NATURA s. 1. faptura, fire, lume, univers. (Cantecul se raspandea peste intreaga ~.) 2. (PICT.) natura moarta = natura statica; natura statica v. natura moarta. 3. v. esenta. 4. v. calitate. 5. v. factura. 6. v. conformatie. 7. v. fire.

ABRUDAN, Petre (1907-1979, n. Zucor, jud. Salas), pictor roman. Portrete, compozitii istorice, naturi statice si peisaje intr-o maniera realista traditionala („Sfatul cucoanelor”). Pictura monumentala si mozaic.

ACONTZ, Nutzi (1894-1957, Focsani), pictorita romana. Naturi statice si peisaje de un colorit subtil, intr-un spirit decorativ modern („Flori rosii”).

BALTATU, Adam (1899-1981, n. Husi), pictor roman. Prof. univ. la Bucuresti. Scene de gen, naturi statice si, mai ales, peisaje, in traditia coloristica interberlica („Peisaj din Husi”, „Case vechi din Bucuresti”).

BANCILA, Octav (1872-1944, n. Corni, jud. Botosani), pictor roman. Compozitii cu un puternic caracter de protest social („1907”, „Grevistul”, „Peticarul”, „Spre casa”) si naturi statice cu flori si fructe („Liliac”).

CHINTILA, Spiru (1921-1978, n. Buzau), pictor roman. Portrete, peisaje, naturi statice, compozitii, organizate dupa principii metodologice ale cubismului, cu detalii figurative inscrise in forme geometrice („natura statica cu mere”).

CIUPE, Aurel (1900-1988, n. Lugoj), pictor roman. Prof. univ. la Cluj. Temperament liric si colorist prin excelenta. Peisaje, naturi statice si portrete compozitionale („Apus de soare”, „natura statica cu masti”).

COVALIU, Ion Bradut (1924-1991, n. Sinaia), pictor roman. Peisaje citadine si rurale („Cintec de toamna”), naturi statice („Flori albe”), compozitii, portrete („Pictorul”), solid construite, cu accentuata tendinta catre decorativism („Desfasurare in spatiu”, „Pamintul copiilor”).