BULETIN, buletine, s. n. 1. (Urmat de determinari) Scurt comunicat, raport, anunt sau nota oficiala care contine informatii de actualitate si de interes public. ♦ Adeverinta eliberata de o autoritate pentru a atesta ceva. Buletin de analize medicale. ♦ Nume dat unei publicatii periodice cu scurte dari de seama, studii si informatii de specialitate etc. 2. (Adesea cu determinarea „de identitate”) Act oficial care atesta identitatea unei persoane. 3. (In sintagma) Buletin de vot = imprimat cuprinzand numele si prenumele candidatilor la o alegere, cu ajutorul caruia alegatorii isi exercita dreptul de vot. – Din fr. bulletin.

PORUNCA, porunci, s. f. 1. Dispozitie (orala sau scrisa) data de catre o autoritate sau de catre o persoana cu autoritate si care trebuie executata intocmai; ordin, decizie, hotarare. ◊ Loc. adv. (Rar) De porunca = prin constrangere, in sila. ◊ Expr. (Inv.) A avea (pe cineva) sub (sau la) porunca sa = a avea (pe cineva) la dispozitia sa, sub comanda sa. ♦ (Cu valoare de imperativ) Porunceste! porunciti! ♦ (Reg.) Ordin de chemare in armata. 2. (Inv.) Comunicare de interes public, facuta de o autoritate comunala. 3. (In religia crestina; in sintagma) Cele zece porunci = decalogul. 4. (Inv. si pop.) Lege morala; invatatura, precept. [Var.: (reg.) poronca s. f.] – Din porunci (derivat regresiv).

PRESTATIE, prestatii, s. f. 1. Prestare. 2. Munca de scurta durata (de obicei gratuita) efectuata pentru lucrari de interes public; suma de bani care reprezinta contravaloarea (neefectuata a) acestei munci. [Var.: prestatiune s. f.] – Din fr. prestation, lat. praestatio, -onis.

FUNDATIE, fundatii, s. f. 1. Element sau ansamblu de elemente de constructie care serveste ca suport sau ca baza de sustinere a unei constructii, a unui utilaj, a unei masini etc.; fundament, baza, temelie. ♦ (La pl.) Ramura a tehnicii care se ocupa cu proiectarea si cu executarea fundatiilor. 2. Strat de teren natural pe care se sprijina o constructie cu o baza foarte mare. 3. Institutie cu caracter obstesc careia, pentru realizarea scopurilor sale, i se afecteaza un fond special; asezamant. ♦ Fond constituit pentru intretinerea unei activitati de interes public. [Var.: fundatiune s. f.] – Din fr. fondation, lat. fundatio, -onis.

EDILITATE s. f. 1. Ingrijire a edificiilor si a lucrarilor de interes public ale unui oras; inzestrare a unui oras cu astfel de edificii si de lucrari. 2. Disciplina care se ocupa cu studiul, executarea si exploatarea lucrarilor de interes public, destinate sa asigure un mediu salubru si un anumit grad de confort intr-o localitate. – Din fr. edilite, lat. aedilitas, -atis.

EXPROPRIA, expropriez, vb. I.Tranz. A trece o proprietate (teren, constructie) a unei persoane fizice sau juridice in proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despagubiri). [Pr.: -pri-a-] – Din fr. exproprier.

SUBSCRIPTIE, subscriptii, s. f. Faptul de a se angaja sau de a cere cuiva sa se angajeze printr-o semnatura la o contributie baneasca pentru o opera de interes public sau particular; subscriere. ◊ Lista de subscriptie = act, document pe care semneaza cei care contribuie la adunarea unor fonduri pentru o opera de interes public sau particular. – Din lat. subscriptio, fr. souscription.

BULETIN ~e n. 1) Document oficial, prin care se consemneaza sau se confirma ceva. ◊ ~ (de identitate) act oficial care atesta identitatea unei persoane. 2) Informatie oficiala despre evenimente sau chestiuni de actualitate si de interes public. ~ meteorologic. ~ de stiri. 3) publicatie periodica oficiala, cuprinzand legi, decrete, dispozitii. 4) publicatie periodica care cuprinde dari de seama, studii scurte si informatii dintr-un anumit domeniu de activitate. 5): ~ de vot imprimat pe care se scrie lista candidatilor la o alegere si prin care alegatorii isi exercita dreptul de vot. /<fr. bulletin

EDILITATE f. Ansamblul lucrarilor de interes public dintr-o localitate, destinata asigurarii unui mediu salubru pentru locuitorii acesteia. /<fr. edilite, lat. aedilitas, ~atis

EDILITAR, -A adj. Referitor la administratia, la lucrarile de interes public ale unui oras. [Cf. fr. edilitaire].

EDILITATE s.f. Opera de construire si de ingrijire a edificiilor si a lucrarilor de interes public ale unui oras. ♦ Disciplina care se ocupa cu studierea si cu executarea lucrarilor de interes public. [< lat. aedilitas, cf. fr. edilite].

SUBSCRIPTIE s.f. Faptul de a subscrie; subscriere. ♦ Suma de bani cu care se angajeaza cineva, in baza unei semnaturi, sa contribuie la o opera de interes public sau particular. ♦ Lista de subscriptie = document pe care se aduna o asemenea suma. [Gen. -iei. / cf. lat. subscriptio, fr. souscription].

EDILITAR, -A adj. referitor la administratia, la lucrarile de interes public ale unui oras. (< fr. edilitaire)

EDILITATE s. f. 1. opera de construire si de ingrijire a edificiilor si a lucrarilor de interes public ale unui oras. 2. disciplina cu studiul, executarea si exploatarea lucrarilor de interes public. (< fr. edilite, lat. aedilitas)

ROTONDA s. f. 1. sala mare circulara, cu acoperisul sferic, ca o cupola, pentru expozitii, sport etc. ◊ masa rotunda, dialog organizat pentru schimb de opinii intr-o problema de interes public. 2. platforma circulara pe care se danseaza; ring¹ (1). 3. pelerina larga, un fel de capa. (< fr. rotonde, it. rotonda)

SUBSCRIPTIE s. f. subscriere. ◊ suma de bani cu care se angajeaza cineva, in baza unei semnaturi, sa contribuie la o opera de interes public sau particular. ♦ lista de ~ = document pe baza caruia se aduna o asemenea suma. (< lat. subscriptio, dupa fr. souscription)

BULETIN, buletine, s. n. 1. Act oficial care atesta identitatea unei persoane. ♦ Adeverinta eliberata de o autoritate pentru a atesta ceva. 2. (Cu determinari) Scurt comunicat, raport, anunt sau nota oficiala, cuprinzand informatii de actualitate si de interes public. 3. Nume dat unei publicatii periodice cuprinzand scurte dari de seama, studii si informatii de specialitate etc. ◊ Buletin (oficial) = publicatie periodica cu caracter oficial, de stat, cuprinzand legi, decrete, decizii etc. 4. Lista cu numele candidatilor la o alegere, cu ajutorul careia voteaza alegatorul. – Fr. bulletin (<it.).

RECLAMA, reclame, s. f. 1. Activitate (comerciala) prin care se urmareste, pe calea publicitatii (prin tiparituri, radio, televiziune, cinematograf etc.), suscitarea, castigarea interesului public asupra anumitor marfuri, a unor carti, a unui spectacol, a folosirii unor servicii etc. ♦ Raspandire de informatii elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de a-i crea renume sau popularitate. 2. Articol (dintr-o publicatie), afis, placarda, panou, prospect etc. prin care se face reclama (1). – Din fr. reclame, germ. Reklame.

RECLAMA ~e f. 1) publicitate realizata pe diverse cai (anunturi, in publicatii, la radio, televiziune etc.) in scopul de a suscita interesul publicului fata de ceva. 2) Mijloc (articol dintr-o publicatie, afis, prospect, placarda, panou etc.) cu ajutorul caruia se face aceasta publicitate. 3) Prezentare elogioasa si exagerata a meritelor unei persoane cu scopul de a-i crea popularitate. [G.-D. reclamei] /<fr. reclame, germ. Reklame

VIGILENTA ~e f. 1) Atentie sporita si permanenta. 2) Supraveghere atenta si constiincioasa a intereselor publice si de stat. [G.-D. vigilentei] /<fr. vigilance, lat. vigilantia

TEASER TIZAR/ s. n. anunt publicitar fara mentionarea produsului sau a marfii, urmarind interesul publicului. (< engl., fr. teaser)

AUDIENTA s. f. 1. intrevedere oficiala acordata de catre un demnitar unei persoane care l-a solicitat. 2. interes pe care cineva il poarta celui care i se adreseaza; atentie; succes. ♦ a avea ~ la public = a trezi interesul unui public numeros. 3. acceptare (entuziasta) a ceva. 4. (jur.) sedinta de judecata in care are loc audierea partilor. (< fr. audience, lat. audientia)

REDEVENTA (‹ fr.) s. f. (EC.) Orice suma ce trebuie platita in bani sau in natura pentru folosirea sau dreptul de folosinta a unor active corporale sau necorporale. R. se plateste pentru folosirea sau dreptul de folosinta a oricareia din urmatoarele: dreptul de autor, orice brevet de inventie, marca de comert sau de fabrica, franciza, proiect, desen, plan, formula secreta, procedeu de fabricatie, software, know-how, numele sau imaginea oricarei persoane fizice, orice transmisiuni directe sau indirecte prin cablu, satelit, fibre optice, orice drept de a inregistra sau transmite spectacole, emisiuni, evenimente sportive, ca si orice echipament industria, comercial sau stiintific si mijloc de transport. R. se plateste prin cedarea dreptului de folosinta, printr-un contract de concesiune, a bunurilor din proprietatea publica sau privata a statului, judetului, orasului sau comunei, ca si a activitatilor si serviciilor publice de interes national sau local.

interes, interese, s. n. 1. Preocupare de a obtine un succes, un avantaj; ravna depusa intr-o actiune pentru satisfacerea anumitor nevoi. 2. Avantaj, folos, castig, profit. ◊ Loc. adj. De interes general (sau public) = de importanta sociala, util colectivitatii. ◊ Expr. A-si face interesele = a fi preocupat numai de satisfacerea chestiunilor personale. 3. Dobanda. ◊ (Jur.) Daune interese = despagubire baneasca pentru repararea unui prejudiciu. 4. Orientare activa si durabila, dorinta arzatoare de a cunoaste si de a intelege pe cineva sau ceva. 5. Intelegere si simpatie fata de cineva sau de ceva; grija, solicitudine. 6. Calitatea de a destepta atentia, a starni curiozitatea prin importanta, frumusetea, varietatea lucrului, a problemei, a actiunii etc.; atractie. [Pl. si; (rar) interesuri] – Din it. interesse, rus. interes, germ. interesse.

SUBSCRIE, subscriu, vb. III. 1. Tranz. A-si pune semnatura sub un text scris sau pe un act, ca autor al lui sau ca unul care isi insuseste cele scrise; a subsemna. 2. Intranz. si tranz. A se angaja, printr-o semnatura, la o contributie baneasca pentru o opera de interes particular sau public. 3. Intranz. Fig. A aproba verbal parerea cuiva. – Sub¹- + scrie (dupa fr. souscrire, lat. subscribere).

GENERAL adj. 1. colectiv, comun, obstesc, public. (Probleme de interes ~.) 2. obstesc, universal. 3. v. unanim.

OBSTESC adj. 1. colectiv, comun, general, public. (Probleme de interes ~.) 2. general, universal. (Pace ~.)

ANUNT ~uri n. Instiintare, de obicei scrisa si expusa public, cuprinzand informatii de interes general; aviz. /v. a anunta

MAFIE s.f. 1. Organizatie terorista secreta criminala din Sicilia si S.U.A. care tinde sa se substituie puterii publice printr-o forma primitiva de judecata si de pedeapsa, exercitata in favoarea unor persoane private. 2. Grup, asociatie de persoane unite pentru a-si satisface prin orice mijloace interesele private, chiar impotriva celor publice. [Gen. -iei, acc. si mafie, scris si maffie. / < it. mafia].

MANIPULA vb. tr. 1. a manui, a manevra. 2. a antrena, prin mijloace de influentare psihica, un grup uman, o comunitate sau o masa de oameni la actiuni al caror scop apartine unei vointe straine de interesele lor; a influenta opinia publica prin mass-media sau prin alte metode persuasive. (< fr. manipuler)

AUDIENTA, audiente, s. f. 1. Intrevedere acordata unui solicitator de catre o persoana care detine o functie de raspundere. 2. Acceptare (entuziasta) a ceva. ◊ Expr. A avea audienta la... = a trezi interesul sau a avea influenta asupra unui public numeros. [Pr.: a-u-di-en-] – Din fr. audience, lat. audientia.

PROCLAMATIE, proclamatii, s. f. Text oficial prin care se aduce la cunostinta publica un fapt de mare importanta si de interes general; declaratie scrisa prin care se face un apel in vederea unei actiuni importante; proclamare. [Var.: (inv.) proclamatiune s. f.] – Din fr. proclamation, lat. proclamatio, -onis.

CONTENCIOS, -OASA, contenciosi, -oase, s. n., adj. 1. S. n. (In unele state) Serviciu pe langa o institutie publica sau o intreprindere particulara, insarcinat cu apararea drepturilor si intereselor institutiei respective la incheierea de acte juridice sau in fata organelor de jurisdictie. ◊ Contencios administrativ = a) organ de jurisdictie care se ocupa cu rezolvarea litigiilor dintre stat si persoanele fizice; b) ansamblu de norme dupa care se rezolva litigiile de catre acest organ. 2. Adj. (In sintagma) Procedura contencioasa = procedura de rezolvare in contradictoriu de catre un organ de jurisdictie a unui conflict de interese. – Din lat. contentiosus (dupa fr. contentieux).

POLL s.n. (Anglicism) 1. Lista, registru electoral. 2. Urna de vot; numarul voturilor in alegeri; (p. ext.) consultare publica pentru a afla parerea cetatenilor asupra unei chestiuni de interes general; sondaj de opinie. V. TOP⁴. [Pron. pol. / < engl. poll].

POLL POUL// s. n. 1. lista, registru electoral. 2. urna de vot; numarul voturilor in alegeri; (p. ext.) consultare publica pentru a afla parerea cetatenilor asupra unei chestiuni de interes general; sondaj de opinie. (< engl. poll)

PROCLAMA, proclam, vb. I. Tranz. 1. A anunta ceva in mod solemn si oficial; a aduce la cunostinta publica (printr-o proclamatie) un fapt de mare importanta si de interes general. 2. A acorda cuiva in mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independenta. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A sustine ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tarie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare.

AUDIENTA s.f. 1. Intrevedere acordata de catre un demnitar unei persoane care l-a solicitat sa-i vorbeasca (intr-o chestiune oficiala) ; timpul cat dureaza aceasta intrevedere. 2. interes pe care cineva il poarta celui care i se adreseaza ; atentie, intelegere. 3. Sedinta (publica) a tribunalului, in care sunt ascultate partile si pledoariile si in care se pronunta sentinta. [< lat. audientia, cf. fr. audience].

agent m. (lat. agens, de la agere, a lucra). Tot ceia ce lucreaza: lumina si caldura-s agenti ai naturii. Acela care face afacerile altuia, ale statului: prefectii, ministrii is agentii guvernului. Mic functionar executiv: agent de politie. Agent de schimb, mijlocitor autorizat p. negocierea efectelor publice. Agent de afaceri, acela care se insarcineaza sa conduca p. altu afaceri de interes. Agent diplomatic, persoana trimeasa ca diplomat. – Vechi aghent (rus. agent).

interes ~e n. 1) Ceea ce este important (pentru cineva); ceea ce convine (cuiva). ◊ De ~ general (sau public) de importanta sociala. 2) Preocupare de a obtine un avantaj personal, ceva necesar. ◊ A-si face ~ele a-si rezolva chestiunile personale. ~ul poarta fesul interesul personal serveste drept stimulent pentru efectuarea unor actiuni. 3) Manifestare a unei atentii (favorabile) fata de cineva sau ceva. /<it. interesse, germ. interesse

POLITICA s.f. 1. Activitate a claselor sociale, a grupurilor sociale, in raport cu statul, determinata de interesele si de scopurile lor; activitate a organelor puterii si conducerii de stat in domeniul treburilor publice interne si externe, care reflecta oranduirea sociala si structura economica a tarii; participare la treburile statului. 2. Fel de a intelege si de a actiona intr-un anumit domeniu al afacerilor publice. ♦ Dibacie cu care se poarta cineva pentru a-si atinge scopul. [< fr. politique, it. politica, cf. germ. Politik, rus. politika < gr. politike – arta de a administra bine].

POLITIC, -A I. adj. referitor la politica. ♦ nivel ~ = grad de pregatire a cuiva in probleme de politica generala; orientare justa in astfel de probleme; om ~ = cel care isi desfasoara activitatea in domeniul politicii (II, 1); drepturi ce = drepturi referitoare la participarea cetatenilor la viata obsteasca si la conducerea treburilor societatii II. s. f. 1. activitate a claselor, a grupurilor sociale in raport cu statul, determinata de interesele si de scopurile lor; activitate a organelor puterii si conducerii de stat in domeniul treburilor publice interne si externe. 2. tactica, comportare, abilitate folosita de cineva pentru a-si atinge scopul. (< fr. politique, lat. politicus, gr. politikos, /II/ politike)

PROCUROR, -A, procurori, -e, s. m. si f. Membru al procuraturii, care supravegheaza justa aplicare a legilor si care reprezinta interesele statului intr-un proces; magistrat atasat pe langa o instanta judecatoreasca si avand rolul de acuzator public. – Din fr. procureur.

BIROCRATISM s.n. 1. Tendinta de rezolvare strict administrativa a problemelor publice, de rupere a lor de realitate; preocupare excesiva de latura formala a problemelor si lipsa de interes pentru fondul lor. 2. Sistem de conducere care utilizeaza un aparat birocratic (administrativ, politienesc, militar) foarte numeros, in scopul impunerii prin forta a dominatiei minoritatii asupra majoritatii. ♦ (In munca politica) inlocuire a muncii politice cu munca administrativa. [ Var. biurocratism s.n. / cf. rus. biurokratizm, fr. bureaucratisme].

CLIENT, -A, clienti, -e, s. m. si f. 1. Persoana care cumpara (regulat) de la un magazin, consuma ceva intr-un local public etc., considerata in raport cu persoana sau intreprinderea de la care cumpara, consuma etc.; musteriu. 2. Persoana care se adreseaza unui avocat pentru a-si apara interesele, unui medic pentru a-si ingrijii sanatatea etc., considerata in raport cu acestia. 3. (In antichitatea romana) Plebeu fara drepturi depline, dependent de un patrician si protejat de acesta. [Pr.: cli-ent] – Din fr. client, lat. cliens, -ntis.

CONTENCIOS, -OASA s.n. (Iesit din uz) Serviciu al unei institutii publice sau particulare, care se ocupa de problemele juridice ale institutiei respective. // adj. (Jur.) Procedura contencioasa = procedura de rezolvare in contradictoriu de catre un organ de jurisdictie a unui conflict de interese. [Pron. -ci-os. / < lat. contentiosus, dupa fr. contentieux].

SERVICIU s. n. 1. Actiunea, faptul de a servi; munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. ♦ slujba, post, functie. ◊ a fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de serviciu = lista a posturilor, a functiilor ocupate de un functionar, de un militar. 2. Sectie administrativa a unei institutii, intreprinderi etc. ♦ (pl.) sector al economiei in care se desfasoara o activitate utila, menita sa satisfaca anumite nevoi sociale. 3. serviciu militar = stagiu militar; serviciu comandat = misiune speciala incredintata cuiva spre executare. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ a face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Garnitura de vase, de sticlarie, de lenjerie de masa. 7. serviciu divin = slujba religioasa. 8. (sport) Punerea in joc a mingii. (< fr. service, lat. servitium)