CARPATIC, -A, carpatici, -ce, adj. Din muntii Carpati, al Carpatilor, privitor la Carpati; carpatin. – Din fr. karpatique.

TRANSCARPATIC, -A, transcarpatici, -ce, adj. Care se afla dincolo de muntii Carpati (in raport cu muntenia si cu Moldova); de peste Carpati; transcarpatin. – Trans- + carpatic.

CARPATIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de muntii Carpati; propriu muntilor Carpati. Peisaj ~. /<fr. carpathique

CARP ~i m. Populatie geto-daca care a trait in sec. II-III e.n. pe teritoriul romanesc la est de muntii Carpati. /<lat. Carpes

TRANSCARPATIC ~ca (~ci, ~ce) Care se afla la nord-vest de muntii Carpati. [Sil. trans-car-] /trans- + carpatic

CARPATIC, -A adj. din muntii Carpati, referitor la Carpati; carpatin. (< fr. carpatique)

CARPATIC, -A, carpatici, -ce, adj. Din muntii Carpati, al Carpatilor. – Fr. karpatique.

INTRACarpatiC, -A, intraCarpatici, -ce, adj. Situat in interiorul arcului muntilor Carpati. – Intra¹-+Carpatic.

PERICarpatiC, -A, periCarpatici, -ce, adj. (Geogr.; despre forme de relief, regiuni) Care este situat in jurul Muntilor Carpati. – Peri- + Carpatic.

INTRACarpatiC ~ca (~ci, ~ce) Care se afla in interiorul arcului muntilor Carpati. /intra-Carpatic

PERICarpatiC ~ca (~ci, ~ce) Care este situat in jurul sau in preajma muntilor Carpati. /peri- + Carpatic

INTRACarpatiC, -A adj. Situat in interiorul arcului muntilor Carpati. [< intra- + Carpatic].

PERICarpatiC, -A adj. Situat in jurul muntilor Carpati. [< peri- + Carpatic].

crap (crapi), s. m. – Peste (Cyprinus carpio). -Mr., megl. crap. Sb., bg. krap (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 81; Meyer 204; DAR); cf. slov., cr., alb. krap, rus. karp. Inainte s-a considerat reprezentant al lat. carpa (Diez, I, 114; Diez, Gramm., I, 32; Philippide, Principii, 66); insa aceasta der. este putin probabila. Nu trebuie sa se excluda, totusi ipoteza ca este un cuvint autentic balcanic, caci in lat. cuvintul este strain de fondul traditional, si dupa Meillet-Ernout, este in legatura cu numele dacilor din muntii Carpati.

EXTRACarpatiC, -A adj. situat in afara arcului muntilor Carpati. (< extra¹- + Carpatic)

INTRACarpatiC, -A adj. in interiorul arcului muntilor Carpati. (< intra- + Carpatic)

PERICarpatiC, -A adj. situat in jurul muntilor Carpati. (< peri- + Carpatic)

BASTARNI ({i}) s. m. pl. Populatie de origine germanica, stabilita la E de muntii Carpati (sec. 2 i. Hr.) si asimilata in parte de geto-daci.

ARGEL (BRODINA), pas de inaltime in N Carpatilor Orientali, peste muntii ce leaga Obcina Mare de Obcina Feredeului, intre valea Moldovitei si Brodinei, la 1.100 m alt. Mijloceste legatura (drum judetean nemodernizat) intre localit. Vama si Brodina.

BIRGAU, M-tii Birgaului, munti josi in Carpatii Orientali, delimitati de riurile Somesu Mare (la N), Bistrita ardeleana si Pasul Tihuta (la S), situati intre M-tii Rodnei si M-tii Calimani. Alcatuiti din depozite sedimentare, strapunse de roci eruptive care au generat aparitia mai multor virfuri vulcanice (Miroslava, 1.625 m, Heniu Mare, 1.611, Ciucureasa, 1.392 m, Birgau, 1.362 m etc.). Pasuni. Cresterea animalelor.

CALIMANI, muntii ~, masiv vulcanic in NV Carpatilor Orientali, intre cursul superior al Muresului la S si depr. Dornelor la N. Alt. max.: 2.100 m (vf. Pietrosu). Trasaturi tipic alpine in zona inalta, cu urme glaciare si pasuni alpine. Zacaminte de sulf. Izv. carbogazoase. Forme de vulcanocarst (pesterile „Palatul de ciocolata” si „Luanei”) si stincile „12 Apostoli”. Rezervatie naturala complexa (200 ha), declarata in 1990 parc national, cu numeroase specii rare si monumente ale naturii, ca: zimbrul (Pinus cembra), tisa (Taxus baccata), smirdanul (Rhododendron kotschyi), floarea de colti (Leontopodium alpinum) etc. Printre pasari se intilnesc cinghita alpina (Montifringilla nivalis), cocosul de mesteacan (Tetrao urogallus), ierunca (Tetrastes bonasia), iar mamiferele sint reprezentate de ris (Lynx lynx), jder (Martes martes) etc.

BODOC, 1. muntii Bodocului, masiv muntos in S Carpatilor Orientali (Carpatii de Curbura), intre Olt si riul Negru, limitat de muntii Ciucului (la N), Nemira (la NE) si depr. Birsei (la S). Alcatuit din flis cu intruziuni vulcanice. Alt. max.: 1.241 m (vf. Carpinis). Expl. de andezit (Bixad si Micfalau). Izv. minerale (Baile Tusnad, Malnas, Turia, Bodoc). 2. Com. in jud. Covasna, pe Olt; 2.594 loc. (1991). Expl. de argila. mat. de constr. (caramida, tigla). Ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene folosite atit ca ape de masa, cit si in tratamentul afectiunilor digestive, hepato-biliare si renale. Statie de imbuteliere a apelor minerale. Statie de c. f. Biserica (sec. 15).

BAIULUI, muntii ~, masiv muntos, format din flis, in V Carpatilor de Curbura, limitat de M-tii Bucegi (la V), Ciucas (la E) si Birsei (la N). Alt. max.: 1.926 m (vf. Neamtu); format din mai multe inaltimi muntoase; Girbova, Clabucetele Baiului, Taurului si Azugai. Pajisti alpine. Zona turistica. Se mai numesc si M-tii Girbovei.

CAPATINII, muntii ~, culme muntoasa in partea central-sudica a Carpatilor Meridionali, cu orientare V-E si o lungime de 37 km, situata intre Valea Motrului la N, Depr. Olteana la S, Valea Oltetului la V si Olt la E. Alt. max.: 2.130 m (vf. Nedeia). Constituita din sisturi cristaline si gnaise la N si calcare la S, care dau un relief specific de doline, lapiezuri, pereti abrupti, hornuri, chei (cheile Bistritei vilcene de la Costesti, Luncavatului s.a.). Relieful dezvoltat pe sisturile cristaline se remarca prin prezenta celor trei supr. de nivelare Carpatice (Borascu: 1.800-2.000 m, Riu ses: 1.300-1.700 m si Gornovita: 900-1.000 m alt.) acoperite cu paduri de molid.

CIUC 1. muntii Ciucului, masiv muntos impadurit in grupa centrala a Carpatilor Orientali, intre Depr. Ciucului (la V), Trotus (la E) si Valea Uzului (la S), alcatuit din depozite cretacice. Alt. max.: 1.565 m (vf. Soiu). 2. Depresiunea ~, depr. intramontana, tectono-vulcanica, in Carpatii Orientali, pe cursul sup. al Oltului, intre masivele Harghita, Puciosu, Ciucului si Hasmas. Supr.: c. 300 km². Este impartita in trei compartimente prin pragurile de la Racu si Jigodin. Relief de campie inalta (c. 700 m alt.), iar in E colinar. Frecvente inversiuni termice in anotimpul rece. Expl. forestiere si de roci de constr. Numeroase izv. minerale (peste 130 captate).

CODOBATURA (lat. codobatulla) s. f. Gen de pasari calatoare mici (c. 17-18 cm), din ordinul paseriformelor, cu picioare robuste si lungi, cioc gros si coada lunga pe care o misca intruna. Traiesc pe linga ape, aproape exclusiv pe sol. In Romania traiesc trei specii: c. alba (Motacilla alba), frecventa pe malul baltilor, lacurilor, riurilor de la ses pina la munte; c. de munte (M. cinerea), care cuibareste pe vaile riurilor din Carpati; c. galbena (M. flava), frecventa in special in Delta Dunarii.

CEAHLAU 1. Masiv muntos, situat in Carpatii Orientali, intre Valea Bistritei la E, a Bistricioarei la N si a Bicazului la S. Este alcatuit in special din conglomerate, care dau in relief forme pitoresti (abrupturi, turnuri, colti). Alt. max.: 1.907 m (vf. Ocolasu Mare). Importante obiective turistice (cascada Duruitoarea, Caciula Dorobantului, Turnul lui Budu, cabane, la poale statiunea Durau s.a.). Rezervatie complexa (4.073 ha) declarata in 1990 parc national, cu numeroase endemisme Carpatice (coada soricelului, garofita de munte, vulturica etc.), raritati floristice (vulturica de Pojorita, ghintura s.a.), monumente ale naturii (papucul doamnei, floarea de colti, tisa etc.) si unele dintre cele mai frumoase exemplare de larice din tara, cunoscute si sub denumirea de zada, „stejarul muntilor” sau „crin”, de unde si denumirea rezervatiei naturale „Polita cu Crini”. 2. Com. in jud. Neamt, la poalele masivului Ceahlau, pe malul lacului de acumulare Izvorul muntelui; 2.470 loc. (1991). Expl. forestiere. Centru turistic. In apropiere, statiune arheologica din Paleoliticul mijlociu si tirziu.