ZERO, zerouri, s. n. 1. Numar care, in numaratoare, reprezinta o cantitate vida si care se indica prin cifra 0; nula. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanta unui lucru, a face sa fie neglijabil. ♦ Cifra reprezentand numarul de mai sus pusa la dreapta altei cifre pentru a mari de zece ori valoarea unui numar; nula. 2. Epitet dat unui om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Punct care serveste ca origine a unei scari cu ajutorul careia se indica valorile unei marimi. ♦ Spec. Grad de temperatura fixat in unele sisteme de masura a temperaturii (Reaumur, Celsius) la punctul de inghetare a apei distilate la presiunea normala. ◊ Zero absolut = temperatura de minus 273 de grade Celsius, socotita ca cea mai joasa temperatura posibila. 4. (Lingv.) Desinenta (sau sufix) zero = absenta unui afix gramatical la o forma flexionara, care este marcata, fata de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei marci formale propriu-zise. – Din fr. zero.

ANTIGEL s. n. Solutie care coboara punctul de inghet al apei de racire din motoarele cu ardere interna. – Din fr. antigel.

ZERO, zerouri, s. n. 1. Numar care, in numaratoare, se afla inainte de unu si care se indica prin cifra 0. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanta unui lucru. ♦ Cifra reprezentand numarul de mai sus, pusa la dreapta altei cifre pentru a mari de zece ori valoarea unui numar; nula. 2. Fig. Om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Grad de temperatura fixat in unele sisteme de masura a temperaturii (Reaumur, Celsius) la punctul de inghetare a apei distilate la presiunea normala. ◊ Zero absolut = temperatura de minus 273 de grade Celsius, socotita ca cea mai joasa temperatura posibila. – Fr. zero (< it.).

TOPLITA, toplite, s. f. (Reg.) 1. Izvor, paraias cu apa calda; ochi de apa care nu ingheata iarna. 2. Brat izolat, mort al unui rau; apa statatoare, baltoaca. 3. Loc special amenajat intr-o toplita (1, 2) pentru puietii de salmonide din incubatoare, in vederea acomodarii inainte de trecerea lor in apele curgatoare. – Din sl. toplica.

inghetaRE s. 1. solidificare. (~ apei.) 2. v. con-gelare. 3. v. degerare.

A AMORT/I ~esc 1. intranz. (despre fiinte, despre corpul sau parti ale corpului lor) A-si pierde (temporar) capacitatea de a reactiona la e*******i exteriori; a deveni insensibil; a intepeni. 2) fig. (despre procese, suferinte fizice etc.) A deveni mai putin intens; a slabi; a se atenua. 3) rar (despre unele animale) A intra in perioada de hibernare; a hiberna. 4) (despre sol, apa etc.) A ingheta la suprafata. 2. tranz. A face sa devina insensibil. /<lat. ammortire

INGHET, ingheturi, s. n. Trecere a apei in stare de gheata; inghetare; p. ext. ger mare. ♦ Fig. Fior de frig, raceala. – Din ingheta (derivat regresiv).

DEZGHETA, dezghet, vb. I. Refl. 1. (Despre lichide inghetate; la pers. 3) A redeveni lichid, a inceta de a mai fi inghetat; (despre corpuri imbibate cu apa inghetata) a se m**a la caldura (prin topirea lichidului pe care il contin). ◊ Tranz. Caldura a dezghetat raul. ♦ (Despre fiinte inghetate) A se dezmorti; a se incalzi. 2. Fig. (Despre oameni) A-si pierde sfiala, stangacia, neindemanarea; a deveni vioi, indraznet, priceput. – Lat. disglaciare.

SLEI, sleiesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre substante grase; la pers. 3) A se inchega, a se solidifica (prin racire). ♦ (Pop.; despre apa si alte lichide) A ingheta. 2. Tranz. A seca o fantana (pentru a o curata). ♦ Fig. A secatui pe cineva sau ceva de...; a istovi, a epuiza. – Din sl. sulijati.

BRUMA ~e f. Strat subtire care se depune pe pamant, pe plante si pe alte obiecte din natura, constand din cristale mici de zapada formate in noptile reci (de toamna) prin inghetarea vaporilor de apa din atmosfera. ◊ Batut de ~ a) inghetat in urma brumei; b) albit; incaruntit. 2) Strat fin alburiu care acopera unele fructe sau unele plante. 3) fig. Cantitate mica (de ceva); pic. ~ de invatatura. [G.-D. brumei] /<lat. bruma

inghetaT adj. 1. solidificat, (inv. si reg.) sleit. (apa ~.) 2. v. congelat. 3. v. degerat.

SLOI ~uri n. 1) Bucata mare de gheata care pluteste pe apa. ◊ A fi ~ (de gheata) a fi inghetat de frig. A-i trece cuiva un ~ (sau ~uri) de gheata prin spinare (sau prin inima) a-l trece pe cineva fiori de groaza. 2) pop. Pojghita subtire, care se formeaza la suprafata unui lichid sau acopera un obiect. ~ de grasime. 3) inv. pop. Bucata de ceara, de seu etc. inchegata prin racire. 4) fig. Persoana lipsita de caldura sufleteasca; om rece. [Monosilabic] /<bulg. sloj

SLOI, sloiuri, s. n. 1. Bloc de gheata care pluteste pe apele curgatoare si statatoare, inainte ca acestea sa inghete cu totul sau in timpul dezghetului. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) un sloi (de gheata) prin inima (sau pe spinare, rar peste obraz) = a-l trece (pe cineva) fiori de spaima. A fi sloi = a-i fi cuiva foarte frig, a fi inghetat. ♦ Fig. Om rece, nepasator, necomunicativ, lipsit de caldura sufleteasca. 2. (Rar) Turtur de gheata. – Din bg. sloj.

A ingheta inghet 1. intranz. 1) (despre unele lichide, in special despre apa) A se preface in gheata (la o temperatura mai joasa de zero grade); a deveni gheata. 2) (despre corpuri care contin apa) A se intari din cauza temperaturii mai joase de zero grade. 3) (despre parti ale corpului) A deveni insensibil din cauza frigului; a amorti de frig; a degera. 4) (despre oameni si despre animale) A muri din cauza temperaturii prea scazute. 5) fig. A pierde capacitatea de a se misca (din cauza unor emotii puternice); a ramane nemiscat; a impietri; a inlemni; a inmarmuri; a incremeni. ◊ A-i ~ cuiva inima (sau sangele in vine) a incremeni (de spaima). A-i ~ cuiva vorba pe buze a nu mai putea scoate nici o vorba. 2. tranz. 1) A supune inghetului; a preface in gheata. 2) A face sa amorteasca de frig. 3) fig. A face sa ramana nemiscat; a incremeni. /<lat. inglaciare

bocna f., pl. e (vsl. rus. boku, lature, coasta, de unde se va fi dezvoltat int. de „os”, cuv. de orig. germ., cum se vede din irlandezu bac, vechi bacc, din bakn, calcii, cirja. Bern.). Dor. Arsic, petricica de jucat. Bas. Lut ars. Pl. Hirburi. (Sez. 30, 151). Adv. (Mold., Munt.) inghetat bocna, inghetat de tot, tun, tutuc, intepenit de ger (o apa, un om degerat). V. ciont 1.

SPARGATOR, -OARE, spargatori, -oare, adj., subst. I. Adj. Care sparge, care sfarama (piatra, carbuni etc.). II. S. n. Instrument care se foloseste la spargerea unor materiale, a anumitor fructe cu coaja tare etc. ◊ Spargator de gheata = nava special construita pentru a sparge gheata intr-o apa navigabila si a face posibila navigatia in lunile de inghet. III. S. m. si f. 1. Hot care intra undeva cu forta (spargand usi, incuietori etc.) pentru a jefui. 2. (In sintagma) Spargator de greva = agent platit al unui patron, care vine sa lucreze in locul muncitorilor grevisti pentru a zadarnici o greva. – Sparge + suf. -ator.

SLEIT², -A, sleiti, -te, adj. 1. (Despre substante grase) Solidificat prin racire, inchegat. ♦ (Despre mancaruri grase) Cu grasimea sleita (1) prin racire. ♦ (Pop.; despre lichide) inghetat. 2. (Reg.; despre fasole, mazare) Frecat², facaluit². 3. (Despre fantani) Secat, golit de apa (pentru curatare). ♦ Fig. Secatuit de puteri; sfarsit². – V. slei.

ANTIGEL s.n. Solutie care se adauga in apa de racire a motoarelor cu ardere interna pentru a-i cobori punctul de inghetare. ♦ Anticongelant. [Pl. -luri. / cf. fr. antigel].

ANTIGEL s. n. Solutie care se adauga in apa de racire a motoarelor cu ardere interna, pentru a-i cobori punctul de inghet. – Fr. antigel.

CHOVSGOL NUUR, lac tectonic cu apa dulce in Asia Centrala (Mongolia), la 1.645 m alt.: 2,62 mii km². Ad. max.: 238 m. ingheata in perioada dec.-mai. Navigatie. Pescuit.

INGHET ~uri n. 1) Fenomen care se produce in natura (la o temperatura mai joasa de zero grade) si care se manifesta prin trecerea apei din stare lichida in stare solida sau prin intarirea corpurilor ce contin apa. A da (sau a se lasa) ~ul. 2) fig. Senzatie de frig; raceala puternica. /v. a ingheta

ingheta vb. 1. a se solidifica, (inv. si reg.) a (se) slei, (reg.) a se prinde, (inv.) a se strange. (Raul, apa a ~.) 2. a congela. (~ un aliment.) 3. a degera. (A ~ in mijlocul campului.)

GLOD ~uri n. 1) Pamant m***t (de apa ploilor, a zapezilor); noroi; tina. ◊ A framanta ~ul a merge mult timp prin glod. 2) rar Bulgare de pamant uscat sau inghetat. /<ung. galad, rus. gluda.

BEAUFORT [boufɔrt], mare in bazinul Oc. inghetat, in NV Americii de Nord, la V de ins. Banks si Victoria; 481 mii km². Ad. med.: 1.004 m; ad. max.: 3.749 m. Salinitate medie: 28,5‰. Una dintre cele mai reci mari de pe glob (temp. medie a apei -1,7ºC). Aici se varsa fl. Mackenzie.