HALDA s. f. loc de depozitare a sterilului rezultat din lucrarile miniere, din prelucrarea mecanica a carbunilor, minereurilor etc. (< germ. Halde)

MANIAMENT s. n. loc de depozitare a grasimii sub piele la animale. (< fr. maniement)

MANIAMENT s.n. loc de depozitare a grasimii sub pielea unui animal. [< fr. maniement].

CASETOTECA s. f. colectie de casete (3); locul de depozitare. (< fr. cassettotheque)

HALDA, halde, s. f. loc unde se depoziteaza sterilul si deseurile inutilizabile provenite din lucrarile miniere, de la prepararea minereurilor sau din uzinele metalurgice; p. ext. materialul depozitat pe acest loc. – Din germ. Halde.

VARARIE, vararii, s. f. loc unde se extrage piatra de var; locul si instalatiile pentru fabricarea varului; loc unde se depoziteaza sau se vinde varul. – Var + suf. -arie.

STURT, sturturi, s. n. (Reg.) 1. loc unde se depoziteaza minereul care urmeaza sa fie prelucrat sau deseurile; p. ext. materialul depozitat in acest loc. 2. Semifabricat plat care reprezinta un stadiu intermediar intre placa-semifabricat si tabla subtire. – Din germ. Sturz.

SPLINA, spline, s. f. 1. Organ anatomic intern, moale si spongios, de culoare rosie-violeta, situat in partea superioara stanga a cavitatii abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depoziteaza sangele etc. ◊ loc. adj. Fara splina = (despre animale) care este rezistent la fuga, care nu oboseste; (despre oameni) care munceste intens fara sa oboseasca. ◊ Expr. A i se pune cuiva splina =a simti dureri acute la splina, din cauza fugii, a mersului repede etc. 2. Planta erbacee cu frunze in forma de splina (1) si cu flori galbene-aurii; splinuta (1) (Chrysosplenium altrenifolium). – Din ngr. splina.

CIMITIR ~e n. loc special unde se ingroapa mortii; tintirim. ~ul eroilor. ◊ ~ de masini loc rezervat pentru depozitarea vehiculelor iesite din uz. /<ngr. kimitirion, it. cimitero

HALDA ~e f. 1) loc unde se depoziteaza sterilul. 2) Material depozitat intr-un astfel de loc. /<germ. Halde

PARC s.n. 1. Gradina publica mare, amenajata special cu arbori, cu peluze etc. ♦ Gradina mare plantata cu arbori in jurul unei locuinte. 2. Suprafata de teren inchisa (plantata cu arbori) unde se ingrijeste si se creste vanatul. 3. loc unde se gareaza vehiculele; loc unde se depoziteaza materialele unei institutii. ♦ Totalitatea vehiculelor unei institutii, ale unei unitati. 4. Parc electric = retea centrala de distribuire a curentului electric. [Cf. fr. parc, it. parco, germ. Park < lat. t. parcus].

PARCA, parchez, vb. I. Tranz. A lasa un vehicul sa stationeze intr-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. intr-un parc (2). – Din fr. parquer.

ANTREPOZIT s.n. loc, magazie in care se depoziteaza stocuri de marfuri sau de materiale. [Var. intrepozit s.n. / < fr. entrepot, dupa depozit].

ANTREPOZIT s. n. loc, magazie in care se depoziteaza stocuri de marfuri sau materiale. (dupa fr. entrepot)

GHETARIE, ghetarii, s. f. loc special amenajat in care se depoziteaza iarna blocuri de gheata naturala, pentru a fi folosite in cursul verii. ♦ Fig. Camera, locuinta extrem de friguroasa. – Gheata + suf. -arie.

HAMBAR, hambare, s. n. 1. Magazie in care se pastreaza diferite produse agricole, in special cereale; granar, jitnita. ♦ Magazie mica (in podul morii) in care se toarna cerealele date ca plata pentru macinat. 2. (Reg.) Lada mare de lemn, in care se pastreaza faina, malaiul sau cerealele. 3. loc pe un vapor unde se depoziteaza marfurile transportate; cala. [Var.: ambar s. n.] – Din magh. hambar, bg. hambar.

PRAFARIE, (2) prafarii, s. f. 1. Cantitate mare de praf (1); colbarie, prafaraie. 2. (Inv.) loc unde se fabrica sau se depozita praful de pusca. – Praf + suf. -arie.

HRUBA ~e f. 1) Galerie subterana servind ca loc de trecere. 2) Cavitate subterana servind pentru depozitarea si pastrarea produselor alimentare. 3) locuinta rudimentara aflata pe jumatate sub pamant. /<ucr. hruba

PARC s. n. 1. gradina publica mare, amenajata cu arbori, peluze etc. ◊ gradina mare plantata cu arbori in jurul unei locuinte. 2. suprafata de teren inchisa unde se ingrijeste si se creste vanatul. 3. loc de stationare a autovehiculelor sau de depozitare a utilajelor si materialelor unei institutii, unei unitati. ◊ totalitatea autovehiculelor unei intreprinderi, institutii etc.. 4. ~ electric = retea centrala de distribuire a curentului electric. (< fr. parc)

portas s.n. (reg.) loc situat pe malul unei ape curgatoare unde se depoziteaza lemnul taiat din padure si unde se construiesc plute; schela.

ZACATURA, zacaturi, s. f. (Reg.) 1. loc de odihna pentru vite; zacatoare (4). 2. Rachiu sau vin depozitat intr-o zacatoare (1). – Din zac (prez. ind. al lui zacea) + suf. -(a)tura.

ZACATURA, zacaturi, s. f. (Reg.) loc de odihna pentru vite; zacatoare (4), staniste. 2. Rachiu sau vin depozitat intr-o zacatoare (II 1). – Zacea + suf. -atura.

A PARCA ~chez tranz. 1) (vehicule) A plasa intr-un parc de stationare sau intr-un loc special rezervat in acest scop. 2) (materiale, utilaje etc.) A depozita pe un teren anume amenajat. /<fr. parquer

HRUBA, hrube, s. f. Incapere sau galerie subterana care serveste la depozitarea produselor (alimentare). ♦ Cavitate subterana (zidita si boltita) care serveste ca loc de trecere. ♦ Un fel de casa primitiva cu acoperisul de pamant; bordei ingropat. – Din ucr. hruba.

PARC, parcuri, s. n. 1. Suprafata intinsa de teren, de utilitate publica, cu plantatii, alei si diferite constructii, amenajata pentru agrement. ◊ Parc national = suprafata intinsa de teren, pazita si ingrijita, in care exploatarile (silvica, miniera, vanatoreasca etc.) sunt interzise, pentru a se pastra neschimbat mediul natural. Parc sportiv = complex sportiv dotat cu mai multe terenuri si amenajari, situat intr-un parc (1). ♦ Teren imprejmuit, unde vanatul este crescut si ingrijit pentru vanatoare. ♦ Parc (1) situat in jurul unei cladiri si depinzand de aceasta. ♦ Teren parcelat cu locuinta si cu numeroase spatii verzi. 2. loc de stationare si de garare mai indelungata a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; p. ext. vehiculele si materialele aflate in acest loc. ♦ Totalitatea vehiculelor unei intreprinderi, ale unei institutii etc. ♦ Totalitatea instalatiilor mecanice aflate pe un teren de unde se extrage minereu sau pe care sunt amenajate sonde. – Din fr. parc.

ZACATOR, -OARE, zacatori, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Inv.) Care zace, care sta culcat, intins (la pamant). II. s. f. 1. Vas mare in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada. ♦ Vas mare cu gura larga ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii pentru a fi lasati sa fermenteze. 2. Vas mare de lemn captusit cu tabla subtire, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ Vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care sta pe loc si deasupra careia se roteste alergatoarea. 4. loc unde stau vitele ziua la odihna; staniste, zacatura (1). – Zacea + suf. -ator.

depozita, depozitez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva in depozit (1). 2. Tranz. A pune ceva la loc sigur; a lasa, a incredinta cuiva un lucru spre pastrare. 3. Refl. A se depune, a se sedimenta. – Din depozit.

ZACATOARE, zacatori, s. f. 1. Vas mare in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada. ♦ Vas mare cu gura larga, ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii, pentru a fi lasati sa fermenteze. 2. Vas mare de lemn, captusit cu tinichea, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ Vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii, deasupra careia se roteste alergatoarea. 4. loc unde stau vitele ziua la odihna; staniste. – Din zac (prez. ind. al lui zacea) + suf. -(a)toare.

DANA, dane, s. f. 1. loc situat de-a lungul cheiurilor sau, mai rar, in mijlocul apei navigabile si amenajate pentru scoaterea vaselor si manipularea marfurilor intr-un port. 2. Magazie pentru depozitarea marfurilor (intr-un port sau la vama). 3. Slep sau grup de slepuri acostate bord la bord la aceeasi dana (1). – Din ngr. dana.

ZACATOARE, zacatori [si zacatoare] s. f. 1. Vas mare cu doage, in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada ♦ Vas mare cu gura larga, ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii, pentru a fi lasati sa fiarba. 2. Vas mare de lemn, captusit cu tinichea, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ Vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana. 3. Denumita si piatra zacatoare = (intr-o moara de apa) piatra (fixa) aflata in partea inferioara a morii, deasupra careia se roteste piatra alergatoare (mobila). 4. loc unde stau vitele la odihna ziua; (in special) loc la stana unde se odihnesc oile dupa muls; staniste. (din zacea) [si DLRLC]

ALVEOLA s.f. 1. Cavitate in osul maxilar in care sunt infipti dintii. ◊ Alveola pulmonara = Cavitate mica ce se gaseste in plamani la capatul bronhiilor. 2. Casuta construita de albine in fagure pentru depozitarea mierii si cresterea larvelor. 3. (Bot.) Scobitura. ♦ locas in care stau semintele in distribuitorul unei semanatori. 4. Intrand format prin retragerea de la aliniere a unei cladiri pe o strada. ♦ loc retras de la alinierea unei strazi, a unei alei sau dintr-un spatiu plantat, amenajat special si cu banci. 5. Scobitura creata la suprafata unei roci omogene, datorita eroziunii chimice sau mecanice. ◊ Alveola eoliana = mica adancitura a solului sapata de vant in regiunile deserte. ♦ Fiecare dintre scobiturile practicate in balconetul unui f******r, unde se pastreaza ouale. // (In forma alveol-, alveolo-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „referitor la alveola”, „de alveola”. [Pron. -ve-o-. / < fr. alveole, cf. lat. alveolus – cavitate mica].

SILOZ, silozuri, s. n. Constructie de mari dimensiuni inzestrata cu instalatii speciale de uscare, de transport etc. care serveste la depozitarea si pastrarea pe termen lung a unor cantitati mari de produse agricole sau de alte materiale. ♦ Amenajare pentru insilozarea porumbului sau a altor plante destinate conservarii prin murare; loc, groapa, sant etc. unde se pune la macerat nutretul pentru vite; p. ext. depozit de furaje macerate. ♦ (Adjectival) Care este pus la macerat intr-o groapa, intr-un sant etc. special amenajate. Porumbul siloz. – Din it. silos, germ. Silo.