GULAG s. v. lagar de concentrare.

LAGAR s. I. 1. (MIL.) campament, tabara, (inv.) salas, tabie. (~ al unui regiment.) 2. (IST.) castru, tabara, (inv.) tabie. (~ roman.) 3. (POL.) lagar de concentrare = gulag. II. (TEHN.) palier (~ de masina.)

CONCENTRARE s.f. Actiunea de a (se) concentra si rezultatul ei. ◊ Concentrarea productiei = reunire a mai multor intreprinderi si organizare a productiei in intreprinderi mai mari; concentrarea capitalului = acumularea capitalului; (in trecut) lagar de concentrare = loc in care erau inchisi cetatenii considerati periculosi regimului. [< concentra].

AUSCHWITZ [ausvit], denumirea germana (pina in 1945) a orasului polonez Oswiecim, in apropierea caruia hitleristii au organizat un lagar de concentrare si exterminare.

OSWIECIM [oʃfietʃim], oras in S Poloniei, la 53 km V de Cracovia; 45,3 mii loc. (1990). Nod feroviar. Ind. chimica. In apropierea orasului a existat (1940-1945) un lagar de concentrare infiintat de nazisti, unde au fost exterminati peste 4 mil. de oameni; azi muzeu. In germ. Auschwitz.

CONCENTRARE, concentrari, s. f. 1. Actiunea de a (se) concentra si rezultatul ei. 2. Insusire a atentiei care consta in fixarea prelungita a constiintei asupra unui obiect, a unei probleme sau a unei activitati si sustragerea de la altele. 3. Operatie de separare a mineralelor utile de cele sterile, utilizand metoda flotatiei, gravimetriei, magnetica etc. 4. (Chim.) Operatie de marire a concentratiei unui component dintr-un amestec sau dintr-o solutie. 5. (Ec. pol.; in sintagmele) Concentrarea productiei = comasare si organizare a productiei in intreprinderi din ce in ce mai mari. Concentrarea capitalului = cresterea capitalului prin acumulare. 6. (In sintagma) lagar de concentrare = loc izolat in care sunt inchise anumite persoane pentru activitatea politica considerata indezirabila sau din motive rasiale. – V. concentra.

CONCENTRATIONAR, -A, concentrationari, -e, adj. Privitor la lagarele de concentrare. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. concentrationnaire.

CONCENTRATIONAR, -A I. adj. referitor la lagarele de concentrare. II. s. m. f. detinut intr-un asemenea loc. (<fr. concentrationnaire)

CONCENTRATIONAR, -A adj. (Rar) Referitor la lagarele de concentrare. [Pron. -ti-o-. / < fr. concentrationnaire].

BERNADOTTE [bæ:rnadot], Folke, conte (1895-1948), general, diplomat si om politic suedez. A condus Crucea Rosie suedeza in timpul celui de-al doilea razboi mondial, salvind numerosi oameni din lagarele de concentrare naziste. Mediator desemnat de O.N.U. in conflictul arabo-israelian, a fost asasinat la Ierusalim de extremisti evrei.

OSSIETZKY [osi:etski], Carl von (1889-1938), publicist german. In saptamanalul politic-cultural „Die Weltbuhne”, pe care l-a condus (din 1927), s-a pronuntat pentru pacifism, condamnand militarizarea tarii. Intre 1933 si 1936, a fost internat succesiv in diverse lagare de concentrare. Grav bolnav, a fost eliberat in urma puternicelor proteste ale opiniei publice mondiale. Premiul Nobel pentru pace (1935).

BUCHENWALD [buhənvalt], lagar hitlerist de concentrare si exterminare (1937-1945), la N de Weimar (Germania). Aici au fost ucisi peste 50.000 de antifascisti, prizonieri de razboi s.a.

DACHAU [dahau], oras in S Germaniei (Bavaria), la NV de Munchen; 35,4 mii loc. (1991). Echipament electric, automobile. Aici a existat, intre 1933 si 1945, un lagar nazist de concentrare si de exterminare. Muzeu memorial (1960).

concentrare s. f. actiunea de a (se) concentra. ◊ -a productiei = reunire a mai multor intreprinderi si organizare a productiei in intreprinderi mai mari; -a capitalului = acumularea capitalului; lagar de ~ = loc in care, in regimurile reactionare, sunt inchisi cetateni considerati periculosi regimului. (<concentra)