PREPOTRIVIRE, prepotriviri, s. f. Operatie de ajustare a formei pentru tipar inalt inainte de a fi introdusa in masina de tipar pentru potrivire. – Pre¹- + potrivire.

RAMCA, ramce, s. f. (Tipogr.) Rama de fier care incadreaza forma pentru o masina de tipar. – Din rus. ramka.

SIGNATOARE, signatori, s. f. Clapa de metal care serveste pentru a fixa coala de hartie cand se introduce in masina de tipar. – Cf. signatura.

TIFDRUC s. n. 1. metoda de tiparire cu forme de tipar la care imaginea este formata din scobituri gravate; tipar adanc; calcografie. 2. masina de tipar cu care se imprima dupa aceasta metoda. (< germ. Tiefdruck)

TIFDRUC, tifdrucuri, s. n. 1. Metoda de tiparire cu forme de tipar la care imaginea este realizata prin scobituri gravate. 2. masina de tipar cu care se imprima dupa tifdruc (1). – Din germ. Tiefdruck.

RACLETA s.f. (Tehn.) Lama razuitoare. ♦ (Poligr.) Lama de otel foarte subtire care indeparteaza excesul de cerneala de pe suprafata cilindrica a formei de tipar la masinile de tipar adanc. [< fr. raclette].

TIRAJ s.n. 1. Numarul de exemplare in care se tipareste o publicatie periodica, o carte etc. ♦ Imprimare. ♦ Productia orara normala a unei masini de tipar, exprimata in coli tiparite pe fata. ♦ (Cinem.) Multiplicare, prin copiere, a unui film. 2. (Tehn.) Deplasare a unui gaz intr-o conducta, datorita diferentei de presiune dintre cele doua extremitati sau dintre doua sectiuni ale ei. 3. Operatie de turnare in sticle a vinului pregatit pentru fabricarea sampaniei. 4. Tragere a aerului in plamani ca urmare a contractiei muschilor inspiratori. ♦ Efort inspirator in dispnee. [< fr. tirage].

TIFDRUC s.n. 1. Metoda de tiparire cu forme de tipar la care imaginea este formata din scobituri gravate; tipar adanc; calcografie. 2. masina de tipar cu care se imprima dupa aceasta metoda. [< germ. Tiefdruck].

RACLETA s. f. (tehn.) lama razuitoare. ◊ lama de otel foarte subtire care indeparteaza excesul de cerneala de pe suprafata cilindrica a formei de tipar la masinile de tipar adanc. (< fr. raclette)

KOENIG [konig], Friedrich (1774-1833), inventator german. A construit, la Londra, impreuna cu A. Bauer, prima masina pentru tiparul plan (1802), pe care a perfectionat-o in 1812.

TIPOGRAF, -A, tipografi, -e, subst. 1. S. m. si f. Muncitor specializat in lucrarile de tipar. 2. S. n. masina de cules si de turnat litere sub forma de randuri intregi. – Din ngr. tipoghrafos.

TIFDRUC ~uri n. poligr. 1) rar Procedeu de reproducere grafica a unor imagini cu ajutorul cliseelor gravate in adancime; tipar adanc; calcografie. 2) masina care imprima cu astfel de forme. /<germ. Tiefdruck

TEASC, teascuri, s. n. 1. Presa manuala cu ajutorul careia se storc strugurii, semintele plantelor oleaginoase etc. pentru a se obtine mustul, uleiul. 2. (Inv.) masina de imprimat; p. ext. tipar, tiparire. 3. (Reg.) Capcana pentru anumite animale. – Din sl. tesku.

FORMAT s.n. Forma si dimensiunile unui obiect; dimensiunile unei pagini care rezulta in urma impaturirii unei coli de tipar; (p. ext.) dimensiune. ♦ Formare. ◊ masina de format = masina care executa indesarea in forme, cutii de miez sau alte dispozitive a amestecului de materiale necesare obtinerii formelor de turnatorie. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. format, it. formato].

TIPOGRAFIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de tipografie; propriu tipografiei. masina ~ca. ◊ Litere ~ce litere de tipar. /<ngr. tipoghraficos, fr. typografique

COCHILIE, cochilii, s. f. 1. Invelis calcaros sau silicios al unor moluste, foraminifere etc. 2. tipar metalic folosit la turnarea diferitelor piese de masini, a lingourilor etc. [Var.: cochila s. f.] – Din fr. coquille.

ROTAPRINT, rotaprinturi, s. n. masina de imprimat de format mic, cu un tipar special, folosita mai ales pentru multiplicarea unor tiparituri de tiraj redus (circulare, formulare etc.) ♦ Procedeu de tipar monocrom in care cerneala se transmite de pe forma de imprimare (o foaie de aluminiu avand textul trecut cu ajutorul masinii de scris) pe o suprafata de cauciuc si apoi pe hartie. – Din engl. rotaprint.

TIPOGRAF² s. n. masina de cules si de turnare in randuri a literelor de tipar. (< germ. Typograph)

tiparI, tiparesc, vb. IV. Tranz. 1. A reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei masini speciale; p. ext. a publica, a edita. 2. (Inv.), A lasa o urma; a intipari. 3. (Pop.) A apasa, a indesa, a framanta ceva cu mana sau cu un obiect pentru a da o anumita forma. – Din tipar.

fus (fuse), s. n. – 1. Unealta de tors. – 2. Suport pentru mosor la suveica. – 3. Suport pentru lina la virtelnita. – 4. Ax la masina batatoare. – 5. Ax la moara de griu. – 6. Ax, arbore (in general). – 7. Brat la candelabru. – 8. Portiune sferica a unui ax sau a unei osii. – 9. Tulpina la fasole. – 10. Peste (Aspro streber). – Mr., megl., istr. fus. Lat. fusus (Puscariu 688; Candrea-Dens., 703; REW 3620; DAR), cf. it., port. fuso, cat. fus, sp. huso. Sensul 9 poate fi o confuzie cu fusei „fasole”. – Der. fusar, s. m. (persoana care face fuse; tipar, Cobitis fossilis; peste, Aspro streber), pe care Puscariu 689 il deriva direct din lat. fusārius.