LUPA, lupe, s. f. 1. Instrument optic alcatuit dintr-o lentila convergenta sau dintr-un ansamblu convergent de lentile care, fiind asezate in fata unui obiect, dau o imagine marita a acestuia. 2. (In siderurgie) Bucata de otel buretos amestecat cu zgura, obtinuta prin anumite procedee metalurgice. – Din fr. loupe.

LUPA ~e f. Instrument optic constand dintr-o lentila convergenta care formeaza imagini virtuale marite ale obiectelor cercetate. /<fr. loupe

LUPA s.f. 1. Instrument optic format dintr-o lentila convergenta, folosit la examinarea obiectelor foarte mici. 2. (Metal.) Lentila (2). 3. Umflatura aparuta sub piele. ♦ Excrescenta lemnoasa care apare pe trunchiul sau pe crengile arborilor. [< fr. loupe].

LUPA s. f. 1. instrument optic dintr-o lentila convergenta, servind la examinarea obiectelor de dimensiuni foarte mici, a inscriptiilor etc. 2. (metal.) lentila (2). 3. umflatura aparuta sub piele. ◊ excrescenta lemnoasa care apare pe trunchiul sau pe crengile arborilor. (< fr. loupe)

CONVERGENT, -A, convergenti, -te, adj. Care converge. ◊ lentila convergenta = lentila convexa care aduna intr-un singur focar razele care o strabat. ♦ (Mat.; despre un sir infinit de numere) care tinde catre un anumit numar finit, numit limita. – Din fr. convergent, lat. convergens, -ntis.

OBIECTIV¹ ~e n. 1) fiz. lentila (sau sistem de lentile convergente), facand parte dintr-un aparat optic (luneta, microscop, aparat de fotografiat etc.), care este orientata spre obiectul supus cercetarii. 2) Punct asupra caruia este orientata o operatie militara; tinta. 3) fig. Scop precis spre care tinde cineva. /<fr. objectif

BIlentila s.f. Sistem optic format din doua semilentile, obtinute prin sectionarea in diametru a unei lentile convergente. [< bi- + lentila].

CONDENSOR s.n. Dispozitiv optic, format din mai multe lentile convergente, care fac parte din sistemul de iluminare al unui microscop sau al unui aparat de proiectie. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / < fr. condenseur, cf. engl. condenser].

CONVERGENT, -A adj. Care converge, care se indreapta catre acelasi centru. ◊ lentila convergenta = lentila cu proprietatea de a strange intr-un singur focar razele care o strabat. ♦ (Mat.; despre un sir infinit de numere) Care tinde catre un anumit numar finit, numit limita. [Cf. fr. convergent, it. convergente].

FOTOGRAFIE s.f. 1. Arta si tehnica de a fixa pe o suprafata sensibila la actiunea luminii, cu ajutorul unei lentile convergente, o imagine produsa intr-o camera obscura, care apoi se poate reproduce prin copierea cliseului negativ pe care a fost imprimata; tehnica fotografierii. 2. Imagine a unei privelisti, a unei fiinte, a unui obiect etc. fixata pe hartie fotografica. [Gen. -iei. / < fr. photographie, cf. gr. phos – lumina, graphein – a scrie].

BIlentila s. f. sistem optic din doua semilentile, obtinut prin sectionarea in diametru a unei lentile convergente. (< bi- + lentila)

CONDENSOR s. n. dispozitiv optic din mai multe lentile convergente, care fac parte din sistemul de iluminare al unui microscop sau aparat de proiectie. (< fr. condenseur, engl. condenser)

convergent, -A adj. care converge. ♦ lentila ~a = lentila care strange intr-un focar razele ce o strabat. ◊ (mat.; despre un sir infinit de numere) care tinde catre un anumit numar finit (limita); (despre serii) la care sirul sumelor partiale este convergent. (< fr. convergent, lat. convergens)

DIOPTRIE s. f. unitate de masura a convergentei, caracterizand un sistem optic (lentila, ochi) a carui distanta focala este de 1 m. (< fr. dioptrie)

OCULAR, -A, oculari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care tine de ochi¹, privitor la ochi¹, al ochiului¹. ◊ Martor ocular = persoana care a vazut cum s-a petrecut un fapt. 2. S. n. Sistem optic convergent sau divergent alcatuit dintr-o lentila sau dintr-un grup de lentile ale unui instrument optic, care serveste la observarea imaginii date de obiectivul microscopului, al lunetei etc. – Din fr. oculaire, lat. ocularius.

DIVERGENTA s. f. 1. deosebire, opozitie de pareri, de conceptii etc.; (p. ext.) neintelegere, conflict. 2. proprietate a unui fascicul de radiatii pornind din acelasi punct de a-si mari sectiunea. ◊ insusire a unui sistem optic (lentila, oglinda) de a transforma fasciculele paralele sau convergente in fascicule divergente. 3. (biol.) deosebire intre indivizi, specii etc. in procesul de adaptare la conditii variate de mediu, in lupta pentru viata. 4. (mat.) proprietate a unei serii de a fi divergenta. (< fr. divergence, lat. divergentia)

convergent ~ta (~ti, ~te) 1) Care converge; orientat in aceeasi directie. Linie ~ta. ◊ lentila ~ta lentila care aduna toate razele intr-un singur focar. Foc ~ tir de artilerie care vizeaza acelasi punct. 2) (despre actiuni, fenomene, procese) Care tinde spre acelasi rezultat; orientat spre acelasi scop. Efort ~. /<fr. convergent, lat. convergens, ~ntis

lentila ~e f. Piesa de sticla folosita in aparatele optice, care serveste la convergenta sau la divergenta razelor de lumina. /<fr. lentille

convergenta, convergente, s. f. 1. Faptul de a converge; indreptare spre acelasi punct, fig. catre acelasi scop. ♦ Valoarea reciproca a distantei focale a unei lentile, exprimata in dioptrii. 2. Aparitie a unor asemanari structurale sau functionale la organisme indepartate filogenetic, ca rezultat al adaptarii la conditii de mediu relativ identice. – Din fr. convergence.

convergenta ~e f. 1) Caracter convergent. ~a liniilor ~a eforturilor. 2) fig. Orientare spre acelasi scop; tendinta de contopire. 3) mat. Proprietate a unei serii, suma termenilor careia este un numar finit. 4) Distanta focala inversa a unei lentile, exprimata in dioptrii. 5) Asemanare la unele organisme care fac parte din diferite clase, ca rezultat al adaptarii lor la conditii de viata relativ identice. /<fr. convergence