MECANICA s. 1. mecanotehnica. 2. (FIZ.) meca-nica cuantica = mecanica ondulatorie; mecanica ondulatorie = mecanica cuantica.

VIRTUAL, -A adj. 1. Care exista ca posibilitate, fara a se produce in fapt. 2. (despre imaginea unui obiect) Obtinuta prin intersectarea prelungirilor unor raze de lumina divergente. 3. (Despre notiuni din mecanica cuantica) Care nu desemneaza obiecte sau fenomene reale. [Pron. -tu-al. / cf. it. virtuale, fr. virtuel < lat. virtus – virtute].

CUANTIC, -A adj. Referitor la cuanta sau la cuantificare. ◊ Numar cuantic = fiecare dintre numerele care caracterizeaza starile stationare ale unui atom, ale unei molecule etc.; mecanica cuantica = ramura a fizicii teoretice care se ocupa cu legile miscarii din lumea atomilor; electronica cuantica = ramura a fizicii care studiaza procesele elementare discontinue din campul electromagnetic si interactiunea dintre acesta si substante si corpuri. [Pron. cuan-, var. cvantic, -a adj. / < fr. quantique].

VIRTUAL, -A adj. 1. care exista ca posibilitate, fara a se produce in fapt; potential. 2. (despre imaginea unui obiect) obtinuta prin intersectarea prelungirilor unor raze de lumina divergente. 3. (despre notiuni din mecanica cuantica) care nu desemneaza obiecte sau fenomene reale. (< fr. virtuel)

BLOHINTEV, Dmitri Ivanovici (1907-1979), fizician rus. Prof. univ. la Moscova. Contributii in acustica (difuzia sunetului), mecanica cuantica, fizica particulelor elementare, semiconductori. A participat la construirea primei centrale atomo-electrice din lume (1957).

BOHR [bor ] 1. Niels B. (1885-1962), fizician danez. Prof. univ. la Copenhaga. A lucrat in S.U.A. (1943-1945). Contributii in fizica nucleara si mecanica cuantica. A imaginat modelul atomic, care cuprinde un nucleu central si electroni ce se misca pe orbite stationare, punct de plecare in teoria cuantica moderna (1913), a descoperit principiul corespondentei si a elaborat teoria fisiunii nucleare. Pe baza teoriei cuantelor explica stabilitatea atomului si legitatile lui spectrale, emitind (1913) postulatele care-i poarta numele. Premiul Nobel (1922). 2. Aaage B. (1922-2009), fizician danez. Fiul lui B. (1). Prof. univ. la Copenhaga. Contributii in domeniul particulelor elementare, supraconductibilitatii si teoriei nuclelului atomic. Impreuna cu B. Mottelson, a stabilit relatiile dintre miscarea de ansamblu si miscarea particulelor in nucleu si a dezvoltat teoria structurii nucleului atomic. Premiul Nobel (1975), impreuna cu J. Rainwater si B.R. Mottelson.

LANDAU, Lev Davidovici (1908-1968), fizician rus. Prof. univ. la Moscova. Specialist in fizica teoretica si magnetism, a emis, independent de L. Neel, ipoteza campului magnetic molecular negativ (1933). Contributii la teoria particulelor elementare (teoria neutrinului), in mecanica cuantica si fizica corpului solid; a pus bazele hidrodinamicii cuantice (teoria superfluiditatii heliului lichid). Premiul Nobel pentru fizica (1962).

LANDE, Alfred (1888-1975), fizician teoretician american, de origine germana. Prof. univ. la Tubingen. Din 1931 s-a stabilit in S.U.A., devenind prof. la Univ. Columbus (Ohio). Cercetari in spectroscopia atomica, a elaborat „teoria efectului Zeeman” (1921) si a introdus, in mecanica cuantica, factorul L. (1922).

CUANTIC, -A, cuantici, -ce, adj. Referitor la cuanta sau la cuantificare. ◊ Numar cuantic = fiecare dintre numerele care caracterizeaza starile stationare ale unui atom, ale unei molecule etc. mecanica cuantica = ramura a fizicii care studiaza fenomenele care se petrec la scara atomilor. Electrodinamica cuantica = ramura a fizicii care studiaza procesele elementare discontinue din campul electromagnetic si interactiunea dintre campul electromagnetic si substante sau corpuri. [Var.: cvantic, -a, adj.] – Din fr. quantique.

CUANTIFICARE s.f. 1. Faptul de a cuantifica. 2. Procedeu al mecanicii cuantice pentru stabilirea valorilor luate de marimile fizice care caracterizeaza proprietatile sistemelor atomice sau ale particulelor elementare; cuanterizare. 3. Cuantificarea predicatului = operatie logica prin care se precizeaza cantitatea predicatului in raport cu subiectul. [Cf. fr. quantification].

REZONANTA s.f. 1. Fenomen care se produce cand un corp de dimensiuni mari poate fi facut sa vibreze sub actiunea unei forte aplicate la intervale regulate. ♦ Proprietate a unor corpuri, a unor incaperi etc. de a intari si prelungi sunetele. ◊ Cutie de rezonanta = cutie care produce rezonanta unui instrument cu coarde. 2. Crestere puternica a sectiunii eficace a unei reactii nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. Teoria rezonantei = conceptie reprezentand o dezvoltare a teoriei mezomeriei, care stabileste, cu ajutorul unor metode ale mecanicii cuantice, structura particulelor chimice. 4. Ecou, raspuns, rezultat. [Cf. lat. resonantia, fr. resonance, it. risonanza].

cuantic, -A adj. referitor la cuanta. ♦ numar ~ = fiecare dintre cele patru numere care definesc starea electronilor unui atom; mecanica ~a (si s. f.) = ramura a fizicii teoretice care studiaza legile miscarii la scara (sub)atomica; chimie ~a = ramura a chimiei care studiaza natura legaturii chimice si mecanismele de reactie pe baza legilor si principiilor mecanicii cuantice. (< fr. quantique)

CUANTIFICARE s. f. 1. faptul de a cuantifica. 2. procedeu al mecanicii cuantice pentru stabilirea valorilor luate de marimile fizice care caracterizeaza proprietatea sistemelor atomice sau ale particulelor elementare. 3. a predicatului = operatie logica prin care se precizeaza cantitatea predicatului in raport cu subiectul. 4. introducere a determinatiilor cantitative in definirea si exprimarea conceptelor stiintifice. (dupa fr. quantification)

BETHE [betə], Hans Albrecht (1906-2005), fizician german. Stabilit in S.U.A. (1935). Prof. la Universitatea Cornell (Ithaca). Lucrari in domeniile fizicii nucleare, mecanicii cuantice si astrofizicii. A indicat cele mai probabile cicluri ale reactiilor termonucleare stelare (ciclul lui B.). Premiul Nobel (1967).

BORN, Max (1882-1970), fizician german. Prof. univ. la Gottingen, Edinburgh (1933-1953) si Berlin (din 1953). Unul dintre creatorii mecanicii cuantice. A dat interpretarea statistica a mecanii cuantice si a introdus metodele teoriei pertubatoare. In acelasi timp cu M. von Laue a elaborat (1913-1915) teoria dinamica a retelelor cristaline. Contributii in fizica atomica, optica, filozofia stiintei. Premiul Nobel (1954), impreuna cu W. Bothe.

POPOVICI, Andrei (1914-1964, n. Cernauti), matematician roman. Prof. univ. la Iasi si Bucuresti. Studii de fizica teoretica in domeniile teoriei relativitatii, mecanicii cuantice, fizicii statistice.

GENERATOR, -OARE adj. Care genereaza, care da nastere la ceva. // s.n. Masina care transforma energia mecanica in energie de alta forma. ♦ Aparat care produce o anumita forma de energie. ♦ Aparat, instalatie care produce un combustibil gazos. ♦ Generator cuantic = denumire generica pentru laser, maser si alte dispozitive de acelasi tip. [Cf. fr. generateur, germ. Generator].

cuantic, -A (‹ fr. {i}) adj. Referitor la cuanta sau la cuantificare ◊ Teoria c. = teorie care sta la baza fizicii moderne, conform careia emisia si absorbtia de energie la nivel atomic sau subatomic se face sub forma de cuante. ◊ Logica c. = logica trivalenta propusa in 1944 de H. Reichenbach pentru a rezolva anumite probleme specifice mecanicii c.: contine trei valori: adevarat, fals si indeterminat, in sensul principiului de indeterminare al lui Heisenberg.