NULLA DIES SINE LINEA (lat.) nici o zi fara o linie – Pliniu cel Batran, „Naturalis historia”, 35-36. Cuvinte atribuite pictorului Apelles, care considera exercitiul zilnic esential pentru desavarsirea maiestriei artistice. Beethoven si Arghezi le-au luat drept deviza.

BLEAU¹ subst. (Reg.; in expr.) A nu zice nici bleau = a tacea din gura, a nu (mai) scoate o vorba. -Et. nec.

BOABA, boabe, s. f. 1. (Specie de) fruct carnos (si sferic) cu samburele sau samburii in mijloc; baca. 2. Bob¹ (1). ◊ Expr. A nu sti (sau a nu pricepe, a nu zice) (nici o) boaba = a nu sti (sau a nu pricepe, zice) nimic. – Cf. scr. boba.

PIS interj. (Adesea repetat) Strigat cu care se cheama pisica. ◊ Expr. A nu zice (nici) pis = a nu spune nimic, a nu scoate nici o vorba, a tacea chitic. [Var.: pas interj.] – Onomatopee.

MARC interj. (Pop.; in expr.) A nu zice nici marc = a nu zice nimic, a tacea din gura. – Contaminare intre mar si malc.

CARC interj. : A nu zice nici ~ a tacea chitic; a nu scoate nici o vorba. /Onomat.

MARC interj. : A nu zice nici ~ a nu scoate o vorba; a tacea chitic. /Contaminare intre mar si malc

NOAPTEA adv. 1) In timpul noptii; pe timp de noapte. 2) In fiecare noapte. ◊ (Si) ziua si ~ tot timpul; mereu. nici ziua, nici ~ nici-odata; nicicand. /<lat. nox, noctis

BLEAU¹ interj. (Reg.; in expr.) A nu zice nici bleau = a nu (mai) scoate o vorba.

BOABA, boabe, s. f. 1. Fruct carnos (si rotund) al unor plante, in mijlocul caruia se gasesc samburii. 2. Bob² (3). ◊ Expr. A nu sti (sau a nu pricepe, a nu zice) (nici o) boaba = a nu sti (sau a nu pricepe, zice) nimic. – Comp. sb. boba.

nici cum adv. + adv. (nici cum zic eu, nici cum zici tu)

CARC interj. (Pop. si fam.; in expr.) A nu (mai) zice (sau spune) (nici) carc = a nu (mai) spune nici o vorba, a tacea chitic. – Formatie onomatopeica.

CHIAR¹ adv. 1) Tocmai; intocmai; anume; exact. ~ el. ~ acum. 2) Pana si; inca si. Si-ar da ~ si viata. 3) Intr-adevar; cu adevarat; in realitate. ~ pleaca! 4) Inca. ~ din prima zi. 5) (precedat de nici) nici macar. nici ~ parintii n-au ce-i face. 6) (urmat de o propozitie concesiva introdusa prin daca) Si daca. Intru ~ daca nu ma pofteste nimeni. /<lat. clarus

INSIPID ~da (~zi, ~de) 1) Care nu are nici un gust; fara gust; fad; searbad. 2) fig. Care este lipsit de interes; fara spirit; anost. /<fr. insipide, lat. insipidus

NUD¹ ~da (~zi, ~de) 1) Care nu are nici o haina pe el; neimbracat; dezbracat; gol. 2) (despre plante si despre parti ale lor) Care nu are peri sau puf. ◊ Floare ~da floare fara petale si sepale, numai cu stamine. 3) si fig. (despre materiale din natura) Care este lipsit de artificiu; natural; simplu. Piatra ~da. 4) fig. Care este exprimat direct, fara ocolisuri; nevoalat. Afirmatie ~da. /<lat. nudus, it. nudo

LIMPEDE ~zi adj. 1) (despre lichide) Care este lipsit de orice impuritati; curat; straveziu. Apa ~. 2) (despre cer, atmosfera) Care este fara nori; senin. 3) (despre ochi, privire) Care reflecta curatenie sufleteasca; curat; luminos. 4) (despre sunete, voce) Care se aude bine; cu o sonoritate deosebita; argintiu; cristalin. 5) (despre minte, judecata) Care intelege bine lucrurile; lucid. 6) (despre idei, ganduri) Care este clar, usor de inteles; clar; inteligibil; accesibil. Raspuns ~. ♦ ~ ca buna ziua care nu are nevoie de nici un fel de explicatii; clar. /<lat. limpidus

RUPT², -A, rupti, -te, adj., s.f. I. Adj. 1. ~ , gaurit (prin intrebuintare). ♦ Cu carnea trupului sfasiata; ranit. ♦ Fig. (Despre oameni, urmat de determinari introduse prin prep. de, aratand cauza) Zdrobit, coplesit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, ~ Lant rupt. ♦ Expr. (Reg.) Rupt-ales = precizat, accentuat. Iar eu va zic rupt-ales Ca asa fara nici o randuiala Nu putem nici pana dimineata Ramanea. ~ 3. ~; smuls, v. cules. Floare rupta. ♦ Expr. Bucatica rupta = v. bucatica. 4. ~ , indepartat; care a pierdut legatura cu....

BECHIU subst. (Reg., in expr.) A nu sti (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe nici) bechiu = a nu sti (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe) nimic, nici un cuvant, nici o boaba. – Et. nec.

IMPERSONAL, -A, impersonali, -e, adj. Care nu se refera la nici o persoana; fig. lipsit de personalitate. ♦ (Despre verbe, forme si constructii verbale) Care exprima o actiune ce nu este atribuita nici unei persoane, care nu are subiect propriu-zis si se intrebuinteaza numai la persoana a treia singular. – Din fr. impersonnel, lat. impersonalis.

CERCA, cerc, vb. I. (Adesea in concurenta cu incerca). 1. Tranz. A cerceta, a examina; a iscodi. 2. Tranz. si refl. A se stradui, a se sili, a cauta sa... Biata fata... se cerca sa zica si ea ceva (ISPIRESCU). 3. Tranz. (Pop.) A proba, a cauta sa vezi daca ceva e bun, potrivit etc. 4. Tranz. (Inv. si reg.) A cauta. Cercam un vad Sa ies la lumea larga (EMINESCU). 5. Tranz. (Inv.) A supune la grele incercari. Mai mult de opt zile cercara tara (BALCESCU). 6. Tranz. A vizita, a frecventa. nici carciumaritei nu-i era tocmai urat a sta intre noi, de ne cerca asa des (CREANGA). 7. Intranz. A reveni; a da tarcoale. 8. Tranz. unipers. A fi cuprins de o anumita stare sufleteasca, de o durere fizica etc. – Lat. circare.

Anaxarete, fecioara de familie nobila, din insula Cyprus. Tratindu-l cu aroganta si indiferenta pe Iphis, tinar de origine umila care o iubea nebuneste, l-a determinat in cele din urma sa-si puna singur capat zilelor. Iphis s-a spinzurat de pragul usii ei. nici moartea lui nu a miscat-o insa pe Anaxarete. Singurul gest pe care l-a facut a fost sa se aplece pe fereastra ca sa priveasca, din pura curiozitate, multimea care alcatuia convoiul mortuar al nefericitului tinar. Indignata de nepasarea ei, Aphrodite a transformat-o pe Anaxarete intr-o stana de piatra.

CIMPIA TRANSILVANIEI, compartimentul central-nordic al Pod. Transilvaniei, limitat de Pod. Somesan (la N si NV), Dealurile Feleacului si Depr. Turda-Cimpia Turzii (in V si SV), Pod. Tirnavelor (la S si SE) si Subcarpatii interni (in E si NE). Denumirea populara, cu atributul de „cimpie”, se refera numai la functionalitatea sa agricola, straveche, fiindca nici relieful si nici majoritatea celorlalte componente ale peisajului nu justifica incadrarea acestei unitati in categoria cimpiilor propriu-zise. Litologia (roci in general liabile) si structurile in cute diapire, brahianticlinale si domuri explica predominarea reliefului deluros-colinar, mai inalt in N (550-631 m) si mai coborit in S (450-500 m). Defrisata de timpuriu, C.T. a devenit o importanta zona agricola, terenurile arabile predominind in proportie de 70-80%, in S si 30-40% in N, pe care se cultiva cereale, sfecla de zahar, floarea-soarelui etc.

CICA adv. (Pop. si fam.; cu valoare de verb unipersonal sau impersonal). 1. (preceda o afirmatie pusa pe socoteala altora) (Se) spune ca... (lumea) zice ca..., dupa cum (se) crede. 2. (Indica un sentiment de mirare sau de indoiala) Daca poate fi cu putinta! auzi! ♦ nici mai mult, nici mai putin. Mai mult decat atata. 3. (Povestitorul admite ce se spune, dar e convins ca nu este asa) Chipurile, vorba vine! vorba sa fie! – Din [se zi]ce ca.

CALD¹ ~da (~zi, ~de) (in opozitie cu rece) 1) Care are o temperatura ridicata; care produce o senzatie de caldura. Aer ~. Soba ~da. ◊ nici ~, nici rece asa si asa. 2) Care este facut de curand; proaspat. Paine ~da. ◊ A le spune ~de a spune minciuni, a spune brasoave. Bate fierul cat ii ~ nu scapa prilejul. 3) (despre obiecte de imbracaminte) Care tine caldura; calduros. 4) fig. Care porneste din inima. Discutie ~da. ◊ Bun ca painea ~da bun la suflet; marinimos. 5) fig. Care are o intensitate deosebita; fierbinte. Sarut ~. /<lat. caldus

A SPUNE spun 1. tranz. 1) A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a zice. ~ adevarul. ~ pe de rost. ◊ ~ drept a spune adevarul. Cine ar fi putut ~ cine ar fi putut sa creada. A nu ~ nici carc a nu scoate nici o vorba. ~ verde in fata (sau in ochi) a da adevarul pe fata, fara ocolisuri. A-i ~ cuiva inima a presimti. Dupa cum se ~ cu alte cuvinte. ~ povesti a comunica lucruri ireale. 2) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a zice; a canta; a interpreta. 3) (pe cineva cuiva) A prezenta ca vinovat de infaptuirea unor actiuni reprobabile tinute in taina, dand in vileag cu intentii rele; a pari; a denunta. 2. intranz. A purta numele; a se numi; a se chema. Cum iti ~? /<lat. exponere

TU pron. pers. pers. II sing. (tie, iti, ti, (pe) tine, te) 1) (indica persoana catre care se adreseaza vorbitorul) ~ inveti. ◊ nici ~ cal, nici ~ caruta nimic. 2) (formele de dativ inaintea unui verb au valoare posesiva) Iti scrii lucrarea? 3) (formele atone la dativ si acuzativ servesc la formarea diatezei reflexive) Te framanta zi si noapte. 4) (se foloseste cu valoare personala generalizatoare) Ia te uita ce s-a intamplat. /<lat. tu

ghes (ghesuri), s. n. – 1. Brinci. – 2. Stimul, impuls. Origine necunoscuta. Nu pare a fi cuvint identic cu ghes, s. n. (Arg., zi), din tig. ges (Juilland 165); totusi, origine tig. este posibila. Draganu, Dacor., V, 363, il pune in legatura cu mag. gyűszű „degetar”, cu care nu pare a avea nici o inrudire. – Der. inghesui, vb. (a impinge, a navali; a stoarce; a stringe; a grabi; a ingramadi) pe care Draganu, Dacor., V, 908, il deriva din mag. gyeszul „a impinge”; inghesuiala, s. f. (lume multa, aglomerare; apasare, sufocare).

BRANZA, (2) branzeturi, s. f. 1. Produs alimentar obtinut prin coagularea si prelucrarea laptelui. ◊ Expr. (Fam.) A nu fi nici o branza (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (Fam.) A nu face nici o branza = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. (Pop.) (Duca-se sau du-te etc.) opt cu-a branzei sau opt (si) cu-a branzei noua, se zice cand scapi (sau doresti sa scapi) de o persoana suparatoare. 2. (La pl.) Diferite sortimente de branza (1), de cascaval etc. – Et. nec.

BRANZA, (2) branzeturi, s. f. 1. Produs alimentar obtinut prin coagularea laptelui cu ajutorul cheagului sau al unor coagulanti sintetici. Frate, frate, dar branza-i pe bani (= in afaceri nu poate fi vorba de sentimentalism). ◊ Expr. Branza buna in burduf de caine, se spune despre un om plin de calitati, care insa nu le foloseste in scopuri bune. A nu face nici o branza = a nu face, a nu ispravi nimic; a nu fi bun de nimic. (Duca-se, du-te etc.) opt cu a branzei sau opt (si) cu a branzei noua, se zice cand scapi (sau doresti sa scapi) de o persoana suparatoare. 2. (La pl.) Diferite feluri de branza (1).

SCHIMB ~uri n. 1) Inlocuire a unui obiect sau a unei persoane prin alt obiect sau alta persoana. A face ~. Piesa de ~. ◊ Cu ~ pe rand. Casa de ~ casa unde se pot schimba banii unei tari pe banii alteia. 2) Cedare a unui lucru pentru a primi altul in loc (in urma unor negocieri). ~ de marfuri. ◊ Liber-~ comert exterior fara nici un fel de restrictii. In ~ drept compensatie.3) Persoana sau grup de persoane care, dupa un anumit interval de timp, inlocuiesc sau sunt inlocuite intr-o munca, prin alta persoana sau prin alt grup de persoane. ~ de zi. ~ de noapte. 4) Interval de timp cat lucreaza o asemenea persoana sau un asemenea grup. A lucra in trei ~uri. 5) fig. Generatie tanara care inlocuieste pe cei varstnici intr-o activitate. ~ de maine. 6) mai ales la pl. Lenjerie de corp care inlocuieste pe cea purtata; albituri de primeneala. 7) Transmitere cu caracter reciproc. ~ de pareri. ~ de experienta. /v. a schmba

BALAI, -AIE, balai, -aie, adj. 1. (Despre oameni) Blond. 2. (Despre animale) Cu parul alb, balan, plavan. ◊ Expr. Ca e laie, ca-i balaie sau ba e laie, ba-i balaie = ba una, ba alta; asa si pe dincolo. Ori laie, ori balaie = ori una, ori alta; sa se decida intr-un fel. nici laie, nici balaie = nici asa, nici asa. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se da vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. A intarcat balaia = s-a ispravit cu posibilitatea de a profita de slabiciunea sau de munca altuia, s-a dus chilipirul. A intrat balaia in sat = s-a luminat de ziua. – Din bal + suf. -ai.

CHIAR¹ adv. 1. Tocmai, intocmai, exact. Acum hora era chiar in sosea (REBREANU). ♦ Insusi, singur, nu altcineva sau altceva. Copilul cu bobocii era chiar copilul lui (EMINESCU). 2. Pana si, inca si. Chiar prin somn... isi urmarea gandul hotarat (C. PETRESCU). ♦ (Precedat de „ba”) Ba inca, ce e mai mult. ♦ (Precedat de „nici”) nici macar. ♦ (Urmat de propozitie concesiva introdusa prin „daca” sau „de”) Si daca. In casa unui prietin eu am sa ma asez chiar daca nu ma pofteste nimeni (SADOVEANU). 3. Inca (de pe vremea aceea). Chiar de-acum un an. 4. In realitate, de fapt, intr-adevar. Nu ca zic eu, dar chiar vine (CREANGA). – Lat. clarus.

caloian (-ieni), s. m. – Papusa sau idol de lut, pe care taranii le ingroapa in a treia zi de joi dupa Pasti, pentru a aduce ploaie. Sl. kaljenu „de argila”, datorita materiei prime (Candrea, Noua Revista Romana, II, (1900), p. 94-7; DAR). Dupa vechea traditie, abandonata, a filologiei romantice, este legat de numele lui Ioan I sau Caloioannes, tar al romano-bulgarilor la inceputul sec. XIII. Nu pare probabila nici legatura pe care o propune Giuglea, Dacor., X, 108, cu alb. llohe „ploaie”.