METRIC, -A, metrici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre sisteme de unitati de masura) Care are metrul (1) drept unitate fundamentala pentru lungime. ♦ Sistem metric = sistem international de masurare a lungimilor, a greutatilor si a capacitatilor bazat pe unitati fixe, care cresc si descresc din zece in zece. 2. S. f. Ramura a poeticii care se ocupa cu studiul structurii versului si al unitatilor prozodice; totalitatea regulilor privind masura versului; sistem de construire ritmica a versului. 3. Adj. Care se refera la metru (2), compus intr-un anumit metru; privitor la structura ritmica a versurilor. 4. S. f. Ramura a muzicii care se ocupa cu studiul metrului (4). – Din fr. metrique, germ. Metrik.

METRIC² ~ca (~ci, ~ce) Care tine de structura ritmica a versurilor; propriu masurii versurilor. ◊ vers ~ vers antic bazat pe alternanta regulata a silabelor lungi si scurte. /<fr. metrique, germ. Metrik

METRIC² adj. Referitor la masura versurilor, la structura lor ritmica. [Cf. fr. metrique, lat. metricus].

SCANDA vb. I. tr. A marca masura versurilor grecesti sau latinesti, descompunandu-le in unitatile lor metrice sau silabice; a recita respectand valoarea silabelor. ♦ A vorbi sau a recita accentuand fiecare cuvant, fiecare silaba etc. ♦ (Muz.) A citi o fraza muzicala, punand accentul pe timpii tari. [< fr. scander, cf. lat. scandere – a urca].

METRU, metri, s. m. 1. Unitate fundamentala de masura pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcatuit dintr-o rigla, banda gradata de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) si divizat in centimetri si milimetri, cu care se masoara lungimile. ♦ Bucata de lemn (de foc) lunga de aproximativ un metru (1); stiva de lemne (de foc) egala cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de masura a versului; p. ext. ritm determinat de impartirea unui vers in silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unitatilor de timp, determinata de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadenta. – Din fr. metre, lat. metrum.

ETEROMETRIC, -A adj. (Despre strofe) Format din doua sau mai multe versuri de masuri diferite. [< fr. heterometrique].

IZOMETRIC, -A adj. (Despre cristale) Care are marime egala; (despre versuri) cu masura egala. ◊ Perspectiva izometrica = perspectiva ale carei axe de comparatie sunt egale. V. axonometric. [Var. isometric, -a adj. / < fr. isometrique, cf. gr. isos – egal, metron – masura].

pentametricesc, pentametriceasca, adj. (inv.; despre masura unui vers) care contine pentametri, care este format din pentametri.

ETEROMETRIC, -A adj. (despre strofe) din versuri de masuri diferite. (< fr. heterometrique)

IZOMETRIC, -A adj. 1. (despre cristale) de dimensiuni egale; (despre versuri) cu masura egala. 2. (mat.; despre o transformare punctuala) care pastreaza distanta a doua puncte oarecare; o (geom.) perspectiva ~a = perspectiva ale carei axe de comparatie sunt egale. 3. (med.) contractie ~a = contractie a unui muschi fara ca acesta sa se poata scurta, ramanand la aceeasi lungime. (< fr. isometrique)

METRU¹ s. m. 1. unitate fundamentala de masura pentru lungime, a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2. rigla, banda gradata de lemn, de metal etc., cu lungimea de un metru (1). 3. grup de silabe constituind unitatea de masura a versului; (p. ext.) ritm determinat de impartirea unui vers in silabe. 4. (muz.) diviziune la baza organizarii duratelor sunetelor dupa succesiunea accentelor tari sau slabe; ritm, cadenta, masura. (< fr. metre, lat. metrum, gr. metron)

STIH ~uri n. 1) inv. pop. Rand de poezie format dintr-un sir de cuvinte, asezate potrivit unor anumite reguli de masura si cadenta; vers. 2) mai ales la pl. rar Creatie literara scurta in versuri; poezie. /<ngr. stihos, sl. stihu

vers ~uri n. 1) Rand de poezie format dintr-un sir de cuvinte, asezate potrivit unor anumite reguli de masura si cadenta. 2) Scurta creatie literara in versuri; poezie. ◊ ~uri libere versuri care au diferite masuri. ~uri albe a) versuri fara rima; b) poezie continand astfel de versuri. /<lat. versus, fr. vers, it. verso

METR²(O)-, -METRIE, -METRU elem. „masura, masuratoare”. „(picior de) vers”. (< fr. metr/o/-, -metrie, -metre, cf. gr. metron)

DIMETRU s.m. vers antic alcatuit din doua masuri de doua picioare fiecare. [< fr. dimetre, cf. gr. dis – doi, metron – masura].

STROFA, strofe, s. f. Ansamblu unitar dintr-o poezie format din mai multe versuri legate intre ele prin elemente prozodice (masura, ritm, rima). ♦ (In tragedia greaca antica) Arie in versuri pe care o canta o parte a corului, in timp ce evolua ritmic pe scena. – Din fr. strophe, lat. stropha.

ANACRUZA (< fr., gr.) s. f. (MUZ.) 1. Nota sau grup de note muzicale anterioare primului timp tare din masura. 2. Silaba care premerge seria ritmica a unui vers.

ANACRUZA s.f. 1. (Lit.) Silaba neaccentuata la inceputul unui vers, care nu conteaza ca parte a acestuia. 2. (Muz.) masura incompleta la inceputul unei compozitii muzicale; auftact. [< fr. anacrouse, cf. gr. ana – inainte, krousis – accent].

HIPERMETRU s.m. vers antic avand o silaba in plus fata de masura normala. [< fr. hypermetre, cf. gr. hypermetros].

ANACRUZA s. f. 1. silaba neaccentuata care preceda primul picior complet al unui vers. 2. (muz.) sunet precedand primul timp tare al unei masuri. (< fr. anacrouse)

HIPERMETRU s. m. vers antic avand o silaba in plus fata de masura normala. (< fr. hypermetre)

SCHIOP, -OAPA, schiopi, -oape, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care are un picior mai scurt decat celalalt (sau celelalte), caruia ii lipseste un picior; care schiopateaza cand merge, infirm sau bolnav de un picior. ♦ P. a**l. (Despre obiecte) Care nu se sprijina in egala masura pe toate picioarele; care nu are stabilitate. ♦ Fig. (Despre versuri) Cu unitatile metrice incomplete; cu imperfectiuni de ritm sau rima; nereusit, slab. 2. S. f. masura populara de lungime, egala cu distanta de varful degetului mare pana la varful degetului aratator, cand cele doua degete sunt indepartate la maximum unul de altul. ◊ Expr. De o (sau cat o) schioapa = mult mai mic (sau mult mai mare) decat normal. – Din lat. *excloppus.

OCTOMETRU s.m. vers alcatuit din opt picioare trohaice. [Cf. gr. okto – opt, metron – masura].

vers s. n. ansamblu de cuvinte dispuse potrivit anumitor reguli de masura si de cadenta si formand un rand dintr-o poezie. ◊ (p. ext.; pl.) poezie. (< fr. vers, lat. versus)

ANACRUZA, anacruze, s. f. 1. Nota sau grup de note care formeaza o masura incompleta la inceputul unei compozitii muzicale. 2. Prima silaba neaccentuata a unui vers. – Din fr. anacrouse.

vers s.n. 1. Cuvant sau grup de cuvinte asezate potrivit anumitor reguli de masura si de cadenta si formand un rand dintr-o poezie. 2. Poezie; stih. [< lat. versus, cf. it. verso, fr. vers].

METRIC, -A I. adj. 1. referitor la masura, la metru. ♦ sistem ~ = sistem international de masurare a lungimilor, greutatilor si capacitatilor, bazat pe unitati care cresc, sau descresc din zece in zece. 2. referitor la metrica (II, 1). II. s. f. 1. ramura a poeticii care studiaza structura versului si a unitatilor prozodice; totalitatea regulilor privitoare la structura versurilor; sistem de construire ritmica a versurilor. 2. ramura a muzicii care se ocupa cu studiul metrului¹ (4). 3. (mat.) sistem de masuri care se asociaza unei masuri date. (< fr. metrique, /II/ germ. Metrik)

HEPTAMETRU adj., s.m. (vers) de sapte picioare. [< fr. heptametre, lat. heptametrum < gr. heptametros < hepta – sapte, metron – masura].

METRICA s.f. 1. Parte a poeticii cuprinzand regulile privitoare la structura ritmica a versurilor. 2. Ramura a muzicii care se ocupa cu studiul metrului² (2) [in DN]. 3. (Mat.) Sistem de masuri care se asociaza unei masuri date. [Gen. -cii. / < fr. metrique, germ. Metrik, cf. gr. metrike < metron – masura].

masura ~i f. 1) Valoare a unei marimi determinata prin raportare la o unitate data. ◊ In mare ~ in mare (sau buna) parte. De o ~ la fel; deopotriva. Pe (sau dupa) ~a cuiva (sau a ceva) potrivit, intocmai cu cineva sau cu ceva. Pe ~ ce cu cat. 2) Valoare, proportie fireasca a lucrurilor; limita pana la care se poate concepe sau admite ceva; marime normala, rezonabila. ◊ Cu ~ atat cat trebuie; cu socoteala. Peste ~ mai mult decat trebuie; exagerat. A intrece ~a a depasi limita permisa. 3) Unitate conventionala pentru masurare. ◊ Cu aceeasi ~ la fel, in acelasi mod. 4) Cantitatea si natura unitatilor ritmice din textul unui vers; structura metrica a versului. 5) Cea mai mica diviziune care sta la baza organizarii si gruparii duratei sunetelor intr-o piesa muzicala. 6) Actiune (mijloc, procedeu) la care se recurge in vederea realizarii unui anumit scop. ◊ A lua ~i a dispune, a hotari cele necesare pentru atingerea unui scop. [G.-D. masurii] /<lat. mensura

PENTAMETRU s.m. vers greco-latin de cinci picioare. ♦ (In metrica moderna) vers cu cinci silabe accentuate. [< fr. pentametre, cf. lat. pentameter, gr. pentametron < pente – cinci, metron – masura].

MONOMETRU adj., s.n. 1. (vers antic) format dintr-un singur metru. 2. (vers) compus din metri de acelasi fel. [Pl. -tre. / < fr. monometre, cf. gr. monos – unic, metron – masura].

TERNAR, -A, ternari, -e, adj. 1. Care este compus din trei unitati sau din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. 2. (Despre versuri) Alcatuit din trei picioare metrice, avand fiecare cate o silaba accentuata. 3. (Muz.; despre o succesiune ritmica, o masura sau forma muzicala) Care se divizeaza in trei. – Din fr. ternaire, lat. ternarius.

HEXAMETRU s.m. vers dactilic de sase picioare, folosit in poezia epica. [Var. exametru s.m. / < fr. hexametre, cf. lat. hexameter < gr. hex – sase, metron – masura].

TRIMETRU s.n. vers antic compus din trei perechi de picioare iambice. [Pl. -re. / cf. fr. trimetre, lat. trimetrus, gr. trimetros < tri – cu trei, metron – masura].

TETRAMETRU s.m. vers clasic greco-latin compus dintr-o serie de patru metri (patru grupe a cate doua picioare). [< fr. tetrametre, cf. gr. tetrametron < tetra – patru, metron – masura].