CALDURA, calduri, s. f. 1. Starea sau gradul de incalzire a unui corp; faptul ca un corp poseda o anumita temperatura; senzatie produsa de corpurile calde; temperatura ridicata. 2. (Fiz.) Marime scalara prin care se exprima transferul de energie intre sistemele fizico-chimice sau intre diferite parti ale aceluiasi sistem in cadrul unei transformari in care nu se efectueaza lucru mecanic; p. ext. parte a fizicii care studiaza fenomenele termice. ◊ Caldura specifica = caldura necesara ridicarii cu un grad Celsius a temperaturii unui gram dintr-un corp. ◊ Caldura animala = energie calorica rezultata in decursul metabolismului pe seama proceselor de oxidare a substantelor nutritive. 3. (La pl.) Timp calduros, atmosfera fierbinte; vreme torida. 4. (La pl.) Temperatura ridicata a corpului; febra. 5. Fig. Ardoare, infocare, patima. ♦ Afectiune, amabilitate, prietenie. 6. (La pl.) Perioada din ciclul s****l in care animalele femele manifesta dorinta naturala de a se imperechea. – Lat. pop. caldura.

MASINA, masini, s. f. 1. Sistem tehnic alcatuit din piese cu miscari determinate, care transforma o forma de energie in alta forma de energie sau in lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, masinarie. ◊ Masina-unealta = masina de lucru care prelucreaza materiale prin operatii mecanice. 2. Locomotiva. 3. Autovehicul, automobil. 4. Soba de bucatarie, care serveste la pregatirea mancarii. 5. Fig. (De obicei urmat de determinari) Ansamblu de mijloace folosite intr-un anumit scop (reprobabil). 6. Epitet dat unui om care lucreaza mult si cu miscari automate, mecanice. – Din fr. machine, germ. Maschine.

ANCHILOZA, anchilozez, vb. I. Tranz. si refl. A produce sau a capata o anchiloza. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, capatand deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser.

PERPETUUM MOBILE subst. 1. Sistem mecanic, termic, electric etc. imaginar, care ar fi capabil sa functioneze neincetat, efectuand lucru mecanic sau producand energie, fara sa primeasca energie din exterior sau consumand numai din energia termica a unui singur corp, fara a se afla in contact si cu un alt corp mai rece decat primul. 2. Denumire data unor piese muzicale instrumentale de virtuozitate cu ritm rapid, alcatuite din note scurte si de valoare egala, a caror succesiune repetata lasa impresia unei miscari continue. – Loc. lat.

MERS s. n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, miscare dintr-un loc in altul; umblet, mergere. ◊ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar dupa care circula trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau brosura care cuprinde acest orar. ◊ Loc. adv. Din mers = in timpul deplasarii, fara a se opri; mergand. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet, calcatura; ritm sau viteza cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs, curgere (a unei ape curgatoare). 3. Iesire (a fumului, a gazelor etc.). 4. Evolutie, dezvoltare, desfasurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfasurare (a unui fenomen, a unui proces etc.). ◊ Mers inainte = progres. ♦ (Rar) Desfasurare a unei activitati. ♦ (Mod de) functionare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. ◊ Mers in gol = regim de functionare in care nu se produce lucru mecanic util. Mers in sarcina = regim in care se furnizeaza o anumita putere utila. – V. merge.

EXPLODA, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub actiunea caldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltand brusc caldura si gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice si efectuare rapida de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care functioneaza cu gaze sub presiune) A se sfarama datorita presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lava, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc si violent in discutie; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser.

EXPLOZIE, explozii, s. f. 1. Reactie chimica sau fizica foarte rapida, violenta, insotita de efecte mecanice, sonore, termice, luminoase etc., provocate de descompunerea substantelor explozive pe care le contine un dispozitiv de distrugere; explodare, detonatie, fulminatie. ♦ Proces de descompunere a substantelor explozive si de transformare a lor in alti compusi, mai simpli, insotit de dezvoltare mare de caldura, lumina, zgomot si de efectuare de lucru mecanic intr-un timp foarte scurt. ♦ (Impr.) Ardere a amestecului de combustibil si aer din cilindrul unui motor cu ardere interna. ◊ Motor cu explozie = motor la care arderea combustibilului se face intr-un timp foarte scurt si este provocata de o scanteie. 2. (In sintagma) Explozie vulcanica = iesire brusca a lavei, a bombelor vulcanice si a gazelor unui vulcan. 3. Trecere brusca a unui fenomen de la vechea lui calitate la una noua, prin distrugerea calitatii vechi. 4. Fig. Manifestare brusca, izbucnire neasteptata si puternica, dar de scurta durata, a unei actiuni, a unui sentiment etc. 5. (Fon.) Iesire brusca a aerului, in momentul rostirii unor sunete, dupa ce acesta a fost oprit de un obstacol (limba, dinti, buze etc.). – Din fr. explosion, lat. explosio.

ENERGIE, energii, s. f. 1. Capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic in trecerea dintr-o stare in alta stare data. 2. Forta, putere, tarie, vigoare, capacitate de a actiona. ♦ Fermitate, hotarare in atitudini, in actiuni. – Din fr. energie, lat. energia.

TERMIE, termii, s. f. (Fiz.) Unitate de masura a cantitatii de caldura, egala cu caldura produsa prin transformarea in energie termica a unei unitati de lucru mecanic. – Din fr. thermie, germ. Thermie.

LUCRU s. 1. obiect, (inv.) materie, unealta. (Fiinte si ~uri.) 2. munca, treaba, (rar) lucrare, (reg.) mestesug, (inv.) deala, laboare. (A facut un ~ de calitate; s-a apucat de ~.) 3. v. activitate. 4. v. fapta. 5. v. problema. 6. v. chestiune. 7. v. intamplare. 8. (FIZ.) lucru mecanic = (iesit din uz) travaliu.

TRAVALIU s. v. activitate, cazna, chin, efort, fortare, indeletnicire, lucru, lucru mecanic, munca, ocupatie, osteneala, preocupare, sfortare, silinta, stradanie, straduinta, treaba, truda, zbatere.

ENERGIE ~i f. 1) Marime egala cu capacitatea unui sistem material de a efectua un lucru mecanic in procesul de transformare dintr-o stare in alta. ~ mecanica. ~ termica. ~ atomica. 2) Capacitate de a actiona efectiv, cu multa forta si fermitate; vitalitate fizica. 3) Hotarare si perseverenta in atitudini si in actiuni. A actiona cu ~. [G.-D. energiei] /<fr. energie, lat. energia

MASINA ~i f. 1) Sistem tehnic constand din piese ce functioneaza coordonat, transformand o forma de energie in alta sau efectuand un lucru mecanic util. ◊ ~-agricola masina folosita in agricultura. ~-unealta masina echipata cu scule pentru aschiere, forfecare, taiere sau pentru deformare plastica. ~ electrica masina care transforma energia electrica in energie mecanica si invers. ~ de calcul (sau de calculat) mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operatiilor de calcul si de prelucrare a informatiei, care poate fi actionat manual, electric sau electronic. 2) Orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectueaza un lucru util. ~ de spalat. ~ de cusut. ~ de scris. ~ de gatit. 3) Autovehicul pentru transportul de persoane si materiale; automobil. 4) Vehicul de cale ferata pentru remorcarea vagoanelor; locomotiva. 5) fig. Ansamblu complex de mijloace folosite intr-un anumit scop (reprobabil). ~ de stat. [G.-D. masinii] /<fr. machine, germ. Maschine

MOTOR¹ ~oare n. 1) Masina care transforma o forma oarecare de energie in lucru mecanic. ◊ ~ cu ardere interna motor bazat pe arderea in spatiu inchis a unui combustibil. ~ electric motor bazat pe folosirea curentului electric. ~ cu reactie motor in care forta de tractiune este obtinuta datorita evacuarii unui flux de gaze. ~ hidraulic motor bazat pe actiunea unui flux de lichid. 2) fig. Factor (intern sau extern) ce indeamna la o actiune; imbold; stimulent; impuls; indemn. /<fr. moteur, lat. motor, germ. Motor

PERPETUUM: ~ mobile 1) Mecanism tehnic imaginar care ar fi capabil sa functioneze fara incetare, sa produca energie sau sa efectueze un lucru mecanic, fara a primi energie din exterior. 2) Piesa muzicala instrumentala cu ritm rapid, alcatuita din sunete de valoare mica si egala, care, succedandu-se, lasa impresia unei miscari continue. /Cuv. lat.

PUTERE ~i f. 1) Capacitate a fiintelor vii de a savarsi actiuni fizice; forta fizica; tarie. ◊ In ~ (sau ~i) puternic; voinic; tare. Din toate ~ile adunandu-si toate fortele. A sta (sau a fi) in ~ea cuiva a avea posibilitatea sau capacitatea de a face ceva. 2) Capacitate de a realiza o munca intelectuala; forta spirituala. ~ creatoare. ~ de imaginatie. 3) (despre medicamente) Grad de influenta asupra organismului. 4) (despre sisteme tehnice) Capacitatea de a efectua un lucru mecanic. 5) (despre acte, documente, vize etc.) Caracter valabil; valabilitate. 6) (despre bani) Capacitatea de a servi la vanzare-cumparare; valoare. 7) (despre actiuni sau fenomene naturale) Grad de intensitate. ~ea cutremurului. ~ea vantului. ◊ In ~ea noptii in plina noapte; cand noaptea este in toi. In toata ~ea cuvantului in adevaratul inteles al cuvantului. 8) Actiune dominanta exercitata asupra cuiva; stapanire; dominatie. ~ea religiei. ◊ A fi in ~ea cuiva a depinde de vointa sau de bunul plac al cuiva. 9) Libertate legala in actiuni; drept. ◊ Cu de la sine ~ fara a avea imputernicire; arbitrar; samavolnic. 10) Drept de a conduce. ~ parlamentara. ~ democratica. ◊ ~ legislativa drept al organelor superioare de stat de a emite legi. A veni (sau a ajunge) la ~ a deveni conducator. Marile ~i statele cu autoritate si influenta, care joaca un rol decisiv pe arena internationala. 11) mat. Indice care arata de cate ori un numar se inmulteste cu sine insusi. Cinci la ~ea a doua. [G.-D. puterii] /v. a putea

RATEU ~ri n. 1) Defect in functionarea unui motor, care consta in arderea incompleta a combustibilului fara a dezvolta un lucru mecanic. 2) Explozie falsa produsa de un motor cu un asemenea defect. 3) Esec de tragere a unei arme de foc sau de declansare a unei explozii. /<fr. rate

TERMIE ~i f. fiz. Unitate de masura a cantitatii de caldura egala cu caldura produsa prin transformarea in energie termica a unei unitati de lucru mecanic. /<fr. thermie

TERMODINAMICA f. Ramura a fizicii care se ocupa cu studiul legilor generale la care se supun procesele de transformare a caldurii in lucru mecanic si invers. [G.-D. termodinamicii] /<fr. thermodynamique

EXPLOZIE s.f. 1. Detonatie produsa prin descompunerea unei substante explozive sau prin expansiunea unui gaz; reactie fizico-chimica rapida in care se produce o cantitate mare de gaz la temperatura inalta, efectuandu-se si un lucru mecanic. 2. Trecere brusca a unui fenomen de la vechea lui calitate la una noua, prin distrugerea calitatii vechi. 3. (Fig.) Manifestare, izbucnire violenta a unui fenomen, a unui sentiment etc. ♦ Explozie demografica = crestere brusca a unei populatii. 4. Iesire brusca a aerului din aparatul fonator dupa ce a fost oprit de un obstacol. [Gen. -iei, var. esploziune, exploziune s.f. / cf. fr. explosion, lat. explosio].

PERPETUUM s.n. Realizare a unei entitati vesnice, perpetue. ◊ Perpetuum mobile = sistem fizic sau tehnic imaginar care ar putea functiona la infinit, producand lucru mecanic sau energie fara a primi energie din afara. ♦ (Muz.) Compozitie clasica cu caracter de virtuozitate, bazata pe revenirea repetata a aceleiasi teme. [Pron. -tu-um. / < lat. perpetuum mobile].

TERMIE s.f. 1. (Liv.) Temperatura. 2. (Fiz.) Unitate de masura a cantitatii de caldura, egala cu caldura produsa prin transformarea in energie termica a unei unitati de lucru mecanic; megacalorie. // Element secund de compunere savanta cu semnificatia „caldura”, „temperatura”. [< fr. thermie, it. termia, cf. gr. thermon].

ENERGIE s.f. 1. Capacitate a unui sistem de a efectua un lucru mecanic sau o alta actiune echivalenta. 2. Forta, putere, vigoare, tarie. ♦ Fermitate, hotarare in atitudini, in actiuni. [Gen. -iei. / < fr. energie, it. energia, cf. gr. energeia – activitate].

JOULE s.m. Unitate de energie si de lucru mecanic, egala cu lucrul mecanic efectuat de forta de un newton care isi deplaseaza punctul de aplicatie cu un metru. [Pron. jul. / < fr., engl. joule, cf. J. P. Joule – fizician englez].

KILOGRAMMETRU s.m. Unitate de lucru mecanic, egala cu efortul necesar pentru ridicarea unei greutati de 1 kg la inaltimea de 1 m. [< fr. kilogrammetre].

KILOJOULE s.m. Unitate de energie sau de lucru mecanic, egala cu 1000 de jouli. [Pron. -jul. / cf. fr. kilojoule].

POTENTIAL, -A adj. 1. A carui forta este in stare latenta. ♦ Energie potentiala = energie pe care o poseda un corp capabil de a produce o manifestare energetica. 2. Posibil; presupus posibil. ♦ Propozitie potentiala = propozitie care exprima posibilitatea realizarii unei actiuni fara a preciza daca aceasta se realizeaza sau nu. // s.n. 1. (Fiz.) Capacitatea de a produce o manifestare energetica, un lucru mecanic. 2. Capacitate de dezvoltare, de desfasurare a unei forte, a unei activitati; putere. ♦ Potential de razboi = capacitatea militara a unui stat. 3. Mod verbal care prezinta actiunea ca posibila. [Pron. -ti-al, pl. -le, -luri. / cf. fr. potentiel, lat. potentialis].

RANDAMENT s.n. 1. Capacitatea de productie a unei intreprinderi industriale sau comerciale, a unui teren agricol, a unui utilaj intr-o unitate de timp data. 2. (Tehn.) Raportul dintre lucrul mecanic produs si energia consumata de un sistem tehnic (masina, aparat etc.) pentru a produce acel lucru mecanic. [Pl. -te, -turi. / < fr. rendement].

TERMODINAMICA s.f. Ramura a fizicii care studiaza legile generale carora le sunt supuse fenomenele care implica transformarea caldurii in lucru mecanic si invers. [Gen. -cii. / < fr. thermodynamique, cf. gr. thermos – cald, dynamis – forta].

energie (energii), s. f. – 1. Capacitate a unui sistem de a efectua un lucru mecanic. – 2. Forta, tarie, putere. – Var. (inv.) energhie. Gr. ἐνέργεια (sec. XVIII, cf. Galdi 178), si modern din fr. energie. – Der. energic, adj.; energetic, adj.

ENERGIE s. f. 1. capacitate a unui sistem de a efectua un lucru mecanic sau o alta actiune echivalenta. 2. forta, putere, vigoare. ◊ fermitate, hotarare in atitudini, in actiuni. (< fr. energie, lat. energia, gr. energeia)

ERG¹ s. m. unitate de masura pentru energie, lucru mecanic si caldura egala cu lucrul mecanic efectuat de o forta de o dina care isi deplaseaza punctul de aplicatie cu 1 cm. (< fr. erg, gr. ergon)

MICROJOULE [Pron.: micro-jul] s. m. unitate de lucru mecanic, a milioana parte dintr-un joule. (< engl. microjoule)

PERPETUUM MOBILE s. n. 1. sistem mecanic, termic, electric etc. imaginar care ar putea functiona la infinit, producand energie sau lucru mecanic fara a primi energie din exterior. 2. (muz.) piesa instrumentala cu pasaje de virtuozitate, bazata pe succesiunea rapida si continua a unor sunete de durata egala, cu revenire repetata a temei principale. 3. miscare continua. (< lat. perpetuum mobile)

POTENTIAL, -A I. adj. 1. care exista ca posibilitate, in mod virtual. ♦ energie ~a = energie pe care o poseda un corp capabil de a produce o manifestare energetica. ◊ (adv.) in mod virtual, presupus posibil. 2. (despre moduri, propozitii etc.) care prezinta o actiune posibila, fara a preciza daca aceasta se realizeaza sau nu. II. s. n. 1. capacitate a unui sistem fizic de a produce o manifestare energetica, un lucru mecanic. 2. capacitate de dezvoltare, de desfasurare a unei activitati; nivel; forta, putere. ♦ ~ de razboi = capacitatea militara a unui stat. 3. ~ de inmultire = capacitatea unor organisme vegetale sau animale de a fi prolifice. (< fr. potentiel)

TERMIE¹ s. f. unitate de masura a cantitatii de caldura, egala cu caldura produsa prin transformarea in energie termica a unei unitati de lucru mecanic; megacalorie. (< fr. thermie, germ. Thermie)

TERMODINAMIC, -A I. adj. referitor la termodinamica. II. s. f. ramura a fizicii care studiaza legile generale carora le sunt supuse fenomenele ce implica transformarea caldurii in lucru mecanic si invers. (< fr. thermodynamique)

ANCHILOZA, anchilozez, vb. I. Refl. A capata o anchiloza. ♦ Fig. A capata deprinderi de lucru mecanice. – Fr. ankyloser.

CONTRACTIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Micsorare a volumului unui corp in urma unui proces fizic si tehnologic (uscare, solidificare, sinterizare etc.). ◊ Teoria contractiei = teorie prin care se explica formarea muntilor pornind de la racirea planetei, contractarea nucleului sau si cutarea scoartei terestre. Emisa de geologul francez Leonce Elie de Beaumont, in 1852. 2. Fenomen de reducere treptata a sectiunii transversale a unei vine de lichid pina la o valoare minima in raport cu aria orificiului prin care a trecut fluidul. 3. (FIZIOL.) Diminuare in volum, lungime sau diametru a unor tesuturi sau organe, determinata de actiunea anumitor stimuli (fizici, chimic etc.). ◊ C. musculara = scurtare a unui muschi in urma e*******i sale; are ca efect realizarea unui lucru mecanic si asigura miscarile animalelor pluricelulare. 4. C. gravitationala = reducerea volumului unei stele datorita fortelor de atractie gravitationala, insotita de eliberarea unei mari cantitati de energie.

CORIOLIS, Gaspard de (1792-1843), fizician francez. Contributii in mecanica solidului. A constatat (1835) aparitia unei forte de inertie exercitata asupra unui corp care se misca radial intr-un sistem de rotatie (forta C.: ex. devierea vinturilor, curentilor si riurilor spre dreapta in emisfera nordica). A introdus notiunile de lucru mecanic si de energie cinetica.

JOULE, jouli, s. m. Unitate de masura a energiei, egala cu lucrul mecanic efectuat de forta de un newton, cand punctul ei de aplicatie se deplaseaza cu un metru in directia si in sensul fortei. [Pr.: jul] – Din fr., enlg. joule.

KILOGRAMMETRU, kilogrammetri, s. m. Unitate de masura pentru lucrul mecanic, egala cu lucrul mecanic efectuat pentru ridicarea unei greutati de un kilogram la inaltimea de un metru [Scris si: chilogrammetru] – Din fr. kilogrammetre.

WATT, wati, s. m. (Fiz.) Unitate de masura a puterii egala cu puterea care corespunde schimbului de energie sau lucrului mecanic de un joule intr-o secunda. – Din fr., engl. watt.

ERG¹, ergi, s. m. (Fiz.) Unitate de masura a energiei, egala cu lucrul mecanic efectuat de o forta de o dina care isi deplaseaza punctul de aplicatie cu un centimetru. – Din fr. erg.

ERGOMETRIE s. f. Disciplina care se ocupa cu determinarea eforturilor fizice (musculare) prin masurarea lucrului mecanic efectuat. – Din fr. ergometrie.

ERGOMETRU, ergometre, s. n. Aparat pentru masurarea lucrului mecanic. – Din fr. ergometre.

EVACUARE, evacuari, s. f. Actiunea de a evacua si rezultatul ei. ♦ Faza din ciclul motoarelor cu ardere interna sau al turbinelor cu gaze, in care gazele de ardere sunt evacuate din masina dupa ce au efectuat lucrul mecanic. [Pr.: -cu-a-] – V. evacua.

TRAVALIU, travalii, s. n. 1. (Tehn.; iesit din uz) lucru mecanic. ♦ Lucru, munca. 2. Totalitatea fenomenelor produse in perioada cuprinsa intre aparitia durerilor de nastere si expulzarea fatului. – Din it. travaglio. Cf. fr. travail.

REZILIENTA s. f. Marime caracteristica pentru comportarea materialelor la solicitarile prin soc, egala cu raportul dintre lucrul mecanic consumat pentru ruperea la incovoiere, prin soc, a unei epruvete si aria sectiunii transversale in care s-a produs ruperea respectiva. [Pr.: -li-en-] – Din fr. resilience.

KILOGRAM-FORTA-METRU, kilograme-forta-metru, s.n. Unitate de masura a lucrului mecanic si a energiei, egala cu efortul depus de o forta de un kilogram-forta la deplasarea pe o distanta de un metru. (Sil. -gram-, -tru) [sg. art. kilogramul-forta-metru; Simb. kgf.m]

KILOGRAMMETRU, kilogrammetri, s.m. Unitate de masura a lucrului mecanic si a energiei, egala cu efortul necesar pentru deplasarea unei greutati de 1 kg cu 1 m. (Sil. -gram-, -tru) [sg. art. kilogrammetrul, pl. art. kilogrammetrii; Simb. kgm] (din fr. kilogrammetre) [def. MDN]

ERG ~gi m. fiz. Unitate de masura a energiei, egala cu lucrul mecanic dezvoltat cu o forta de o dina, cand aceasta isi deplaseaza punctul de aplicatie pe distanta de un centimetru. /<fr. erg

ERGOMETRIE f. Disciplina care se ocupa cu studiul metodelor de masurare a lucrului mecanic in timpul unui efort fizic. /<fr. ergometrie

ERGOMETRU ~e n. Aparat pentru masurarea lucrului mecanic. /<fr. ergometre

JOULE [pr.: fr. jul, engl. giul] ~i m. Unitate de masura a energiei, egala cu lucrul mecanic efectuat de forta unui newton. /<engl. joule

KILOGRAMMETRU -i m. Unitate de masura pentru lucrul mecanic efectuat pentru ridicarea unei greutati de un kilogram la inaltimea de un metru. /< fr. kilogrammetre

KILOJOULE ~i m. Unitate de masura a lucrului mecanic egala cu 1000 de jouli. /<fr. kilojoule

EMISIUNE s.f. 1. Faptul de a emite, de a pune in circulatie; producerea de catre un organ, de catre un corp, de catre un dispozitiv etc. a unui sunet, a unei radiatii etc. ♦ Evacuarea aburului din cilindrul masinilor sau din rotorul turbinelor cu abur dupa ce acesta a efectuat lucrul mecanic. 2. Punere in circulatie a banilor, a hartiilor de valoare de catre un stat, de catre o banca etc. ♦ Marca postala sau serie de mai multe marci pusa oficial in circulatie. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune. [Pron. -si-u-, var. emisie s.f. / cf. fr. emission, it. emissione, lat. emissio].

ERGOMETRU s.n. Aparat pentru masurarea lucrului mecanic; dinamometru. [< fr. ergometre, cf. gr. ergon – lucru, metron – masura].

KILOWATT-ORA s.m. Unitate de masura a energiei, egala cu lucrul mecanic efectuat intr-o ora de un sistem care are o putere de un kilowatt. [Cf. fr. kilowatt-heure].

ERG s.m. (Fiz.) Unitate de masura a energiei, a lucrului mecanic si a cantitatii de caldura, egala cu lucrul mecanic efectuat de forta de o dina care isi deplaseaza punctul de aplicatie cu 1 cm in directia ei. [< fr. erg, cf. gr. ergon – lucru].

ERGOMETRIE s.f. Masurarea lucrului mecanic efectuat in timpul unui efort fizic. [Gen. -iei. / < fr. ergometrie].

RUTINA¹ s.f. 1. Obicei, operatie repetata zilnic sau periodic. ♦ Operatie efectuata de un calculator electronic. 2. Deprindere de a lucra mecanic, mereu in acelasi fel. ♦ (Depr.) Respectare prea servila a unor reguli si deprinderi invechite. V. manierism. / < fr. routine].

TRAVALIU s.n. 1. (Tehn.; iesit din uz) lucru mecanic. ♦ (Rar) Munca, lucru. 2. (Med.) Momentul nasterii. [Pron. -liu. / < it. travaglio, cf. fr. travail].

EMISIUNE s. f. 1. faptul de a emite, de a pune in circulatie; producere de catre un organ, de catre un corp sau un dispozitiv a unui sunet, a unei radiatii etc. ◊ evacuare a aburului din cilindrul masinilor sau din rotorul turbinelor cu abur dupa ce acesta a efectuat lucrul mecanic. 2. punere in circulatie a unor hartii de valoare, monede, medalii, marci si efecte postale de catre un stat, o banca etc. ◊ marca postala sau serie de mai multe marci puse oficial in circulatie. 3. program transmis prin radio sau televiziune. (< fr. emission, lat. emissio)

ERGOMETRIE s. f. disciplina care se ocupa cu determinarea lucrului mecanic in timpul unui efort fizic. (< fr. ergometrie)

EVACUARE s. f. 1. actiunea de a evacua. 2. eliminare a continutului unui organ sau a unei formatii patologice. 3. faza din ciclul motoarelor cu ardere interna, sau al turbinelor cu gaze, in care gazele sunt evacuate dupa ce au efectuat lucrul mecanic; purgare. (< evacua)

JOULE (Pron.: giul, jul) s. m. unitate de masura a energiei egala cu lucrul mecanic efectuat de forta de un newton care isi deplaseaza punctul de aplicatie pe distanta de 1 m. (< fr., engl. joule)

KILOGRAMMETRU s. m. unitate de masura a lucrului mecanic si a energiei, egala cu efortul necesar pentru deplasarea unei greutati de 1 kg cu 1 m. (< fr. kilogrammetre)

WATT, wati, s. m. (Fiz.) Unitate de masura a puterii, egala cu puterea care corespunde schimbului de energie sau lucrului mecanic de un joule. [Pr.: vat] – Fr. watt (engl. watt).

lucru ~ri n. 1) Obiect material (concret sau abstract, real sau imaginar). ~rile din casa. ◊ ~ prost (sau rau) se zice despre ceva care nu e bun de nimic. 2) la sing. Activitate, munca pentru a realiza ceva. ◊ Zi de ~ zi in care se lucreaza. ~ manual a) lucru de mana; b) obiecte lucrate de mana. Metoda de ~ metoda folosita in procesul muncii. A avea de ~ a) a fi ocupat cu ceva; b) a avea de furca cu cineva. Nu e ~ curat e ceva la mijloc. ~ mecanic a) lucru efectuat cu ajutorul unei masini care functioneaza cu transmisii mecanice; b) lucru facut in mod automat. 3) Rezultat al muncii. 4) Afacere care cere o rezolvare, o solutie; chestiune; problema. 5) Intamplare care a avut loc in realitate; fapt; eveniment. ◊ ~ de nimic lucru fara insemnatate. Mare ~ a) ceva vrednic de mirare; b) lucru neinsemnat. [Sil. lu-cru] /v. a lucra

FABRICA vb. I. tr. 1. A lucra, a confectiona anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime. ♦ A lucra prin procedee mecanice (mai ales intr-o fabrica). 2. (Peior.) A face ceva la repezeala; a nascoci, a inventa. [P.i. fabric. / < fr. fabriquer, cf. lat. fabricare].

AUTOGREDER s.n. Greder autopropulsat, la care comenzile organelor de lucru se fac mecanic. [< auto²- + greder].

RUTINA¹ s. f. 1. capacitate, indemanare castigata printr-o practica indelungata. ◊ (depr.) deprindere de a lucra, de a gandi mecanic, mereu in acelasi fel; respectare prea servila a unor reguli si deprinderi invechite. 2. (inform.) set de instructiuni din ansamblul unui program de prelucrare a datelor, la servirea mai multor programe, cand operatiile sunt comune; (sub)program de folosinta curenta sau repetitiv, care asigura o functie bine definita. (< fr., engl. routine)

SABLONIZA vb. tr. a aplica mecanic (o maniera de lucru, o idee). (< germ. schablonisieren)

SABLONISM s. n. tendinta de a lucra, de a se comporta etc. mecanic, dupa sabloane. (< germ. Schablonismus)

CLASOR ~oare n. 1) Obiect (dulap, cutie, mapa etc.) in care se pastreaza diferite lucruri clasate. 2) tehn. Aparat pentru clasarea anumitor materiale. ~ mecanic. /<fr. classeur

BOHR [bor ] 1. Niels B. (1885-1962), fizician danez. Prof. univ. la Copenhaga. A lucrat in S.U.A. (1943-1945). Contributii in fizica nucleara si mecanica cuantica. A imaginat modelul atomic, care cuprinde un nucleu central si electroni ce se misca pe orbite stationare, punct de plecare in teoria cuantica moderna (1913), a descoperit principiul corespondentei si a elaborat teoria fisiunii nucleare. Pe baza teoriei cuantelor explica stabilitatea atomului si legitatile lui spectrale, emitind (1913) postulatele care-i poarta numele. Premiul Nobel (1922). 2. Aaage B. (1922-2009), fizician danez. Fiul lui B. (1). Prof. univ. la Copenhaga. Contributii in domeniul particulelor elementare, supraconductibilitatii si teoriei nuclelului atomic. Impreuna cu B. Mottelson, a stabilit relatiile dintre miscarea de ansamblu si miscarea particulelor in nucleu si a dezvoltat teoria structurii nucleului atomic. Premiul Nobel (1975), impreuna cu J. Rainwater si B.R. Mottelson.

ALERGIE s.f. (Med.) Mod special de a reactiona al unui organism fata de un agent microbian, chimic sau o actiune mecanica. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. allergie, cf. gr. allos – altul, ergon – lucru].

arta f., pl. e (lat. ars, artis). Exprimarea emotiunilor superioare pin [!] cuvinte, sunete, colori [!] sau forma (ceia ce, impreuna cu literele si stiintele, constituie una din cele mari [!] diviziuni ale activitatii omenesti): arta poeziii, muzicii, picturii, sculpturii. Stiinta: arta medicinei. Maiestrie, gust artistic: a lucra cu arta. Artele liberale, cele in care se lucreaza cu inteligenta. Artele mecanice, cele care depind de mina. Artele frumoase, pictura si sculptura sau si muzica. V. belearte.

INSTINCTIV ~a (~i, ~e) 1) si adverbial (despre actiuni, lucruri etc.) Care este efectuat dintr-un instinct; facut fara participarea constiintei sau a vointei; involuntar; mecanic; automat; inconstient; masinal. 2) (despre persoane) Care este dominat (in actiuni, fapte etc.) de instinct. [Sil. in-stinc-tiv] /<fr. instinctif

INCONSTIENT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre persoane) Care nu este constient; fara cunostinta. 2) si adverbial Care nu-si da seama de ceea ce face; lipsit de constiinta; fara judecata. 3) si adverbial (despre actiuni, lucruri etc.) Care este facut fara participarea constiintei sau a vointei; efectuat din instinct; instinctiv; masinal; automat; involuntar; mecanic. [Sil. -con-sti-ent] /<lat. inconsciens, ~ntis, fr. inconscient

RESPIRATIE s.f. Proces constand in schimburi de gaze intre tesuturile vii ale plantelor si animalelor si mediul inconjurator; rasuflare. ◊ Respiratie artificiala = miscare mecanica executata asupra unui inecat, a unui asfixiat etc. pentru a provoca reluarea miscarilor respiratorii normale; opera (sau lucrare) de larga respiratie = opera (sau lucrare) de mare amploare. ♦ Aerul respirat; suflare. [Gen. -iei, var. respiratiune s.f. / cf. fr. respiration, lat. respiratio].

ROTOR (‹ fr., engl. {i}; {s} lat. rotator „cel care invarteste”) s. n. 1. (TEHN.) Organ rotitor al unei masini de forta motoare sau generatoare, cu ajutorul caruia, la masinile motoare, energia fluidului motor se transforma in energie mecanica de rotatie, iar la masinile generatoare energia mecanica de rotatie se transforma in energie a fluidului deplasat. R. este prevazut cu elemente speciale (palete, cupe etc.) active in contact cu fluidul de lucru (aburii, apa etc.). 2. (ELT.) Subansamblu rotitor al masinilor electrice, avand functiunea de indus sau de inductor (la masini sincrone); este prevazut cu infasurari electrice, cu poli etc.

MATERIE ~i f. 1) Realitate care exista in afara si independent de constiinta omeneasca si care este reflectata de aceasta. 2) Substanta din care sunt formate obiectele si care poseda o masa mecanica. Structura ~ei. ◊ ~ coloranta substanta folosita la colorarea diverselor obiecte. ~ cenusie a) substanta a sistemului nervos central, aflata la suprafata creierului si in componenta maduvei spinarii; b) capacitate de a patrunde in esenta lucrurilor; inteligenta. ~ prima produs semifabricat destinat prelucrarii sau transformarii intr-un produs finit. 3) Produs textil; tesatura; material. 4) Obiect de care se ocupa autorul unei lucrari sau al unei expuneri. 5) Ansamblu de cunostinte care constituie continutul unui obiect de studiu. [G.-D. materiei; Sil. -ri-e] /<lat., it. materia, germ. Materie, fr. matiere

COLMATARE s. f. 1. actiunea de a colmata; colmataj. 2. umplerea naturala a unui bazin oceanic, marin sau lacustru, ori a albiei unui rau prin aluvionare. 3. lucrare de imbunatatiri funciare prin depunerea dirijata a materialului solid purtat in suspensie de apele curgatoare, in scopul ridicarii nivelului terenurilor joase, inundabile. 4. umplere a porilor solului cu material solid transportat pe cale mecanica, in scopul micsorarii porozitatii. (<colmata)

TANDEM, tandemuri, s. n. 1. Bicicleta pentru doua persoane, cu doua sei asezate una in spatele celeilalte, actionata de doua perechi de pedale. 2. Cilindru compresor mecanic cu doi tavalugi, egali ca marime, ca forma si ca greutate. 3. Sistem tehnic actionat din doua sau mai multe puncte situate pe directia miscarii intregului sistem pe directia miscarii elementului conducator al mecanismului motor. ♦ Masina-unealta cu mai multe posturi de lucru pentru operatii succesive de prelucrare a aceleiasi piese. 4. Fig. Grup de doua persoane (nedespartite). – Din fr. tandem.

CALIBRARE (‹ fr.) s. f. 1. Operatie finala de prelucrare mecanica a unui obiect, prin care se obtin dimensiunile prescrise si un grad inalt de netezime a suprafetei. 2. Proiectarea calibrelor cilindrilor de laminor pentru a obtine profile din otel sau alte metode. 3. (AGR.) Operatie de sortare si de clasare a semintelor, fructelor, puietilor etc. dupa marime sau masa. 4. lucrare hidrotehnica de restringere a albiei unui riu. 5. Operatie de comparare a unui aparat, traductor, element de masura cu un etalon, pentru determinarea, ajustarea sau verificarea caracteristicii intrare-iesire.

RESPIRATIE, respiratii, s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizeaza schimbul de gaze (absorbirea oxigenului si eliminarea bioxidului de carbon) intre organismele vii si mediul inconjurator; actiune ritmica si mecanica prin care animalele superioare inspira aerul ambiant continand oxigenul necesar intretinerii vietii si expira bioxidul de carbon si vaporii de apa rezultati din arderi; rasuflare. ◊ Respiratie artificiala = mijloc de reanimare care consta in efectuarea unui ansamblu de miscari ce se executa asupra corpului unei persoane, pentru a provoca reluarea miscarilor respiratorii normale, intrerupte in caz de asfixiere, sincopa etc., in vederea introducerii si scoaterii alternative si ritmice a aerului din plamani. Opera (sau studiu, lucrare) de larga respiratie = opera (sau studiu, lucrare) de mare amploare, complexa. ♦ Aerul respirat; suflare. – Din fr. respiration, lat. respiratio.

slai, slaiuri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cele doua scanduri care leaga talpile unei sanii; oplean. 2. fiecare dintre scandurile care formeaza partile laterale ale unei ambarcatii; scandura care formeaza marginea de sus a unei luntri; usna. 3. polita in perete pe care se tin lucruri de gospodarie 4. fiecare dintre stalpii care sustin podul morii. 5. banca transversala facuta dintr-o scandura lata si fixata in partea dinapoi a unei barci. 6. fiecare dintre tabliile sau dintre cele doua scanduri care leaga tabliile patului. 7. ghizdurile din barne ale unei fantani. 8. marginea de sus sau balustrada unei prispe. 9. scoc prin care se scurge vinul din vasul in care se pun strugurii pentru stors. 10. canal format din trei scanduri, care transporta apa ce cade pe roata ferastraului mecanic. 11. scobitura in forma unui santulet prin care se imbuca si se fixeaza doua piese componente ale unui obiect din lemn. 12. fiecare dintre cele doua sipci care se bat in stalpii unei case, pentru a fixa capetele barnelor. 13. barna de lemn.