BABA s. v. babita, bunica, butoniera, cheotoare, mama, mama mare, matusa, moasa, nevasta, pelican, piedin, sotie, tanti, urechea-babei, urechiusa, vierme-alb, zglavoaca.

BATA s. v. bunica, mama mare.

BOBA s. v. bunica, mama mare.

bunic, -a (dim. d. bun). Est. Tata sau mama mamii sau tatii. – Azi in Munt. tata mare, mama mare (dupa fr.) V. bunel.

BUNICA, bunici, s. f. 1. mama tatalui sau a mamei; mamaie, mama-mare, bunita, buna (VIII), bata, iaca. 2. ◊ Expr. (Pe) cand era bunica fata (mare) = demult. 2. (Reg.) Termen cu care se adreseaza cineva unei femei batrane. – Buna + suf. -ica.

SOACRA, soacre, s. f. mama unuia dintre soti, in raport cu celalalt sot. ◊ Soacra-mare = mama mirelui. Soacra-mica = mama miresei. – Lat. socra (= socrus).

BUNA s. v. bunica, mama-mare.

BUNICA s. mama-mare, (pop.) buna, (inv. si reg.) matusa, moasa, (reg.) bata, maica, mamanca, mama batrana, mama buna, (prin Transilv.) baba, (prin vestul Transilv.) boba, (Mold.) iaca, (in limbajul copiilor) mamaie.

IACA s. v. bunica, mama-mare.

MAICA s. v. bunica, mama, mama-mare.

mamaIE s. v. bunica, mama, mama-mare.

mamaNCA s. v. bunica, mama-mare.

mama s. 1. (pop.) maica, (reg.) mamaca, mamaie, muica, (prin Transilv.) baba, (Mold.) neneaca, (inv.) musa, (fam.) batrana (art.), mima. (Dansa e ~ copilului.) 2. mama-mare v. bunica. 3. (MITOL. POP.) mama-Padurii = (reg.) padureana (art.), padureanca (art.), paduroaica (art.), fata-padurii, mama-codrului, mama-huciului, mama-ogasilor, surata-din-padure, vidma-padurii, valva-padurii. (~ este un personaj din mitologia populara.) 4. v. matca. 5. (BOT.) mama-Padurii (Lathraea squamaria) = (reg.) serparita, buricul-pamantului, cucuruz-de-padure, floarea-sarpelui, iarba-sarpelui, murea-padurilor.

mama BATRANA s. v. bunica, mama-mare.

mama BUNA s. v. bunica, mama-mare.

MATUSA s. v. bunica, mama-mare.

MOASA s. v. bunica, mama-mare, nasa.

mama-mare s. f., art. mama-mare, g.-d. art. mamei-mari

BUNICA ~ci f. 1) (folosit si drept cuvant de adresare) Femeie luata in raport cu nepotii sai; mama tatalui sau a mamei; mama-mare. ◊ De (sau pe) cand era ~ca fata (mare) de demult. [G.-D. bunicai/bunicii/bunichii] /bun + suf. ~ica

SOACRA ~e f. mama a unuia dintre soti in raport cu celalalt sot. ◊ ~-mare mama mirelui. ~-mica mama miresei. [G.-D. soacrei; Sil. soa-cra] /<lat. socra

CIBELE (KYBELE), divinitate de origine frigiana, zeita Pamintului, supranumita marea mama a zeilor. Sotia lui Saturn. In sec. 6 i. Hr., cultul ei a trecut dn Asia Mica in Grecia, unde a fost identificata cu Rhea. Este reprezentata conducind o biga trasa de lei.

BUNIC ~ci m. 1) (folosit si drept cuvant de adresare) Barbat luat in raport cu nepotii sai; tatal tatalui sau al mamei; tata-mare. 2) la pl. Parintii parintilor. 3) la pl. Persoana care apartine generatiilor precedente; stramos; strabun. /bun + suf. ~ic

PRIMAT², primate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere superioare, plantigrade, cu degetul mare opozabil, cu m****e pectorale, cu creierul foarte dezvoltat, din care fac parte omul si maimuta; (si la sg.) animal care apartine acestui ordin. – Din fr. primate.

MUSCA-mare s. v. imparateasa, mama, matca, regina.

Athamas, rege beotian din Orchomenus, fiul lui Aeolus. S-a casatorit cu Nephele, cu care a avut doi copii: pe Phrixus si pe Helle. Mai tirziu, indragostindu-se de Ino, fata lui Cadmus, a mai avut doi copii cu aceasta din urma: pe Learchus si pe Melicertes. Geloasa pe copiii din prima casatorie, Ino a pus la cale uciderea lor. Phrixus si Helle au fost salvati insa de la moarte, chiar in momentul in care erau dusi la altar spre a fi sacrificati, de un berbec cu lina de aur, daruit de Hermes mamei lor, Nephele. Berbecul a rapit copiii, purtandu-i prin vazduh pina in Colchis. Mai tirziu Phrixus avea sa-l ucida, jupuindu-i faimoasa lina (v. Phrixus si Argonautae). Fiind lovit de nebunie, Athamas isi ucide propriul fiu, nascut cu Ino, pe Learchus. De desperare, mama se arunca in mare impreuna cu Melicertes si amindoi sint transformati in divinitati marine. Gonit din Boeotia in urma crimei savirsite, Athamas e nevoit sa rataceasca vreme indelungata prin lume, pina cind, in cele din urma, se stabileste in Thessalia. De la el tinutul inconjurator a capatat numele de Athamantia.

MATCA s. 1. albie. 2. v. matita. 3. (ENTOM.) imparateasa, mama, regina, (reg.) craiasa, craita, musca-mare. (~ albinelor.) *4. (reg.) parvac, roi. (Stupul vechi se numeste ~.) 5. v. cotor. 6. v. talon. 7. v. cleste. 8. (TEHN.) toc. (~ de la coltarul dulgherului.)

REGINA s. 1. suverana, (inv. si pop.) craiasa. (~ Angliei.) 2. v. dama. 3. (SPORT) dama. (~ la jocul de sah.) 4. (ENTOM.) imparateasa, mama, matca, (reg.) craiasa, craita, musca-mare. (~ albinelor.) 5. (IHT.; Eupomotis gibbosus) (reg.) ochean, reginica, sines, soare, sorel, sorete, sticlete, caracuda-colorata, caras-galben, imparatul-pestilor, mana-diavolului, regele-pestilor, trei-colori. 6. (BOT.) regina-noptii (Nicotiana alata si silvestris) = (reg.) tutun, tutunas, floarea-duhanului, floarea-miresei, floarea-noptii, floare-de-tabac.

RETI, Istvan (1872-1945), pictor si istoric de arta ungur. Unul dintre intemeietorii coloniei de pictura de la Baia mare. In peisajele si portretele sale („mama artistului”, „Jokai M.”) a fost preocupat indeosebi de integrarea atmosferei si luminii. Scrieri teoretice („Arta picturii”, „Colonia de pictura de la Baia mare”).

Amphion, fiul lui Zeus si al Antiopei. Avea un frate geaman, pe Zethus. Parasiti imediat dupa nastere pe muntele Cithaeron, de catre unchiul lor Lycus (v. si Lycus), care voia sa-i piarda, cei doi frati au fost gasiti si crescuti de niste pastori. Ajunsi mari, ei au izbutit sa-si regaseasca mama, pe Antiope, tinuta mult timp prizoniera si persecutata de Lycus si de sotia acestuia Dirce (v. si Dirce). Ca sa-i razbune suferintele indurate, Amphion si Zethus au distrus cetatea Thebae, unde domnea Lycus. Dupa ce l-au ucis impreuna cu Dirce, au pornit sa recladeasca zidurile cetatii. Zethus cara pietrele in spate. Amphion avea o lira fermecata, daruita de Hermes (sau de Apollo), la acordurile careia pietrele, vrajite, se rinduiau singure la locul lor. Mai tirziu, Amphion s-a casatorit cu Niobe, fiica lui Tantalus, cu care a avut mai multi copii. Si-a pus singur capat zilelor – dupa o legenda – indurerat de moartea copiilor sai ucisi de Apollo. Dupa o alta versiune, a fost el insusi sagetat de zeu.

Ceto, fiica lui Pontus (marea) si a lui Gaea (Pamintul). Era mama celor trei gorgone (v. si Phorcys 1.).

MATCA, matci, s. f. I. 1. Albie (minora) a unei ape curgatoare; pat², fagas, vad, albie. ◊ Expr. A reveni la (sau a reintra in) matca = a reveni la starea obisnuita a lucrurilor, a-si relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matca = a readuce (pe cineva) la calea cea buna. ♦ (Rar) Izvor al unei ape curgatoare. 2. Fig. Origine, obarsie, inceput, izvor; spec. loc de nastere; familie, neam din care se trage cineva. 3. Parte a navodului in care se strang pestii cand navodul este tras din apa; matita. II. 1. Albina femela mai mare decat albinele lucratoare, care depune oua; regina, mama. ◊ Expr. Ca un roi fara matca = dezorientat, zapacit, bezmetic. 2. (Reg.) Stup de cel putin un an, care a roit o data sau de mai multe ori; roi². III. Parte din foile unui chitantier, bonier, dosar etc. care ramane dupa ce s-au rupt partile (sau foile) detasabile; cotor. – Din bg., scr. matka.

SANZIANA s. 1. (la pl.) v. dragaica. 2. (BOT.; Galium verum) dragaica, (reg.) samiana, sanzanioara, smantanica, floarea-lui-Santion. 3. v. racuina. 4. (BOT.) sanziana alba (Galium mollugo) = dragaica, (reg.) beteala-reginei. 5. (BOT.) sanziene-de-gradina (Solidago canadensis) = (reg.) dragaica, salcioara, navalnicul-al-mare; sanziene-de-padure (Asperula odorata) = vinarita, (reg.) mama-padurii.

BATISFERA, batisfere, s. f. Cabina in forma de sfera in care cercetatorii pot cobori pana la mari adancimi submarine, pastrand legatura prin cablu cu nava-mama. – Din fr. bathysphere.

METROPOLA s.f. 1. Stat, oras antic considerat in raport cu coloniile pe care le-a intemeiat. 2. Stat considerat in raport cu coloniile sale. 3. Oras mare, de obicei capitala unei tari. ♦ Resedinta unei arhiepiscopii catolice. [< fr. metropole, cf. lat., gr. metropolis < gr. meter – mama, polis – oras].

CASIOPEEA 1. (Cassiopeia) Constelatie din emisfera boreala. Contine cinci stele stralucitoare asezate in forma de W si ocupa, aparent, o pozitie simetrica fata de Ursa mare in raport cu Steaua Polara. Numele popular: Scaunul lui Dumnezeu. 2. (In mitologia greaca) Sotia lui Cefeu, regele Ethiopiei, si mama Andromedei. A fost transformata in constelatie ca pedeapsa pentru a fi considerat frumusetea fiice ei mai presus de frumusetea Eneidelor.

MIC mica (mici) 1) Care are dimensiuni mai reduse decat cele considerate normale; care este de marime sub norma obisnuita. Masa ~a. ◊ Degetul ~ deget aflat la extremitatea mainii sau a piciorului. In ~ pe scurt; in sumar; in proportii reduse. 2) A carui intensitate este sub nivelul mediu; slab. Lumina ~a. 3) Care este redus numeric, cantitativ. 4) Care dureaza mai putin ca de obicei; de scurta durata. 5) Care este de importanta redusa; neinsemnat. Un ~ functionar. ◊ Socru mic tatal miresei. Soacra mica mama miresei. 6) (despre persoane) Care este de varsta copilariei. 7) si substantival Care s-a nascut ultimul in familie; mezin. ◊ Cu ~ cu mare (sau ~ si mare) cu totii impreuna. /<lat. miccus

BALABANI, balabanesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) misca intr-o parte si intr-alta; a (se) legana, a (se) clatina. A iesit in ograda cu clopotul cel mare si a prins a-l balabani (SADOVEANU). 2. Refl. Fig. A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovai. Cat s-a balabanit mama cu tata din pricina mea, tot pe-a mamei a ramas (CREANGA).

tata (-te), s. f. – 1. Titlu de respect pe care il dau tinerii surorilor mai mari, matusilor si, in general, femeilor mai in etate. – 2. Namila de femeie, femeie voinica. – Var. Mold. (ti)taca, Olt., taica, tatae. Creatie expresiva, cf. tita. Se foloseste in Munt. si in Mold. de S (ALR, I, 164). Ngr. τσάτσα „mama”, care se considera ca etimon al rom. (Cihac, II, 709; Ronzevalle 75; Tiktin; Galdi 259) ar putea proveni din acesta.

SCOARTA, scoarte, s. f. 1. Invelis extern (gros si tare) al trunchiului si al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coaja. ◊ Expr. Obraz de scoarta = om necioplit, lipsit de rusine de buna-cuviinta. (Reg.) mama (sau sora) de scoarta = mama (sau sora) vitrega. 2. Invelisul exterior si solid al globului pamantesc, cu o grosime care variaza intre 5 si 8 km in zona oceanica si intre 30 si 80 km in zona continentala; coaja care se formeaza la suprafata pamantului dupa ploi mari urmate de seceta. 3. (Anat.; in sintagma) Scoarta cerebrala = partea exterioara a emisferelor cerebrale, formata din substanta nervoasa cenusie. 4. Coperta rigida a unei carti, a unui registru etc. ◊ Expr. Din scoarta in scoarta = de la prima pana la ultima pagina, de la inceput pana la sfarsit, in intregime. 5. Perete de scanduri cu care se inlocuiesc loitrele carului cand se transporta graunte. 6. Covor cu urzeala de lana sau bumbac si bateala din lana. – Lat. scortea.

Erichthonius, unul dintre primii regi ai cetatii Athenae. Era fiul lui Hephaestus (dupa o versiune cu Atthis, dupa o alta cu Gaea sau cu zeita Athena). Se spunea ca Athena, ca sa nu afle ceilalti zei de nasterea copilului, l-ar fi inchis pe Erichthonius intr-un cufar, pe care l-a dat, in mare taina, in pastrare fetelor lui Cecrops. Impinsa de curiozitate, una dintre fete a deschis cufarul, fapt pentru care si-a primit pedeapsa cuvenita (v. Aglauros). Mai tirziu Erichthonius a fost luat si crescut de insasi divina lui mama, in templul acesteia de pe Acropolis. Murind, Cecrops l-a lasat urmas la tron. Erichthonius s-a casatorit cu nimfa Praxithea si a avut un fiu, Pandion, care a domnit dupa el in cetatea Athenae.

A SE INCHEGA pers. 3 se incheaga intranz. 1) (despre unele lichide) A capata densitate mai mare; a trece din stare lichida in stare solida; a se coagula; a se conglutina; a se prinde. Sangele s-a ~t. 2) fig. (despre ganduri, idei etc.) A aparea ca ceva distinct; a capata contururi precise; a se cristaliza. Imaginea mamei i s-a ~t in memorie. /<lat. in-coaqulare

Europa 1. Fiica lui Agenor si a Telephassei. Intr-o zi, in timp ce Europa se juca impreuna cu prietenele ei pe cimp, Zeus a vazut-o si s-a indragostit de frumusetea ei. El s-a transformat intr-un taur alb si a venit sa se culce la picioarele fetei. Desi la inceput tematoare, Europa a prins in cele din urma curaj si, la imbierile lui, i s-a urcat in spinare. Atunci taurul a rupt-o la fuga peste cimpuri, a intrat in mare si, cu toate tipetele deznadajduite ale fetei, nu s-a oprit decit in insula Creta. Acolo, el s-a unit cu Europa, care i-a daruit trei fii: pe Minos, Rhadamanthus si Sarpedon. Mai tirziu, Zeus a casatorit-o cu Asterion, regele Cretei. Dupa moarte Europa a fost divinizata. 2. Fiica lui Tityus si mama lui Euphemus. 3. Una dintre oceanide.

FATA fete f. 1) Persoana de s*x feminin de la nastere pana la casatorie; duduie; domnisoara. ◊ ~ mare a) fecioara; b) fata buna de maritat. ~ batrana (sau trecuta, statuta) fata ramasa nemaritata. ~ in casa fata tanara angajata in trecut pentru treburi gospodaresti. Parul-fetei planta de padure, ce creste prin crapaturile stancilor. Rusinea-fetei planta cu tulpina paroasa, cu flori albe sau trandafirii, dispune in umbela, in centrul careia se afla cate o floricica de culoare rosie-inchisa. Fata-cu-cobilita denumire populara a constelatiei Orion. 2) pop. Tanara casta. 3) Persoana de s*x feminin privita in raport cu parintii sai; fiica. ◊ Fata mamei se spune despre o fata alintata. [G.-D. fetei] /<lat. feta