DINCOLO adv. 1. In partea cealalta, in partea opusa vorbitorului. Loc. adj. De dincolo = care se afla in cealalta parte; care se afla peste hotare. ◊ Loc. prep. Dincolo de... = a) in partea cealalta a...; b) in afara celor spuse. Pe dincolo = in partea cealalta (trecand de-a curmezisul sau pe ocolite), prin cealalta parte. ♦ (In credintele religioase) In lumea cealalta, in lumea de apoi. 2. (In corelatie cu „ici”, „colo”, „aici” etc.) In alta parte. Aici infloreste o floare, dincolo un copac. ◊ Expr. Asa si pe dincolo = asa cum s-a spus mai sus, in felul in care se cunoaste sau intr-un fel pe care vorbitorul nu vrea sa-l spuna [Acc. si: dincolo] – De⁴ + incolo.

VIITOR¹ viitoare (viitori, viitoare) Care tine de perioade ce urmeaza sa vina; care va urma dupa prezent. Anul viitor. Generatiile viitoare. ◊ Viata viitoare viata care ar urma dupa moarte in lumea de apoi. Timp viitor timp verbal care exprima o actiune sau o stare ce urmeaza sa se realizeze dupa momentul vorbirii. [Sil. vi-i-] /a veni + suf. ~tor

VIITOR, -OARE, viitori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care va veni, care va fi, va exista, va aparea dupa momentul de fata; proiectat intr-o perioada care va veni. ◊ Viata viitoare = (in conceptiile religioase) viata care ar continua si dupa moarte, intr-o lume de apoi. (Gram.) Timpul viitor (si substantivat, n.) = timp verbal care exprima o actiune ulterioara momentului vorbirii. II. S. n. 1. Timpul care urmeaza prezentului; viitorime. ◊ Loc. adv. Pe (sau in) viitor = de acum inainte. 2. Situatie, stare care urmeaza sa existe; perspectiva. ◊ Loc. adj. (Plin) de viitor sau cu viitor = cu perspective frumoase de dezvoltare. ◊ Expr. A avea viitor = a avea sanse de succes intr-o actiune; a-l astepta o cariera plina de succes. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tor.

BAEDEKER, Karl (1801-1859), librar si scriitor german. Cunoscut prin colectia de ghiduri de calatorie initiata la Koblenz, in 1829. Fiul sau, Friedrich (1843-1925), i-a continuat opera la Leipzig. Primul itinerar descris a fost Mainz-Koln. Treptat, ghidurile au descris toate tarile Europei si, apoi, ale lumii.

Dionysia, serbari in cinstea lui Dionysus, celebrate mai intii in Grecia, apoi in intreaga lume veche.

APOCALIPS n. Una dintre cartile Noului Testament, continand prorociri despre sfarsitul lumii si judecata de apoi. /<gr., lat. apocalypsis, fr. apocalypse

ESCATOLOGIE s.f. Doctrina mistica-religioasa despre destinele finale ale omenirii, despre sfarsitul lumii si judecata de apoi. [Gen. -iei, var. eschatologie, eshatologie s.f. / < fr. eschatologie, cf. gr. eschatos – ultim, logos – cuvant].

CAPELA SIXTINA, capela a Vaticanului, construita la Roma (1473), in timpul papei Sixtus IV, decorata cu celebre fresce de Signorelli, Botticelli, Ghirlandaio, Perugino, Pinturicchio si, mai ales, cu cele ale lui Michelangelo („Creatia lumii”, „Potopul”, „Judecata de apoi”).

REZZORI, Gregor von (1914-1998, n. Cernauti), scriitor austriac de origine romana. A lucrat ca ziarist in Bucuresti, apoi la Berlin (1938). Proza descriind decadentismul si complexitatea lumii balcanice, periferia Imperiului Austro-Ungar si fantastic si grotesc („O hermina la Cernopol”, „Moartea fratelui meu Abel”, „Memoria unui antesemit”, „Oedip invinge la Stalingrad”).

JUDECATA ~ati f. 1) Facultate a omului de a gandi logic si de a intelege sensul si legatura fenomenelor; intelect, minte; ratiune. ◊ Cu ~ a) cu bun-simt; cu chibzuiala; b) temeinic. 2) Forma fundamentala a gandirii, exprimata printr-o propozitie in care se afirma sau se neaga ceva. 3) Gand exteriorizat in care se afirma sau se neaga ceva; rationament. 4) Punct de vedere (asupra unui lucru sau asupra unei persoane); opinie, parere, considerent; cuvant. 5) jur. Intrunire a unei instante judecatoresti pentru solutionarea unor chestiuni de natura penala sau civila; actiune judiciara; proces. ◊ A da (sau a chema, a trimite) in ~ (pe cineva) a intenta un proces cuiva; a deferi judecatii (pe cineva), ~ata de apoi judecata divina care se crede ca va avea loc la sfarsitul lumii. /<lat. judicata

JUDECATA, judecati, s. f. 1. Facultatea (1) de a gandi logic; ratiune, inteligenta, gandire. ◊ Loc. adj. si adv. Cu judecata = cu bun-simt, cu tact; serios, temeinic. ♦ Parere, idee, socoteala. 2. Forma logica fundamentala exprimata printr-o propozitie in care se afirma sau se neaga ceva. 3. Actiunea de a judeca (4); dezbatere judiciara; proces, judet (I, 3); solutie data intr-un litigiu. ◊ Loc. vb. A face judecata = a judeca. ◊ Expr. A da (sau a trage, a chema, a trimite etc. in ori la) judecata = a intenta cuiva un proces, a chema in fata justitiei. (In unele religii) Judecata de apoi = judecata divina la care Dumnezeu va chema pe toti oamenii, la sfarsitul lumii, pentru a le hotari soarta (fericirea sau osanda vesnica). – Lat. judicata (pl. lui judicatum).

CINEMATOGRAFIE (‹ fr..) s. f. 1. Arta si tehnica de inregistrare forografica pe pelicula a unor imagini succesive si apoi a proiectarii lor cu ajutorul unei surse de lumina pe un ecran, astfel incit sa se creeze impresia unui spectacol viu. Prima proiectie cinematografica publica a fost realizata la Paris, in 1895, de L. Lumiere. In preajma anului 1930 a aparut filmul sonor. 2. Arta filmului. 3. Industrie producatoare de filme.

Hades (sau Pluto), zeul imparatiei subpamintene, fiul lui Cronus si al Rheei. Ca si ceilalti frati ai sai, cind s-a nascut, Hades a fost inghitit de tatal sau, apoi dat afara (v. si Cronus). Mai tirziu a participat la lupta dusa de olimpieni impotriva titanilor. Cind s-a facut impartirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Poseidon – Marea, iar lui Hades – lumea subpaminteana. Hades salasluia in imparatia umbrelor, pe care o cirmuia alaturi de sotia sa, Persephone (in legatura cu rapirea Persephonei v. si Demeter). El nu ingaduia nimanui, o data ajuns acolo, sa mai vada lumina zilei. Cind Heracles a trecut hotarele Infernului s-a lovit de impotrivirea lui Hades, pe care l-a ranit cu o sageata, silindu-l sa se refugieze in Olympus. Numele lui Hades era evitat de cei vechi, care se fereau sa-l pronunte, socotundu-l aducator de nenorociri. De cele mai adeseori el era invocat sub numele de Pluto („Zeul cel bogat”), aluzie la bogatiile nemasurate care se ascundeau in maruntaiele pamintului.

PAVLOVA, Anna Pavlovna (1881-1831), balerina rusa. Balerina (din 1899), apoi prim-balerina (1906) la teatrul Mariinski din Sankt-Petersburg. Din 1909, a fost prim-balerina in compania Baletele ruse, a lui Deaghilev, devenind una dintre primele partenere ale lui V. Nijinski. Roluri de mare intensitate lirica, create cu o tehnica desavarsita („Silfidele”, „Frumoasa din padurea adormita”, „Giselle”). Stabilita la Londra (din 1910), a creat propria sa companie cu care a dat spectacole in mai multe tari ale lumii, inclusiv in Rusia (1913-1914). Celebra pentru interpretarea din „Moartei lebedei”, coregrafie creata special pentru ea de M. Fokin, pe muzica lui Saint-Saens.

ZEUS (in mitologia greaca), divinitate suprema, „tatal zeilor si al oamenilor”, Zeu al cerului, al ploii si al tunetului, apoi al dreptatii si al ordinii sociale stabilite. Fiu al Geei si al lui Cronos, l-a detronat pe tatal sau, instaurand stapanirea zeilor olimpieni. Tatal lui Apolo, al Atenei si al lui Artemis, al lui Ares si Hefaistos si a numerosi eroi (semizei), dintre care cel mai cunoscut este Heracles. Reprezentat cu o coroana din frunze de maslin sau stejar, tinand in mana un sceptru cu capul lui Nike (Victoria) si la picioare avand un vultur. I-au fost inchinate temple in Dikte (Creta), Olimpus (Tesalia), Dodona (Epir), Olimpia (Elida), unde se tineau Jocurile Olimpice si unde Fidias ii inaltase, in templul sau, o statuie-colos, una dintre cele sapte minuni ale lumii antice. Identificat la romani cu Jupiter.