, adj. Care a fost parasit. ♦ Spec. (Despre copii nou-nascuti) Care a fost parasit de catre mama. – V. abandona.

ALAPTA, alaptez, vb. I. Tranz. A hrani un nou-nascut cu lapte, dandu-i sa suga de la mamela. – Din a³ + lapte (dupa fr. allaiter).

Rh (FIZIOL.) Antigen existent pe suprafata globulelor rosii la majoritatea oamenilor (persoane Rh pozitive) si la unele maimute. Denumirea provine de la maimutele Rhesus, la care a fost pusa in evidenta pentru prima oara. Daca o persoana la care acest factor lipseste (persoana Rh negativa) primeste prin transfuzie sange Rh pozitiv, va sintetiza anticorpi anti-Rh care pot provoca aglutinarea sangelui. In cazul in care o femeie Rh negativ prezinta o sarcina cu Rh pozitiv, prin reactia cu sangele fetusului va produce anticorpi care pot provoca anemia si chiar decesul nou-nascutului (in cazul unor sarcini repetate). Caracterul se mosteneste si este dominant.

LACTOGLOBULINA (‹ fr.) s. f. Substanta din clasa globulinelor prezenta in lapte, care, sub forma colostrului, contribuie la transmiterea imunitatii pasive de la mama la noul-nascut.

Eurystheus, fiul lui Sthenelus si al Nicippei. Cind Heracles era pe punctul de a se naste, Zeus, voind sa-i faca un dar fiului sau, a hotarit ca tronul cetatii Mycenae sa revina primului nou nascut dintre urmasii lui Perseus. De buna seama, el se gindise la erau. Geloasa, Hera i-a zadarnicit insa planurile, facind sa intirzie nasterea lui Heracles si grabind-o in schimb pe cea a lui Eurystheus. In felul acesta Eurystheus a devenit rege in Mycenae. Temindu-se toata viata de erou, atunci cind oracolul ii porunceste lui Heracles sa-l slujeasca pe Eurystheus, acesta din urma il pune la cele mai grele incercari, cu gindul ascuns sa-l piarda (v. si Heracles). Departe de a-i implini voia, cele douasprezece munci ale lui Heracles, savirsite la porunca lui Eurystheus, nu fac altceva decit sa sporeasca gloria eroului. Dupa moartea lui Heracles, ura lui Eurystheus se revarsa asupra fiilor celui dintii, pe care-i urmareste in toate peregrinarile lor (v. si Heraclidae). In cele din urma, Eurystheus cade rapus intr-o lupta impotriva atenienilor.

RENASCUT, -A, renascuti, -te, adj. Care s-a nascut din nou; refacut, trezit la viata, inviorat. Ma simt cu totul renascut – V. renaste.

CALUS s.n. 1. Tesut osos nou care sudeaza capetele rezultate din fractura unui os. 2. Tesut vegetal nascut in urma ranirii diferitelor organe ale plantei, care cicatrizeaza rana. [Pl. -suri. / < fr. callus, cf. lat. callum – batatura].

NASTERE ~i f. v. A NASTE si A SE NASTE. ◊ Zi de ~ data cand s-a nascut cineva. Din ~ de cand s-a nascut; din nascare. Prin ~ prin ereditate. A da ~ a) a naste; b) a face sa apara (ceva nou); a crea; a produce; c) a fi cauza care determina, conditioneaza ceva; a cauza; a starni; a provoca. A lua ~ a aparea; a se forma. /v. a (se) naste

nou³ noua (noi) (in opozitie cu vechi) 1) Care este facut de curand; care exista de putin timp; proaspat; recent. ◊ ~-nout absolut nou. 2) (despre produse agricole) Care este din recolta anului in curs. Paine noua. 3) si fig. Care exista de putin timp; recent. Carte noua. ◊ Luna noua a) luna in faza ei initiala, in forma de secera subtire; b) timpul cat dureaza aceasta faza. (Copil) ~-nascut (copil) care s-a nascut de curand. Ce mai (e) ~? ce noutati mai sunt? Nimic ~ nici un fel de noutati. 4) (despre persoane) Care a venit undeva de curand (si este inca necunoscut sau putin cunoscut). 5) Care nu a fost cunoscut mai inainte. Metoda noua. 6) Care difera (in mod esential) de ceea ce a fost in trecut. Vremuri noi. 7) Care tine de timpurile noastre; propriu timpului prezent sau trecutului apropiat; modern; contemporan. Tehnica noua. 8) (inaintea unui substantiv) Care prin calitatile sale aminteste de cineva (sau de ceva). ~l Orfeu. 9) Care se adauga la cele de mai inainte. Forte noi. /<lat. novus

nascut ~ta (~ti, ~te) v. A NASTE si A SE NASTE. ◊ Intaiul (sau primul) ~ primul copil intr-o familie. (Copil) nou-~ v. nou. /v. a naste

GENERATIE, generatii, s. f. 1. Totalitatea oamenilor (dintr-o comunitate sociala data) care sunt cam de aceeasi varsta. ◊ Expr. Din generatie in generatie = din tata in fiu; de la o epoca la alta (pana la noi). ♦ Perioada de timp care desparte varsta tatalui de cea a fiului. 2. Totalitatea animalelor domestice care apartin aceleiasi specii sau rase si care s-au nascut in acelasi an. 3. (in sintagma) Teoria generatiei spontanee = teorie materialista naiva conform careia din materii minerale sau organice pot lua nastere unele organisme vii in mod spontan. – Din fr. generation, lat. generatio.

NOAILLES [noai], Anne-Elisabeth, contesa Mathieu de (nascuta Brancoveanu) (1876-1933, n. Paris), scriitoare franceza de origine romana. Salonul ei literar a fost frecventat de mari personalitati ale epocii: Proust, Colette, P. Valery, Cocteau. Poeme simboliste dominate de bucuria dragostei, cultul pentru natura si de obsesia mortii („Inima nemarginita”, „Viii si mortii”, „Umbra zilelor”, „Fortele eterne”). Romane („noua speranta”, „Chipul transfigurat”, „Dominatia”); eseuri. Memorialistica („Cartea vietii mele”). M. de onoare a Acad. Romane (1925).

Alcmaeon, fiul prezicatorului Amphiaraus si al lui Eriphyle. Cind Amphiaraus, constrins de sotia sa, a fost nevoit sa plece in razboiul impotriva cetatii Thebae, de unde stia ca nu se va mai intoarce, el l-a insarcinat pe Alcmaeon sa-l razbune, ucigind-o pe Eriphyle si pornind o noua expeditie impotriva acestei cetati. Alcmaeon indeplineste dorinta tatalui sau. El participa la expeditia epigonilor, iar la intoarcere isi omoara mama. Urmarit de erinii, Alcmaeon se refugiaza la curtea regelui Phegeus si se purifica mai tirziu, casatorindu-se cu fiica acestuia, Arsinoe (sau Alphesiboea), careia-i daruieste colierul si vesmintul Harmoniei, cu care fusese corupta odinioara Eriphyle. Din pricina matricidului savirsit, pamintul tarii a incetat insa sa mai dea rod. Oracolul consultat cere ca Alcmaeon s-o porneasca din nou in pribegie, pentru a obtine purificarea definitiva de la riul Achelous. Zeul riului il purifica dindu-i-o in casatorie pe fiica sa, Callirrhoe. Conditia este insa ca Alcmaeon sa-i aduca lui Callirrhoe darurile facute lui Arsinoe. Intorcindu-se sa le ia, sub pretext ca vrea sa le daruiasca templului de la Delphi, Alcmaeon este descoperit si ucis. Moartea lui va fi razbunata mai tirziu de propriii lui fii, nascuti cu Callirrhoe, care-i omoara la rindul lor pe ucigasi.