EXCAVATÓR, excavatoare, s. n. Mașină de lucru autopropulsată, de mare capacitate, întrebuințată pentru săpat și încărcat pământul, la diferite lucrări de terasament, în exploatările miniere etc. [Var.: escavatór s. n.] – Din fr. excavateur, cf. rus. ekskavator.

A PICHETÁ¹ ~éz tranz. (terenuri, suprafețe etc.) A marca temporar prin picheți (în vederea efectuării unor lucrări de terasament, de planificare etc.). /<fr. piqueter

BANCHÉTĂ, banchete, s. f. 1. Bancă¹ mică (capitonată) fără spetează; bancă¹ sau canapea montată în vehicule. 2. Porțiune orizontală, în formă de treaptă, într-o lucrare de terasament. 3. (În echitație) Obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă – Din fr. banquette.

RAMBLÉU, rambleuri, s. n. 1. Material solid care servește la umplerea golurilor rămase într-o mină, în urma exploatării. 2. lucrare de terasament executată în scopul ridicării unui teren la nivelul necesar construcției unei căi ferate, unei șosele, unui dig etc. – Din fr. remblai.

HIDROMECANIZÁRE f. Ansamblul procedeelor de mecanizare a unor lucrări (de terasament, de excavare etc.) cu ajutorul energiei curenților de apă. /<fr. hydromécanisation

RAMBLÉU ~ri n. 1) Material solid care servește la umplerea golurilor într-o mină în urma explorării. 2) lucrare de terasament executată în vederea construirii unei căi de comunicație (cale ferată, șosea etc.) deasupra nivelului terenului. /<fr. remblai

DEBLÉU s. n. lucrare de terasament sub nivelul solului unei căi de comunicație sau al unui canal. (< fr. déblai)

BANCHÉTĂ, banchete, s. f. 1. Bancă mică (capitonată) fără spetează; bancă sau canapea montată în vehicule, pe care stau oamenii. 2. Porțiune orizontală, de forma unei trepte, într-o lucrare de terasament. – Fr. banquette.

TERASAMÉNT, terasamente, s. n. 1. lucrare constând din săpături în pământ, umpluturi etc., care se execută în vederea realizării unei căi ferate, a unui dig, a unui canal etc. ♦ lucrare executată în scopul realizării unei construcții sau al extragerii unor materiale necesare șantierelor de construcții. 2. Totalitatea construcțiilor, în general din pământ și roci (platforme, săpături, umpluturi etc.), constituind infrastructura drumurilor, căilor ferate, canalelor etc. – Din fr. terrassament.

TERASAMÉNT s.n. lucrare care constă în săparea și transportarea pământului, în umplerea anumitor denivelări de teren pentru a face terase, șosele, căi ferate. ♦ Totalitatea construcțiilor care constituie infrastructura unei șosele, a unei căi ferate etc. [Pl. -te, -turi. / < fr. terrassement].

VAGONÉT, vagonete, s. n. Vagon (1) de dimensiuni mici, care circulă pe șine cu ecartament îngust, folosit pentru transportul de materiale la lucrări forestiere si de terasament, în fabrici, în mine, pe șantiere etc. ♦ Vehicul de funicular care circulă suspendat pe un cablu. – Din fr. wagonnet.

TERASAMÉNT ~e n. 1) Ansamblu de lucrări constând în modificarea formei naturale a pământului în vederea realizării unei construcții. 2) Masă de pământ și pietriș deplasată și dispusă în formă de ridicătură, servind ca bază pentru o construcție (mai ales cale ferată, șosea, dig etc.). /<fr. terrassement

TERASAMÉNT s. n. ansamblu de lucrări în săparea și transportarea pământului, în umplerea anumitor denivelări de teren pentru a face terase, șosele, căi ferate; totalitatea construcțiilor care constituie infrastructura unei șosele, căi ferate etc. (< fr. terrassement)

FASCÍNĂ, fascine, s. f. Mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie¹ [Var.: fașínă s. f.] – Din it. fascina, fr. fascine.

RAMBLÉU s.n. (op. debleu). 1. Umplutură de pământ folosită pentru a acoperi un gol sau pentru a ridica un teren la nivelul necesar unei construcții. 2. lucrare executată în scopul ridicării unui teren la nivelul necesar sau al susținerii terasamentului unei căi ferate, al unei șosele etc. deasupra nivelului terenului. [Pl. -uri, -ee. / < fr. remblaj].

RAMBLÉU s. n. 1. lucrare executată în scopul ridicării unui teren la nivelul necesar sau al susținerii terasamentului unei căi ferate, șosele etc. deasupra nivelului terenului. 2. material solid folosit la umplerea unor goluri sau pentru a ridica un teren la nivelul necesar unei construcții. (< fr. remblai)

HIDROMECANIZÁRE, hidromecanizări, s. f. Ansamblul procedeelor de mecanizare, cu ajutorul curenților de apă, a lucrărilor de excavare, transportare și depunere a materialelor rezultate, aplicat în exploatările din cariere, în mine, la construcția de terasamente, diguri, canale etc. – Hidro- + mecanizare. Cf. fr. hydromécanisation.