MARUNTIS, maruntisuri, s. n. 1. Lucru marunt, fara valoare; (la pl.) obiecte si materiale accesorii (ace, ata, nasturi etc.); maruntus. ♦ Vanat format din animale mici. 2. Fig. (La pl.) Fapte lipsite de importanta; nimicuri, fleacuri. 3. (Cu sens colectiv) Monede (de metal) de valoare mica. 4. (Inv.; in loc. adv.) Cu maruntisul = in cantitate mica, cu bucata, in detaliu, cu amanuntul. – Marunt + suf. -is.

DICHIS, dichisuri, s. n. (Pop. si fam.) 1. (La pl.; adesea fig.) Obiecte marunte, piese, accesorii (lipsite de importanta) care completeaza un sistem si ajuta la buna lui functionare. ◊ Loc. adv. Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare, fara sa lipseasca nimic; cu grija, ordonat. 2. Podoaba, gateala, ornament. – Din dichisi (derivat regresiv).

FLEAC ~uri n. 1) Lucru sau fapt lipsit de importanta; nimic; maruntis; bagatela. 2) la pl. Vorbe lipsite de importanta; vorbe goale; baliverne; palavre; brasoave. /<germ. Fleck

MARUNT ~ta (~ti, ~te) 1) Care este de proportii foarte reduse; mic de tot. Pietre ~te. Pasi ~ti. ◊ Bani ~ti bani in monede divizionare de valoare mica. 2) (despre scris) Care este cu litere foarte mici. 3) (despre persoane) Care este mic de statura; scund. 4) fig. Care este de mica importanta. ◊ Multe si ~te lucruri de tot felul, dar lipsite de importanta. 5) fig. (despre oameni) Care dovedeste lipsa de noblete sufleteasca; lipsit de generozitate; meschin. /<lat. minutus

NIMIC³ nimicuri n. 1) mai ales la pl. Lucru sau vorba lipsite de importanta; fleac; bagatela. ◊ (O) nimica toata a) ceva fara nici o insemnatate; b) cantitate neinsemnata. 2) Lipsa de insemnatate; nimicnicie. 3) fig. mai ales art. Lipsa de existenta; nefiinta; inexistenta; neant. ◊ Din nimic, tot nimic neavand mijloace, nu poti realiza ceva. [Var. nimica] /<lat. nemica

PROSTIE ~i f. 1) Stare a celui prost. 2) Fapta sau vorba de om prost; neghiobie; nerozie; stupiditate. 3) mai ales la pl. Vorbe lipsite de importanta; vorbe goale; fleacuri. ◊ A-i scoate cuiva ~ile din cap a face pe cineva sa renunte la intentiile sale, considerate ciudate. /prost + suf. ~ie

SFAT ~uri n. 1) Invatatura menita sa calauzeasca pe cineva in diferite situatii; povata; indrumare. A urma ~ul cuiva. ◊ A sta la ~ a sta de vorba; a conversa. 2) inv. Organ colegial de conducere; consiliu. 3) pop. Conversatie (de obicei) pe teme lipsite de importanta. /<sl. subetu, svetu

TACLA ~le f. mai ales la pl. pop. Conversatie pe teme lipsite de importanta; taifas. ◊ A se pune (sau a sta) la ~le a discuta despre lucruri marunte; a sta la taifas. [Sil. ta-cla] /<turc. takla

A TURUI turui intranz. 1) (despre turturele sau despre porumbei) A scoate sunete prelungi si repetate, caracteristice speciei; a gurlui; a ganguri. 2) fam. A vorbi repede si fara intrerupere (spunand lucruri lipsite de importanta). /Onomat.

dichis, dichisuri, s.n. (pop. si fam.) 1. gateala, ornament, podoaba. 2. (la pl.) obiecte marunte, piese, accesorii lipsite de importanta. 3. buna randuiala, rost. 4. mirodenii.

FRIVOL ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se ocupa de lucruri neserioase; lipsit de seriozitate; usuratic. 2) (despre lucruri, actiuni etc.) Care are putina importanta; lipsit de importanta; de nimic. /<fr. frivole, lat. frivolus

IEFTIN ~a (~i, ~e) 1) si adverbial (despre lucruri) Care costa putin; cu pret redus; necostisitor. Produse ~e. ◊ ~ ca braga foarte ieftin. A scapa ~ a iesi cu minimum de neplaceri dintr-o situatie dificila. (A fi) ~ la vorba a vorbi mult si (de obicei) fara rost; a-i placea sa flecareasca. 2) fig. Care nu are nimic de pret, important; lipsit de originalitate; obisnuit; banal; comun; neoriginal; ordinar. Gluma ~a. /<ngr. efthinos

MESCHIN ~a (~i, ~e) 1) Care urmareste interese personale marunte; preocupat de interese neinsemnate. 2) Care denota lipsa de noblete sufleteasca; lipsit de generozitate; marunt. 3) Care manifesta lipsa de importanta; lipsit de valoare; neinsemnat. /<fr. mesquin

BALIVERNA, baliverne, s. f. Vorba lipsita de importanta sau nascocita; palavra, vorba de claca. – Din fr. baliverne.

CHITIBUS, chitibusuri, s. n. (Fam.) Fapt, detaliu lipsit de importanta; maruntis, fleac. ♦ Tertip, smecherie de care uzeaza cineva pentru a obtine ceva. – Et. nec.

INEXISTENT, -A, inexistenti, -te, adj. Care nu exista; neexistent, nul (1). ♦ Fig. (Despre oameni) Care nu se face remarcat, lipsit de importanta, de valoare; sters, neglijabil. – Din fr. inexistant.

SPANAC, (rar) spanace, s. n. Planta erbacee legumicola cultivata pentru frunzele sale mari, carnoase, comestibile, de un verde-inchis (Spinacia oleracea). ♦ (Fam.) (E un) spanac = (e un) lucru lipsit de importanta, un fleac, un vax. ♦ Compuse: spanac-porcesc = planta erbacee cu flori verzi (Chenopodium hybridum); spanac-salbatic = planta erbacee cu frunze romboidale si cu flori albicioase (Chenopodium album); spanacul-ciobanilor = planta erbacee cu frunze triunghiulare, cu flori verzi dispuse in ghemulete (Chenopodium bonus henricus). – Din ngr. spanaki.

MESCHIN, -A, meschini, -e, adj. 1. Preocupat de interese marunte. ♦ lipsit de generozitate, de noblete sufleteasca, mic la suflet, egoist, josnic, murdar. ♦ Care arata sau tradeaza lipsa de generozitate, de noblete sufleteasca, micime sufleteasca. Interese meschine. 2. (Mai ales despre abstracte), lipsit de importanta; neinsemnat, marunt, banal. 3. (Despre constructii, parti de constructii etc.) Saracacios. ♦ lipsit de maretie; mic. – Din fr. mesquin.

MODEST, -A, modesti, -ste, adj. 1. Care este lipsit de ingamfare; p. ext. moderat, cumpatat in purtare, in pretentii. 2. De proportii mici; de valoare sau de importanta redusa; lipsit de stralucire. – Din lat. modestus, fr. modeste, it. modesto.

NEIMPORTANT, -A, neimportanti, -te, adj. lipsit de importanta (ca marime, cantitate, valoare); neinsemnat. – Ne- + important.

FUNCTIONARAS, functionarasi, s. m. Diminutiv al lui functionar; (depr.) functionar lipsit de importanta, fara valoare, mic in grad. [Pr.: -ti-o-] – Functionar + suf. -as.

MINOR, -A, minori, -e. adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu a implinit inca varsta la care isi poate exercita toate drepturile. 2. lipsit de importanta, neinsemnat, secundar; p. ext. sters, slab. 3. (Muz.; in sintagmele) Mod minor = mod a carui gama are la baza o terta mica. Gama minora sau mod minor = gama sau mod in care semitonurile sunt dispuse intre treptele a doua si a treia, a sasea si a saptea. 4. (Log.; in sintagmele) Termen minor = termen care serveste de subiect concluziei unui silogism. Premisa minora = premisa care contine termenul minor al silogismului. – Din fr. mineur, lat. minor.

DETALIU, detalii, s. n. Amanunt. ◊ Loc. adv. In detaliu = a) in fiecare amanunt luat aparte; b) cu de-amanuntul, in mod detaliat. ◊ Expr. (A vinde) in detaliu = (a vinde) in cantitati mici, cu bucata, cu amanuntul. ♦ Circumstanta de amanunt in care se petrece ceva. ♦ Lucru marunt, lipsit de importanta, secundar (in ansamblul celorlalte). – Din it. dettaglio, fr. detail.

ANODIN ~a (~i, ~e) 1) Care este lipsit de importanta. 2) Care nu produce nimanui nici un rau; fara consecinte; inofensiv. Remediu ~. /<fr. anodine

BAGATELA ~e f. 1) Compozitie muzical-instrumentala de proportii mici, scrisa pe o tema neinsemnata. 2) Lucru sau fapt lipsit de importanta; fleac. [G.-D. bagatelei] /<it. bagattella, fr. bagatelle

CHITIBUS ~uri n. 1) Obiect lipsit de importanta; fleac; maruntis. 2) pop. Manevra iscusita prin care se mascheaza realitatea; siretlic; truc; tertip; stratagema. /Orig. nec.

FORMALITATE ~ati f. 1) Norma formala de conduita impusa de regulile de politete. 2) Operatie prescrisa, folosita la intocmirea unor acte legale. 3) Act legal lipsit de importanta, a carui eliberare nu prezinta dificultati. [G.-D. formalitatii] /<fr. formalite

NONVALOARE f. 1) Lipsa de valoare. 2) fig. Om sau lucru lipsit de importanta; nulitate. [G.-D. nonvalorii] /non- + valoare

PALAVRAGEALA ~eli f. 1) v. A PALAVRAGI. 2) Discutie fara rost, lipsita de importanta. /a palavragi + suf. ~eala

DETALIU s.n. Element (neesential) al unui intreg; amanunt. ◊ In detaliu = amanuntit; (a vinde) in detaliu = (a vinde) cu bucata, cu amanuntul. ♦ lucru marunt, lipsit de importanta; fleac, nimic. ♦ Parte a unei opere artistice care poate fi considerata si izolat. [Pron. -liu, var. detai s.n. / < fr. detail, cf. it. dettaglio].

sparc², sparcuri, s.n. si sparci, s.m. 1. (s.n.) bucata de slanina; sorici fript. 2. (inv.) bucata mica de carne de proasta calitate, slaba, de piele sau de pielita. 3. (in sintagma) sparcul nasului = cartilagiul nasului. 4. (s.m.; deprec.) copilandru; persoana lipsita de importanta.

BALIVERNA s. f. vorba goala, lipsita de importanta sau nesocotita; palavra. (< fr. baliverne)

DETALIU s. n. element neesential al unui lucru; amanunt. ♦ in ~ = amanuntit. ◊ lucru marunt, lipsit de importanta, secundar. ◊ parte a unei opere literare sau artistice care poate fi considerata si izolat. (< it. dettaglio, fr. detail)

F***L, -A adj. lipsit de importanta; inutil; neserios, frivol. (< fr. f****e, lat. f*****s)

MINOR, -A adj. 1. (despre tineri; si s. m. f.) neajuns inca la majorat. 2. lipsit de importanta; secundar; (p.ext.) sters, slab. 3. (muz.) mod ~ sau gama ~a = mod sau gama din cinci tonuri si doua semitonuri (intre treptele II-III si VI-VII). 4. (log.) termen ~ = subiectul concluziei unui silogism; premisa ~a = premisa care contine termenul minor. (< fr. mineur, lat. minor)

MODEST, -A adj. 1. lipsit de ingamfare; nepretentios. 2. mic; lipsit de importanta sau de stralucire. (< lat. modestus, fr. modeste, it. modesto)

TEMEI, temeiuri, s. n. 1. Lucrul sau partea cea mai importanta din ceva; temelie, fundament, baza. ◊ Loc. adj. De temei = de baza, solid, serios; insemnat, important. Fara (sau lipsit de) temei = fara baza reala, neintemeiat, fictiv. ◊ Loc. adj. si adv. Cu temei = a) intemeiat; solid; b) (care este) de-a binelea, temeinic. 2. Motiv, pricina, cauza; prilej. 3. (Pop.) Toi, miez, mijloc (al unei actiuni, al unui interval de timp). Temeiul noptii. 4. (Inv.) Grosul unei armate. – Din sl. temelĩ.

PROSTIE, prostii, s. f. 1. Starea celui lipsit de inteligenta sau de invatatura, starea omului prost; (concr.) fapta, comportare, vorba care denota o astfel de stare. 2. Vorba, fapta sau lucru lipsite de seriozitate, de importanta; fleac; absurditate, ineptie. – Prost + suf. -ie.

PLEAVA s. f. I. 1. Ramasite de spice sau de pastai rezultate din treieratul cerealelor sau al leguminoaselor. ♦ Fig. Ceea ce este lipsit de valoare, de importanta; lucru de nimic. 2. Fig. Om de nimic; lepadatura, drojdia societatii. II. (Iht.) Plevusca. – Din sl. pleva.

F***L, -A, f****i, -e, adj. (Livr.) lipsit de valoare, de importanta, de interes; inutil, lipsit de seriozitate, neserios, frivol. – Din fr., it. f****e, lat. f****is.

NESEMNIFICATIV, -A, nesemnificativi, -e, adj. Care este lipsit de semnificatie, de importanta. – Ne- + semnificativ.

NEROZIE, (2) nerozii, s. f. 1. Faptul de a fi nerod (1); prostie, neghiobie, stupiditate. 2. Vorba sau fapta de nerod (1); fapta prosteasca; neghiobie (2); (cu sens atenuat) lucru lipsit de seriozitate, de importanta; fleac; p. ext. aberatie, absurditate. – Nerod + suf. -ie.

SECATURA, secaturi, s. f. 1. Om de nimic, neserios, netrebnic. 2. (La pl.) Lucruri lipsite de valoare, de importanta; fleacuri; mofturi. – Seca + suf. -atura.

VALOARE s. 1. (MAT.) (inv.) pret. (Cifra O nu are adesea nici o ~.) 2. (MAT.) valoare absoluta modul. 3. v. pret. 4. v. curs. 5. v. bun. 6. v. putere. 7. putere, valabilitate. (Actul acesta are ~ de lege.) 8. v. sens. 9. eficacitate, putere. (~ nutritiva.) 10. calitate, insusire. (~ deosebita a unui produs de arta.) 11. v. nivel. 12. v. capacitate. 13. merit, (inv.) vrednicie. (lipsit de orice ~.) 14. v. importanta. 15. v. insemnatate. 16. v. seriozitate. 17. importanta, insemnatate, (fig.) pret. (~ cuvantului scris.) 18. importanta, insemnatate, semnificatie, sens, (fig.) pret. (~ actului Unirii.)

SARACI/E ~i f. 1) Lipsa a mijloacelor necesare de trai; stare a celui sarac. ◊ ~ lucie (sau neagra) saracie extrema. A-si vedea de ~ a-si vedea de lucrul sau (si a nu se amesteca in treburile altora). Vorba lunga (sau multa) ~a omului a) se spune atunci, cand cineva pierde timpul vorbind prea mult; b) se spune pentru a arata, ca nu are rost sa mai continue discutia. 2) Cantitate neinsemnata si insuficienta de ceva. ~ de idei. 3) peior. Lucru sau fiinta lipsita de valoare, de importanta. [G.-D. saraciei] / sarac + suf. ~ie

CISTOIDE (‹ fr. {i}; {s} gr. kystis „vezica” + eidos „aspect”) s. f. pl. Clasa de echinorme fosile primitive, lipsite de simetrie, cu importanta evolutiva deosebita, din ele derivind toate celelalte clase de echinoderme (Cystoideae). Sint cunoscute din Cambrian pina in Carbonifer.

DESERTACIUNE, desertaciuni, s. f. 1. Lipsa de valoare, de folos, de importanta; zadarnicie; p. ext. lucru lipsit de valoare. 2. Preocupare pentru lucruri nefolositoare; usurinta, vanitate. – Desert + suf. -aciune.

MARUNTIS ~uri n. 1) Lucru sau fapt lipsit de valoare sau de importanta; fleac; nimic; bagatela. 2) la sing. Bani marunti. 3) la pl. Obiecte de mercerie. /marunt + suf. ~is

NIMIC² pron. neg. Nici un lucru; de nici un fel. ~ bun. ◊ Mai ~ aproape deloc; foarte putin. De ~ lipsit de valoare sau de importanta; marunt; neinsemnat. Pe ~ pe un pret foarte redus; aproape degeaba. Pentru ~ in lume in nici un caz. [Var. nimica] /<lat. nemica

FRIVOL, -A, frivoli, -e, adj. (Despre oameni) Care este preocupat de lucruri neserioase, care umbla dupa placeri usoare; usuratic. ♦ (Despre lucruri, fapte, atitudini) lipsit de seriozitate, de temeinicie, de importanta. – Din fr. frivole, it. frivolo.

secatura, secaturi, s.f. 1. (pop.) loc secat al unei ape (unde se poate prinde peste). 2. (inv. si reg.) loc intr-o padure defrisat si folosit ca pasune sau ca ogor; curatura, seci. 3. (inv.) spatiu liber, loc gol. 4. (inv.) portiune, element, fragment (dintr-un tot, dintr-un ansamblu). 5. (inv.) planta sau parte a unei plante care si-a pierdut seva, germenele de viata; uscatura. 6. (reg.) boala a oilor care se manifesta prin uscarea pielii. 7. (pop.; la pl.) lucru, fapt, vorba, afirmatie etc. fara valoare, fara importanta, fara sens; fleac, nimic. 8. (pop.; deprec.) persoana lipsita de orice valoare, de caracter etc.; lichea, otreapa, osistie, zdreanta, sichimea, martafoi, pramatie, puslama.

MACULATURA s. f. 1. Hartie patata sau stricata in timpul imprimarii tipografice; p. ext. hartie scrisa sau tiparita care si-a pierdut importanta. ♦ Hartie (de calitate inferioara) fabricata special pentru ambalaje. 2. Fig. Scriere lipsita de valoare. – Din germ. Makulatur, fr. maculature.

MACULATURA f. 1) Deseu de hartie obtinut din operatiile de imprimare tipografica. 2) Hartie scrisa sau tiparita, care si-a pierdut importanta, folosita in calitate de materie prima la fabricarea ambalajelor. 3) fig. Scriere lipsita de valoare. /<germ. Makulatur, fr. maculature

OBSCUR, -A, obscuri, -e, adj. 1. Care nu este strabatut de lumina, lipsit de lumina; intunecos. 2. Fig. Nedeslusit, nelamurit, neclar, greu de priceput, neinteles. 3. Fig. Necunoscut sau putin cunoscut; de mica importanta; fara merite sau calitati deosebite, mediocru. – Din fr. obscur, lat. obscurus.

SERIOS, -OASA adj. 1. grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; asezat, ponderat. ◊ caruia nu-i place sa glumeasca; sever, rigid. 2. (si adv.) privit cu seriozitate; pozitiv, real. ◊ ingrijorator, grav. 3. important, de seama. ♦ a lua (pe cineva sau ceva) in ~ = a acorda toata atentia (unei persoane sau unui lucru). (< fr. serieux, lat. seriosus)

PRETIOS, -OASA, pretiosi, -oase, adj. 1. Care are, reprezinta o mare valoare materiala, spirituala, morala etc.; care este de mare pret, de mare importanta; scump. ◊ Metal pretios v. metal. Piatra pretioasa v. piatra. ♦ Pe care cineva il pretuieste, il stimeaza, il iubeste mult. 2. De un rafinament exagerat, cautat; lipsit de simplitate si de naturalete; afectat. [Pr.: -ti-os] – Din fr. precieux, lat. pretiosus, it. prezioso.

A RASTURNA rastorn tranz. 1) A face sa se rastoarne. ~ mamaliga. ◊ ~ brazda a ara. ~ munti a face lucruri mari, importante. ~ pe gat a bea repede, pe nerasuflate. 2) (conducatori, guverne etc.) A da jos de la putere. 3) fig. (planuri, conceptii, teorii etc.) A inlatura ca fiind lipsit de valoare. /ras- + a turna

SERIOS, -OASA adj. 1. Grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; asezat, ponderat. ♦ Caruia nu-i place sa glumeasca; sever, rigid. 2. (si adv.) Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real. ♦ Ingrijorator, grav. 3. important, de seama. ♦ A lua (pe cineva sau ceva) in serios = a acorda toata atentia unei persoane sau unui lucru. [Pron. -ri-os. / < fr. serieux, cf. lat. med. seriosus].

CIUPERCA (‹ bg.) s. f. 1. (La pl.) Increngatura de talofite lipsite de clorofila, heterotrofe (saprofite sau parazitare) uni- sau pluricelulare, care se reproduc prin spori si au ca aparat vegetativ un tal. Se cunosc c. 10.000 de specii. Au importanta in circuitul elementelor minerale in natura, in fermentatii (drojdia de bere); unele sint comestibile (zbirciogul, hribul) altele sint otravitoare (palaria-sarpelui); din ele se extrag antibiotice (penicilina din Penicillium), iar altele (parazite) produc pagube importante in agricultura (malura, taciunele). Multe dintre ele produc micoze la om. Sin. fungi. 2. Obiect de lemn, de forma unei ciuperci (1), pe care se intinde ciorapul cind se cirpeste. 3. Ciuperca sinei = partea superioara, ingrosata, a unei sine de cale ferata pe care ruleaza rotile. 4. C. eoliana = forma de relief eolian rezultata in urma procesului de coraziune. (ex.: Babele din masivul Bucegi, Tigaile din masivul Ciucas s.a.).

VAG, -A, vagi, adj. 1. (Adesea adverbial) lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, nelamurit, nesigur, confuz (pentru vedere, auz sau minte). ♦ (Substantivizat, n.) Ceea ce este vag (1). 2. (Anat.; in sintagma) Nerv vag (si substantivizat, m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, important pentru functionarea aparatului respirator, circulator si digestiv. – Din fr. vague, lat. vagus.

OBSCUR ~a (~i, ~e) 1) Care este lipsit de lumina; fara lumina; intunecos; sumbru. Local ~. 2) fig. Care este greu de inteles; de neinteles; impenetrabil; ermetic. 3) fig. (in opozitie cu vestit, celebru) Care este putin cunoscut sau chiar necunoscut; fara merite sau calitati deosebite; de importanta redusa. /<fr. obscur, lat. obscurus

SERIOZITATE s. f. 1. Insusirea, calitatea de a fi serios; p. ext. comportare, tinuta care denota aceasta insusire; gravitate, importanta, insemnatate. ◊ Loc. adv. Cu seriozitate sau cu toata seriozitatea = a) cu mare atentie, cu constiinciozitate, temeinic; b) cu convingere, cu tarie, dinadins; c) (in constructie cu verbe ca „a zice”, „a spune” etc.) cu ton profund, cu gravitate, cu patrundere, convins. ♦ Expresie a figurii lipsita de veselie, de zburdalnicie. 2. Profunzime, intensitate; temeinicie, autenticitate. ♦ Calitate a ceea ce necesita o deosebita atentie, o deosebita grija; gravitate. Seriozitatea momentului. ♦ Calitatea a ceea ce este lucrat, executat cu constiinciozitate, cu atentie. [Pr.: -ri-o-] – Serios + suf. -itate.