OBIECT (‹ lat.) s. n. 1. Orice corp solid, de obicei prelucrat, folosit in diverse imprejurari; lucru (1). ◊ (CONT.) Obiecte de inventar = bunuri de valoare mai mica decat limita prevazuta de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu, sau cele cu o durata mai mica de un an, independent de valoarea lor, precum si bunurile asimilate acestora (de ex. echipamentele de protectie si de lucru, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, aparatele de masura si control etc.). 2. Ceea ce formeaza materia unei discipline; disciplina de studiu. 3. (FILOZ.) Ceea ce exista in afara subiectului, adica in afara omului ca fiinta activa si constienta, independent de el, si este modificat prin activitatea lui practica. ♦ Spec. (In gnoseologie) Continutul spre care se indreapta cunoasterea; ceea ce este cunoscut (in opozitie cu subiectul cunoscator). 3. 4. (PSIH., la S. Freud) Un lucru, o persoana, o aparte a unei persoane (ex. sanul matern), reale sau fantasmatice, in care si prin care o pulsiune a subiectului cauta sa-si atinga scopul; o persoana, o entitate, un ideal cu care subiectul ca totalitate intra in relatie (obiectuala) si pentru care el simte iubire sau ura. 5. Fig. Tintascop, tel. 6. (LINGV.) O. direct = complement direct. ◊ O. indirect = complement indirect.

CASA, casez, vb. I. Tranz. 1. A anula (in intregime sau partial) o hotarare judecatoreasca in urma admiterii recursului. 2. A efectua totalitatea operatiilor privind scoaterea definitiva din folosinta si din inventar a unui mijloc fix a carui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice; a lichida. 3. (Rar) A sparge. – Din fr. casser.

A AMORTIZA ~ez tranz. 1) (zgomote, socuri etc.) A face sa se amortizeze. 2) fin. (datorii, credite) A stinge treptat prin plati succesive. 3) (valoarea mijloacelor fixe) A scadea treptat ca urmare a uzarii in perioada de utilizare. /<fr. amortir

CASATIUNE² s.f. 1. V. casatie. 2. (Jur.) Anulare a unei hotarari judecatoresti in urma admiterii recursului. 3. (Cont.) Totalizarea operatiilor privind scoaterea definitiva din uz si din inventar a unui mijloc fix; lichidare. 4. Spargere. [< fr. cassation].

CASATIUNE² s. f. 1. (jur.) anulare a unei hotarari judecatoresti in urma admiterii recursului. 2. (cont.) totalizarea operatiilor privind scoaterea definitiva din uz si din inventar a unui mijloc fix. 3. spargere. (< fr. cassation)

INVESTITIE, investitii, s. f. 1. Plasare de capitaluri in intreprinderi industriale, agricole, comerciale etc., cu scopul obtinerii de profituri; (concr.) capitalul plasat. 2. Alocare (de catre stat) a unei sume si a altor mijloace materiale pentru crearea de noi fonduri fixe, pentru largirea, reutilarea si modernizarea celor existente; (concr.) suma alocata, fondurile alocate. [Var.: investitiune s. f.] – Din germ. Investion, rus. investitiia.

OBLIGATIUNE s.f. 1. V. obligatie. 2. Hartie de valoare purtatoare de dobanda fixa, care se negociaza pe piata capitalului fictiv si care este folosita de stat sau de institutii publice pentru a-si procura mijloace banesti. 3. Hartie de valoare purtatoare de dobanda fixa sau premiata folosita de institutiile creditoare pentru a-si procura mijloace banesti din disponibilitatile populatiei. [Cf. lat. obligatio, fr. obligation].

A MONTA ~ez tranz. 1) (piese, mecanisme etc.) A reuni, formand un sistem tehnic, in vederea functionarii; a asambla. 2) (obiecte sau parti ale acestora) A fixa definitiv, amplasand la locul de functionare. 3) (pietre pretioase) A fixa intr-o bijuterie. 4) (piese de teatru) A reda prin mijloace scenice; a pune in scena; a inscena. 5) fig. (actiuni dusmanoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a tese; a urzi; a unelti. 6) fig. (persoane) A aduce in mod intentionat intr-o stare de agitatie; a atata; a intarata; a incita; a zadari. /<fr. monter

LIMITA ~e f. 1) Punct ce marcheaza sfarsitul unei intinderi sau suprafete. ◊ ~ teritoriala linie de demarcatie care desparte diferite tari; hotar; granita; frontiera. 2) Ton al unei voci sau al unui instrument, caracterizat prin inaltime sau profunzime extrema. 3) Punct extrem al unei actiuni; linie de sus a unei evolutii. ◊ ~ de varsta varsta dupa care o persoana nu mai poate exercita o anumita functie publica. 3) mat. Valoarea fixa spre care tind valorile unei marimi variabile. 4) fig. Punct final pe care il pot atinge posibilitatile, mijloacele sau capacitatile unei persoane. /<fr. limite, lat. limes, ~itis

A IMPRIMA imprim tranz. 1) A face sa se imprime; a intipari. 2) (bucati muzicale, discursuri, convorbiri etc.) A fixa (prin metode electromagnetice) pe discuri sau pe banda de magnetofon; a inregistra. 3) (texte, imagini etc.) A reproduce pe hartie cu mijloace tipografice; a tipari. 4) (miscari, impulsuri etc.) A comunica unui corp, unui dispozitiv etc.; a transmite. 5) fig. (calitati, semnificatii etc.) A atribui in mod constient. Prezentatorul a imprimat emisiunii un caracter religios. [Sil. im-pri-] /<fr. imprimer

BAZA s. f. 1. parte inferioara a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament. ◊ distanta intre difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonica. 2. electrod corespunzator zonei dintre doua jonctiuni ale unui tranzistor. 3. (mat.) numar real, pozitiv si diferit de 1, la care se face logaritmarea. ♦ ~ a puterii (unui numar) = numar care se ridica la puterea indicata de exponent. ◊ latura a unui poligon sau fata a unui poliedru, in pozitia cea mai de jos. 4. element fundamental, esential a ceva (cuvant, combinatie chimica etc.). ♦ de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a intemeia, a infiinta. 5. totalitatea relatiilor de productie dintr-o etapa determinata a dezvoltarii sociale, economice, pe care se inalta suprastructura corespunzatoare. 6. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinata. ♦ ~ militara = zona special amenajata si dotata cu instalatii, in care sunt concentrate unitati, mijloace si materiale de lupta. 7. ~ sportiva = teren special amenajat si dotat pentru practicarea diferitelor sporturi. 8. substanta chimica cu gust lesietic, care albastreste hartia de turnesol si care, in combinatie cu un acid, formeaza o sare; substanta care poate fixa protonii eliberati de un acid. (< fr. base, /5/ rus. baza)

CONSTANT, -A I. adj. care ramane neschimbat; invariabil. ♦ capital ~ = parte a capitalului investita in mijloacele de productie, care nu-si schimba marimea valorii in procesul de productie. II. s. f. 1. (mat.) marime avand o valoare invariabila. 2. (fiz.) marime care caracterizeaza un fenomen, material, aparat etc. 3. element al limbajului formal reprezentand un nume socotit fix pentru acelasi denotat. (< fr. constant, lat. constans)

CENTRA vb. I. tr. 1. a aseza, a fixa in/pe centru sau intr-o pozitie corecta (o piesa). 2. (fig.) a indrepta catre un anumit scop, a grupa. 3. a regla doua sau mai multe masini care functioneaza cuplate. II. intr., tr. (sport) a trimite mingea de la marginea terenului spre mijlocul lui, (la fotbal) in careul de la poarta. (< fr. centrer)

LIMITA, limite, s. f. 1. Punct extrem, margine (a unei suprafete, a unui obiect etc.). ♦ Tonul cel mai inalt sau cel mai profund pe care il poate emite o voce sau un instrument. ♦ (Mat.) Valoare fixa catre care tind valorile unei marimi variabile. 2. (In sintagma) Limita teritoriala = linie care delimiteaza teritoriul unui stat, al unei provincii, al unei regiuni etc.; granita, hotar. Limita silabica = locul unde se termina o silaba si incepe alta in fluxul vorbirii. 3. Fig. Punct pana la care pot ajunge posibilitatile, facultatile, mijloacele etc. cuiva. ◊ Limita de varsta = varsta pana la care cineva poate ocupa in mod legal o functie publica. – Din fr. limite, lat. limes, -itis.

COMMEDIA DELL’ARTE (loc. it.) Comedie conventionala cu masti si personaje fixe, specifice teatrului italian din Renastere. Scrisa pe subiecte comice, tragicomice sau pastorale dupa un scenariu-schema, ce permitea improvizatia cu trasaturi de bufonada. Personajele purtau masti tipice: slugile, Brighella, Serveta, Arlechinul, Pulcinella, Capitanul Spaventa, Pantalone, Doctorul si cuplul de indragostiti, singurii care apareau cu chipul real. A exercitat o influenta hotaritoare asupra teatrului european, asupra creatiei lui Moliere, Goldoni s.a. si a disparut la mijlocul sec. 18. Se mai numeste commedia a soggeto sau a canovaccio.

CENTRA, centrez, vb. I. 1. Tranz. A fixa o piesa de prelucrat intr-o masina-unealta, astfel incat axa de rotatie a suprafetei supuse prelucrarii sa coincida cu axa de rotatie a sculei sau a axului principal al masinii. 2. Tranz. Fig. A orienta o activitate spre un anumit obiectiv, a grupa elemente disparate in jurul unui nucleu. 3. Tranz. A aduce in pozitii corecte doua sau mai multe masini care functioneaza cuplate. 4. Intranz. si tranz. (La fotbal, polo, handbal, rugbi etc.) A trimite sau a trece mingea de la marginea terenului spre mijlocul lui; spec. (la fotbal) a trimite mingea din marginea terenului in careul de la poarta. – Din fr. centrer.