OM, oameni, s. m. 1. Fiinta superioara, sociala, care se caracterizeaza prin gandire, inteligenta si limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin pozitia verticala a corpului si structura piciorului adaptata la aceasta, mainile libere si apte de a efectua miscari fine si creierul deosebit de dezvoltat. ◊ Loc. adv. Din om in om = de la unul la altul. Ca de la om la om = in mod sincer, deschis, prieteneste. ◊ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toti) oamenii = om obisnuit, care nu se deosebeste prin nimic esential de altii. Ca omul = cum se intampla sau s-ar putea intampla oricui. Ca oamenii = cu manifestari obisnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = raspuns pe care il da o persoana care bate la usa pentru a-l asigura pe stapanul casei ca vine cu intentii bune. ♦ Persoana integra, care intruneste calitati morale deosebite, care se remarca prin cinste si corectitudine. ◊ Expr. (A fi) un om (o data) si jumatate = (a fi) persoana de incredere inzestrata cu insusiri (morale) deosebite. A face (pe cineva) om = a) a educa, a instrui (pe cineva) dezvoltandu-i insusirile umane caracteristice; a asigura invatatura cuiva calificandu-l intr-o profesiune; b) a da, a oferi (cuiva) o situatie materiala sau sociala buna. A se face om = a) a se instari, a se capatui, a se imbogati; b) a se indrepta. 2. (Cu determinari care indica un raport de dependenta) Persoana care se afla in slujba cuiva; persoana de incredere. ◊ Expr. (A fi) omul (sau om al) lui Dumnezeu = (a fi) om bun, cinstit, de treaba. (A fi) omul (sau om al) d******i = (a fi) om rau, viclean. 3. Persoana de vaza, de seama. ♦ Persoana matura. 4. Barbat. ♦ (Determinat de „meu”, „tau” etc.) Sot. ♦ (La vocativ) Apelativ familiar (explicativ, dojenitor etc.) cu care ne adresam unei persoane (de s*x masculin). 5. (La sg.) Persoana oarecare, cineva, oricine. 6. (Art.) Numele popular al constelatiei boreale Hercule. [Gen.-dat.: omului; voc.: omule] – Din lat. h**o.

SOLD ~uri n. 1) (la om) Parte a corpului cuprinsa intre coapsa si mijloc. ◊ A sta cu mainile in ~uri a nu avea nici o ocupatie; a pierde timpul. A sta intr-un ~ a sta stramb. 2) (la animale) Regiune a corpului corespun-zatoare articulatiei picioarelor cu trunchiul. 3) fig. Portiune de teren cu suprafata inclinata; coasta; panta; povarnis; versant; costisa. /cf. sas. soldar

BURDUF ~uri n. 1) Sac facut din piele netabacita sau din stomacul unor animale (oi, capre), folosit pentru pastratul sau transportul diferitelor produse (branza, faina, apa, vin etc.). ◊ A fi ~ de carte a fi foarte invatat; a avea multa carte; a fi toba de carte. A lega (pe cineva) ~ a lega strans incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega fedeles; a lega cobza. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de mancare. 2) Sac special, facut din piele de miel sau de ied, folosit drept depozit pentru aer la unele instrumente aerofone (cimpoi, armonica etc.). 3) Invelitoare din piele, pentru picioare, special amenajata in trasurile deschise. 4) Perete elastic pliant, din piele sau din panza cauciucata, care se monteaza pe laturile pasajului de comunicatie intre vagoanele de cale ferata. 5) pop. Stomac al animalelor erbivore; burduhan. /Orig. nec.