MEANDRU, meandre, s. n. 1. Bucla accentuata a unei ape curgatoare, mai ales in regiunile de ses. ♦ P. a**l. Sinuozitate, cotitura (a unui drum). 2. Motiv ornamental (sculptat sau pictat) format din linii frante sau curbe, sugerand stilizarea unor valuri de apa. [Pr.: me-an-] – Din fr. meandre.

FRETA s. f. 1. tub, inel metalic la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mari rezistenta la presiuni interioare. 2. fir metalic infasurat fortat pe o piesa tubulara sau pe un ansamblu de piese pentru a le mari rezistenta la solicitari din interior sau la forte centrifuge. 3. piesa inelara din otel care inconjura barele armaturii longitudinale ale unei piese de beton armat. 4. (arhit.) mulura dispusa in linii frante pe o mulura plata. (< fr. frette)

ZIGZAG, zigzaguri, s. n. linie franta care pare formata din mai multe litere Z puse cap la cap. ◊ Loc. adv. In zigzag = in forma de linie franta, serpuit. [Var.: zigzac s. n.] – Din fr. zigzag, germ. Zickzack.

linIE s. 1. (rar) liniament. (A tras cateva ~ para-lele.) 2. linie franta = zigzag. 3. v. rigla. 4. v. dunga. 5. dunga, (Transilv. si Ban.) straif. (A tras o ~ la prispa casei.) 6. v. liniuta. 7. linie-ferata v. cale ferata. 8. trasatura, (inv.) trasura. (Din cateva ~ii i-a facut portretul.) 9. v. trasatura. 10. v. silueta. 11. itinerar, traseu. (~ aeriana Bucuresti-Belgrad.) 12. v. cale. 13. v. directie. 14. v. descendenta. 15. v. margine.

ZIGZAG s. linie franta.

ZIGZAGAT adj. frant. (linie ~.)

POLIGON ~oane n. 1) geom. Figura geometrica plana formata de o linie franta inchisa. 2) mil. Teren amenajat pentru exercitii de tragere cu diferite tipuri de arme de foc. 3) sport Loc special amenajat pentru exercitii si probe de tir. 4) Teren special amenajat pentru efectuarea practicii de conducere a autovehiculelor. /<fr. polygone

ZIGZAG ~uri n. linie franta (de forma unui sir de litere „z” puse cap la cap). ◊ In ~ in forma de zigzag; zigzagat. /<fr. zigzag, germ. Zickzack

ZIGZAG s.n. Sir de linii care formeaza alternativ intre ele unghiuri iesinde ori intrande; linie franta. ◊ In zigzag = in linie franta. [< fr. zigzag].

POLIGON s.n. 1. Figura geometrica formata dintr-o linie franta inchisa. 2. Teren pentru trageri de instructie cu arme de foc. ♦ Teren de tir. [< fr. polygone, cf. lat., gr. polygonos < gr. polys – numeros, gonia – unghi].

ZIGZAG s. n. linie franta. ♦ in ~ = zigzagat. (< fr. zigzag)

ZIGZAG, zigzaguri, s. n. linie franta. ◊ Loc. adj. si adv. In zigzag (sau in zigzaguri) = in linie franta, zigzagat. [Var.: zigzac s. n.] – Fr. zigzag (germ. zickzack).

SUPRAFATA, suprafete, s. f. 1. Partea exterioara sau de deasupra a unui corp; fata. ◊ Loc. adv. La suprafata = fara a patrunde in esenta lucrurilor, in mod superficial. 2. Intindere nelimitata (de teren, de padure etc.) considerata sub raportul lungimii si latimii, masurata in unitati la patrat. ◊ Suprafata de respiratie = suprafata pulmonara care da capacitatea respiratorie. ♦ (Geom.) Arie² limitata de o linie inchisa (franta sau curba) masurata in unitati la patrat. – Din supra- + fata (dupa fr. surface).

SUPRAFATA, suprafete, s. f. 1. Partea exterioara sau de deasupra a unui corp; fata. ♦ Fig. Exterior, aparenta. ◊ Loc. adj. De suprafata = care nu are profunzime; superficial. * Loc. adv. La suprafata = fara a patrunde in esenta lucrurilor, in mod superficial. 2. Intindere delimitata considerata sub raportul lungimii si latimii. ♦ (Geom.) Arie limitata de o linie inchisa (franta sau curba) masurata in unitati la patrat. – Supra- + fata (dupa fr. surface).

GHIOSA s.f. 1. Desen complex, format din linii drepte, frante, spirale etc., obtinut prin ghiosare. 2. Dalta fina folosita la gravarea pe pietre litografice si pe placi metalice. [Var. ghilosa s.f. / < germ. Guilloche, cf. fr. guilloche – dalta pentru ghiosat].

GHIOS s. n. ornament gravat, in linii intretaiate, drepte sau ondulate, in bijuterie. ◊ desen complex din linii drepte, frante, spirale etc., care formeaza fondul unor hartii cu valoare nominala. (< fr. guillochis)

ENTRELACS s.n. (Arhit.) Motiv ornamental care consta dintr-o impletitura de linii curbe sau frante. [< fr. entrelacs].

MEANDRU s.n. 1. Cotitura intortocheata a cursului unei ape (mai ales) in regiunile de ses. ♦ Sinuozitate; (p. ext.; la pl.) drumuri, strazi intortocheate. 2. Motiv ornamental compus dintr-o imbinare de linii curbe sau frante. [Pron. me-an-. / < fr. meandre, cf. Meandru – fluviu sinuos in Asia Mica].

MEANDRU s. n. 1. cotitura mare a cursului unei ape curgatoare. ◊ sinuozitate. 2. motiv ornamental dintr-o imbinare de linii curbe sau frante reprezentand stilizarea unui val. (< fr. meandre)

frant, -A, franti, -te, adj. 1. (Despre obiecte tari) Rupt² (in doua) prin indoire, lovire sau apasare puternica. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para franta = a nu avea nici un ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemanatoare cu o linie) Care prezinta unghiuri, indoituri, intorsaturi. 3. (Despre oameni) Indoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseala; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frant = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Invins, infrant. – V. frange.

frant adj. 1. rupt. (Creanga ~.) 2. v. fracturat. 3. v. extenuat. 4. zigzagat. (linie ~.)