BROSA, brose, s. f. 1. Bijuterie feminina prevazuta cu un ac, care se poarta prinsa de rochie, de guler etc. 2. Unealta de turnatorie de forma unui cui lung, cu care se fac canale pentru evacuarea gazelor dezvoltate la turnare. ♦ Scheletul metalic, de forma cilindrica, al unui miez de turnatorie. 3. Unealta de aschiere cu taisuri multiple, adaptata la masina de brosat, formata dintr-o tija dintata cu miscare liniara. – Fr. broche.

SEMICERC, semicercuri, s. n. 1. Segment de cerc a carei coarda este un diametru; figura geometrica formata dintr-o jumatate de cerc. ♦ (Sport) Linie semicirculara care traseaza si limiteaza o suprafata semicirculara privilegiata de reguli speciale de joc (la baschet, handbal etc.); 2. Sir de fiinte sau de lucruri asezate in forma de semicerc (1); linie, miscare arcuita. ◊ Loc. adv. In semicerc = in forma de semicerc (1). – Semi- + cerc.

TRAIECTORIE, traiectorii, s. f. Drum parcurs in spatiu de un corp in miscare; linie curba descrisa de un punct material. ♦ Reprezentare grafica a acestui drum, a acestei linii. – Din fr. trajectoire.

LINIAR, -A, liniari, -e, adj. 1. Care este in forma de linie dreapta; format din linii geometrice trasate cu ajutorul unor instrumente speciale (linie, compas etc.) ◊ Desen liniar = desen in linii geometrice. miscare liniara = miscare rectilinie. ♦ (Adverbial) in linie dreapta; rectiliniu. ♦ Fig. Simplu; simplist; uniform, plictisitor. 2. (Despre ecuatii) De gradul intai; (despre functii) care contine o anumita variabila exclusiv la puterea intai. [Pr.: -ni-ar. – Var. linear, -a, adj.] – Din fr. lineaire, lat. linearis.

A TRAVERSA ~ez tranz. 1) (obiecte situate transversal fata de linia miscarii) A strabate deplasandu-se de-a curmezisul in cealalta parte; a trece. 2) (suprafete intinse, spatii) A parcurge de la un capat la altul sau dintr-o parte in alta; a strabate. fig. (stari, perioade de timp) A depasi, suportand. ~ o criza sufleteasca. /<fr. traverser

TUR¹ ~uri n. 1) Miscare circulara completa a unui corp in jurul unui ax sau al unui punct fix; turatie. 2) miscare liniara pe un anumit traseu cu revenire la punctul de plecare. ◊ ~ retur (sau ~ si retur) dus si intors. 3) Plimbare scurta pe un anumit traseu. A face un ~. 4) Parte a unei competitii sportive, reprezentand jumatate din totalul etapelor acesteia. 5) Ciclu de partide in care fiecare partener distribuie pe rand cartile de joc (pana ajunge randul iarasi primului jucator). /<fr. tour, germ. Tour

CERC¹ s. n. 1. curba plana inchisa la distanta egala fata de centru. 2. figura, linie, miscare in forma de cerc (1). 3. grup de persoane legate intre ele prin idei, convingeri, preocupari sau interese comune. 4. limita, intindere. (< lat. circus, dupa fr. cercle)

SERPUI, serpuiesc, vb. IV. Intranz. A avea sau a forma (in miscare) o linie unduitoare, ca mersul sarpelui. – Sarpe + suf. -ui.

PROGRES ~e n. 1) Proces de dezvoltare de la o stare inferioara la una superioara; miscare in linie ascendenta; mers inainte; propasire. 2) Schimbare spre bine. /<fr. progres, lat. progressus

PROPASIRE ~i f. 1) v. A PROPASI. 2) Proces de dezvoltare de la o stare inferioara la una superioara; miscare in linie ascendenta; mers inainte; progres. /v. a propasi

INCADRA vb. I. tr. 1. A pune, a aseza intr-un cadru; a impresura. ♦ (Fig.) A cuprinde intr-un text de lege o infractiune etc. 2. A numi, a primi pe cineva intr-o functie, intr-o asociatie etc. cu toate drepturile si obligatiile care ii revin de aici; (spec.) a prevedea o unitate militara cu cadrele de ofiteri si subofiteri necesare. ♦ refl. A se integra, a urma linia unei miscari, a unui ritm de munca etc. [< fr. encadrer].

INCADRA vb. I. tr. 1. a pune, a aseza intr-un cadru, intr-o rama. ◊ a inconjura; a impresura. ◊ a regla tirul de artilerie aducand loviturile din ce in ce mai aproape de obiectiv. ◊ (fig.) a cuprinde intr-un text de lege o infractiune etc.; a insera. 2. a numi, a primi pe cineva intr-o functie, intr-o asociatie etc. cu toate drepturile si obligatiile care ii revin; a integra; (spec.) a prevedea o unitate militara cu cadrele de ofiteri si subofiteri necesare; a inrola. II. refl. a se integra, a urma linia unei miscari a unui ritm de munca etc. (< fr. /s'/encadrer)

DIRECTOR¹, -OARE, directori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care dirijeaza sau conduce ceva, care indica directia. ◊ Roti directoare = rotile din fata ale unui vehicul, cu ajutorul carora se stabileste directia de mers. Plan director = harta sau plan al unei regiuni la scara de 1/20000. Linie directoare = linie fixa pe care aluneca alta linie care, prin miscarea ei in spatiu, descrie o suprafata. ♦ Fig. Care indica linia de conduita, care indrumeaza (activitatea). 2. S. f. Curba pe care se sprijina generatoarele rectilinii ale unei suprafete riglate. 3. S. n. (Elt.) Element constructiv al unei antene (2), folosit pentru marirea directivitatii. – Din fr. directeur, lat. director, -oris.

SUPERFINITIE s. f. Operatie de netezire foarte fina a suprafetelor unor obiecte metalice, efectuata prin miscari incete, in linie dreapta. – Din fr. superfinition.

TURN ~uri n. 1) Constructie inalta cu sectiune transversala mica, ridicata separat sau in cadrul unui complex arhitectural. ◊ ~ de apa turn folosit drept rezervor de apa. ~ de racire racitor de apa dintr-un circuit inchis al unei instalatii termice. ~ de fildes simbol al izolarii de realitate. 2) Piesa la jocul de sah reprezentand un turn crenelat care poate fi miscat numai in linie dreapta si in doua directii; tura. /<germ. Turm

TUR s.n. 1. miscare circulara sau liniara pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, turatie (2); ; tura¹ (2). ♦ Tur-retur = dus si intors, plecare si sosire; tur de orizont = observare succesiva a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme; tur de pista = zbor pe un traseu dreptunghiular, executat in jurul aerodromului. ♦ A trage primul tur de manivela = a incepe turnarea unui film. ♦ Plimbare scurta, raita. ♦ (Liv.) Actiune care cere indemanare, agilitate, putere. ♦ Tur de forta = efort, intreprindere indrazneata. 2. (Sport) Parte dintr-un campionat cuprinzand jumatate din totalul etapelor. ♦ Intrecere sportiva, mai ales de ciclism, in care se parcurge un circuit pe ditanta lunga. 3. (Tehn.) miscare circulara in jurul unui ax. 4. (La jocul de carti) Ciclu de jocuri in care fiecare partener distribuie cartile, pe rand. [Pl. -ruri, -re. / < fr. tour, cf. lat. turnus – instrument pentru intors].

TUR s. n. 1. miscare circulara sau liniara pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, turatie (2); tura¹ (2). ♦ ~-retur = dus si intors, plecare si sosire; ~ de orizont = observare succesiva a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme; ~ de pista = zbor de pe un traseu dreptunghiular, in jurul aerodromului. ♦ a trage primul ~ de manivela = a incepe turnarea unui film. ◊ plimbare scurta, raita. ♦ ~ de oras = vizitare, cu un mijloc de transport, a unui centru de interes turistic. ◊ actiune care cere indemanare, agilitate, putere. ♦ ~ de forta = efort, intreprindere indrazneata. 2. (sport) prima parte dintr-un campionat, jumatate din totalul etapelor. ◊ intrecere sportiva (de ciclism), in care se parcurge un circuit pe distanta lunga. ♦ ~ de scrutin = (prima sau a doua) etapa a unor alegeri care se repeta. 3. (tehn.) miscare circulara in jurul unui ax. 4. (la jocul de carti) ciclu de jocuri in care fiecare partener distribuie cartile, pe rand. (< fr. tour)

SAGETA, sagetez, vb. I. 1. Tranz. A lovi, a rani, a ucide cu sageata. ♦ Intranz. A arunca sageti cu arcul. 2. Tranz. Fig. A produce sau a simti o durere fizica vie, ascutita. ♦ A provoca sau a simti o emotie puternica si brusca. ♦ A se uita la cineva cu o privire ascutita, patrunzatoare; a strapunge cu privirea. ♦ A face aluzii sau observatii ironice, rautacioase la adresa cuiva. 3. Intranz. Fig. A se misca repede (si in linie dreapta), a trece ca o sageata; a tasni. ♦ A fulgera; a trasni. 4. Tranz. Fig. (Despre un izvor de lumina) A imprastia raze. – Lat. sagittare.

ROCADA, rocade, s. f. 1. miscare la jocul de sah care nu se poate face decat o singura data in decursul unei partide si care consta in aducerea uneia dintre ture alaturi de rege si in trecerea regelui peste aceasta, pastrand culoarea campului de plecare. ♦ Inversare reciproca a pozitiei ocupate de doua elemente. 2. (Mil.) Cale de comunicatie cu un traseu orientat in general paralel cu linia frontului, folosita pentru regruparea si manevrarea trupelor, precum si pentru asigurarea materiala a acestora. ♦ Linie de rocada = linie pe care se misca rezervele unei armate in spatele frontului. Artera de rocada = artera rutiera destinata circulatiei de tranzit, amenajata in exteriorul unei localitati. – Din fr. rocade, germ. Rochade.

RECTILINIU, -IE, rectilinii, adj. (Mat.; despre o miscare) Care este in linie dreapta. ◊ (Despre figuri geometrice) Care este marginit de linii drepte. Unghi rectiliniu = unghi egal cu nouazeci de grade. – Din fr. rectiligne.

TACTIC, -A, tactici, -ce s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componenta a artei militare care se ocupa de studiul, organizarea, pregatirea si ducerea luptei pentru a indeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Stiinta de a determina, pentru o perioada relativ scurta, linia de conduita a unei miscari sociale sau a unui partid politic, in functie de imprejurarile social-politice din acea perioada si pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor intrebuintate pentru a izbuti intr-o actiune. II. Adj. Care tine de tactica (I), privitor la tactica; conform cu o anumita tactica. – Din fr. tactique.

TRASATURA, trasaturi, s. f. 1. Linie caracteristica a fetei unei persoane. ♦ Aspect esential al caracterului sau al personalitatii cuiva. ♦ Aspect caracteristic general al unei opere, al unei doctrine, al unui fenomen, al unei activitati, al unei epoci. 2. Linie trasa (cu o singura miscare) pe hartie cu creionul, cu tocul etc. ◊ Trasatura de unire = liniuta de unire. ◊ Expr. Dintr-o trasatura de condei = dintr-o data, fara a sta mult pe ganduri. – Tras + suf. -atura.

SAGETATOR, -OARE, sagetatori, -oare, adj., s. m. I. Adj. 1. Care sageteaza, care trimite sageti. ♦ (Substantivat, in superstitii) Fiinta imaginara, duh necurat care provoaca boala numita sagetatura. ♦ Fig. (Despre ochi, privire etc.) Patrunzator, scrutator, taios. ♦ Fig. (Despre cuvinte, judecati, aluzii etc.) Plin de ironie, satiric, usturator. 2. Fig. (Despre miscari) Iute, repede (si in linie dreapta). II. S. m. 1. Arcas. 2. (Art.) Numele popular al unei constelatii; al noualea semn al zodiacului, reprezentand un om sau un centaur tragand cu arcul. – Sageta + suf. -ator.

LINEAR ~a (~i, ~e) 1) (despre miscare) Care se desfasoara in linie dreapta; rectiliniu. 2) (despre figuri geometrice) Care este marginit de linii drepte. /<fr. lineaire

RECTILINIU ~e (~i) 1) (despre miscari) Care se desfasoara in linie dreapta; in forma de linie dreapta. 2) (despre figuri geometrice) Care este alcatuit din linii drepte. /<fr. rectiligne

ROCADA s.f. 1. miscare la jocul de sah intre rege si tura, pe care fiecare jucator o poate efectua numai o singura data in cursul unei partide, prin care una dintre ture se aduce langa rege, iar acesta trece peste ea. ♦ (Rar) Fel anumit de schimb de locuinta. 2. Comunicatie paralela cu linia frontului pe care se misca rezervele unei armate. ♦ Artera de rocada = artera destinata circulatiei de tranzit, amenajata in exteriorul unei localitati. [< fr. rocade, cf. germ. Rockade].

RIGLAT, -A adj. 1. (Rar) liniat. 2. (Despre suprafete) Obtinut prin miscarea unei linii drepte. [< rigla, dupa fr. regle].

RECTILINIU, -IE adj. 1. (despre miscari) care se desfasoara in linie dreapta; drept. 2. (despre figuri geometrice) marginit de linii drepte. (< fr. rectiligne)

RIGLAT, -A adj. 1. liniat. 2. (despre suprafete) obtinut prin miscarea unei linii drepte. (dupa fr. regle)

ROCADA s. f. 1. (sah) mutare pe care fiecare jucator o poate efectua numai o singura data in cursul unei partide, prin care una dintre ture se aduce langa rege, iar acesta trece peste ea. ♦ fel anumit de schimb de locuinta. 2. comunicatie paralela cu linia frontului pe care se misca rezervele unei armate. ♦ artera de ~ = artera destinata circulatiei de tranzit, amenajata in exteriorul unei localitati. (< fr. rocade, germ. Rockade)

TURNANT, -A I. adj. care se roteste in jurul unui ax vertical central; rotitor. ♦ usa ~a = usa cu mai multe aripi care se rotesc in jurul unui ax vertical; placa ~a = placa rotitoare prevazuta cu sine, in depouri si ateliere, care permite locomotivelor si vagoanelor intoarcerea sau trecerea de pe o linie pe alta. II. s. f. 1. miscare circulara, inconjur, rotire. ◊ loc unde coteste un drum, o pista de atletism; cotitura. 2. mica etajera pentru carti care se invarteste in jurul unui ax central. (< fr. tournant/e/)

BRINCOVEANU, familie de boieri olteni, inrudita cu Craiovestii, cu rol important in istoria Tarii Romanesti in sec. 17-19. Mai importanti: 1. Matei, aga din Brincoveni, devenit domn sub numele de Matei Basarab (1632-1654). 2. Preda B. (?-1658), spatar, clucer, vornic (1636-1655, 1658), considerat cel mai bogat boier din vremea sa. Ucis de Mihnea III. 3. Constantin B., mare boier dregator (intre 1688-1714) a efectuat o reforma fiscala (1701), prin care darile au fost impartite in patru sferturi. Timp de un sfert de veac, B. apreciind realist raporturile de forta, a desfasurat pe plan extern o politica de echilibru si a reusit astfel sa mentina pozitia autonoma a Tarii Romanesti intre Imperiul Otoman, Rusia si Imperiul Habsburgic, concurente in sud-estul Europei. Ucis de turci impreuna cu cei patru fii ai sai (1714). Domnia sa se caracterizeaza printr-o inflorire a culturii si artei; in timpul sau se creeaza si se dezvolta stilul brincovenesc. 4. Grigore B. (1771-1832), unul dintre cei mai de seama boieri de la inceputul sec. 19. Ultimul descendent pe linie masculina dintre B. Sprijinitor al miscarii lui Tudor Vladimirescu.

RIGLAT, -A, riglati, -te, adj. 1. (Rar) liniat. 2. (Despre suprafete) Care se obtine prin miscarea unei linii drepte. – Rigla + suf. -at (dupa fr. regle).

AXA s.f. 1. Linie dreapta, reala sau inchipuita, care trece prin centrul unui corp si imprejurul careia acel corp se roteste sau se poate roti. ♦ Dreapta imaginara in jurul careia se executa miscarea de rotatie a unui corp ceresc. 2. Linie dreapta care delimiteaza parti simetrice pe un corp, pe o suprafata etc. 3. Ax. [< fr. axe, germ. Achse, cf. lat. axis – osie].

AXA s. f. 1. dreapta care se considera a fi orientata intr-un anumit sens. 2. (tehn.) linie dreapta care ocupa o anumita pozitie intr-un sistem tehnic. ♦ ~ de rotatie = dreapta imaginara in jurul careia se executa miscarea de rotatie a unui corp; ~ optica = linie care trece prin centrul corneei si prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafete fata de care acestea prezinta anumite proprietati de simetrie. 3. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneste polii Pamantului pana la intersectia cu sfera cereasca. 4. grup constituit in timpul celui de-al doilea razboi mondial de Germania, Italia si aliatii lor. (< fr. axe, germ. Achse)

ONDULA vb. I. intr. a se misca, a se legana. ◊ a descrie o linie sinuoasa, a serpui. II. tr. a bucla, a increti parul. (< fr. onduler)

ELICE, elice, s. f. 1. Organ de masina (avand forma unor aripi sau a unor lopeti fixate pe un ax rotativ) care serveste la punerea in miscare a unui avion, a unei nave etc. 2. Linie curba care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. [Var.: helice s. f.] – Din fr. helice, lat. helix, -icis.

IZOCATABAZA s.f. Linie care uneste punctele cu aceeasi intensitate a miscarii de scufundare a scoartei terestre. [Var. isocatabaza s.f. / < fr. isocatabase, cf. gr. isos – egal, kata – in jos].

IZOCATABAZA s. f. linie care uneste punctele cu aceeasi intensitate a miscarii de scufundare a scoartei terestre. (< fr. isocatabase)

VERMICUL s. n. (arhit.) linie ornamentala sinuoasa evocand forma unui vierme in miscare, in Renastere. (dupa fr. vermiculure)

OBLU, OABLA, obli, oable, adj., adv. I. Adj. 1. (Pop.) Care se prezinta ca o linie dreapta; fara cotituri, drept. ♦ (Despre campii) Plan, neted. ♦ (Despre inaltimi, urcusuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) Incet si uniform. II. Adv. (Pop.) In linie dreapta; drept; p. ext. (in legatura cu verbe de miscare) fara inconjur, fara ocol, direct. – Din sl. oblu.

BRAT s. n. 1. (mar.) manevra curenta care serveste la bratarea vergilor. 2. (constr.) element rigid, solidarizat sau articulat, care transmite o miscare sau poarta o sarcina. 3. distanta dintre un punct si linia de actiune a unei forte. (< engl. brace, fr. bras)

CONTINUU continua (continui, continue) 1) Care se produce fara intrerupere; neintrerupt; neincetat; persistent. miscare continua. Efort continuu. 2) Care se prelungeste fara intrerupere; constituit din parti neseparate. Linie continua. Functie continua. /<fr. continu, lat. continuus

TACTICA ~ci f. 1) mil. Arta organizarii si dirijarii actiunilor de lupta. 2) Linie de conduita (la o etapa data) a unui partid sau a unei miscari sociale. 3) fig. Totalitate a mijloacelor si procedeelor necesare pentru atingerea unui scop. [G.-D. tacticii] /<fr. tactique

CERC ~uri n. 1) Linie curba inchisa ale carei puncte sunt egal departate de un punct fix, numit centru. Suprafata ~ului. ◊ ~ polar paralela care marcheaza limita zonelor polare ale Pamantului. ~ diurn cerc descris de astri in timpul miscarii lor aparente in jurul Pamantului. 2) Figura geometrica plana formata de o astfel de linie. 3) Obiecte de forma acestei figuri geometrice. ~ de butoi. ~ la roata unei carute. 4) Figura, desen, miscare in forma de inel. 5): ~ vicios greseala de logica care consta in demonstratia unei teze cu ajutorul alteia ce este la randul ei demonstrata cu ajutorul celei dintai. 6) fig. Grup de persoane unite prin interese si activitati comune. In ~ul familiei. ~ politic. 7) fig. Limita de cunostinte sau de preocupari; sfera; domeniu. ~ de atributii. /<lat. circus

A DESCRIE descriu tranz. 1) (aspecte din realitate) A reprezenta in scris sau oral, enumerand detaliile. 2) (curbe, arcuri etc.) A marca printr-o linie subtire; a trasa. 3) (traiectorii) A lasa in forma de urma ca rezultat al miscarii. [Sil. -cri-e] /<fr. decrire

BICICLETA s.f. Vehicul cu doua roti de marime aproape egala, asezate in linie una in spatele celeilalte, dintre care cea din urma este o roata motrice, pusa in miscare, prin intermediul unui lant, de doua pedale actionate cu picioarele. [< fr. bicyclette].

OPTIC, -A I. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit in optica; o centru ~ = punct pe axa unei lentile catre care tind punctele ei principale si nodale si prin care poate trece o raza de lumina nedeviata; nerv ~ = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. ◊ (adv.) substanta ~ activa = substanta care isi roteste planul de polarizare cand este strabatuta de lumina polarizata liniar. II. s. f. 1. ramura a fizicii care studiaza lumina si fenomenele luminoase si vizuale. ♦ ~ electronica = domeniu al electronicii care studiaza miscarea electronilor in vid, intr-un camp electric sau magnetic. 2. (fig.) mod personal de a vedea si interpreta faptele si fenomenele; punct de vedere, opinie. (< fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik)

TRASEU, trasee, s. n. Drum pe care il parcurge (in mod permanent) un vehicul sau o fiinta; ruta. ♦ Linie, directie pe care o are un drum, o cale ferata etc. ♦ Drum special amenajat pe care trebuie sa-l strabata concurentii la o proba sportiva. ♦ Drum parcurs in spatiul de un corp in miscare; traiectorie. – Din fr. trace.

A SE INCOLACI ma ~esc intranz. 1) A se fixa prin miscari de rotatie (in jurul unui obiect); a se infasura; a se invalatuci. ~ in jurul... 2) A se strange in forma de colac; a se face colac; a se incovriga. 3) (despre rauri, drumuri etc.) A-si schimba mereu directia (formand o linie serpuita); a serpui. /in + colac

PAUZA, pauze, s. f. 1. Suspendare, oprire temporara a unei actiuni, a unei miscari, a unei activitati; interval de timp cat dureaza aceasta intrerupere; repaus. ◊ Loc. adv. Fara pauza = continuu, neintrerupt. ♦ (La scoala) Recreatie¹. ♦ (La spectacole) Antract. 2. (Concr.) Semn muzical, corespunzator valorilor de fraze de note, care se pune pe portativ pentru a indica intreruperea unei fraze muzicale si durata acestei intreruperi. 3. (Concr.) Linie orizontala, mai lunga decat cratima, folosita ca semn de punctuatie pentru a indica cititorului o oprire in lectura mai mare decat la virgula sau pentru a separa doua parti deosebite ale unui text. [Pr.: pa-u-] – Din lat. pausa, fr. pause, germ. Pause.

ATAC, atacuri, s. n. 1. Ofensiva a unor forte armate care urmareste nimicirea sau prinderea inamicului si distrugerea unor obiective ale acestuia; (in special) moment culminant al acestei ofensive. ♦ (La sg. art.) Semnal de trompeta care anunta inceperea atacului (1). 2. Agresiune impotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Initiativa intr-un joc sportiv. ♦ linia de inaintasi a unei echipe de fotbal, hambal etc. 4. Actiune violenta si sustinuta (prin manifestatii, prin scris etc.) impotriva unei situatii, unei teorii etc. sau impotriva celor care le sustin. ♦ Mijloc prin care se cere reexaminarea unei hotarari judecatoresti care nu satisface una dintre parti. 5. Aparitie brusca si puternica a unei boli. ♦ (Pop.) Apoplexie. ♦ (Pop.) Tuberculoza pulmonara. 6. (Fon.) miscare articulatorie a coardelor vocale, care marcheaza inceputul pronuntarii unei vocale. – Din fr. attaque.

SCHIMBATOR, -OARE, schimbatori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care se schimba (usor, repede); nestatornic, variabil, schimbacios. II. S. n. 1. Sistem tehnic sau fizico-chimic care permite sa se modifice valoarea marimilor caracteristice altui sistem tehnic sau fizico-chimic, directia mersului unui vehicul etc. ♦ Schimbator de viteza = dispozitiv montat intre un motor de antrenare si organele care transmit miscarea unui alt sistem tehnic, permitand sa se modifice viteza de lucru sau de deplasare a sistemului antrenat. 2. Aparat sau agent (chimic, fizic etc.) care permite schimbul de substante, de energie, de caldura intre doua medii. 3. (In sintagma) Schimbator de cale = instalatie care leaga intre ele doua sau mai multe linii de cale ferata, servind la trecerea unui vehicul de pe o linie pe alta. – Schimba + suf. -ator.