NOTIFICARE, notificari, s. f. Actiunea de a notifica si rezultatul ei. ♦ Comunicare scrisa adresata unei persoane, prin organul competent, in scopul de a o informa ca un fapt sau un act juridic a fost indeplinit sau urmeaza sa fie indeplinit; notificatie. ♦ Instiintare oficiala facuta de un stat altor state, printr-o nota diplomatica, cu privire la pozitia sa intr-o anumita problema internationala. – V. notifica.

VERBAL¹ ~a (~i, ~e) 1) Care se realizeaza prin vorbire; oral. Expresie ~a. ◊ Nota ~a nota diplomatica fara semnatura, remisa de un reprezentant diplomatic guvernului unui stat strain. /<fr. verbal, lat. verbalis

VERBAL, -A adj. Care se transmite prin viu grai, din gura in gura. ◊ Nota verbala = nota diplomatica nesemnata, echivalenta cu o declaratie orala. [Cf. lat. verbalis, fr. verbal].

muzecherea, muzecherele, s.f. (inv.) insemnare asupra unei anumite probleme; nota diplomatica.

NOTIFICARE s. f. actiunea de a notifica. ◊ inscris prin care se instiinteaza cineva; notificatie. ◊ instiintare oficiala facuta de un stat altor state printr-o nota diplomatica. (< notifica)

VERBAL, -A adj. 1. care se transmite prin viu grai; oral. ♦ nota ~a = nota diplomatica nesemnata, echivalenta cu o declaratie orala. 2. referitor la verb, al verbului; provenit din verb. ♦ flexiune ~a = conjugare (1). ◊ cu valoare de verb. (< fr. verbal, lat. verbalis)

ULTIMATUM ~uri n. 1) nota diplomatica prin care un stat prezinta altui stat o conditie definitiva, al carui refuz antreneaza luarea unor masuri de constrangere. 2) Decizie irevocabila care nu admite contestare; exigenta imperativa. /<fr. ultimatum, germ. Ultimatum

CONCLUSUM s.n. Decizie a anumitor adunari (diete germanice etc.). ♦ nota rezumand dezbateri diplomatice. [< lat. conclusum, cf. lat. concludere – a conclude].

CONCLUSUM s. n. decizie a anumitor adunari (diete germanice etc.). ◊ nota rezumand dezbateri diplomatice. (< lat. conclusum)

AIDE-MEMOIRE [ED-MEMOAR] s. n. inv. 1. indreptar cuprinzand esentialul cunostintelor unui domeniu, care trebuie memorate. 2. nota inmanata personal de un agent diplomatic celeilalte parti. (< fr. aide-memoire)

MEMORANDUM s.n. nota, memoriu care contine expunerea unor chestiuni, a unor stari de lucruri de ordin diplomatic, politic etc. [Var. memorand s.n. / cf. fr. memorandum].

nota¹ ~e f. 1) Text scris, continand un scurt comentariu; insemnare; remarca. ◊ ~e marginale insemnari facute pe marginea unui text tiparit (sau a unui manuscris). A lua ~ de ceva a) a lua cunostinta de ceva; b) a tine seama de ceva; a retine. ~e de calatorie (sau de drum) insemnari referitoare la impresiile culese dintr-o calatorie. ~ explicativa anexa la o carte, continand explicatii referitoare la continutul acesteia. ~ de plata hartie oficiala, in care este indicata suma ce urmeaza sa fie achitata. 2) la pl. v. NOTITA. ◊ A lua ~e a face insemnari; a conspecta. 3) Mentiune dintr-un sistem conventional de cifre, care serveste pentru aprecierea cunostintelor elevi-lor si studentilor. 4) Scurta informatie publi-cata in presa periodica. 5) Adresare diploma-tica a guvernului unui stat catre guvernul altui stat. ~ de protest. 6) Semn distinctiv; nuanta caracteristica. ~ de umor. /<fr. note, lat., it. nota

MEMORANDUM ~uri n. 1) Document diplomatic in care se expune punctul de vedere al unui guvern asupra unei probleme, ce va constitui obiectul viitoarelor negocieri. 2) inv. Carnet de note. /<lat. memorandum, germ. Memorandum, fr. memorandum

nota s.f. 1. Scurta insemnare scrisa; insemnare, indicatie, comentariu, remarca (in scris) asupra unei chestiuni, asupra unui fapt etc. ♦ Adnotare la un text, care cuprinde lamuriri sau informatii asupra unei probleme ridicate de acel text. 2. Aspect, nuanta caracteristica, trasatura particulara. ◊ A fi in nota = a se potrivi unei situatii. 3. Element component caracteristic al unei notiuni. 4. Calificativ (exprimat in cifre) prin care se apreciaza cunostintele, lucrarile unui elev, ale unui student etc. 5. Comunicare diplomatica scrisa, adresata de un guvern altui guvern cu privire la anumite probleme etc. 6. Inscris care cuprinde indicarea sumelor (si calculul lor) pe care trebuie sa le achite cineva; socoteala. 7. (Muz.) Semn grafic prin care se indica inaltimea si durata unui sunet; sunet muzical. ◊ A forta nota = a exagera. [< fr. note, it., lat. nota].

nota s. f. 1. scurta insemnare scrisa; indicatie, comentariu, remarca (in scris). ◊ articol publicistic de proportii reduse. ◊ adnotare la un text, care cuprinde lamuriri sau informatii asupra unei probleme ridicate de acel text. 2. aspect, nuanta caracteristica, trasatura particulara. ♦ a fi in ~ = a se potrivi unei situatii; a forta a = a exagera. 3. element component caracteristic unei notiuni. 4. calificativ (in cifre) prin care se apreciaza cunostintele, lucrarile unui elev, unui student etc. 5. comunicare diplomatica scrisa, adresata de un guvern altui guvern, cu privire la anumite probleme etc. 6. inscris care cuprinde indicarea sumelor pe care trebuie sa le achite cineva. 7. semn conventional pentru reprezentarea grafica a sunetelor muzicale; sunetul corespunzator. (< fr. note, it., lat. nota)