FURNICAR², furnicari, s. m. 1. (Ornit.) Albinarel. 2. Mamifer din America de Sud, cu capul lung si ingust, cu botul ascutit, cu limba lunga si cleioasa, care se hraneste cu furnici (Myrmecophaga jubata). – Furnica + suf. -ar.

FURNICAR² ~i m. Mamifer exotic cu botul alungit si ingust, cu limba lunga si lipicioasa, care se hraneste cu furnici. /furnica + suf. -ar

CIOCANITOARE (‹ ciocani) s. f. Nume dat la c. 200 de specii de pasari specializate in locomotia prin catarare, de talie mijlocie (16-48 cm), rele zburatoare, cu pene rigide, limba cilindrica, lunga si protractila, cioc conic, ascutit, gheare ascutite si dezvoltate. In Romania traiesc 10 specii, de ex.: c. pestrita mare (Dendrocopus major), cu penaj alb, negru, rosu; c. verde (Picus viridis), cu penaj verde-galbui cu rosu; c. neagra (Drycopus martius), cea mai mare c. din Romania.

POLISINTEZA s.f. Folosirea in limbile polisintetice de cuvinte lungi si complexe pentru mai multe cuvinte. [< fr. polysynthese].

POLISINTEZA s. f. folosirea in limbile polisintetice de cuvinte lungi si complexe, pentru mai multe cuvinte. (< fr. polysynthese)

RELATINIZARE s. f. fenomen lingvistic constand dintr-un imprumut masiv din limba latina de-a lungul istoriei. (dupa fr. relatinisation)

CIRCUMFLEX ~xa (~csi, ~xe) : Accent ~ semn diacritic folosit in unele limbi pentru a insemna vocalele lungi. /<lat. circumflexus, fr. circonflexe

CIRCUMFLEX adj. 1. curbat in semicerc, arcuit. ♦ accent ~ = semn diacritic ( ^ ), specific limbii franceze, care marcheaza vocalele lungi urmate de o consoana (vocala) disparuta ulterior. 2. (despre artere, vene, nervi) care inconjura, care are un traiect rasucit. 3. (despre plante) cu ramurile curbate in jos. (< fr. circonflexe, lat. circumflexus)

TEZAUR s. n. 1. cantitate mare de bani, de bijuterii, aurarie etc.; (p. ext.) avere, bogatie. 2. totalitatea metalelor pretioase, a efectelor etc. aflate in depozitul unei banci de emisie. ◊ loc unde se pastreaza un asemenea depozit; vistierie. ◊ bani sau obiecte pretioase descoperite intamplator in pamant; comoara. 3. (fig.) tot ceea ce este foarte pretios, iubit, pretuit. ◊ patrimoniu spiritual acumulat de-a lungul veacurilor. 4. totalitatea cuvintelor unei limbi. (< fr., lat. thesaurus)

POLISINTETIC, -A adj. (Despre limbi) Care foloseste, in cadrul propozitiei, cuvinte lungi si complexe, corespunzatoare mai multor cuvinte din alte limbi; incorporant. [< fr. polysynthetique].

BAZILISC s. n. 1. (mit.) sarpe, fiinta fantastica cu privire ucigatoare. 2. gen de soparla din America Centrala cu limba groasa, capul si gatul scurte, coada lunga, avand pe cap o excrescenta epidermica triunghiulara. 3. tun lung folosit pe galere. (< it. basilisco, gr. basiliskos)

armenesc, -easca adj. Din Armenia, de Armean: limba armeneasca. Fam. Vizita armeneasca, vizita foarte lunga.

BROSCARITA ~e f. Planta erbacee acvatica, cu tulpina subtire, cu frunze lungi petiolate, pieloase si cu flori albe-verzui; limba-apei; notatoare. /broasca + suf. ~arita

NOTATOARE ~ f. Planta erbacee acvatica cu tulpina subtire, cu frunze lungi petiolate, pieloase si cu flori albe-verzui; limba-apei; broscarita. /a [i]nota + suf. ~toare

BAZILISC s.m. 1. Sarpe fabulos despre care se credea ca cu o singura privire provoaca moartea. 2. Gen de soparla cu limba groasa, capul si gatul scurt, cu o coada lunga, avand pe cap o excrescenta epidermica triunghiulara, iar pe spate si pe coada o creasta dintata mobila. [Pl. -lisci. / < it. basilisco, cf. gr. basiliskos].

ZATON, zatoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung si ingust pe tarmul marii, despartit de mare numai printr-o limba ingusta de pamant. ♦ Loc din cursul unui rau cu apa domoala si adanca, unde se pot adaposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitura in malul unui rau, unde se aduna pestele. 2. Zagaz facut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. Ingraditura din stuf sau din nuiele, care se asaza in rau pentru prinderea pestelui; p. ext. locul astfel ingradit. Zatoane circulare. – Din rus., ucr. zaton.

ZATON, zatoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung si ingust pe litoralul marii, despartit de mare numai printr-o limba ingusta de pamant. ♦ Loc din cursul unui rau, cu apa domoala si adanca, unde pot ierna vasele plutitoare. ♦ Scobitura in malul unui rau, unde se aduna pestele. 2. Zagaz facut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Ingraditura din stuf sau din nuiele, care se asaza in rau pentru prinderea pestelui; p. ext. locul astfel ingradit. Zatoane circulare. – Rus, ucr. zaton.

JULIEN adj., s.n. (In gastronomie) 1. Adj. Mod de a taia alimentele (legume, ciuperci, coaja de citrice, limba afumata etc.), cu cutitul sau robotul, in fasii subtiri, ca niste filamente, lungi de circa 3 cm. ◊ (In sint.) a taia sau taiat julien. 2. S.n. Alimentele astfel taiate. ◊ (In expr.) Julien de .... – Din fr. julienne.

CORDENCI, cordenciuri, s. n. (Pop.) 1. Piesa componenta a razboiului de tesut, constand dintr-o scandurica lunga cu crestaturi pe o margine, care opreste sulurile sa dea inapoi; cripalca, piedica. 2. limba melitei. – Cf. coarda.

1) ara f., pl. e (fr. ara, d. sp. ara, f. din araraca in limba „guarani” [America]). Un fel de papagal mai mare de cit toti, multicolor si cu coada foarte lunga.

POLISINTETIC, -A, polisintetici, -ce, adj. (Despre unele limbi) Ale carei fraze sunt formate dintr-un singur termen, ca rezultat al unirii tuturor partilor frazei intr-un lung cuvant compus. – Din fr. polysynthetique.

REDGRAVE [redgreiv] 1. Sir Michael Redgrave (1908-1985), actor britanic de teatru si film. Pe scena – distins interpret al repertoriului shakespearian („Hamlet”, „Richard al II-lea”, „Regele Lear”) si cehovian („Trei surori”, „Unchiul Vania”). In film – maestru al jocului interiorizat, remarcabil prin discretia si distinctia cu care exprima drama personajelor sale („Drumul spre stele”, „Suflete impietrite”, „”Singuratatea alergatorului de cursa lunga„). Vanessa R. (n. 1937), actrita britanica de teatru si film. Fiica lui R. (1). Considerata cea mai mare actrita de teatru, de limba engleza, a sec. 20, exceleaza in roluri care ii pun in valoare feminitatea ei rebela (”Femeia indaratnica„, ”Femeie marii„, ”Pescarusul„, ”Orfeu In Infern„). Aparent rationala, dar profund temperamentala, este pe ecran interpreta unor femei puternice, voluntare, dar care nu ezita sa-si devoaleze excentricitatile (”Isadora„, ”Diavolii„, ”Bostonienii„, ”Intoarcerea la Howards End„).

perpeta (-te), s. f. – (Trans.) Partea din fata a fotei. – Origine necunoscuta. Poate fi legat de sb. peti „a intinde, a lungi”, in forma *prepeti; pentru semantism, cf. pestelca „sort” din sl. prestilati „a intinde”. Dupa Buescu, R. Etudes roum., III, 166-7, din lat. praepetem, cuvInt din limba prezicatorilor care insemna „a zbura pe dinainte” si pe care autorul il gloseaza „care se poarta pe dinainte”.

CORAN, cartea sacra a religiei islamice cuprinzind cuvintul lui Allah transmis, prin revelatie si numai in limba araba, lui Mahomed. Fixat in scris intre anii 632 (moartea Profetului) si 655 (moartea califului Usman), C. este alcatuit din 114 diviziuni, numite sure, dispuse de la cele mai lungi catre cele mai scurte. Surele contin norme morale si juridice, conceptii metafizice, o cosmologie, o escatologie etc. C. este baza intregii civilizatii islamice.

STANDARD s.n. 1. Tip, model facut de proba. ♦ Totalitatea prescriptiilor de standardizare; document, act (oficial) in care sunt consemnate aceste prescriptii. ♦ Standard de viata = nivel de trai; limba standard = aspect al unei limbi care reprezinta trasaturile ei comune si modul general de folosire. ♦ (Fig.; peior.) Care nu este original, facut dupa sablon. 2. Melodie care a rezistat modificarilor gustului de-a lungul anilor, ramanand in repertoriul permanent al jazului. [Var. standard s.n. / < engl., fr. standard].

STANDARD s. n. 1. tip, model de proba. ◊ norma sau ansamblu de norme oficiale intr-un document care reglementeaza conditiile dimensionale de functionare ale unor materiale, piese, utilaje etc. ♦ ~ de stat (abr. STAS) = standard cu aplicare obligatorie, aprobat de guvern. ◊ ~ de viata = nivel de trai. ◊ (fig.; adj.) lipsit de originalitate; facut dupa sablon. ◊ limba ~ = limba insusita de intreaga colectivitate, indiferent de apartenenta dialectala a vorbitorilor; limba comuna, curenta. 2. (fin.) ~ -aur = sistem al circulatiei banesti in baterea si libera circulatie a monedelor de aur cu valoare intrinseca. 3. melodie de mare popularitate, care a rezistat modificarilor gustului de-a lungul anilor, ramanand in repertoriul permanent al jazului. (< fr., engl. standard)

ROMAN¹, romane, s. n. Specie a genului epic, de intindere mare, cu continut complex, care se desfasoara de-a lungul unei anumite perioade si angajeaza mai multe personaje, presupunand un anumit grad de adancime a observatiei sociale si analizei psihologice. ◊ Opera narativa in proza sau in versuri scrisa, in evul mediu, intr-o limba romanica. ♦ Fig. Impletire de intamplari cu multe episoade care par neverosimile. [Var.: (inv.) romant s. n.] – Din fr. roman.

CUC (lat. cuccus) s. m. 1. Pasare migratoare de 32-37 cm, cu coada lunga si penaj cenusiu, cu pieptul albicios, striat transversal la mascul si ruginiu cu striuri intunecate la femela; isi depune ouale in cuiburi straine unde sint clocite de alte pasari; are un cintec caracteristic (Cucculus canorus). ◊ Cuc alergator = pasare din S.U.A. (California, Texas) si Mexic, de c. 60 cm, cu penaj cafeniu patat cu nuante mai inchise si deschise, picioare lungi, slab-zburatoare, tinuta in stare semidomesticita, pentru vinarea serpilor cu clopotei (Geoccoccyx californianus). Expl. Singur cuc = foarte singur. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, strain. 2. Intra in compunerea unor nume de plante (ex. ciubotica-cucului, laptele-cucului, limba-cucului).

LUNG¹ ~ga (~gi) 1) Care are o intindere mare de la un capat la altul; intins mult in lungime. Drum ~. ◊ A avea mana ~ga (a fi ~ la mana) a avea obiceiul sa fure. A fi ~ in (sau de) limba, a avea limba ~ga) a avea obiceiul sa vorbeasca mult si sa spuna ceea ce nu trebuie; a fi limbut. 2) (despre oameni) Inalt de statura. ◊ A se intinde (sau a cadea) cat este de ~ a cadea jos, lungindu-se. 3) (despre mancaruri) Care contine prea multa apa; apos. ◊ Zeama ~ga a) fiertura apoasa, inconsistenta si fara gust; b) vorbarie; trancaneala. 4) (despre procese desfasurate in timp) Care dureaza mult; care se scurge greu; indelungat. Iarna ~ga. /<lat. longus

DUNGA, dungi, s. f. 1. Linie vizibila pe un fond de alta culoare. ♦ Fasie, dara. ♦ Cuta, incretitura, zbarcitura a pielii (de pe obraz). 2. Muchie a unui lemn cioplit. ♦ Dunga pantalonului = muchie facuta cu fierul de calcat in lungul pantalonului, in fata si in spate. 3. Margine a unor obiecte sau a unor constructii. ♦ Spec. Marginea neascutita a unor instrumente taioase. 4. Parte laterala a unui lucru; latura, coasta. ◊ Loc. adv. In dunga = dintr-o parte, intr-o parte. ◊ Expr. (Fam.) A fi intr-o dunga = a fi nebun, ticnit. A trage clopotul intr-o dunga = a trage clopotul izbind limba de o singura parte a lui (pentru a vesti un deces, o alarma etc.) – Din sl. donga.

tranc interj. – Exprima ideea de zgomot sau de pocnet. Creatie expresiva, cf. tronc, clant. – Der. tranca-fleanca (var. treanca-fleanca), interj. (exprima ideea de flecareala sau de vorba lunga), pentru partea a doua a compusului cf. fleanca; trancai (var. trancani), vb. (a hodorogi, a trosni, a flecari, a melita); trancalau, s. m. (palavragiu, limbut); trancanaie (var. trancanea, trancafuse, catrafuse), s. f. (fleac, bagatela, moft; boarfe), ultimele forme sint mai putin clare, cf. catrafuse, primele, probabil de la un pl. al formei urmatoare; trancaneala, s. f. (flecareala, mincarime de limba). Din rom. provine mag. trankalo (Edelspacher 23), cf. si bg. drankanie „flecareala”.

FOND s.n. I. 1. Ceea ce este esential intr-un lucru, continut. ◊ Articol de fond = articol care trateaza o problema importanta actuala; editorial; fond lexical principal = partea esentiala si cea mai stabila a vocabularului unei limbi, cuprinzand cuvintele care exprima notiunile fundamentale din viata si activitatea oamenilor si constituind baza pentru formarea de cuvinte noi. ♦ In fond = in realitate, de fapt. 2. Trasaturile de baza ale caracterului, ale individualitatii unei persoane. 3. Culoare care formeaza campul, baza unui tablou, din care se detaseaza, figurile, detaliile. ♦ (Poligr.) Strat de culoare sau ornament peste care se tipareste un text. 4. (Sport) Alergare de fond = alergare pe distanta lunga. II. 1. Totalitatea mijloacelor materiale si banesti de care dispune o intreprindere, o institutie etc. ◊ Fond de acumulare = parte a venitului national pe seama careia se realizeaza cresterea si perfectionarea productiei, se creeaza rezerve si se asigura sporirea fondurilor si rezervelor materiale din sfera neproductiva. 2. Totalitatea bunurilor, a valorilor dintr-un anumit domeniu (mai ales cultural). ◊ Fond de carti = totalitatea cartilor pe care le poseda o biblioteca. [< fr. fond].

CUC, cuci, s. m. 1. Pasare calatoare cu pene cenusii, cu coada lunga cu pete albe, care isi depune ouale in cuiburi straine pentru a fi clocite de alte pasari si care este cunoscuta prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus). ◊ Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare ora, sfert, jumatate sau trei sferturi de ora, marcheaza timpul prin sunete care intai imita cantecul cucului. (1); fig. lucru extravagant. ◊ Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fara rost. ♦ (Ir.) Cuc-armenesc = pupaza. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, strain. ◊ Expr. Singur cuc = absolut singur. 2. Intra in compunerea unor nume de plante: ciubotica-cucului, limba-cucului etc. 3. (La unele jocuri de copii) Lovitura cu mingea in inaltime. – Lat. cucus.