LIMBARE, limbari, s. f. Actiunea de a limba si rezultatul ei. ♦ Transportare a unei incarcaturi cu o nava fluviala pana la o nava maritima. – V. limba.

CVADRIMARAN s. n. nava maritima de mare viteza, de 60 de noduri pe ora, cu patru motoare si patru coci paralele unite printr-o punte. (< engl. quadrimaran)

SHELTERDECK LTARDEC/ s. n. nava maritima cu doua punti, avand la partea superioara si in bordurile interpuntii deschideri ce pot fi inchise etans, la incarcarea si descarcarea navei. ◊ puntea superioara. (< engl. shelterdeck)

TRAULER s. n. nava maritima de pescuit, echipata cu traule. (< engl. trawler)

CARGOBOT, cargoboturi, s. n. nava maritima comerciala destinata transportului de marfuri la mare distanta; cargou. – Din fr. cargo-boat (< engl.).

A AFRETA ~ez tranz. (nave maritime sau fluviale) A inchiria in vederea transportului de marfuri. [Sil. -fre-ta] /<fr. affreter

A ATERIZA ~ez tranz. 1) (despre nave aeriene) A se aseza pe pamant. 2) sport A lua contact cu solul dupa o saritura. 3) (despre nave maritime) A lua contact vizual cu uscatul. /<fr. atterir

BABORD ~uri n. Partea din stanga a unei nave (maritima sau aeriana) in raport cu directia mersului acesteia. /<fr. babord

BASTIMENT ~e n. nava maritima militara de mare tonaj. ~ de escorta. /<it. bastimento

CAREU ~ri n. 1) Suprafata cu patru unghiuri drepte si cu patru laturi rectilinii egale. 2) Trupa dispusa in forma de patrat pentru a putea respinge atacul inamicului din patru parti. 3) Grup de persoane sau de obiecte dispuse in forma de patrat. 4) (la unele jocuri sportive) Suprafata delimitata cu linii albe, in care se aplica unele reguli speciale. 5) (pe navele maritime) Camera comuna unde ofiterii iau masa. 6) (la jocul de pocher) Grup de patru carti de aceeasi culoare tinute intr-o singura mana. /<fr. carre

CARGOBOT ~uri n. nava maritima pentru transportarea incarcaturilor la distante mari; cargou. /<fr. cargo-boat

CARMA ~e f. 1) Piesa mobila care serveste la manevrarea navelor maritime sau aeriene. 2) fig. Conducere a unei activitati sociale; carmuire; guvernare. ~a statului. [G.-D. carmei] /<sl. kruma

DRAGOR² ~oare n. nava maritima inzestrata cu o draga pentru deminarea cailor navigabile. /<fr. dragueur

DRIFTER ~e n. nava maritima inzestrata cu instalatii speciale pentru pescuitul in larg. /<engl. drifter

FELUCA ~ci f. nava maritima lunga si ingusta, folosita pe marile sudice la transportul incarcaturilor marunte de-a lungul litoralului sau pentru pescuit. /<fr. felouque, it. feluca

FREGATA¹ ~e f. 1) (in secolele trecute) Nava militara rapida cu trei catarge si cu vele, folosita in operatiile de recunoastere si in serviciul de paza. 2) (in flotele contemporane ale Angliei, Frantei, S.U.A. etc.) nava maritima militara de escorta si de aparare impotriva submarinelor. /<fr. fregate, it. fregata

HIDROBUZ ~e n. nava maritima usoara, folosita la transportul pasagerilor de-a lungul coastei. /hydro- + [auto]buz

LAINER ~e n. nava (maritima sau aeriana) de dimensiuni mari, rapida, cu circulatie regulata, destinata transportului de pasageri. /<engl. liner

MARINAR ~i m. 1) Persoana care face parte din echipajul unei nave maritime; matelot. 2) Persoana care isi face serviciul militar la marina. /marina + suf. ~ar

MARINA f. Totalitate de nave maritime ale unui stat, luate impreuna cu personalul care lucreaza pe ele; flota navala a unui stat. /

MATELOT ~ti m. Persoana care face parte din echipajul unei nave maritime; marinar; matroz. /<fr. matelot

MATROZ ~i m. Persoana care face parte din echipajul unei nave maritime; marinar; matelot. /<germ. Matrose, rus. matros

MOTONAVA ~e f. nava maritima sau fluviala cu motor cu ardere interna. /moto- + nava

A NAUFRAGIA ~ez intranz. 1) (despre nave maritime) A suferi un naufragiu; a se ineca. 2) fig. A suferi un esec total. [Sil. na-u-fra-gi-a] /Din naufragiu

A NAVLOSI ~esc tranz. (nave maritime sau fluviale) A inchiria in vederea transportului de marfuri. /<ngr. enavlosa

PACHEBOT ~uri n. nava maritima pentru transportul postei si al pasagerilor. /<fr. paquebot

PAVILION² ~oane n. 1) Drapel care se arboreaza pe navele maritime pentru a indica apartenenta la un stat sau care se foloseste la anumite semnalizari pe mare. 2) Steag al unei organizatii sau asociatii care se arboreaza pe cladiri cu ocazia unei festivitati. [Sil. -li-on] /<fr. pavillon, germ. Pavillon

PORTAVION ~oane n. nava maritima militara de mari dimensiuni, prevazuta cu o platforma speciala care permite aterizarea si decolarea avioanelor. [Sil. -vi-on] /<fr. porte-avions

RULIU ~ri n. Balansare a unei nave (mari-time sau aeriene) in jurul axei sale longitu-dinale. /<fr. roulis

SEINER ~e n. nava maritima destinata pescuitului, inzestrata cu instalatii de prelucrare primara si de refrigerare a pestelui. /<engl. seiner

SALUTIER ~e n. nava maritima mica, folosita pentru pescuitul in larg. / Var. (dupa alte surse) salutier. / < fr. chalutier

A TORPILA ~ez tranz. 1) (nave maritime) A scufunda cu ajutorul torpilelor. 2) fig. (actiuni, activitati, planuri etc.) A impiedica sa se realizeze; a face sa esueze; a zadarnici; a impiedica; a dejuca; a contracara. ~ negocierile. /<fr. torpiller

TORPILOR ~oare n. nava maritima militara, usoara si rapida, inzestrata cu torpile. /<fr. torpilleur

TRAULER ~e n. nava maritima de pescuit in larg, inzestrata cu traule, cu instalatii de prelucrare primara si de refrigerare a pestelui. [Sil. trau-] /<engl. trawler

VAS ~e n. 1) recipient din diferite materiale (sticla, lemn, metal, lut, plastic), de forme si dimensiuni diferite, destinat pentru pastrarea sau transportarea diverselor materiale (in special a lichidelor). 2) la pl. totalitate a recipientelor folosite la prepararea sau la servirea mancarii; vesela; blide. 3) Organ tubular inchis care permite circulatia substantelor lichide (sange, limfa) in organism. ~e limfatice. ◊ ~e capilare cele mai mici vase sangvine, care asigura legatura dintre vene si artere. 4) fiz.: ~e comunicante doua (sau mai multe) vase, unite intre ele la baza printr-un tub de legatura, astfel incat un lichid turnat intr-unul din vase trece si in celelalte, ajungand in toate la acelasi nivel. 5) Vehicul construit si echipat pentru transportul pe apa (sau sub apa); nava. ~ maritim. ~ de pescuit. ~-scafandru. 6) Tub prin care circula seva in plante. /<lat. vasum

VASEL ~e n. inv. nava maritima militara de dimensiuni mari; bastiment. /<ngr. vaselo

IQUITOS [ikitos], oras in NE Peru-lui, pe cursul superior al Amazonului, la c. 3.700 km de varsarea acestuia; 274,8 mii loc. (1993). Port pentru nave maritime. Centru comercial (bumbac, tutun, orez, cauciuc). Ind. textila si a prelucr. lemnului. Export de petrol, bumbac, tutun si cauciuc. Rafinarie de petrol. Universitate. Turism. Fundat in 1864.

FLOTA, flote, s. f. 1. Totalitatea navelor fluviale, maritime sau aeriene ale unui stat. ♦ Totalitatea marilor unitati navale ori aeriene afectate unei regiuni sau unui anumit scop sub o conducere unica. 2. Solutie sau suspensie de coloranti sau de alte substante chimice, folosita in operatiile de finisare a materialelor textile (albire, vopsire etc.). 3. Bazin de tabacire cu zemuri concentrate, in care pieile se tin nemiscate un timp indelungat, dupa ce au parcurs sirurile de bazine de pretabacire. – Din fr. flotte.

DERIVA, derive, s. f. 1. Unghiul dintre directia de deplasare dorita a unui avion sau a unei nave si directia reala de deplasare determinata de vant (la avioane) sau de curentii maritimi (la nave). ◊ Expr. A merge (sau a fi) in deriva = a pluti in voia vantului si a valurilor. (Rar) A fi la deriva unei puteri = a fi dependent de..., a fi la cheremul... 2. (Tehn.) Abatere intr-un singur sens a valorii unei marimi fata de valoarea initiala. 3. Unghi format de planul de tragere cu planul de ochire, servind la tragerile indirecte. 4. Partea fixa a ampenajului vertical al unui avion, al unui planor etc. – Din fr. derive.

FLOTA ~e f. Totalitate a navelor fluviale, maritime sau aeriene de care dispune un stat. /<fr. flotte

MONITOR¹ ~oare n. nava militara, maritima sau fluviala, de tonaj mic, echipata cu armament de artilerie. /<fr. monitor

DIVIZION ~oane n. Subunitate a unui regiment de artilerie constituita din mai multe baterii. ◊ ~ de nave unitate militara maritima constand din mai multe nave de acelasi tip. [Sil. -zi-on] /<rus. divizion, fr. division

NAVIGATIE ~i f. 1) v. A NAVIGA. 2) Transport efectuat cu nave sau cu aeronave. ~ maritima. ~ aeriana. 3) Stiinta care se ocupa cu studiul conducerii navelor. /<fr. navigation, lat. navigatio, ~onis, it. navigazione

DIVIZION s.n. Subunitate de artilerie sau de cavalerie cuprinzand mai multe baterii sau escadroane. ◊ Divizion de nave = unitate in fortele maritime militare, formata din mai multe nave de acelasi tip. [Pron. -zi-on. / cf. fr. division, rus. divizion].

TRAVERSADA s. f. traversare efectuata de o nava intre doua porturi maritime sau oceanice situate pe maluri opuse. (< it. traversata)

ESCADRA, escadre, s. f. Mare unitate de nave de lupta a fortelor maritime militare. ♦ Mare unitate militara de aviatie. – Din fr. escadre.

PRIMAJ, primaje, s. n. 1. (Mar.) Bonificatie la frahtul maritim acordata capitanului sau proprietarului unei nave comerciale. 2. (Tehn.) Antrenarea apei dintr-un cazan de catre aburul produs. – Din fr. primage.

CRUCIERA, cruciere, s. f. Actiune de lupta dusa de una sau mai multe nave de lupta pe cai indepartate de comunicatie maritima ale inamicului, sistematic si pe timp mai indelungat, in scopul dezorganizarii transporturilor acestuia. [Pr.: -ci-e-] – Din it. crociera.

A DISLOCA disloc tranz. 1) A face sa se disloce. 2) (trupe) A muta din locul de stationare. 3) lingv. (termeni ai unei constructii sintactice) A separa prin intercalarea altor elemente. 4) (nave) A repartiza in porturi sau in baze maritime speciale. /<fr. disloquer, lat. dislocare

VAPOR ~oare n. nava propulsata de un motor, care efectueaza transportul maritim. /<it. vapore, lat. vapor, fr, vapeur

CANCELLING [CENSLING] s. n. clauza intr-un contract de transport maritim potrivit careia se poate rezilia contractul daca nava nu soseste in portul de incarcare la termenul convenit. (< engl. cancelling)

INCRUCISA, incrucisez, vb. I. 1. Tranz. A pune, a aseza crucis; a cruci. ◊ Expr. A incrucisa bratele (pe piept) = a sta in inactivitate. A incrucisa sabiile = a incepe lupta. 2. Refl. recipr. A trece unul pe langa altul, venind din directii diferite. ♦ (Despre drumuri) A se intretaia. 3. Intranz. (Frantuzism, despre nave) A naviga in larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicatie; p. gener. a naviga. 4. Tranz. A imperechea diferite animale sau plante pentru a obtine urmasi cu insusiri superioare. – In + crucis.

NAVIGATIE, navigatii, s. f. 1. Faptul de a naviga; drum parcurs de un vehicul maritim, fluvial, aerian sau spatial (1) pe apa, calatorie facuta cu o nava. 2. Stiinta si tehnica de a conduce o nava sau o aeronava. 3. Transport organizat de marfuri sau de persoane cu o nava sau o aeronava. – Din fr. navigation, lat. navigatio, it. navigazione.

DERIVA s.f. I. 1. Unghi format de axa longitudinala a unei nave sau a unui avion cu drumul de urmat sub actiunea curentilor maritimi sau aerieni. ◊ A merge in deriva = a naviga in voia vantului si a valurilor. 2. Unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire. II. Partea verticala fixa a ampenajului unui avion, al unui planor. [< fr. derive, it. deriva].

SALAND, salande, s. n. nava de constructie speciala, remorcata sau autopropulsata, folosita in lucrarile hidrotehnice, fluviale sau maritime, pentru transportul unor materiale etc. [Var.: salanda s. f.] – Din fr. chaland.

NAUFRAGIU ~i n. 1) Avariere a unei nave in urma unui accident, care poate provoca scufundarea sau imposibilitatea de a-si continua calea; catastrofa maritima. A suferi un ~. 2) fig. Esec total. [Sil. -na-u-] /<lat. naufragium, fr. naufragie

LINIE s.f. 1. Figura continua cu o singura dimensiune, descrisa de un punct prin deplasare sau obtinuta prin intersectia a doua suprafete. 2. Trasatura imaginara care arata o directie data, o limita etc. 3. Descendenta, filiatie. 4. Sistem de fortificatii. ◊ nava de linie v. nava. ♦ Sirul luptatorilor intr-o batalie; sir de transee; directia generala a pozitiilor trupelor. 5. Cele doua sine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalatiilor unei cai ferate. 6. Legatura aeriana sau maritima intre doua puncte. ♦ Legatura de telecomunicatii intre doua puncte. 7. (La pl.) Trasaturile caracteristice ale unui obiect, ale fetei cuiva; contur, profil. ♦ Tinuta. 8. (Fig.) Orientare; directie. 9. (Poligr.) Rand intr-o pagina. ♦ Placa subtire de metal cu care se imprima liniile sau se distanteaza randurile. 10. Rigla. 11. (Mar.) Ecuator. [Pron. -ni-e, gen. -iei. / < lat., it. linea, cf. germ. Linie].