chitesc v. tr. (vsl. kytati, sirb. kititi, a orna, a potrivi, kita, chita, buchet. Cp. si cu ngr. kittazo, privesc, it. guatare, fr. guetter, vgerm. wahten, ngerm. wachten, a pazi, a pindi. Bern. 1, 679). Ochesc, tintesc, indrept lovitura: ai chitit bine! Ochesc, pun ochii, aleg: a chitit un copac, un ginere. Asez, astern bine (un pat, un tol, niste snopi. In Olt. chichesc). Cuget, chibzuiesc: Si tot chiteam si ne gindeam Cum sa ne cada´n gheara (Al. Penes). Cred, socotesc (fam. pop.): eu chiteam ca-i bine asa. V. refl. Ma potrivesc, cadrez: hainele se chitesc bine pe trupu lui. Ma gindesc, chibzuiesc: ma chiteam cum sa scap. Ma arunc, ma raped [!] (P. P.): el pe Turci mi se chitea. Trans. (d. chita 1). Ma gatesc, ma dichisesc. V. pitesc.

NEchitiT, -A, nechititi, -te, adj. (Reg.) Nesocotit, nechibzuit. – Ne- + chitit.

CONSIDERA vb. 1. a aprecia, a chibzui, a crede, a gasi, a gandi, a judeca, a opina, a socoti, (pop.) a chiti, a cugeta, (inv.) a cunoaste, a numara. (eu ~ ca asa trebuie sa facem.) 2. a crede, a gasi, a socoti, a vedea. (Aceasta circumstanta o ~ de bun augur.) 3. a socoti, (rar) a proclama, (inv.) a prochema, a proclamarisi. (Esop a ~ limba un mare rau.) 4. a socoti, (fig.) a taxa. (Il ~ drept mincinos.) 5. a se crede, a se inchipui, a se socoti, a se vedea, (pop.) a se tine. (Se ~ inteligent.) 6. v. aprecia.