BASCULA s.f. 1. Aparat pentru cantarit greutati mari, de tipul balantei. 2. Parghie cu punctul de sprijin la mijloc rezemat pe o axa, asrfel incat sa permita o miscare oscilatorie libera. ♦ Aparat de gimnastica folosit pentru executarea diferitelor sarituri acrobatice. ♦ Dispozitiv care permite modificarea pozitiei, in plan orizontal si vertical, in raport cu axa optica a unei parti a aparatului fotografic. 3. Partea metalica a armelor de vanatoare cu tevi mobile. [< fr. bascule, cf. it. basculla].

BASCULA s. f. 1. balanta cu doua brate inegale, pentru greutati mari. 2. parghie cu punctul de sprijin la mijloc pe o axa, incat sa permita o miscare oscilatorie libera. ◊ aparat de gimnastica pentru executarea diferitelor sarituri acrobatice. ◊ dispozitiv care permite modificarea pozitiei in raport cu axa optica a unei parti a aparatului fotografic. 3. partea metalica a armelor de vanatoare cu tevi mobile. (< fr. bascule)

NISTAGMUS s. n. miscare oscilatorie ritmica si involuntara a globilor oculari. (< fr. nystagmus)

REZONANTA s. f. 1. fenomen care se produce cand un corp de dimensiuni mari poate fi facut sa vibreze sub actiunea unei forte aplicate la intervale regulate; proprietate a unor corpuri sau incaperi de a intari si prelungi sunetele. ♦ cutie de ~ = cutie care produce rezonanta unui instrument cu coarde. 2. crestere puternica a sectiunii eficace a unei reactii nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. (chim.) teorie a mezomeriei, potrivit careia structura reala a unei particule chimice este un fenomen dinamic ce presupune un tip special de miscare oscilatorie a electronilor de valenta. 4. (fig.) ecou, rezultat, rasunet. 5. (lingv.) timbru (II). (< fr. resonance)

SEISA s. f. miscare oscilatorie verticala a apei unui lac sau a unei mari aproape de tarm, datorita schimbarilor bruste ale presiunii atmosferice, vantului sau unei ploi puternice. (< fr. seiche)

V******E s. f. 1. (fiz.) miscare oscilatorie periodica a unui corp sau a particulelor unui mediu elastic de o parte si de alta a unei pozitii de echilibru, cu o frecventa relativ inalta; vibrare, oscilatie. 2. (fig.) emotie puternica. (< fr. v*******n, lat. v******o)

NUTATIE, nutatii, s. f. 1. miscare oscilatorie periodica a axei polilor Pamantului, determinata de atractia variabila pe care o exercita Soarele si Luna asupra ecuatorului. 2. (Fiz.) Una dintre cele trei componente ale miscarii unui corp rigid care are un punct fix si face sa oscileze axa de rotatie proprie a corpului, apropiind-o si departand-o de axa fixa. 3. Miscare a unor organe ale plantelor, constand in oscilatii laterale si in rotiri ale varfului organului respectiv in jurul axei sale. – Din fr. nutation, it. nutazione.

MAREE, maree, s. f. 1. miscare oscilatorie zilnica si alternativa (de inaintare sau de retragere de la tarm) a apelor marilor si oceanelor, datorita atractiei Lunii si a Soarelui. ◊ (In sintagma) Maree neagra = strat de petrol care pluteste pe suprafata apei si polueaza plajele, ca urmare a accidentarii vaselor petroliere. – Din fr. maree.

VIBRA, vibrez, vb. I. Intranz. 1. (Despre corpuri sau medii) A se misca oscilatoriu si periodic in jurul pozitiei sale de echilibru; a avea v******i; a tremura, a trepida; p. ext. a produce sunete. ♦ (Despre sunete) A rasuna. ♦ (Despre voce) A avea o sonoritate tremuratoare, a exprima o emotie puternica prin tremuratul sunetelor pe care le articuleaza. 2. Fig. A palpai. 3. Fig. (Despre oameni) A fi emotionat puternic, a fremata, a palpita (sub impresia unei emotii). – Din fr. vibrer, lat. vibrare.

PENDULA, pendulez, vb. I. Intranz. (Despre pendule) A face miscari oscilatorii (lente) de o parte si de alta a pozitiei de echilibru; a oscila; p. gener. (despre alte obiecte) a face miscari (lente) asemanatoare cu acelea ale pendulului; (despre fiinte sau parti ale corpului lor) a se legana, a se misca alternativ intr-o parte si alta. ♦ Fig. (Despre oameni) A trece usor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotarat; a oscila. – Din pendul.

TREMURA, tremur, vb. I. Intranz. 1. (Despre fiinte si despre parti ale corpului lor) A face miscari involuntare, rapide si repetate din cauza frigului, a fricii, a bolii etc. 2. (Despre plante si despre parti ale lor; rar, despre lucruri) A face o miscare (oscilatorie) usoara si repetata; a oscila, a se clatina. ♦ (Despre lumini si umbre) A se produce rapid si intermitent (prin alternare). ♦ (Despre ape) A se misca in unduiri usoare; a se increti. ♦ (Despre pamant) A se zgudui, a se cutremura. 3. (Despre sunete, melodii) A vibra; (despre glas) a avea un tremur, a fi nesigur (din cauza emotiei). 4. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o emotie puternica. ♦ A se infiora de spaima; a se cutremura. ◊ Expr. A tremura dupa bani = a fi lacom de bani; a fi zgarcit. – Lat. tremulare.

V******E, v******i, s. f. 1. miscare oscilatorie periodica a unui corp sau a particulelor unui mediu, efectuata in jurul unei pozitii de echilibru, cu frecventa relativ inalta; oscilatie. 2. Vibrare (2). 3. Fig. Emotie puternica, infiorare, freamat. [Var.: v********e s. f.] – Din fr. v*******n, lat. v******o, -onis.

NISTAGMUS s. n. Stare patologica manifestata prin miscari oscilatorii ritmice ale globilor oculari in toate directiile, din cauza contractiilor muschilor ochilor. – Din fr. nystagmus.

TANGAJ, tangaje, s. n. miscare oscilatorie de inclinare a unei nave, a unei aeronave sau a unui vehicul feroviar, efectuata in jurul unei axe transversale. – Din fr. tangage.

BALANS ~uri n. miscare oscilatorie; oscilatie; pendulare; leganare. /v. a balansa

NUTATIE ~i f. 1) miscare oscilatorie a axei de rotatie a unui corp solid, care are loc concomitent cu precesia. 2) astr. Oscilatie a axei Pamantului, cauzata de atractia Soarelui si a Lunii. 3) Miscare latenta si in spirala a varfului unor plante in jurul axei lor. /<fr. nutation, it. nutazione

NISTAGMUS s.n. (Med.) miscare oscilatorie ritmica si involuntara a bulbului ocular. [< fr. nystagmus, cf. gr. nystagmos – oscilatie].

PENDULA vb. I. intr. A avea miscari oscilatorii; a se balansa, a oscila. ♦ (Fig.) A fi nehotarat. [Cf. it. pendolare].

EPIROGENETIC, -A adj. referitor la epirogeneza. ♦ miscari e = miscari oscilatorii de ridicare sau de scufundare ale scoartei terestre care se produc pe suprafete intinse. (< germ. epirogenetisch)

PENDULA vb. intr. a avea miscari oscilatorii; a se balansa, a oscila in raport cu pozitia de echilibru. ◊ (despre valoarea unei marimi) a varia in jurul unei valori medii. ◊ (fig.; despre oameni) a fi instabil, nehotarat. (< it. pendolare)

BALANS, balansuri, s. n. miscare oscilatorie, de pendulare; leganare. – Postverbal al lui balansa.

EPIROGENEZA s. f. Proces de ridicare a unor portiuni mari din scoarta terestra deasupra nivelului marii, datorita miscarilor tectonice oscilatorii si care are drept rezultat formarea unor suprafete continentale. – Din fr. epirogenese.

BALANSIER ~e n. 1) Piesa a unui mecanism, care regleaza prin miscarile sale oscilatorii functionarea acestuia. ~ cu brate egale. 2) Bara lunga si subtire de care se servesc acrobatii pentru a-si mentine echilibrul. 3) biol. Fiecare dintre cele doua organe de echilibru pentru zbor la insectele diptere. [Sil. -si-er] /<fr. balancier

MAREE ~ f. miscare zilnica oscilatorie a apelor marilor si oceanelor, al caror nivel creste si descreste alternativ, ca urmare a atractiei Lunii sau a Soarelui. [G.-D. mareei] /<fr. maree

EPIROGENEZA s. f. proces de ridicare a unor portiuni mari din scoarta terestra deasupra nivelului marii, datorita miscarilor tectonice oscilatorii. (< fr. epirogenese)

oscilatoriu adj. oscilant, pendular. (miscare ~.)

oscilatoriu, -IE adj. (Despre miscari) Care are oscilatii; oscilant. [Pron. -riu, var. oscilator, -oare adj. / cf. fr. oscillatoire].

EPIROGENETIC, -A, epirogenetici, -ce, adj. (Despre miscari tectonice) Care are caracter oscilatoriu si care determina, de obicei, ridicarea unor blocuri continentale; epirogenic. – Din germ. epirogenetisch.

PENDULAR, -A adj. Care are o miscare ca de pendul; oscilant, oscilatoriu. [Cf. fr. pendulaire].

PENDULAR, -A, pendulari, -e, adj. Care are o miscare (ca) de pendul; specific pendulului; oscilant, oscilatoriu. ♦ Fig. Care trece (periodic) de la o stare la alta. – Pendul + suf. -ar. Cf. fr. pendulaire.