IMPOSTOR, -OARE, impostori, -oare, s. m. si f. Persoana care cauta sa insele, profitand de necunostinta sau de buna-credinta a oamenilor; sarlatan, mincinos. ♦ Persoana care cauta sa se substituie altcuiva (pentru a lucra, a profita in numele lui); farsor. – Din fr. imposteur, lat. impostor.

RAZBUNA, razbun, vb. I. I. 1. Refl. si intranz. A-si face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rau, o nedreptate. ♦ A-si varsa focul, mania, necazul pe cineva. 2. Tranz. A da satisfactie cuiva care nu este in masura sa-si faca singur dreptate, pedepsind in numele lui pe cel de la care a suferit un rau. ♦ A rascumpara (4). II. (Pop.) 1. Refl. (La pers. 3) A se face vreme buna, a se lumina, a se insenina. ♦ (Despre nori) A se imprastia. 2. Tranz. (In expr.) A razbuna (pe cineva) de inima sau (refl.) a i se razbuna (cuiva) inima = a (se) inveseli. – Raz- + bun.

IMPOSTOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Persoana care insala pe altii, profitand de naivitatea sau de increderea lor; sarlatan; potlogar; cotcar; escroc. 2) Persoana care incearca sa se substituie cuiva pentru a lucra in numele lui (in scopul obtinerii anumitor avantaje). /<fr. imposteur, lat. impostor, ~onis

GUVERNATOR s.m. 1. Conducator al unui tinut, al unei colonii etc. numit de seful unui stat pentru a exercita puterea in numele lui. 2. Persoana insarcinata (de stat) cu conducerea unei banci de emisiune. [< guverna + -tor].

IMPOSTOR, -OARE s.m. si f. Cel care cauta sa insele, profitand de necunostinta sau de buna-credinta a oamenilor; sarlatan. ♦ Cel care incearca sa se substituie cuiva (pentru a lucra in numele lui). [< fr. imposteur, cf. lat. impostor].

CRISAN (Gheorghe C. sau Marcu Giurgiu) (1733-1785, n. Vaca azi sat Crisan, com. Ribita, jud. Hunedoara), iobag roman. Unul dintre cei trei conducatori ai rascoalei taranesti din Transilvania din 1784-1785. A comandat actiunile taranilor rasculati din Zarand, apoi la Cimpeni, Abrud, Cricau; din tabara sa a pornit, in numele lui Horea, ultimatul taranilor (11 nov.) ce au luptat apoi impotriva trupelor imperiale in Zarand, la Brad, la Halmagiu. Dupa reprimarea rascoalei a fost prins (30 ian. 1875) si inchis la Alba Iulia; s-a sinucis, sugrumindu-se cu curelele de la opinci (13 febr.).

ALT, ALTA, alti, alte, adj. (Arata ca fiinta sau lucrul al carui nume il determina nu este aceeasi sau acelasi cu fiinta sau lucrul despre care a fost vorba, care este de fata sau este cel obisnuit) Alt om. Alt obiect. ◊ Expr. (Pop.) Cate alte = multe. [Gen.-dat. sg.: altui, altei, gen.-dat. pl.: altor] – Lat. alt[(e)rum].

BINECUVANTA, binecuvantez, vb. I. Tranz. 1. (Despre Dumnezeu) A revarsa gratia divina; a blagoslovi. ♦ (Despre preoti) A revarsa harul divinitatii asupra unui lucru sau asupra oamenilor; a blagoslovi. ♦ P. a**l. A dori prosperitate si fericire cuiva (invocand adesea numele lui Dumnezeu). 2. A lauda, a slavi pe Dumnezeu. ♦ P. a**l. A lauda, a preamari pe cineva in semn de recunostinta. [Prez. ind. si: (rar) binecuvant] – Bine + cuvanta (dupa sl. blagosloviti).

VODA s. m. Titlu dat domnilor tarilor romanesti, adaugat de obicei dupa numele lor; domnitor; p. ext. principe, rege; persoana care avea acest titlu. ♦ Expr. A nu-i pasa nici de voda = a nu se teme, a nu-i pasa de nimeni. A manca (din) pita lui voda = a fi slujbas la stat. – Din sl. [voje]voda.

MANDAT, mandate, s. n. 1. Imputernicire (contractuala) de a reprezenta o persoana fizica sau juridica si de a actiona in numele ei; act prin care se da aceasta imputernicire; procura. ◊ Teritoriu sub mandat = (in trecut) teritoriu administrat de o tara straina in baza unei hotarari a unui for international. 2. (Jur.) Dispozitie, ordin. ◊ Mandat de arestare = act scris prin care organul judiciar competent ordona arestarea unui invinuit, inculpat sau condamnat. Mandat de aducere ordin scris dat unui organ de a aduce o persoana (invinuit, martor sau expert) in fata unei instante judecatoresti sau a unui organ de cercetare penala, pentru a da declaratii, lamuriri, pentru a efectua unele expertize etc. 3. Serviciu postal prin care cineva poate expedia o suma de bani pentru a fi remisa destinatarului; p. ext. formular completat in acest scop, pe baza caruia se face transmiterea sumei; suma de bani expediata sau primita astfel. – Din fr. mandat. Cf. germ. Mandat.

ANGLI s. m. pl. Populatie germanica care, in sec. V, a cucerit estul Insulelor Britanice, dand numele ei acestui teritoriu. – Din fr. Angles.

CIUNISM s. n. Curent latinist extremist in lingvistica si filologia romaneasca legat de numele lui Aron Pumnul, care preconiza supunerea neologismelor romanice acelorasi transformari fonetice suferite de cuvintele mostenite din latina; pumnism. – Din terminatia lexicalizata -ciune + suf. -ism.

NEHOTARAT, -A, nehotarati, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotarat, care este lipsit de hotarare; sovaitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.; in sintagmele) Adjectiv nehotarat = adjectiv pronominal care insoteste substantivul fara sa individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotarat = pronume care da indicatii imprecise asupra obiectului al carui nume il inlocuieste. Articol nehotarat = articol care indica obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. numeral nehotarat = numeral care exprima un numar nedeterminat de obiecte sau de fiinte. – Ne- + hotarat.

REPREZENTATIV, -A, reprezentativi, -e, adj. 1. (Despre un organ sau un sistem de guvernare) Care reprezinta o colectivitate si actioneaza in numele ei, fiind constituit prin alegeri. 2. Care (prin insusirile sale) reprezinta, ilustreaza epoca, mediul, curentul din care face parte. ♦ (Substantivat, f.) Echipa care reprezinta o asociatie sportiva, o tara etc. – Din fr. representatif.

APelATIV s. atribut, calificativ, nume. (Il cheama cu ~ul: baiete!)

DUMNEZEU ~i m. sing. (in conceptiile religioase) Forta supranaturala, creatoare si carmuitoare a lumii; demiurg; divinitate; ◊ Pentru (numele lui) ~! exclamatie ce exprima o rugaminte staruitoare sau o dezaprobare categorica. Cum da ~ la intamplare. Batut de ~ napastuit de soarta. /<lat. dom[i]nedeus

MANDAT ~e n. 1) Misiune acordata cuiva de o persoana pentru a actiona in numele ei. 2) Document care certifica o astfel de misiune. 3) Dispozitie emisa de o autoritate sau de o persoana oficiala spre a fi indeplinita de cei vizati. ◊ ~ de arest act scris prin care un organ judiciar ordona arestarea unei persoane. 4) ~ postal formular-tip pe baza caruia se poate expedia prin posta o suma de bani. 5) Suma de bani expediata sau primita astfel. /<fr. mandat

MOZAISM n. Religie monoteista raspandita la evrei si legata de numele lui Moise, ale carei baze sunt cuprinse si in Vechiul Testament; iudaism. /<fr. mosaisme, it. mosaismo

REPREZENTATIV ~a (~i, ~e) 1) Care reprezinta; cu proprietatea de a reprezenta. 2) (despre organe sau despre sisteme de guvernare) Care reprezinta o colectivitate si actioneaza in numele ei. /<fr. representatif

TITULAR ~a (~i, ~e) si substantival 1) (despre persoane) Care indeplineste o functie permanenta pe care o detine dupa lege. 2) Care poseda (ceva) pe baze juridice; cu drept legal de posesor (a ceva). 3) rar (despre personaje literare) Care detine locul central, numele lui servind drept titlu pentru opera respectiva. /<fr. titulaire

CEZAR s.m. Titlu dat imparatilor romani dupa numele lui Caius Iulius Caesar; (p. ext.) imparat. [< Caesar – celebru general roman, ultimul dictator din vechea Roma].

AGENTIE s.f. Birou care reprezinta interesele unei institutii, incheind anumite acte in numele ei. V. filiala, sucursala. ◊ Agentie telegrafica (sau de presa) = institutie care primeste si transmite presei stiri si informatii; agentie de bilete = birou unde se vand bilete pentru spectacole, concerte etc. [Gen. -iei, var. aghentie s.f. / < it. agenzia, cf. germ. Agentie].

ACel², ACEA, acei, acele, adj. dem. (Arata ca fiinta sau lucrul al carui nume il determina este (mai) departat de subiectul vorbitor; cand urmeaza dupa substantiv are forma acela, aceea) Acel om. Vremea aceea. [Gen.-dat. sg. acelui, acelei, gen.-dat. pl. acelor; (cand are forma acela, aceea) gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora – Var.: acela, aceea adj. dem.] – Lat. ecce-illu, ecce-illa.

ACEST, ACEASTA, acesti, aceste, adj. dem. (Arata ca fiinta sau lucrul al carui nume il determina este (mai) apropiat de subiectul vorbitor; cand urmeaza dupa substantiv are forma acesta, aceasta) Acest deal. Casa aceasta. [Gen.-dat. sg. acestui, acestei, gen.-dat. pl. acestor; (cand are forma acesta, aceasta) gen.-dat. sg. acestuia, acesteia, gen.-dat. pl. acestora. – Var.: acesta, aceasta adj. dem.] – Lat. ecce-*istu, ecce-*ista.

DUCO s.n. Lac pe baza de nitroceluloza; plastifiant, solvent sau colorant intrebuintat la fabricarea acestui lac. [< Du(pont) co(lor) – nume comercial].

barbuta (barbute), s. f. – Veche moneda turceasca de argint, care valora 2 bani si jumatate la inceputul sec. XIX. – Var. barbut, s. m. (joc de noroc asemanator cu risca). Origine necunoscuta, dar aproape sigur orientala. Moneda si numele ei au disparut din circulatie, dar nu si jocul, inca foarte obisnuit la oras.

caloian (-ieni), s. m. – Papusa sau idol de lut, pe care taranii le ingroapa in a treia zi de joi dupa Pasti, pentru a aduce ploaie. Sl. kaljenu „de argila”, datorita materiei prime (Candrea, Noua Revista Romana, II, (1900), p. 94-7; DAR). Dupa vechea traditie, abandonata, a filologiei romantice, este legat de numele lui Ioan I sau Caloioannes, tar al romano-bulgarilor la inceputul sec. XIII. Nu pare probabila nici legatura pe care o propune Giuglea, Dacor., X, 108, cu alb. llohe „ploaie”.

REPREZENTATIV, -A adj. 1. (Despre o adunare) Ai carei membri alesi reprezinta o colectivitate si actioneaza in numele ei. 2. Care reprezinta, ilustreaza epoca, curentul etc. din care face parte; ilustrativ. ♦ s.f. Echipa care reprezinta o asociatie sportiva, o tara etc. [Cf. fr. representatif].

REPREZENTATIV, -A adj. 1. (despre o adunare) ai carei membri alesi reprezinta o colectivitate si actioneaza in numele ei. 2. care reprezinta, ilustreaza epoca, curentul etc. din care face parte. ◊ (s. f.) echipa reprezentand o asociatie sportiva, o tara etc. (< fr. representatif)

popaz (-aji), s. m. – Planta (Sabadilla officinalis). Origine necunoscuta. Der. din tc. papaz „popa” (Scriban) nu este explicata indeajuns. Este planta exotica si numele ei nu este popular.

Sarsaila s. m. – Nume popular al diavolului. Sl. Sarasaelu, numele lui Lucifer in literatura religioasa slavo-bizantina (R. Turdeanu, R. Etudes sl., XXXIII, 151-3).

BOSE [bəus], Satyendranath (1894-1974), fizician indian. Prof. univ. la Dhākā si Calcutta. A elaborat in 1924 bazele statisticii cuantice aplicata la fotoni, dezvoltata ulterior si aplicata la bosoni de A. Einstein (statistica B.-Einstein). Numeroase elemente ale statisticii cuantice au primit numele lor sau a unuia dintre ei: formula B.-Einstein, condensare Einstein, gaz B.

ALT, ALTA, alti, alte, adj. (Arata ca fiinta sau lucrul al carui nume il determina nu este aceeasi sau acelasi cu fiinta sau lucrul despre care a fost vorba, care este de fata sau este cel obisnuit) Alt om. Alt obiect. ◊ Expr. (Pop.) Cate alte = multe. ♦ Un nou..., altfel de... [Gen.-dat. sg.: altui, altei, gen.-dat. pl.: altor] – Lat. alt[(e)rum].

TITAN⁵, serie de rachete purtatoare americane pentru lansarea navelor cosmice „Gemini”, a satelitilor artificiali ai Pamantului si a statiilor automate interplanetare; acelasi nume il are si programul de elaborare a acestora, in continua perfectionare (T_I-T_IV). Masa de start: c. 850 t, masa incarcaturii utile: c. 10 t.

IBERI (‹ fr.) s. m. pl. Populatie de limba nenindo-europeana (caucaziana) care locuia, in milen. 1 i. Hr., pe coastele de E si SE ale Spaniei actuale. De origine necunoscuta, probabil africano-mediteraneana, cu influente anatoliene si feniciene. Dupa cucerirea Spaniei, i. au fost asimilati de catre romani (sec. 2 i. Hr.). De la numele lor provine denumirea Pen. iberice.

ISIHASM ({s} gr. hesychia „tacere, liniste si concentrare interioara”) subst. Doctrina mistico-ascetica, aparuta in mediile monastice din Bizant in sec. 4-7, si care s-a dezvoltat in Biserica Ortodoxa in sec. 13-14; in dec. 4 al sec. 14 a fost fundamentata de Gr. Palamas. I. incearca sa realizeze unirea omului cu Dumnezeu prin rugaciuni launtrice pana la stadiul de a vedea lumina taborica. Evagrie din Pont a initiat cel dintai „Rugaciunea inimii” sau „Rugaciunea lui Iisus”, care consta din invocarea repetata a numelui lui Hristos, pentru ca astfel Dumnezeu sa se salasluiasca in om.

OTTONIAN, Stilul ~, nume dat stilului definitoriu al artei (pictura, sculptura si alte arte vizuale) din Sfantul Imperiu German in sec. 10 si 11 (in timpul imparatilor Ottoni si a primilor lor succesori din Casa Saliana, 950-1050), caracterizat prin importanta acordata reprezentarii figurii umane si prin gesturile emfatice ale personajelor. Denumirea provine de la numele lui Otto I cel Mare.

JAN MAYEN [jan majən], insula vulcanica norvegiana in N Oc. Atlantic, la 480 km E de Groelanda; 372,5 km². Alt. max.: 2.277 m (vulcanul Beerensberg, ultima eruptie in 1732). Clima subarctica maritima. Ghetari. Tundra. Bauxita. Pescuit. Descoperita de H. Hudson in 1607 si redescoperita in 1614 de navigatorul olandez Jan Jacobszoon May, al carui nume il poarta. Anexata de Norvegia (1929). Statie de radionavigatie si meteorologica.

cneaz m., pl. cneji (vsl. knenzi, hunenzi si kunengi, rus. kneazi, d. vgerm. kuning, care vine d. kuni, neam, rasa: ngerm. konig, ol. koning, engl. king, rege. V. si chinez 1). Numai in doc. slavonesti. Mosnean, mai ales in actele in care el se vinde ca „ruman [!]”, pin [!] urmare, om liber, megias, (Giur. 74). Nu exista nici o relatiune intre denumirea de „cneaz” si calitatea de judecator ori intinderea proprietatii si un anumit fel de proprietate. Cneji is de o potriva [!] atit proprietarii mari, cit si cei mici. Cneaz inseamna „stapin de ruman” (Giur. 77-77). Cneaz e omu liber fara dregatorie (89). Cnejii reprezenta [!] clasa stapinitoare si-s mai vechi in Tara Romaneasca de cit cei cu acelasi nume in Ungaria si Polonia, unde intelesu acestui cuvint a suferit schimbari insemnate. In Ungaria, cnejii au fost inlocuiti in stapinirea satelor si mosiilor lor de catre cuceritorii Unguri. Dupa deposedare, numele lor a continuat insa a se da celor insarcinati de noii stapini cu administrarea satelor romanesti (Giur. 91-92). Azi. Principe rusesc si titlu de nobleta. V. judec 1.

Alea, denumire data zeitei Athena in Arcadia, de la numele lui Aleus care a inaltat acolo un templu in cinstea ei.

Aloeus, unul dintre fiii lui Poseidon, casatorit cu Iphimedia. Sotia lui, iubita de Poseidon, a nascut doi fii, pe Otus si Ephialtes, numiti si Aloizi, de la numele lui Aloeus (v. si Aloidae).

CUEZAL (‹ sp.) s. m. Pasare tropicala din ordinul trigoniforme. Este cea mai mare (130 cm) si cea mai frumoasa reprezentanta a ordinului (Phalomachus mocinno). Traieste in padurile umede din Costa Rica si Guatemala, aceasta din urma avindu-l ca emblema si denumindu-si moneda dupa numele lui.

ROMANOV, familie de boieri rusi, a carei reprezentati au fondat dinastia de tari (din 1613) si imparati (1721-1917) ai Rusiei. numele ei vine de la Roman Iuriev (m. 1543), a carui fiica Anastasia (c. 1530-1560) a fost, din 1547, prima sotie a lui Ivan al IV-lea cel Groaznic. Nepotii ei de frate au asumat numele de R. si dinastia incepe prin alegerea ca tar de catre Zemski Sobor (la 21 febr. 1613) a tanarului Mihail Fiodorovici R. (1596-1645), fiul patriarhului Filaret. A domnit pana la Revolutia din februarie 1917, cand ultimul tar, Nicolae II (1894-1917), a fost detronat si executat impreuna cu familia. mai importanti: Petru cel Mare, tar (1682-1721) si imparat (1721-1725); Aleksandru I (1801-1825); Nicolae I (1825-1855); Aleksandru II (1894-1917).

SEGESTA (in mitologia romana), zeita ocrotitoare a secerisului si a granelor coapte. numele ei vine de la lat. seges „recolta”, „seceris”.

Carneus, denumire purtata de Apollo, de la numele lui Carnus (v. si Carnus).

LABAN (in ebr. „cel alb”) (in Vechiul Testament), fiul lui Batuel si fratele Rebecai. Bogat crescator de vite la Harar. Fiicele sale, Lia si Rahila, au fost cele doua sotii ale lui Iacov. In traditia iudaica este considerat un om viclean si rau. numele lui inseamna „alb”, deoarece „straluceste de rautate”.

SAKIA (SAKIA) MUNI (cuv. sanscrit „intelept, pustnic din neamul Sakia”), unul dintre numele lui Buddha.

SAX, Antoine Joseph (1814-1894), muzician francez de origine belgiana. A inventat un nou model de clarinet (1830) si alte instrumente de suflat, dandu-le numele sau: saxhornul (1845) si saxofonul (1846).

Hades (sau Pluto), zeul imparatiei subpamintene, fiul lui Cronus si al Rheei. Ca si ceilalti frati ai sai, cind s-a nascut, Hades a fost inghitit de tatal sau, apoi dat afara (v. si Cronus). Mai tirziu a participat la lupta dusa de olimpieni impotriva titanilor. Cind s-a facut impartirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Poseidon – Marea, iar lui Hades – Lumea subpaminteana. Hades salasluia in imparatia umbrelor, pe care o cirmuia alaturi de sotia sa, Persephone (in legatura cu rapirea Persephonei v. si Demeter). El nu ingaduia nimanui, o data ajuns acolo, sa mai vada lumina zilei. Cind Heracles a trecut hotarele Infernului s-a lovit de impotrivirea lui Hades, pe care l-a ranit cu o sageata, silindu-l sa se refugieze in Olympus. numele lui Hades era evitat de cei vechi, care se fereau sa-l pronunte, socotundu-l aducator de nenorociri. De cele mai adeseori el era invocat sub numele de Pluto („Zeul cel bogat”), aluzie la bogatiile nemasurate care se ascundeau in maruntaiele pamintului.

Haemon 1. Fiul lui Creon, regele cetatii Thebae, si logodnicul Antigonei. Cind a aflat de hotarirea tatalui sau de a o inchide pe Antigone de vie in mormintul labdacizilor, Haemon s-a sinucis (v. si Antigone). 2. Fiul lui Polydorus si nepotul lui Cadmus. 3. Tatal lui Thessalus. De la numele lui tinutul Thessalia se numea in vechime Haemonia.

Harmonia, fiica zeului Ares si a Aphroditei (intr-o alta varianta, a lui Zeus si a Electrei), casatorita cu Cadmus (v. si Cadmus). De numele ei au ramas legate niste daruri faimoase pe care le-a primit la nunta: e vorba de un colier daruit de Hephaestus si de o rochie din partea zeitei Athena. Aceste daruri – imbibate cu o otrava ucigatoare de catre cei doi zei care nu puteau uita legatura nelegiuita dintre Ares si Aphrodite, parintii Harmoniei, – aveau sa aduca nenorocire urmasilor Harmoniei si aveau sa joace un rol hotaritor in organizarea expeditiei celor sapte impotriva cetatii Thebae, precum si a expeditiei epigonilor (v. si Amphiaraus, Eriphyle).

Helicon, munte situat in Boeotia, inchinat lui Apollo si muzelor. Era socotit drept lacasul acestora din urma, carora – de la numele lui – li se spunea si Heliconi(a)des. In padurile Heliconului se aflau cele doua izvoare celebre, inchinate deopotriva muzelor: Aganippe si Hippocrene.

PORT LOUIS [po:t luis], capitala statului Mauritius, situata in NV ins. Mauritius, la poalele vulcanului Peter Both (826 m); 144,3 mii loc. (2000). Pr. centru politic, economic si cultural al tarii. Port la Oc. Indian (a fost pr. punct de escala intre Europa si Asia pana la deschiderea Canalului Suez). Aeroporturile Plaisance si Plaines des Roches. Rafinarie de petrol. Santier naval. Fabrici de ingrasaminte chimice, de zahar, tigarete, rom. de prelucr. a cafelei si a aloei. Universitate (1965). Muzeu de istorie naturala (1880); Muzeu de arta. Citadela (1838); catedrala romano-catolica Saint Louis (sec. 19) si catedrala anglicana Saint James (sec. 19). Fundat in 1735 (ca loc de escala pentru vasele care ocoleau Capul Bunei Sperante) de guvernatorul francez Mahe de la Bourdonnais, care i-a atribuit numele lui Ludovic al XV-lea (Louis), a devenit (1810) centru ad-tiv al coloniei britanice Mauritius, iar din 1968 capitala statului independent Mauritius.

GAINUSA, gainuse (gainusi), s. f. 1. Diminutiv al lui gaina. 2. numele mai multor pasari salbatice de munte sau de balta. ◊ Gainusa de balta = pasare migratoare acvatica, cu penaj negru, cu o pata rosie de piele golasa in frunte si cu picioarele verzui (Gallinula chloropus). 3. (Astron.; art.) Closca-cu-Pui. 4. Carabus, corla. 5. (La pl.) Planta veninoasa cu tulpina lunga si subtire, cu flori mici albe, situate in varful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 6. Planta din familia rozaceelor cu tulpina scurta si cu flori albe (Potentilla micrantha). [Pr.: ga-i-] – Gaina + suf. -usa.

INTITULARE, intitulari, s. f. Actiunea de a (se) intitula si rezultatul ei; titlu, nume. [Var.: (pop.) intitulare s. f.] – V. intitula.

SOPARLITA, soparlite, s. f. 1. Diminutiv al lui soparla. 2. numele mai multor plante erbacee cu flori azurii sau albastre dispuse in ciorchine, intrebuintate in medicina (Veronica). 3. (Bot.) Amareala (2). – Soparla + suf. -ita.

MANTUITOR, -OARE, mantuitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care mantuie (1), salveaza. 2. (Rar) Care mantuie (2), care vindeca; tamaduitor. 3. (In limbaj bisericesc) Care mantuie (3), izbaveste (de pacate); izbavitor. ♦ (Substantivat, m. sg. art.) nume dat lui Isus Cristos. [Pr.: -tu-i-] – Mantui + suf. -tor.

MERISOR¹, merisori, s. m. 1. Diminutiv al lui mar¹. 2. numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere; a) arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepara dulceata (Pirus baccata); b) (reg.) scorus. 3. Mic arbust de munte cu frunze in permanenta verzi, cu flori melifere de culoare alba sau rosiatica si cu fructe comestibile; smirdar (Vaccinium vitis idaea). 4. Cimisir. – Mar¹ + suf. -isor.

TOCMAGEI s. m. pl. 1. (Reg.) Diminutiv al lui tocmagi. 2. numele mai multor specii de ciuperci cu corpul subtire si foarte ramificat, care cresc de obicei la baza trunchiurilor unor copaci (Cavaria). – Tocmagi + suf. -ei.

TRESTIOARA, trestioare, s. f. 1. Diminutiv al lui trestie. 2. numele mai multor plante graminee cu tulpina inalta, asemanatoare cu trestia (Calamagrostis). [Pr.: -ti-oa-] – Trestie + suf. -ioara.

KITARED s.m. nume dat lui Apolo, conducatorul corului muzelor, care canta cu kitara. ♦ Rapsod, recitator care canta si din kitara. (din germ. Kitharode, gr. kitharaoidos)

CREVETA s. (ZOOL.) carida. (~ele sunt numele generic al unor decapode marine.)

BACARA² ~le f. nume dat unui joc de carti; banc; maca. [Art. bacaraua; G.-D. bacaralei] /<fr. baccara

FAGADUINTA ~e f. inv. Intentie declarata (de a intreprinde ceva); promisiune. ◊ Tara (sau pamantul) ~ei a) numele biblic al Palestinei; b) loc unde cineva tinde sa ajunga. /a fagadui + suf. ~inta

ANADIOMENE adj. invar. (Lit.) nume dat lui Venus, zeita dragostei. [Cf. fr. anadyomene < gr. anadyomai – a iesi din apa, prin aluzie la presupusa nastere a zeitei din spuma marii].

KITHARED s.m. nume dat lui Apolo, conducatorul corului muzelor, care canta cu kithara. ♦ Rapsod, recitator care canta si din kithara. [Cf. germ. Kitharode, gr. kitharaoidos].

ALEXANDRIN, -A adj. 1. Referitor la civilizatia elenistica din Alexandria; (p. ext.) care tine de epoca elenistica. ◊ Scoala alexandrina = numele mai multor scoli filozofice de orientare mistica si eclectica din perioada elenismului tarziu. 2. Vers alexandrin (si s.m.) = vers iambic de douasprezece silabe, cu cezura dupa silaba a sasea; poezie alexandrina = poezie de tip rafinat, erudit si uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine. [Pl. -ni, -ne. / cf. fr. alexandrin, cf. Alexandre le Grand – numele unui roman francez din sec. XII, unde a fost folosit acest vers prima data].

VERMORel s.n. Aparat portativ pentru stropit cu solutii speciale pomii, vita de vie etc. [Pl. -le, -luri. / nume comercial].

aroma (arome), s. f. – Planta, rodul-pamintului (Arum maculatum). – Var. aruma, aron, barba-lui-Aron. numele stiintific al plantei, pronuntat ca in fr. arum sau in germ. Aron si confundat cu aroma „aroma”. Cf. sb. aron.

racorel, -ica, racorele, adj. (reg.) 1. diminutiv al lui racoare. 2. nume de plante agatatoare; volbura, zorele.

ANADIOMENE s. f. inv. nume dat lui Venus, zeita dragostei. (< fr. Anadyomene)

ADAM DE LA HALLE [adã dəla al] (cunoscut si sub numele Adam „le Bossu”, Le Bossu d’Arras) (c. 1240-c. 1285), trubadur francez. Poezii de dragoste. A introdus in piesele sale („Comedia lui Robin si Marion”) cintece, rondouri si motete polifonice.

ADONAI (in „Vechiul Testament”), nume dat lui Dumnezeu, a carui pronuntare, considerata sacrilegiu, este interzisa in religia mozaica.

ALEXANDRU MACEDON (356-323 i. Hr.), rege al Macedoniei (336-323 i. Hr.). Fiu al lui Filip II si discipol al lui Aristotel. Dupa reprimarea rascoalei oraselor grecesti, initiata de Teba (335 i. Hr.), a inceput lunga campanie impotriva Imp. Persan. A trecut Helespontul, a invins armata persana la Granicos (334 i. Hr.) si Issos (333 i. Hr.) si a cucerit Fenicia si Egiptul. Dupa Batalia decisiva de la Gaugamela (331 i. Hr.) impotriva lui Darius III, a cucerit (330-327 i. Hr.) provinciile din centrul Imp. Ahamenid: Babilonul, Susa, Ecbatana, Persepolis. Dupa campania din N Indiei (327-326 i. Hr.) a murit la Babilon in virsta de 33 de ani. Intemeietor a peste 70 de orase care-i poarta numele. Domnia lui A. marcheaza inceputul perioadei elenistice. Dupa moartea sa, vastul imperiu a fost impartit intre generalii sai, denumiti, diadohi.

ALUNEL, alunei, s. m. 1. Diminutiv al lui alun. 2. numele unui dans popular si melodia dupa care se executa. 3. Alunita (2).

BOLOVANEL, bolovanei, s. m. 1. (Rar) Diminutiv al lui bolovan. 2. numele unui dans popular si melodie dupa care se executa.

BRAULET, braulete, s. n. 1. Diminutiv al lui brau. 2. numele unui dans popular si melodia dupa care se executa.

CARASEL, (1) carasei, s. m., (2) carasele, s. n. 1. Diminutiv al lui caras. 2. numele unui dans popular cu miscari vioaie si melodia dupa care se executa.

baboi m., pl. tot asa (d. baba; bg. baboi si baban. Cp. cu bubuioc, biban, ghiban, ghibort, ghigort). – Dim. baboias. – Ceata lui Baboi (Isp.), ceata unor rai, dupa numele capitanuluilor numit asa.

*Pantocrator (nume dat lui Isus Hristos) (-to-cra-) s. propriu m.

andrea (Mold. Olt. Ban.), indrea (Pt. Rar) si undrea (Munt. Trans.) f., pl. ele (dupa numele sfintului Andrei, o sarbatoare la inceputu iernii, cind se da zor cu impletitu coltunilor, dupa cum si sfintu Neculai inseamna si „varga sau bici de batut copiii” si dumitrita „o floare care infloreste pe la sfintu Dumitru”). Ac mare (de metal ori de lemn) cu care se impletesc coltunii s. a. (Patru andrele servesc la tinut coltunu si una la impletit. Clavicula (un os). Undrea m., gen. al lui. Vechi Decembre, prima luna a iernii. V. acusor.

IPATelE, com. in jud. Iasi; 1.968 loc. (1998). Expl. de calcare si gresii. Biserica de zid Sf. Nicolae (1804, refacuta in 1879) si biserica de lemn Sf. Nicolae (1805), in satele Bacu si Ipatele. Vechiul nume: Valea lui Ipate.

Andromeda (sau Andromede, fiica lui Cepheus, regele Aethiopiei. Fiindca mama ei, pe nume Cassiopea, isi atrasese minia zeilor pretinzind ca e mai frumoasa decit nereidele, Poseidon a trimis un monstru marin ca sa pustiasca tara. Oracolul a prezis ca pacatul Cassiopeei poate fi ispasit numai de catre Andromeda. Silit de etiopieni, Cepheus si-a sacrificat fiica: el a inlantuit-o de o stinca, lasind-o acolo prada monstrului. Andromeda e salvata insa de Perseus, la intoarcerea acestuia dupa izbinda repurtata asupra Meduzei. Cucerit de frumusetea fetei, Perseus impietreste monstrul aratindu-i chipul Meduzei, dupa care o ia cu el pe Andromeda si o duce in Argos (v. si Perseus).

RICCI, Matteo (1552-1610). Calugar iezuit italian (din 1571), misionar in India (1578). In 1582 ajunge in portul Macao. In 1583 obtine permisiunea de a se stabili in China (sub dinastia Ming), unde a intemeiat Misiunea catolica. Considerat unul dintre primii sinologici. Matematician si astronom pe langa imparatul Shenzong (1573-1620). A propagat invatatura crestina si stiinta europeana (a tradus in chineza primele sase carti ale „Elementelor” lui Euclid). Lucrari despre geografia si istoria Chinei („Mappamondo cinese”). Comentarii, aparute postum (1911-1913). Cunoscut in China cu numele de Li Madou.

Calydon, cetate din Aetolia, numita astfel dupa numele intemeietorului ei si cirmuita ulterior de Oeneus, tatal lui Meleager. In imprejurimile ei a avut loc celebra vinatoare a mistretului – zis din Calydon (v. si Meleager).

Flora, in mitologia romana, zeita florilor si a primaverii, identificata cu Chloris din mitologia greaca. Se credea ca le-ar fi dat oamenilor mierea de albine si semintele tuturor florilor, primite in dar de la sotul ei, Favonius. O legenda spunea ca prin atingerea unei flori cu seminte daruite de ea, Iuno l-ar fi zamislit pe Mars singura, fara ajutorul lui Iupiter. Serbarile celebrate in cinstea ei purtau numele de Floralia.

Fornax, divinitate romana, ocrotitoare a cuptoarelor in care se cocea piinea. Serbarile celebrate in cinstea ei purtau numele de Fornacalia.

Helle, fiica lui Athamas si a lui Nephele si sora cu Phrixus. Salvata impreuna cu fratele ei de furia lui Ino, de catre un berbec zburator (v. si Athamas), Helle isi gaseste moartea in apele marii care in amintirea ei poarta numele de Hellespontus.

PALAMISM (‹ fr.; n. pr. Gr. Palamas) s. n. Teologia energiilor divine necreate, dupa numele autorului ei, Sfantul Grigorie Palamas, formulata impotriva scolasticilor latini si pornind de la experienta sfintilor isihasti, indeosebi Pseudo-Macarie, Maxim Marturisitorul si Ioan Damaschin; lumina de pe Muntele Tabor nu este doar un simbol al dumnezeirii lui Hristos, ci o energie care iradiaza din esenta divina ca o revarsare a Duhului Sfant, necreata si fara ipostaza; indumnezeirea este o participare reala, o comunicare personala cu Dumnezeu, fara confuzie de natura; desi Dumnezeu este prezent in energiile necreate, misterul esentei sale ramane necunoscut. P. a stat la baza renasterii spirituale in Imp. Bizantin (sec. 14). O miscare neopalamista a luat nastere in sec. 20, in sanul emigratiei ruse si din Romania.

ALDE art. invar. (Pop. si fam.) 1. Oameni ca...; specimene de felul..., de tagma... ♦ Lucruri, intamplari de felul... 2. Cei din familie, din jurul cuiva; al lui... 3. (Precedand un nume propriu, un nume de rudenie etc.) Alde Ion – Al + de⁴.

ALIAS adv. Zis si..., pe nume si... [Pr.: -li-as] – Cuv. lat.

ALUNEL, alunei, s. m. 1. Diminutiv al lui alun. 2. (Art.) numele unui dans popular; melodia dupa care se executa acest dans. 3. Alunita (2). – Alun + suf. -el.

BOLOVANEL, bolovanei, s. m. 1. (Rar) Diminutiv al lui bolovan. 2. (Art.) numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. – Bolovan + suf. -el.

PATRONIMIC, patronimice, adj. (In sintagma) Nume patronimic (si substantivat, n.) = a) nume pe care il poarta (dupa tata) toti membrii unei familii; nume de familie; b) (la unele popoare) nume dat membrilor unei familii si format de la numele tatalui cu ajutorul unui sufix social. – Din fr. patronymique.

PATRONIMIC ~ce adj. si substantival 1): Nume ~ nume pe care il poarta (dupa tata) toti membrii unei familii. 2) (la unele popoare) Nume dat membrilor unei familii, format de la numele tatalui cu ajutorul unui sufix. /<fr. patronymique

WALKIRIE s.f. (In mitologia scandinava) nume dat fiicelor lui Wotan, fecioare razboinice si foarte frumoase, care hotarau soarta bataliilor, cauzand moartea unora sau a altora dintre combatanti, potrivit vointei zeilor. [Gen. -iei / scris si valkirie, var. valchira s.f. / < germ. Walkyrie].

ASCLEPIAD² s.m. Membru al corporatiei medicilor greci. [< fr. asclepiade, cf. Asklepios – numele grecesc al lui Esculap].

CARTEZIAN, -A s.m. si f. Adept al cartezianismului. // adj. referitor la teoriile sau la ideile lui Descartes. ♦ Coordonate carteziene = sistem de numere care definesc pozitia unui punct in raport cu doua sau trei axe perpendiculare intre ele. [Pron. -zi-an. / cf. fr. cartesien < Cartesius – numele latinizat al lui Descartes, filozof si matematician francez].

COLON² s.m. Unitate monetara in Costa Rica si in Salvador. [Pl. -es. / < fr., it. colon, sp. colon, cf. Cristobal Colon – numele spaniol al lui Columb].

HelIADE s.f.pl. (Mit.) nume dat fiicelor lui Helios, care, plangand pe fratele lor Faeton, ucis de trasnetul lui Zeus, s-ar fi metamorfozat in plopi. [< gr. heliades].

ANTANTA s.f. 1. nume pe care il purtau aliantele militare dintre o serie de state , facute cu scopuri anexioniste. 2. (Liv.) Intelegere; alianta. [< fr. entente].

apostol (-li), s. m. – 1. nume dat fiecaruia dintre cei 12 discipoli ai lui Cristos. – 2. Carte de cult ortodox cuprinzind faptele atribuite apostolilor. Gr. ἀπόστολος „trimis”, in parte prin intermediul sl. apostolu (Murnu 6). – Der. apostolat, s. n., din fr.; apostolesc, adj. (apostolic); apostolic, adj. (care apartine apostolilor); apostol(ic)este, adv. (in chip apostolic; ca saracii; mergind pe jos); apostolie, s. f. (apostolat).

chima (-me), s. f. – Germen, saminta. Sb. kima (DAR) sau din germ. Keim, prin intermediul sas. kim (Lacea, Dacor., IV, 778). Inainte, Philippide, Principii, 138, incercase sa-l explice prin gr. ϰῦμα (cf. ciuma) ipoteza acceptata de Bogrea, Dacor., II, 654. – Der. chimita, s. m. (diavol; bufon, caraghios), care pare a fi un dim. de la cuvintul anterior (Bogrea si DAR il explica prin numele unui personaj popular in trecut datorita sotiilor sale; nu este insa posibil sa se aplice diavolului numele unui personaj real, si nici nu s-ar explica prin alte mijloace apelativul Chimita, astfel incit este de presupus ca acesta din urma este o simpla porecla).

ACUSMATIC s. m. (fil.) nume dat discipolilor lui Pitagora. (< fr. acousmatique)

voi pron. – Inlocuieste numele persoanelor carora li se adreseaza vorbitorul. Lat. vōs (REW 9455), cf. vegl., it. voi, prov., cat., sp., port. vos, fr. vous. Dat. voua (inv. voaua), din lat. vobis.

ALDIN, -A. (‹ it.) adj., s. f. (Caracter sau litera tipografica) care are liniile mai groase, mai pline decit acelea ale caracterelor sau ale liniilor drepte obisnuite; gras (I 1). A. au fost folosite pentru prima oara in 1494 de tipograful italian Aldo Manuzio, de unde le vine si numele.

ARTHUR (ARTUS) (sec. 6), rege legendar al celtilor din Brittania. A luptat impotriva cuceritorilor anglo-saxoni. Personaj central in ciclul de romane cavaleresti din sec. 13, cunoscut sub numele de „Ciclul lui Arthur” sau „Ciclul mesei rotunde”.

ASSUAN (ASWẴN) oras in Egipt, pe dreapta Nilului, in aval de cataracte; 195,7 mii loc. (1986). Ind. siderurgica si textila. Barajul As-Sadd al-Ali (110 m inaltime si 4 km lungime), formeaza lacul de acumulare Nasser (hidrocentrala – 2.100 MW). In apropiere, celebrele ins. Philae (ruinele templului Isis) si Elephantine. Ruinele templului lui Ptolemeu Euergetes. numele vechi: Syene.

CASIOPEEA 1. (Cassiopeia) Constelatie din emisfera boreala. Contine cinci stele stralucitoare asezate in forma de W si ocupa, aparent, o pozitie simetrica fata de Ursa Mare in raport cu Steaua Polara. numele popular: Scaunul lui Dumnezeu. 2. (In mitologia greaca) Sotia lui Cefeu, regele Ethiopiei, si mama Andromedei. A fost transformata in constelatie ca pedeapsa pentru a fi considerat frumusetea fiice ei mai presus de frumusetea Eneidelor.

CETATEA lui NEGRU VODA, nume atribuit mai multor cetati-ruine din Tara Romaneasca si Depr. Fagaras. Cele mai cunoscute sint ruinele din com. Cetateni, jud. Arges (cunoscuta si sub numele de Cetatea de la Stoenesti); tot acolo si Schitul Negru Voda; ruinele de pe dealul La Oratii, com. Rucar, jud. Arges (numita uneori Cetatea Dimbovitei); cetatea numita de obicei Poenari, de linga satele Capatineni si Poenari, jud. Arges; ruina din com. Saringa, jud. Buzau; ruinele numite si Cetatea Breaza, sat Venetia, jud. Brasov. Potrivit traditiei, ele ar fi apartinut legendarului domn al Tarii Romanesti, Negru Voda.

CERCelUS, cercelusi, s. m. I. Diminutiv al lui cercel. II. 1. nume dat mai multor specii de plante decorative cu flori rosii, galbene-verzui sau pestrite (Fuchsia). 2. (La pl.) Lacrimioare.

CIRCUMCIZIE (CIRCUMCIZIUNE) (‹ lat. circumcisio) s. f. 1. Ritual religios obligatoriu de sacrificiu si initiere, constind in taierea imprejur a preputului, simbolizind omagiul omului fata de divinitate. La evrei, c. e indeplinita la copiii de s*x barbatesc in a opta zi de la nastere, atunci dindu-li-se si numele. 2. Excizie totala sau partiala a preputului utilizata in tratamentul fimozei; postectomie.

ISA, numele arab al lui Iisus Hristos.

IDRISI (EDRISI) (Abu ’Abd Allāh Muhammad ibn Muhammad ibn Abd-Allah ibn Idris al-Hammūdi al Hasanῑ al-Idrῑsῑ) (c. 1100-c. 1165), geograf si cartograf arab. Originar din Maroc. A calatorit in Spania, Maghreb si in Asia Mica si s-a stabilit apoi la curtea regelui Roger II al Siciliei (c. 1145). A intocmit un planiglob (planisfera) si o descriere geografica, cunoscuta si sub numele de „Cartea lui Roger”, insotita de 70 de harti, in care apar si unele stiri referitoare la Dobrogea si la orasul Vicina.

IEHOVA, transcriere de larga circulatie, dar gresita, a numelui Iahve, dat lui Dumnezeu in „Vechiul Testament”. ◊ Martorii lui I., secta neoprotestanta fondata, in 1872, in Pennsylvania, ai carei membri asteapta venirea lui Hristos si sfarsitul domniei actuale a lui Satan; au prezis de mai multe ori sfarsitul lumii, fara ca acesta sa fi avut loc. Are adepti si in Romania.

CONFUCIUS (numele latinizat al lui Kong Qiu sau Kong Fuzi) (c. 551-479 i. Hr.), filozof si reformator religios chinez. Autorul doctrinei etice, filozofice si religioase numite de chinezi rugia, iar de europeni, confucianism. In etica a predicat modestia, iar in doctrina religioasa a redus panteonul national la un singur zeu, Shangdi, identificat cu cerul (tian). Filozofia lui C. este centrata pe trei concepte originale: tian, conceptul despre cer, determinant atit in ordinea naturii cit si in cea umana; li, conceptul despre traditie (conformarea actiunilor omenesti cu legea cerului); ren, conceptul despre omenie, virtutea esentiala. Postum, sub dinastia Han, C. a fost proclamat sfint.

JANUS PANNONIUS (numele latinizat al lui Janos Csezmiczey [tʃezmitsæi]) (1434-1472), poet umanist ungur. Neoplatonician. Versuri (in latina) care fac elegoiul filozofiei lui Epicur si critica scolasticii („Goana vanturilor”). A influentat poezia laica maghiara din sec. 16.

COPERNIC, Nicolaus Copernicus (numele latinizat al lui Kopernik Mikolaj) (1473-1543), astronom polonez. A elaborat si, pe baza propriilor sale observatii astronomice, a fundamentat stiintific conceptia heliocentrica, potrivit careia Soarele se afla in centrul Universului, iar Pamintul impreuna cu celelalte planete se rotesc in jurul propriilor axe. Noua conceptie, care o infirma pe aceea geocentrica a lui Ptolemeu, a fost adoptata unanim de oamenii de stiinta abia in sec. 17. Op. pr.: „Despre miscarile de revolutie ale corpurilor ceresti”.

REPEDEA s. f. (La pl.) Grup de insecte coleoptere cu corpul zvelt, cu picioare puternice, foarte lungi si subtiri, adaptate pentru alergat (familia Cicindelide). Au zbor foarte rapid, dar scurt, de unde le vine si numele. Au culori metalice, stralucitoare si de obicei prezinta pete sau benzi albe pe elitre. Atat adultii cat si larvele hranesc cu insecte, fiind folositoare pentru combaterea daunatorilor agriculturii. Cele mai comune specii sunt repedea de camp (Cicindela campestris) si repedeaua de munte (C. silvicola).

NESTOR (sec. 11-12), calugar rus din Kiev. I se atribuie vechea cronica rusa „Povestea vremurilor de demult” (cunoscuta si sub numele de „Cronica lui Nestor”), care cuprinde si informatii privitoare la romani.

HALL [ho:l], Charles Francis (1821-1871), explorator american. A efectuat trei expeditii (1860-1862, 1864-1869, 1871) in Arhipelagul Arctic Canadian. A descoperit str. Robeson si M. Lincoln. Partea de NV a Groelandei a primit numele de „Tara lui Hall”.

Academus, erou grec care le-a ajutat dioscurilor Castor si Pollux s-o gaseasca pe sora lor Helena, ascunsa in Attica de catre Theseus. De la el isi tragea numele vestita Academie ateniana.

RIBOZOM (‹ germ., fr.) s. m. pl. (GENET.) Organit celular sferic, de mici dimensiuni, alcatuit din ARN (60%) si proteine (40%); sunt prezenti in numar mare in celulele vii, fie liberi in citoplasma, fie atasati de membranele reticulului endoplasmatic, la nivelul lor avand loc sinteza proteinelor. Sunt numiti si granulele sau corpusculii lui Palade, dupa numele savantului american de origine romana G. Palade care i-a descoperit in 1953.

Achelous 1. Cel mai mare riu al Greciei, situat in Aetolia. Izvora din muntii Pindului si se varsa in Marea Ionica. 2. Zeul apei cu acelasi nume. Era fiul lui Oceanus si al lui Tethys si cel mai mare dintre alti trei mii de frati-riuri. Era de asemenea, considerat parintele sirenelor. Achelous a intrat in ciclul lui Heracles: metamorfozindu-se in taur, a luptat cu eroul pentru mina Deianirei, fiica lui Oeneus. A fost insa invins de Heracles, care i-a rupt, in lupta, un corn. Dupa unele versiuni, acest corn a fost transformat mai tirziu de catre naiade in Cornul Abundentei. Tot de figura lui Achelous este legata si existenta insulelor Echinade, situate in Marea Ionica. Legenda spune ca patru nimfe aduceau sacrificii zeilor pe malul riului Achelous. Uitind sa-l invoce si pe zeul riului, acesta, minios, le-a metamorfozat in insule.

Amulius, al cincisprezecelea rege al Albei. Era fiul lui Procas si frate cu Numitor. Dupa moartea tatalui sau, Amulius reuseste sa-si goneasca fratele, pe Numitor, care mostenise de drept coroana, si sa se inscauneze el rege. Temindu-se de urmasii regelui detronat, el il ucide pe fiul acestuia, Lausus, iar pe fiica lui Numitor, pe nume Rea Silvia, o face vestala pentru a o impiedica sa aiba copii. Iubita in taina de zeul Mars, Rea Silvia naste insa doi gemeni: pe Romulus si pe Remus. Aflind de existenta lor, Amulius o arunca in inchisoare si porunceste ca cei doi copii sa fie inecati in fluviul Tiber. Scapati ca prin minune de la moarte de niste pastori (dupa o alta varianta, de o lupoaica), Romulus si Remus cresc in salbaticie. In cele din urma ei il detroneaza pe Amulius, inscaunind in locul lui din nou pe bunicul lor Numitor (v. si Romulus).

SAMO (?-658), negustor franc. Conducator al rascoalei antiavare a slavilor apuseni, in urma careia s-a constituit uniunea de triburi cunoscuta sub numele de „Statul lui S” (623-658), destramata dupa moartea acestuia.

Cilix, unul dintre fiii lui Agenor. A fost trimis si el impreuna cu fratii lui in cautarea Europei. Nereusind s-o gaseasca, Cilix s-a stabilit pe coasta Asiei Mici, intemeind acolo o tara care, de la el, a capatat numele de Cilicia.

SCUDERY [skuderi], 1. Georges de S. (1601-1667), scriitor francez. Autor de tragicomedii opuse stilului lui Corneille („Comedia actorilor”, „Moartea lui Cezar”). 2. Madeleine de S. (1607-1701), scriitoare franceza. Sora cu S. (1). Romane moralizatoare, unele dintre ele publicate sub numele fratelui sau („Marele Cyrus”, „Clelie”). Salonul sau literar era frecventat de elita literaturii „pretioase”.

SCULPSIT (cuv. lat. „a sculpta”) subst. Cuvant folosit de sculptori si de gravori ca inscriptie ce insoteste numele pe lucrarile lor.

ROC (RUKH), pasare fabuloasa gigantica capabila sa ridice in aer elefanti sau alte greutati mari, cunoscuta din „O mie si una de nopti” sau din scrierile lui Marco Polo. numele sau a fost atribuit ulterior unei pasari nezburatoare de mari dimensiuni (pana la 3 m inaltime), Aepiornis, din Madagascar, disparuta in timpurile istorice ca urmare a vanarii excesive.

Eridanus, zeul fluviului cu acelasi nume. Era fiul lui Oceanus si al lui Tethys.

Evadne 1. Una dintre fiicele zeului Poseidon. A fost iubita de Apollo, cu care a avut un fiu, pe nume Iamus. 2. Fiica lui Iphis si sotia lui Capaneus. La moartea sotului ei, de durere, s-a sinucis.

Hellen, regele Phthiei, stramosul mitic al grecilor (numiti si heleni), era fiul lui Deucalion si al Pyrrhei. Cu nimfa Orseis, Hellen a avut trei fii: Dorus, Aeolus si Xuthus, de la care-si trag numele, la rindul lor, cele trei „ramuri” ale helenilor: dorienii, eolienii si ionienii. Ultimii – ionienii – isi trag de fapt numele de la Ion, fiul lui Xuthus.

ORTELIUS, Abraham (numele latinizat al lui A. Oertel) (1527-1598), geograf si cartograf flamand. A intocmit atlasul „Theatrum orbis terrarum”, cu 70 de harti si 53 de planse gravate in arama, republicat in facsimil in 1964.

OECOLAMPADIUS [eko-], Johannes (numele latinizat al lui J. Huszgen, Heussgen sau Hussgen) (1482-1531), teolog si umanist german. L-a sustinut pe H. Zwingli; predicator la Basel si Augsburg. A promovat Reforma in scoli si universitati. Lucrari: „Comentarii la Vechiul si Noul Testament”.

BRAULET, braulete, s. n. 1. Diminutiv al lui brau; brausor, branisor. 2. numele mai multor dansuri populare; melodie dupa care se executa aceste dansuri; brau. [Pr.: bra-u-] – Brau + suf. -ulet.

CAFELUTA, cafelute, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui cafea (2). 2. (La pl.) numele a doua varietati de plante erbacee din familia leguminoaselor: a) planta cu tulpina cilindrica ramificata, cu flori albe sau albastrii, cultivata pentru nutret (Lupinus albus); b) planta ornamentala cu flori mari, albe, cu pete albastre, dispuse in forma de spic (Lupinus varius). – Cafea + suf. -eluta.

CARASEL, (1) carasei, s. m., (2) carasele, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui caras. 2. S. n. numele unui dans popular cu miscari vioaie; melodie dupa care se executa acest dans. – Caras + suf. -el.

CERCelUS, cercelusi, s. m. I. Diminutiv al lui cercel. II. (Bot.) 1. nume dat mai multor specii de plante decorative, cu frunze opuse regulate, cu flori rosii, galbene-verzui sau pestrite; fucsie (Fuchsia). 2. (La pl.) Lacramioare. – Cercel + suf. -us.

DEMIURG s. m. nume dat in filosofia lui Platon, creatorului divin care a faurit lumea; creatorul universului; p. ext. principiu activ si creator. [Pr.: -mi-urg] – Din lat. demiurgus, fr. demiurge.

HATEGAN, -A, hategani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana (originara) din Hateg. 2. Adj. Care apartine Hategului sau populatiei lui, privitor la Hateg sau la populatia lui. 3. S. f. art. numele unui dans popular romanesc raspandit in sudul Transilvaniei, cu miscare foarte vioaie, care se joaca in perechi; melodie dupa care se executa acest dans. – Hateg (n. pr.) + suf. -an.

PATRIARH, patriarhi, s. m. 1. Cel mai inalt rang in ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoana care detine acest rang. 2. (In Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducatori (spirituali si politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. 3. Barbat in varsta, cu rol de sef al familiei in comunitatea gentilica. ♦ Fig. Batran venerabil, cu numerosi descendenti. [Pr.: -tri-arh] – Din sl. patrijarhu, ngr. patriarhis.

ANTIHRIST, antihristi, s. m. (In crestinism) nume dat principiului raului, lui Satana si ereticilor; p. ext om nelegiuit, p*****s, vicios. [Var.: anticrist s. m.] – Din sl. antihrĩstu.

PUNIC, -A, punici, -ce, adj. Care apartine Cartaginei sau locuitorilor ei, privitor la Cartagina sau la locuitorii ei; cartaginez. ◊ Razboi punic = nume dat fiecaruia dintre cele trei razboaie purtate de Roma antica impotriva Cartaginei. – Din lat. punicus, fr. punique.

MURGULET, murguleti, s. m. 1. Diminutiv al lui murg² (2); murgusor. 2. (Art.) numele unui dans popular din Muntenia, cu ritm vioi; melodic dupa care se executa acest dans. – Murg² + suf. -ulet.

SINGUR, -A, singuri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este insotit de nimeni, fara nici un tovaras, fara altcineva. ♦ Singuratic (1), solitar, izolat, retras; parasit. 2. Prin fortele sale, fara ajutorul, interventia, indemnul, voia cuiva; din proprie initiativa. ♦ De la sine. 3. (Precedand substantivul) Numai unul; unic. Singurul drum spre oras. ♦ (In constructii negative) Nici un. Nu putea articula un singur cuvant. ♦ (Adverbial) Numai, doar. Singur tu nu mi-ai placut. 4. (Determina subiectul sau obiectul; uneori tine locul numelui) (Eu sau tu, el etc.) insumi (insuti, insusi etc.) chiar cu (sau tu, el etc.) in persoana. Am eu singur grija. – Lat. singulus.

nene s. m., art. nenea, g.-d, art. lui nenea (si nea + nume propriu)

CRIPTONIM ~e m. 1) nume fictiv pe care il poarta cineva; pseudonim. 2) Scriere semnata cu un nume fictiv. /<fr. cryptonyme

DANAIDA ~e f. 1) mit. numele fieca-reia dintre fiicele lui Danaos, regele Argosului. 2) Tub calibrat, montat la capatul unei conducte pentru a asigura un anumit debit constant al fluidului din conducta. [Sil. -na-i-] /<fr. Danaides

EL ea (ei, ele) pron. pers. 3 1) (substituie numele persoanei despre care se vorbeste) ~ invata. A fost si ~ la tara. 2) Sot (respectiv sotie). 3) (formele de genitiv lui, ei, lor au valoare posesiva) Cartea lui. A lor a fost initiativa. 4) (formele de dativ lui, ei, ii, i, lor, le, li se folosesc cu functie de complement indirect sau atribut) Fusul ii scapa ei din mana. 5) (formele de acuzativ il, l, o, ii, i, le se folosesc cu functie de complement direct) Cartea pe care o citesc. Pe el il cauta. 6) (formele i si o se folosesc cu valoare neutra) Au mai patit-o si altii. /<lat. illum, illa

FUHRER s.m. nume dat in Germania lui Adolf Hitler dupa venirea lui la putere, ca dictator, in 1933; conducator. [Pron. fu-rer. [< germ. Fuhrer].

METONOMASIE s.f. Schimbare a unui nume propriu prin traducerea lui in alta limba; metonomaza. [Gen. -iei. / < fr. metonomasie, cf. gr. meta – schimbare, onoma – nume].

SPAGIRIE s.f. (Liv.) numele dat de scoala lui Paracelsus chimiei; alchimie. [Gen. -iei. / < fr. spagirie, cf. lat.med. spagiria].

catrinta (catrinte), s. f. – Sort, fusta din doua bucati. – Var. catrinta, cotrinta. < Origine expresiva, ca in alte cuvinte care inseamna „cirpa”, cf. treanta, fleoarta, hanta, buleandra etc. si var. cotreanta „cirpa” femeie de moravuri usoare; cu acelasi semantism ca toate cuvintele din aceasta clasa. A fost interpretat ca un der. dim. al numelui feminin Catrina (Scriban); lipseste insa explicatia semantica. Mag. katrinca, kotroncz (DAR) provine probabil din rom., ca si tig. katrinka. Cihac, II, 488, creeaza o legatura cu pol. katan(k)a „fusta”, lituan. katenka „corsaj”, care par a fi si ele dim. ale aceluiasi nume. – [1561]

PSEUDONIM s. n. nume fictiv pe care il adopta mai ales scriitorii, artistii etc., pentru a-si ascunde identitatea. (< fr. pseudonyme)

SPAGIRIE s. f. nume dat de scoala lui Paracelsus chimiei; alchimie. (< fr. spagirie)

FUHRER [FURAR] s. m. nume dat in Germania lui Hitler; conducator. (< germ. Fuhrer)

iele s. f. pl. – Fiinte imaginare cu puteri nefaste; frumoasele, dinsele, dragaicele. – Var. ele. Este pl. al pron. pers. ea (DAR; Bogrea, Dacor., IV, 822; Candrea), eufemism care coincide cu dinsele „lemuri”, si cu iel, s. m. (d****l), in loc de el. Totusi, Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 176, credea ca numele este dacic; dupa Diculescu 186, din germ. Elle. Inainte, Cihac, II, 508, se gindea la mag. lel „spirit” si Lokotsch 950 la tc. jel „vint”, cf. vintoasele. Din rom. provine probabil tig. sp. ilo „spirit” (Besses 89).

trepada (-eapad, -at), vb. – 1. A umbla repede, a se zbuciuma, a se agita. – 2. A merge la trap. – 3. A avea diaree. – Var. Trans. trapada. Lat. trepidāre (Puscariu 1755; Tiktin). – Der. treapad (var. tr(e)apat), s. n. (alergatura, trap; diaree, urdinare); trepadatoare, s. f. (planta, Mercurialis annua), datorita folosirii ei contra diareei, cf. numele sau fr. foirolle; trepadus, s. m. (baiat de curse); trepadatura, s. f. (alergatura). Este dubletul lui trepida, vb. (a vibra puternic).

BOOTHIA [bu:θiə], pen. in N Canadei, separata prin golful cu acelasi nume, de ins. Tara lui Baffin. Alt. max.: 573 m. Tundra. Pina in 1970, aici se afla localizat Polul Magnetic Nordic al Pamintului (la 70º40’ lat. N si 96º50’ long. V), care s-a deplasat spre N Oc. Inghetat. Vechiul nume: Boothia Felix.

ASTEROID, asteroizi, s. m. nume dat micilor planete ale sistemului solar, ale caror orbite sunt, in general, cuprinse intre orbitele lui Marte si Jupiter. ♦ nume dat bolizilor, aerolitilor etc. – Fr. asteroide (< gr.).

CAFELUTA, cafelute, s. f. 1. Diminutiv al lui cafea (2). 2. (La pl.) numele a doua varietati de plante erbacee din familia leguminoaselor: a) planta cu tulpina cilindrica ramificata, cu flori albe sau albastrii, cultivata pentru nutret (Lupinus albus); b) planta ornamentala cu flori mari, albe, cu pete albastre, dispuse in forma de spic (Lupinus varius).

JACOBI [jakobi] 1. Mortiz Hermann von J. v. Iakobi, Boris Semionovici. 2. Carl Gustav Jacob. J. (1804-1851), matematician german. Fratele lui J. (1). Prof. univ. la Konigsberg si Berlin. A creat concomitent, dar independent de N. Abel, teoria functiilor eliptice si a studiat integralele abeliene (carora li s-a atribuit numele sau). Contributii privitoare la ecuatiile cu derivate partiale, calculul variational, mecanica analitica, mecanica cereasca, algebra, teoria numerelor si analiza (unde a introdus determinantii functionali, care ii poarta numele).

biblie f. (vgr. biblos, carte [carte pin excelenta], dim. biblion, pl. biblia). Colectiune de carti sfinte (sfinta scriptura) care cuprinde Testamentu Vechi si Nou. Cel vechi cuprinde trei grupe de carti (Pentateucu, Profetii, Agiografii), relative la religiunea, istoria si institutiunile si obiceiurile Jidanilor. Cel nou contine cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, Epistolele si Apocalipsu; el a fost scris intii pe greceste, afara de Evanghelia lui Matei, care a fost pe limba ebraica. Supt Ptalemeu Filadelfu, Testamentu Vechi a fost tradus pe greceste de 72 de Jidani invatati; traducerea lor e cunoscuta supt numele de Septuaginta. In secolul IV, Biblia intreaga a fost tradusa pe latineste de Sfintu Ieronim; aceasta traducere, singura admisa in biserica catolica, se numeste Vulgata, iar pe romaneste s’a tradus la 1688 din ordinu domnului Serban Cantacuzino. Traducerea numita Septuaginta are mai multe opere considerate de Jidani ca apocrife, intre altele cele cinci carti ale Macabeilor, din care cele doua dintii is admise de biserica catolica ca autentice. Se numeste exegeza biblica studiu Bibliii din punctu de vedere al interpretarii intelesului. Fig. Cartea cea mai insemnata a unei literaturi.

NEPHTALI, personaj biblic, fiul lui Iacob si al lui Bilhah, servitoarea Rachelei. numele sau a fost preluat de un trib din Israel, care locuia pe un teritoriu la N de lacul Tiberiada.

Aborigines, cei mai vechi locuitori ai Italiei. Cind Aeneas a sosit in Latium, ei s-au amestecat cu troienii alcatuind poporul latin de mai tirziu. Acest neam isi tragea numele de la regele lor, Latinus.

bonjurist m. nume pe care Moldovenii il dadeau in ris la 1848 tinerilor fii de boieri inturnati mai ales din Francia cu idei de reforma, si care, ild. buna ziua, se salutau cu bon jour. V. duelgiu.

Anna Perenna, veche divinitate romana. Anna, fiica lui Belus si sora lui Dido, s-a refugiat dupa moartea acesteia din urma (v. si Dido) in Italia, unde a fost gazduita de Aeneas. Rascolind amintirile si trecutul eroului, sosirea ei nu e insa privita cu ochi buni de Lavinia, sotia lui Aeneas, care hotaraste s-o piarda. Dido i se infatiseaza Annei in vis si-i dezvaluie uneltirile Laviniei. Inspaimintata, Anna paraseste in miez de noapte palatul lui Aeneas si se arunca in apele riului Numicius. Transformindu-se in nimfa, ea devine nemuritoare, luind numele de Anna Perenna.

Arcas, rege al arcadienilor, de la care se presupunea ca-si tragea numele Arcadia. Era fiul lui Zeus cu nimfa Callisto si nepotul regelui Lycaon (v. si Lycaon). Intr-o zi, la o vinatoare, Arcas a fost cit pe ce sa-si omoare propria-i mama, metamorfozata de Hera intr-o ursoaica. Pentru a impiedica acest sacrilegiu, Zeus i-a transformat pe amindoi, atit pe Callisto cit si pe Arcas, in doua constelatii (v. si Arctos).

ADJECTIV, adjective, s. n. Parte de vorbire flexibila care arata o insusire a unui obiect sau a unei fiinte si determina numele acestora, acordandu-se cu ele in gen, numar si caz. – Din fr. adjectif, lat. adjectivum.

GHILIMelE s. f. pl. Semn de punctuatie in forma de doua mici unghiuri sau de doua mici virgule dispuse paralel, care inchid intre ele citate, o vorbire directa, titluri de opere ori nume de institutii, cuvinte carora li se da un sens (stilistic) special sau asupra carora vorbitorul vrea sa insiste, traducerea ori sensul unui cuvant; semnele citarii. [Var.: ghilemele, (rar) ghilimete s. f. pl.] – Din fr. guillemets.

ISCALITURA, iscalituri, s. f. numele unei persoane scris de ea insasi pe un act oficial, pe o scrisoare, pe o chitanta etc. (pentru a le certifica); semnatura; p. ext. felul cum iscaleste cineva. – Iscali + suf. -tura.

PALEANTROP, paleantropi, s. m. Nume dat omului fosil din pleistocenul mediu. [Pr.: -le-an-] – Din lat. palaeanthropus, numele stiintific al paleantropului.

PAIUS, paiuse, s. n. 1. Diminutiv al lui pai; paisor, paiut (1). 2. (Pop.) nume generic dat mai multor specii de graminee care se gasesc in vegetatia pajistilor naturale. [Pl. si: paiusuri] – Pai + suf. -us.

PRESOCRATIC, -A, presocratici, -ce, adj., s. m. pl. 1. Adj. Anterior lui Socrate. 2. S. m. pl. nume dat unui grup de filozofi greci care, inaintea lui Socrate, au construit sisteme care incercau sa explice lumea, natura. – Din fr. presocratique, engl. pre-Socratic.

TOPORAS, (1) toporase, s. n., (2) toporasi, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui topor; toporel. 2. S. m. numele mai multor plante erbacee cu flori albastre-violete, rar rosietice sau albe; viorea (Viola). – Topor + suf. -as.

TRIFOLIENE s. f. pl. numele unor specii de plante din familia leguminoaselor (Trifolium). [Pr.: -li-e-] – Din lat. Trifolium, numele stiintific al trifolienelor.

TORA s.f. a. nume dat de evrei legii lui Moise si Pentateuhului care o contine. b. 1. Cele cinci carti ale lui Moise, care constituie Pentateuhul. 2. Ansamblul legilor si judecatilor continute in scriptura evreiasca, in celelalte scrieri sfinte si in traditia orala. 3. Sul de piele sau pergament al Pentateuhului, folosit in sinagoga la slujbele religioase. (cf. fr. thora, tora(h), engl. torah < ebr. bibl. tōrāh = indrumare, invatatura, doctrina; lege, legea lui Moise, Pentateuh < hōrāh = a arata, a indica; a conduce, a instrui, a invata (pe cineva); forma factitiva (hiphil) din yārāh = a arunca, a azvarli) [def. b. MW, et. TLF]

PREnume s. nume de botez, nume mic, (impr.) pronume. (Are ~le Ion.)

PSEUDONIM ~e n. nume de imprumut pe care il adopta un om de creatie (scriitor, artist, pictor etc.) si sub care este cunoscut publicului; criptonim. /<fr. pseudonyme

SATURNIA s.n. (Zool.) Fluture mare cu corpul paros, care are pe aripile colorate in brun-galbui patru pete rotunde diferit colorate, asezate concentric, ca la pauni; ochi-de-paun-de-noapte. [< it. saturnia, fr. saturnie, cf. lat. Saturnia – numele Iunonei ca fiica a lui Saturn].

IMPREGNOL s.n. Produs lichid folosit la impregnarea textilelor pentru a le face impermeabile. [< impregna + -ol, nume comercial].

ceangau (ceangai), s. m. – Maghiar care apartine unui grup de colonisti stabilit in centrul Moldovei inainte de sec. XV. Mag. csango „care suna prost” (Cihac, II, 488; Seineanu, Semasiol., 171; A. Banciu, Tara Birsei, II, 42). numele se explica prin felul lor de a vorbi, cu greseli.

PSEUDONIM s.n. nume fictiv, fals, pe care il adopta mai ales scriitorii, artistii etc. [< fr. pseudonyme, cf. gr. pseudos – mincinos, onoma – nume].

cordon (cordoane), s. n. – 1. Cingatoare, centura, curea. – 2. Legare, stringere cu sireturi. – 3. nume pe care taranii moldoveni il dadeau provinciei Bucovina, dupa ocuparea acesteia de catre austrieci (1775). – Var. cordun(a). Mr. curdone. Fr. cordon (sec. XVIII), in parte prin intermediul germ. Kordon, cf. rus. kordon. In mr., din it. cordone, cf. ngr. ϰορδόνι, tc. kordun. – Der. cordonas, s. m. (granicer, politia de frontiera fiind creata in 1814).

NOMINALISM s. n. 1. curent in filozofia medievala care sustinea ca numai lucrurile individuale sunt reale, notiunile generale fiind doar simple nume si neexistand independent de ele. 2. teorie burgheza care sustine in mod eronat ca banii nu sunt o marfa, nu au valoare intrinseca, ci doar una conventionala, nominala. (< fr. nominalisme)

jula (jule), s. f. – Femeie, m****e. Tig. zuli, guli (Graur, BL, V, 68). Legatura pe care o stabileste DAR cu mag. suli „rau” pare gresita. – Der. julan, s. m. (barbat afemeiat); juleaica, s. f. (femeie), pe care Bogrea, Dacor., II, 899, il punea in legatura cu numele Zuleica, cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 173; juleandra (var. suleandra, ciuleandra), s. f. (femeie, m****e), cu suf. expresiv -andra, cf. buleandra, fleand(u)ra, dupa Graur, BL, IV, 198, la un tig. *guνlengero, de la guνli „femeie”); ciuleandra, adv. (hoinarind, umblind creanga).

lisita (lisite), s. f. – Pasare (Fulica atra). – Var. lesita. Probabil din leasita, f. normal al lui leah „polonez”, cf. alt nume al sau rata leseasca. Intermediul rut., propus de Scriban, care insa nu exista, pare inutil. numele bg., sb., cr. liska, pol. lyska (Cihac, II, 173; Tiktin; Candrea) nu constituie o explicatie suficienta.

pronume (pronume), s. n. – 1. Parte de vorbire care tine locul unui substantiv. – 2. Nume (de familie). – Fr. pronom, tratat dupa paralelismul nom – nume (dupa opinia neverosimila a lui Tiktin, rom. ar fi un calc din rus. prozvanie). Cel de al doilea sens este rezultatul unei duble confuzii, a fr. pronom cu prenom, si sensul de „nume de botez” cu cel de „supranume”; pentru care unii puristi recomanda forma prenume, s. n., care se foloseste numai pentru prenumele latine.

BILEA, lac glaciar in M-tii Fagaras, la 2.034 m alt.; 0,46 km². Ad. max.: 11 m. Din el izv. riul cu acelasi nume (22,5 km). Punct turistic. Cabana. Pe aici trecea soseaua transfagarasana (inaugurata in 1974). Linie de teleferic (804 m diferenta de nivel) intre Bilea-lac si Bilea-cascada (inaugurata in 1975). In jurul lacului B., exista rezervatia naturala complexa omonima (120,40 ha), cu vegetatie variata, constituita din tufarisuri de smirdar (Rhododendron kotschyi) si merisor (Vaccinium vitis-idaea) si numeroase alte plante, printre care rogozuri (Carex pyrenaica, C. dacica), garofita de munte (Dianthus compactus), floarea de colti (Leontopodium alpinum).

COLON 1. Oras in Panama, port. la Oc. Atlantic, la intrarea nordica la Canalul Panama; 88 mii loc. (1982, cu suburbiile). Prelucr. petrolului; mobila, textile; export de banane. Monument al lui Columb. Fundat in 1850, sub numele de Aspinwall. 2. V. Galapagos.

Aea (sau Ea) 1. Nimfa urmarita de zeul apei, Phasis, si metamorfozata intr-o insula, cu acelasi nume. 2. Cetatea de scaun a lui Aeetes, regele Colchidei.

Aeaea, nume purtat de Circe, sora lui Aeetes.

Athamas, rege beotian din Orchomenus, fiul lui Aeolus. S-a casatorit cu Nephele, cu care a avut doi copii: pe Phrixus si pe Helle. Mai tirziu, indragostindu-se de Ino, fata lui Cadmus, a mai avut doi copii cu aceasta din urma: pe Learchus si pe Melicertes. Geloasa pe copiii din prima casatorie, Ino a pus la cale uciderea lor. Phrixus si Helle au fost salvati insa de la moarte, chiar in momentul in care erau dusi la altar spre a fi sacrificati, de un berbec cu lina de aur, daruit de Hermes mamei lor, Nephele. Berbecul a rapit copiii, purtandu-i prin vazduh pina in Colchis. Mai tirziu Phrixus avea sa-l ucida, jupuindu-i faimoasa lina (v. Phrixus si Argonautae). Fiind lovit de nebunie, Athamas isi ucide propriul fiu, nascut cu Ino, pe Learchus. De desperare, mama se arunca in mare impreuna cu Melicertes si amindoi sint transformati in divinitati marine. Gonit din Boeotia in urma crimei savirsite, Athamas e nevoit sa rataceasca vreme indelungata prin lume, pina cind, in cele din urma, se stabileste in Thessalia. De la el tinutul inconjurator a capatat numele de Athamantia.

TARC, tarcuri, s. n. 1. Loc ingradit (uneori acoperit), unde se adapostesc sau se inchid oile, vitele etc.; ocol. 2. Ingraditura, gard de nuiele, spini, de spini etc. in jurul unei clai de fan pentru a o feri de vite; p. ext. suprafata imprejmuita de acest gard. 3. Mica ingraditura facuta din stinghii, in care sunt tinuti copii mici cand incep sa umble, pentru a li se limita spatiul de deplasare. 4. numele unui joc de copii. – Cf. alb. cark, gr. tsarkos.

PASTRAV, pastravi, s. m. 1. Peste de apa dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre si rosii si burta galbuie, care traieste in apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasa (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fara picior, in forma de scoica de culoare cenusie-negricioasa, care cresc pe trunchiurile copacilor, producand un putregai alb al lemnului. – Din bg. pastarva.

ARDELEAN, -A, ardeleni, -e, subst., adj. 1. S. m. si f. Persoana (originara) din Ardeal; transilvanean. 2. Adj. Care apartine Ardealului sau populatiei lui, privitor la Ardeal sau la populatia lui; transilvanean, ardelenesc. 3. S. f. art. numele unui dans popular din Ardeal; melodie dupa care se executa acest dans; ardeleneasca. – Ardeal (n. pr.) + suf. -ean.

OITA, oite, s. f. 1. Diminutiv al lui oaie; oisoara, oitica. 2. (La pl.) numele a trei plante erbacee: a) planta cu flori mari, albe sau trandafirii, matasoase si cu fructele argintii, paroase (Anemone silvestris); b) planta cu flori albe pe dinauntru si trandafirii pe dinafara (Anemone narcissiflora); c) floarea-Pastelui. – Oaie + suf. -ita.

ZETETIC², zetetici, s.m. nume dat filozofilor greci, discipoli ai lui Pyrrhon. (din fr. zetetique) [morf. DOOM]

ROMANESC, -EASCA, romanesti, adj. Care apartine Romaniei sau populatiei ei, privitor la Romania sau la populatia ei. ♦ (Ca n. pr.) Tara Romaneasca = numele oficial al Munteniei (si Olteniei) pana la unirea principatelor. ♦ (Substantivat, f.) Limba romana. [Var.: rumanesc, -easca adj.] – Roman + suf. -esc.

GEN ~uri n. 1) Grup de fiinte sau de obiecte care se caracterizeaza printr-o anumita insusire; fel; soi; specie; categorie. 2) Fel de a fi al cuiva; natura. 3) biol. Categorie sistematica inferioara familiei si superioara speciei. ~ul felinelor. 4) gram. Categorie gramaticala care indica forma ce o iau cuvintele pentru a indica sexul fiintelor pe care le denumesc (extinzandu-se si la numele de lucruri). ~ul masculin. ~ul neutru. 5) (in teoria literaturii si a artei) Grup de opere caracterizate prin trasaturi asemanatoare (in ce priveste tema, stilul, forma etc.). ~ epic. ~ muzical. ◊ Pictura de ~ pictura care reprezinta aspecte ale vietii cotidiene. /<lat. genus, ~eris

TURTA¹ ~e f. 1) Produs de patiserie latit si rotund, obtinut dintr-o bucata de aluat si copt pe vatra. ◊ A face (sau a lasa) (pe cineva) ~ a bate tare (pe cineva). A se imbata ~ a se imbata foarte tare. Beat ~ foarte beat. A trage cenusa (sau spuza) la ~a lui a-si apara interesele proprii. 2) (nume generic) Prajitura de orice fel, avand o asemenea forma. ~ cu mere. ~e cu mac. ◊ ~ dulce prajitura facuta din faina de grau, oua, miere, mirodenii, acoperita cu glazura sau presarata cu zahar farin 3) Substanta presata care are o asemenea forma. ~ de ceara. /<lat. turta

VERONICA² s.f. (Bis.) Imagine a lui Cristos imprimata pe o batista. ♦ Batista pe care este imprimat chipul lui Cristos. [< it. veronica, cf. Veronica, numele femeii care, potrivit legendei biblice, a sters fata lui Cristos in timpul calvarului].

BURDIGALIAN s.n. Al doilea (dupa unii cercetatori primul) etaj al miocenului. // adj. Care apartine acestui etaj. [Pron. -li-an. / < fr. burdigalien, cf. Burdigala – numele latin al orasului Bordeaux].

SRAPNEL s.n. (De obicei la pl.) Obuz incarcat cu gloante, a carui explozie poate fi reglata. [Pl. -le. / < fr., engl. shrapnel, cf. Shrapnel – numele inventatorului, general englez].

APel s.n. 1. Strigare a numelui unor persoane (pentru verificarea prezentei lor intr-un loc). 2. Chemare scrisa sau orala adresata unei colectivitati. ♦ Indemn; cerere, rugaminte. ◊ A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rugaminte. 3. Semnal sonor sau luminos produs intr-un post de telefon, de telegraf etc.; chemare. 4. (Iesit din uz) Actiune facuta la o instanta judecatoreasca imediat superioara pentru a schimba sau a infirma o hotarare data de o instanta inferioara. [Pl. -luri. / < fr. appel].

HERME s.f.pl. (Ant.) Stalpi de piatra care se gaseau de-a lungul drumurilor, la raspantii si la intrarea in casele grecesti, avand sapat in partea de sus capul lui Hermes. [< fr. hermes, cf. Hermes – nume grecesc al zeului comertului, protector al calatorilor].

taciune (-ni), s. m. – 1. Lemn ars pe jumatate. – 2. Malura (Ustilago carbo). – Mr. taciune, tucine, megl. taciuni. Lat. titiōnem (Puscariu 1709; REW 8758), cf. it. tizzone, prov., cat. tizo, fr. tison, sp. tizon, port. ticão. Pentru sensul 2, cf. calabr. tizzune, sp. tizon si fr. charbon, it. carbone. numele de taciune pentru planta iarba lui Tatin (Symphitum officinale, cf. Bogrea, Dacor., I, 338) nu pare frecvent si nici corect. – Der. taciuna, vb. refl. (a creste taciunele); taciunos, adj. (cu taciune; ars, carbonizat).

ADUNARI AD-HOC, organe cu caracter consultativ in Moldova si in Tara Romaneasca, alcatuite din reprezentanti alesi ai tuturor claselor si categoriilor sociale convocate la Iasi si Bucuresti la 22 sept. / 4 oct., respectiv 30 sept. / 12 oct. 1857. Au hotarit: autonomia si neutralitatea celor doua Principate, unirea lor intr-un singur stat cu numele de Romania, numirea ca domn a unui print strain dintr-o familie domnitoare din Europa, guvern reprezentativ si constitutional, garantarea colectiva a celor sapte puteri. Numite si Divanuri ad-hoc.

AMVARATI, oras in centrul Indiei (Mahārāshtra); 264,4 mii loc. (1981). Piata pentru bumbac. In antic. cap. a Imp. Andhra (Amaravatt). numeroase vestigii, printre care se remarca o stupa (tumul piramidal) cu basorelief, reprezentind scene din viata lui Buddha (sec. 2 i. Hr.). Vechiul nume: Amraoti.

BOGOMILISM s. n. Doctrina si secta religioasa medievala de origine gnostica, raspandita mai ales in Bulgaria, care nu recunostea biserica crestina si tainele ei, nici autoritatea statului. – Din Bogomil (nume propriu) + suf. -ism.

BURUIANA, buruieni, s. f. (Pop.) nume pentru diverse plante erbacee necultivate (afara de iarba), care dauneaza semanaturilor cand cresc printre ele. ◊ Buruiana de leac = planta medicinala. ♦ nume dat unor plante necultivate comestibile. [Pl. si: buruiene. – Var.: buruian s. n.] – Bg., sb. burjan.

O’⁷, particula precedand numele proprii irlandeze, care semnifica „fiul lui”.

IBN, cuvant arab insemnand „fiu”; intrat in compunerea a numeroase nume proprii, cu sensul de „fiul lui”.

achileie f., pl. eie, ca orchideie, si ei, ca aleie, alei sau femeie, femei (lat. achille d. vgr. poa Achilleios, planta lui Ahile, dupa numele lui Ahile, pe care Chirone il invatase sa cunoasca proprietatile plantelor). Bot. O planta din familia compuselor ale carei flori se intrebuinteaza la facut ceai de tuse si la curatit singele (achillea millefolium). – Pop. coada soricelului, in Banat alunele. V. rototel.

COTEANU, Ion (1920-1997, n. Bucuresti), lingvist roman. Acad. (1974), prof. univ. la Bucuresti. Specialist in lexicologie, stilistica („Stilistica functionala a limbii romane”), dialectologie, limba literara („Romana literara si problemele ei principale”) si gramatica istorica („Morfologia numelui in proto-romana [romana comuna]”). Redactor responsabil la „Dictionarul limbii romane” – serie noua.

L*****M (cuv. lat.) s. n. Stindard imperial roman, de culoarea purpurei; dupa victoria decisiva impotriva lui Maxentiu (312), Constantin cel Mare ar fi hotarat sa fie impodobit cu o cruce si monograma lui Iisus Hristos, formata din initialele numelui grecesc al acestuia X si P.

Daphne, nimfa, fiica lui Peneus, zeul apei cu acelasi nume, dupa o versiune, dupa o alta a riului Ladon. Facea parte din ceata de vinatoare a zeutei Artemis, alaturi de care cutreiera muntii si padurile. Ca sa scape de urmarirea lui Apollo, care se indragostise de ea, Daphne isi implora tatal s-o metamorfozeze in dafin. Acesta ii implineste vrerea. De atunci, se spunea, dafinul a ramas planta favorita a lui Apollo.

buzaiel n., pl. e (dim. d. numele riului Buzau). Munt. Est. Mlastina ramasa dupa ploaie (bulhac).

Hersilia (sau Hora), in mitologia romana, sotia lui Romulus. Dupa moartea si zeificarea acestuia sub numele de Quirinus, Hersilia a fost si ea primita in rindul zeilor, capatind numele de Hora (Quirini).

OCEANIDE (‹ fr.) s. f. pl. (In mitologia greaca; si ca nume proprii) Nimfe ale apelor. fiicele lui Ocean si ale zeitei Thetis. Cele mai cunoscute dintre ele: Doris, mama nereidelor; Climene, mama lui Prometeu; Philiria, mama centaurului Chiron.

ORSINI, familie romana. Guelfi, traditional adversari ai familiei Colonna, ghibelina. Mai importanti: 1. Giacinto di Bobone, papa (1191-1198, sub numele de Celestin III). 2. Matteo Rosso (?-1246) general; nepotul precedentului. A respins atacul lui Frederic II indreptat impotriva Romei (1241) 3. Giovanni Gaetano, fiul precedentului. Papa sub numele de Nicolae III (1277-1280). 4. Clarice, sotia lui Lorenzo Mgnificul (din 1468). 5. Nicolo (1442-1510), condotier in serviciul lui Lorenzo Magnificul, capitan general al fortelor pontificale (1489) si comandant suprem al armatei venetiene (1496).

BALAI, -AIE, balai, -aie, adj. 1. (Despre oameni sau parul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plavan. ♦ (Substantivat, f.) nume care se da vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. (Fam.) A intarcat balaia = s-a ispravit cu posibilitatea de a profita de slabiciunea sau de munca altuia, s-a terminat cu foloasele usor obtinute. (Pop.) A intrat balaia in sat= s-a luminat de ziua. Ori laie, ori balaie v. laie. – Bal + suf. -ai.

BUNA-VESTIRE s. f. numele sarbatorii crestine (25 martie) inchinate anuntarii nasterii lui Isus Cristos; blagovestenie. – Buna + vestire (dupa sl. blagovestenije).

MAOISM s. n. nume dat doctrinei politice si ideologice a lui Mao Tzedun [Pr.: ma-o-ism] – Din fr. maoisme.

OLANDEZ, -A, olandezi, -e, subst., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Olandei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Olandei sau populatiei ei, privitor la Olanda sau la populatia ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba olandeza. 3. S. f. numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasa de vaci creata in Olanda si crescuta pentru productia de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

SIN¹ s. m. invar. (Inv. si reg.; particula care preceda prenumele tatalui si intra in componenta numelui de familie al copiilor) Fiu, fiul lui... – Din sl. synu.

APel ~uri n. 1) Rostire succesiva a numelor unor persoane pentru a verifica prezenta lor intr-un anumit loc. 2) Chemare adresata maselor. 3) Rugaminte adresata cuiva. 4) Chemare la distanta printr-un semnal sonor sau luminos, folosit in telefonie si telegrafie. /<fr. appel

DIADOH ~i m. 1) nume dat marilor comandanti de osti ai lui Alexandru Macedon. 2) (in Grecia moderna) Mostenitor al tronului. [Sil. di-a-] /<fr. diadoque, germ. Diadoche

PILEAT ~ti m. nume dat de romani nobililor daci. [Sil. -le-at] /<lat. pileati

LANITAL s.n. Fibra textila artificiala, fabricata din cazeina. [Pl. -le. / < fr. lanital < lan(a) ital(iana) – nume comercial].

TERMIDORIAN, -A adj. Referitor la evenimentele din 9 termidor (caderea lui Robespierre). // s.m. si f. pl. nume dat in timpul revolutiei din Franta participantilor la lovitura de stat din 9 termidor (27 iulie 1794), care a rasturnat dictatura iacobina. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. thermidorien].

CALIFAT s.n. 1. Demnitatea de calif. ♦ Durata domniei unui calif. 2. numele unor state arabe intemeiate dupa moartea lui Mahomed. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. califat, it. califfate].

ERISTIC, -A adj. Referitor la eristica. ◊ Scoala eristica = nume dat scolii din Megara, datorita inclinarii ei spre controverse. // s.m. si f. Adept al eristicii. / < fr. eristique].

birsan (barsana), adj. – Se spune despre oile de Birsa, regiune din sud-estul Trans., si de lina lor lunga si aspra. De la Birsa, nume al regiunii a carei capitala este Brasovul; ambele nume au probabil aceeasi origine. Cihac, II, 490, se gindeste mai curind la numele mag. al orasului respectiv, Brasso, ceea ce este de fapt acelasi lucru. – Der. birsanesc, adj. (din Birsa).

MAOISM s.n. nume dat gandirii politice si ideologice a lui Mao Tzedun. [Pron. ma-o-ism. / < fr. maoisme].

NOMINAL, -A adj. 1. De nume; pe nume; dupa nume. ◊ (Ec.) Valoare nominala = valoare indicata pe o actiune sau pe un bilet de banca si care nu corespunde uneori cu valoarea ei reala. 2. (Gram.) Care se refera la nume sau face parte din categoria numelui; care formeaza un nume. ◊ Flexiune nominala = flexiunea partilor de vorbire declinabile; predicat nominal = predicat format dintr-un nume predicativ si o copula. [Cf. fr. nominal, lat. nominalis < nomen – nume].

NOMINALISM s.n. Curent in filozofia medievala care sustinea ca numai lucrurile individuale sunt reale, iar notiunile generale, fiind doar simple nume ale acestor lucruri, nu exista independent de ele. [Cf. fr. nominalisme < lat. nomen, nominis – nume].

PILEAT s.m. nume dat de romani nobililor daci. [Pron. -le-at. / < lat. pileati < pileum – caciula].

dama (dame), s. f. – 1. Doamna, cucoana. – 2. Femeie stricata. – 3. Regina, la cartile de joc. – 4. Joc cu puluri albe si negre care se muta pe o tabla asemanatoare cu cea de sah. Fr. dame. – Der. (vulg.) dameza, s. f. (femeie stricata), ca amure(a)za; damicela, s. f. (fam., domnisoara), din it. damigella; damist, s. m. (Arg., persoana care frecventeaza b*********e); madama, s. f. (dadaca straina; femeie de serviciu in baruri si hoteluri; femeie de conditie inferioara), din fr. madame (nu trebuie sa se confunde cu madam, formula de adresare care se da uneori in conversatie, si care nu are nuanta depreciativa). Se stie ca, dupa Corominas, I, 378, sensul 4 al lui dama provine, in realitate de la numele Damasco.

duluta s. f. – (In expresia a fugi duluta) A fugi iute. Origine necunoscuta. Dupa Seineanu, Chien, 258 si Puscariu, Dimin., 77, de la dulau „ciine”. Pascu, Beitrage, 40, pleaca de la vb. a tuli „a fugi” pentru a forma un dim. *tuluta. In sfirsit, Scriban il considera un vocativ, de la un nume Duluta care nu apare. Stabilirea unui etimon este si mai dificila daca se are in vedere ca nu se cunoaste valoarea exacta a cuvintului. Ar putea fi o der. umoristica de la du-l (cf. ia-l si du-l), cu suf. dim. -uta.

AUTONIM, -A adj. 1. (despre un cuvant) care se desemneaza pe sine si nu obiectul pe care il denumeste. 2. (despre lucrari, opere) publicat sub numele adevarat al autorului. (< fr. autonyme)

CALIFAT s. n. 1. demnitatea de calif. ◊ durata guvernarii acestuia. 2. nume dat unor state arabe, dupa moartea lui Mahomed. ◊ teritoriul acestora. (< fr. califat)

PLAGIA vb. tr. a lua, a fura ideile, expresiile, inventiile cuiva, prezentandu-le drept creatie proprie; a publica pe numele sau fragmente din lucrarea altuia. (< fr. plagier)

TERMIDORIAN, -A I. adj. referitor la evenimentele din 9 termidor (caderea lui Robespierre). II. s. m. f. pl. nume dat in timpul revolutiei burgheze din Franta participantilor la lovitura de stat din 9 termidor (2⁷ iulie 179⁴), care a rasturnat dictatura iacobina. (< fr. thermidorien)

BAALBEK (BA’ALBEK), oras in E Libanului, in M-tii Antiliban; 14 mii loc. (1982). Statiune climaterica. Vechi oras fenician, cunoscut in epoca elenistica sub numele de Heliopolis. Colonie romana in vremea lui August. Ruinele templului roman al lui Iupiter Heliopolitanus.

BOHR [bor ] 1. Niels B. (1885-1962), fizician danez. Prof. univ. la Copenhaga. A lucrat in S.U.A. (1943-1945). Contributii in fizica nucleara si mecanica cuantica. A imaginat modelul atomic, care cuprinde un nucleu central si electroni ce se misca pe orbite stationare, punct de plecare in teoria cuantica moderna (1913), a descoperit principiul corespondentei si a elaborat teoria fisiunii nucleare. Pe baza teoriei cuantelor explica stabilitatea atomului si legitatile lui spectrale, emitind (1913) postulatele care-i poarta numele. Premiul Nobel (1922). 2. Aaage B. (1922-2009), fizician danez. Fiul lui B. (1). Prof. univ. la Copenhaga. Contributii in domeniul particulelor elementare, supraconductibilitatii si teoriei nuclelului atomic. Impreuna cu B. Mottelson, a stabilit relatiile dintre miscarea de ansamblu si miscarea particulelor in nucleu si a dezvoltat teoria structurii nucleului atomic. Premiul Nobel (1975), impreuna cu J. Rainwater si B.R. Mottelson.

CHENAF (‹ germ.) s. m. Planta anuala din familia malvaceelor, cu tulpina inalta de c. 2 m, acoperita cu tepi, frunze palmat-compuse, flori mari, galbene, cu pete rosietice la baza (Hibiscus cannabinus). Din ea se extrag fibrele textile cu acelasi nume. Sin. cinepa de Bombay.

Joule (nume de persoana) (engl.) [pron. gul] (Jou-le) s. propriu

EVA (in „Vechiul Testament”), nume dat primei femei in virtutea menirii ei de a fi „mama a tuturor celor vii”; sotia lui Adam, creata de Dumnezeu din coasta acestuia. Ispitita de sarpe (diavol), E., si, la indemnul ei, Adam incalca porunca divina, mancand din pomul cunoasterii binelui si a raului (pacatul originar), ambii fiind alungati din Rai. Cu Adam a avut trei fii (Cain, Abel si Seth) si mai multe fiice. ◊ Expr. Fiica a Evei = femeie; in sens peiorativ, femeie frivola.

CONDRIOZOM (‹ fr. {i}; {s} gr. khondrion „granula” + soma „corp”) s. m. (HIST.) Structura complexa, constituita dintr-o membrana lipoproteica exterioara, doua membrane interne, substanta fundamentala omogena, avind forme de corpusculi izolati (mitocondrii), granule (condriomite) sau bastonase (condrioconte), care isi pot schimba aspectul; furnizeaza energia necesara celulei, iar ansamblul lor alcatuieste condriomul; in fibrele musculare poarta numele de sarcozom, iar in cele nervoase de neurozom.

Apis 1. Fiul lui Phoroneus si rege al Argosului. De la el intreaga provincie a Peloponnesului a luat numele de Apia. 2. Vraci inzestrat cu darul profetiei si despre care se spunea ca ar fi fost fiul lui Apollo. 3. Bou sacru de la Memphis, pe care egiptenii il considerau zeu.

Argo, numele faimoasei corabii – construite de Argus, fiul lui Phrixus, – care l-a purtat pe Iason impreuna cu insotitorii lui spre Colchis, in cautarea Linii de Aur (v. Argonautae).

SBURATORUL, revista literara, aparuta in doua serii (19 apr. 1919 – 22 dec. 1922 si mart. 1926 – mai/iunie 1927), la Bucuresti, sub conducerea lui E. Lovinescu. Apare (17 sept. 1921 – 22 dec. 1922) cu titlul „Sburatorul literar”. A promovat literatura modernista, impunand scriitori si critici de valoare: Ion Barbu, L. Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, T. Vianu s.a. In jurul ei s-a constituit cenaclul cu acelasi nume, a carei activitate (cu referiri si la revista) e consemnata de E. Lovinescu in „Agende literare” (1923-1943).

LANDI, Stefano (pe numele adevarat Stefano Pirandello) (1895-1972), scriitor italian. Fiul lui L. Pirandello. Versuri („Formele”) si romane („Zidul casei”), dar mai ales piese de teatru care prezinta, intr-o atmosfera de mare tensiune dramatica, viata de familie („Casa cu doua etaje”, „O treapta mai jos”, „Scoala tatilor”) precum si aspecte vizand nedreptatea si suferinta („Cel mai mare sacrilegiu”).

SOFONIE (SOFONIA, TEFANIA), profet evreu al „Vechiului Testament” din timpul regelui Iudeei Iosia (640-609 i. Hr.). Cartea, cu acelasi nume, care-i contine mesajul, vesteste ziua lui Iahve, o catastrofa de va lovi toate neamurile, inclusiv pe iudei, vinovati de orgoliu si revolta.

APOSTOL, (I) apostoli, s. m. I. 1. (In religia crestina) nume dat fiecaruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Hristos. ♦ Misionar crestin de la inceputul crestinismului. 2. Adept si propagator inflacarat al unei idei, al unei doctrine etc. II. (La sg.) Carte de ritual crestin, cuprinzand fapte atribuite Apostolilor (I 1) si scrisorile lor adresate diferitelor persoane si comunitati. – Din sl. apostolu.

BIBLIOTECA, biblioteci, s. f. 1. Dulap sau mobila speciala cu rafturi de tinut carti. 2. Incapere, sala in care se pastreaza si se citesc cartile. 3. Colectie de carti, periodice, foi volante, imprimate etc. ♦ Institutie care colectioneaza carti, periodice etc. spre a le pune in mod organizat la dispozitia cititorilor. 4. nume dat unei serii de carti care prezinta caractere comune si sunt publicate de aceeasi editura. – Din fr. bibliotheque, lat. bibliotheca.

POMELNIC, pomelnice, s. n. 1. Lista cu numele persoanelor, in viata sau decedate, pe care le pomeneste preotul in timpul efectuarii unor slujbe religioase sau in unele rugaciuni. 2. (Fam. sau ir.) Lista sau enumerare lunga de nume; p. ext. insiruire plictisitoare de vorbe, de fapte etc. – Din sl. pomenĩniku.

PILEAT, pileati, s. m. nume dat de catre romani nobililor daci. [Pr.: -le-at] – Din lat. pileati.

ERISTIC, -A, eristici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care apartine eristicii, referitor la eristica. ◊ Scoala eristica = nume dat scolii filozofice din Megara, datorita inclinarii ei spre controverse. 2. S. f. Arta a disputei, a controversei, care foloseste argumente subtile sau recurge la artificii sofisticate. 3. S. m. si f. Adept al eristicii. – Din fr. eristique.

SALIENI s. m. pl. nume dat la romani preotilor zeului Marte. [Pr.: -li-eni] – Din fr. saliens.

APOSTOL ~i m. 1) (in religia crestina) nume dat fiecaruia dintre cei doisprezece ucenici ai lui Isus Hristos. 2) fig. Propagator al unei idei, al unei cauze, al unei doctrine. /<sl. apostolu

SERIF² ~i m. (la musulmani; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Nobil considerat ca fiind descendent al lui Mahomed; print arab. /<turc. serif, fr. cherif

CATILINARA s.f. 1. (Liv.) nume generic al celor patru discursuri celebre ale lui Cicero impotriva lui Catilina. 2. (Fig.) Apostrofa vehementa la adresa cuiva. [< fr. catilinaire, cf. Catilina – conspirator roman].

NEODAMOD s.m. nume dat in Sparta ilotilor liberati si descendentilor lor. [< fr. neodamode, gr. neodamodes].

DIADOH s.m. 1. nume dat generalilor care isi disputau mostenirea tronului lui Alexandru cel Mare. 2. Mostenitor al tronului in Grecia moderna. [Pron. di-a-. / cf. fr. diadoque, gr. diadochos – succesor].

selam s.n. (inv.) 1. salut. 2. (in sintagme) selam-aga = reprezentant al sultanului sau al vizirului insarcinat sa raspunda la salutul trimis acestora de catre domnitorul unui stat; seleam-agasi; selam-ceaus = reprezentant al domnului, pe care il preceda, ii anunta sosirea si raspundea, in numele publicului, la salutul adresat de domn; sef al garzii domnesti. 3. (inv.; ir.) parte a casei (la turci) rezervata barbatilor si musafirilor; selamlac.

califar (califari), s. m. – Pasare de apa, varietate de rata salbatica (Tadorna casarca). Gr. ϰαλλίφαρος „bine imbracat” (Scriban); cf. bg. kalefar, kilifar. Este putin probabila explicatia lui Cihac, II, 487, bazata pe mag. kanaly feher, numele altei pasari de apa.

PLAGIA vb. I. tr. A lua, a fura ideile, expresiile, inventiile cuiva si a le prezenta drept creatii proprii; a publica pe numele sau fragmente din lucrarea altuia; a comite un furt literar. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < fr. plagier].

dedetel (dedetei), s. m. – Anemona (Anemona pulsatilla). – Var. dedita, deditel. Sl. dedu „bunic”, dedica „bunicut” (Spitzer, Dacor., III, 649; Candrea; Scriban), pe baza aspectului florii, cf. numele sau german graues Bergmannchen. Cihac, II, 90, il pune gresit in legatura cu dada „doica”. – Der. deditiu, adj. (Mold., albastru ca cerul).

DIADOH s. m. 1. nume dat generalilor care isi disputau mostenirea tronului lui Alexandru cel Mare. 2. mostenitor al tronului in Grecia moderna; epigon (1). (< fr. diadoque, gr. diadokhos)

NEODAMOD s. m. (ant.) nume dat in Sparta ilotilor liberati si descendentilor lor. (< fr. neodamode, gr. neodamodes)

STALINISM s. n. nume dat teoriilor si metodelor de lucru ale lui Stalin si ale adeptilor lui. (< fr. stalinisme)

tij adv. – Idem, la fel. Pol. tez (Tiktin) sau mai bine sl. tizu (Cihac, II, 414; Conev 59), cu cons. finala alterata prin analogie cu pl. tiji. Este dubletul lui tiz, s. m. (persoana care poarta acelasi nume cu alta), a carui der. din tc. duz „egal” (Roesler 604) pare improbabila. – Din rom. provine bg. tizul (Capidan, Raporturile, 234).

AIAX (AIAS), numele a doi eroi din poemele homerice. 1. Fiul lui Telamon, regele Salaminei; cel mai viteaz erou al aheilor, dupa Ahile, in razboiul troian. 2. Fiul lui Oileu. Rege al Iocrienilor. In timpul razboiului troian a rapit-o pe Casandra de linga altarul Atenei, unde se refugiase, impietate pentru care zeii l-au pedepsit zdrobindu-i corabia de stinci.

BORGIA, familie italiana originara din Spania, cu rol important in istoria Italiei. Mai insemnati: 1. Rodrigo B. (1431-1503), papa (1492-1503), sub numele de Alexandru VI. 2. Cesare B. (c. 1475-1507). Fiul lui B. (1). Politician abil, fara scrupule, bun militar, a urmarit crearea unui principat in centrul Italiei. 3. Lucrezia B. (1480-1519). Fiica lui B. (1). Celebra prin frumusete si cultura, instrument politic al tatalui si fratelui sau.

APel, apeluri, s. n. 1. Strigare (a numelor membrilor unei colectivitati, spre a verifica prezenta lor). ♦ Chemare adresata maselor (oral sau in scris). ♦ Cerere, rugaminte, indemn. ◊ Expr. A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rugaminte, cu o cerere. 2. ( Inv.) Actiune facuta la o instanta judecatoreasca superioara, spre a obtine anularea unei sentinte date de o instanta inferioara. 3. Producerea unui semnal sonor sau luminos intr-un post telefonic, telegrafic sau intr-o centrala telefonica. – Fr. appel.

APOSTOL, (I) apostoli, s. m. I. 1. (In religia crestina) nume dat fiecaruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Hristos care au raspandit invatatura lui. ♦ Misionar crestin la inceputul erei crestine. 2. Fig. Adept si propagator inflacarat al unei idei, al unei doctrine etc. II. (La sg. art.) Carte de ritual cuprinzand faptele apostolilor (I 1) si scrisorile lor adresate diferitelor persoane si comunitati crestine. – Slav (v. sl. apostolu < gr.).

begonie f. (nume creat de Plumier, mort la 1706, in onoarea lui Begon, intendentu general din San Domingo). O planta de ornament originara din America, cu frunze elegante si divers colorate. – In Cov. caliacra.

astatic, -a adj. (d. vgr. astatos, instabil). Fiz. Care e in stare de echilibru indiferent: sistema astatica. Acele astatice ale galvanometrului, sistema a doua [!] ace magnetizate egal, legate intre ele si asezate asa in cit polii de nume contrar sa fie fata´n fata, ceia ce face ca magnetizmu pamintului sa n´aiba nici o actiune asupra sistemei.

HALEVY [alevi] 1. Jacques Fromental H. (pe numele adevarat Elias Levy) (1799-1862), compozitor francez. Elev al lui Cherubini. Prof. al lui Gounod si Bizet. Opere in stil romantic, tragice sau comice („Evreica”, „Fulgerul”, „Regina Ciprului”), balete, cantate. 2. Ludovic H. (1834-1908), scriitor francez. Nepotul lui H. (1). A scris, impreuna cu H. Meilhac, librete de opera („Carmen” de Bizet), precum si libretele principalelor operete ale lui Offenbach („Frumoasa Elena”, „Viata pariziana”, „Pericola”). Romane de moravuri („Abatele Constantin”).

CUMBERLAND [cambəlænd] 1. Pen. in Marea Britanie, pe coasta de NV a Angliei. Relief muntos cristalin, cuartitic si vulcanic (alt. 978 m – vf. Scafell Pikes), cu vai adinci si numeroase lacuri glaciare. Expl. de huila min. de fier si plumb. Cresterea animalelor. Parc national. 2. Masiv muntos in SV Apalasilor, cu culmi paralele (500 – 1.200 m alt.), taiat de numeroase defilee. Expl. de carbuni. 3. Pen. in E ins. Tara lui Baffin, la N de golful cu acelasi nume, scaldata de curentul Groelandei. 4. Riu in E S.U.A., afl. stg. al riului Ohio; 1.109 km. Izv. din platoul omonim, formeaza un canion adinc de 100 m si trece prin Nashville. Navigabil pe 728 km.

Caeneus, unul dintre lapiti. Caeneus a fost intii o femeie, pe nume Caenis, indragita de catre Poseidon. La cererea ei, zeul a metamorfozat-o in barbat. Sub noua infatisare si sub numele de Caeneus a participat la lupta impotriva centaurilor, precum si la expeditia argonautilor, distingindu-se prin forta si curaj.

Callirrhoe 1. Fiica lui Achelous, casatorita cu Alcmaeon (v. si Alcmaeon). Dupa moartea sotului ei a fost iubita de catre Zeus. 2. Fiica lui Scamander, casatorita cu Tros. A avut mai multi copii, printre care pe Assaracus, pe Ganymedes si pe Ilus. 3. Fiica lui Oceanus si a lui Tethys. A dat nastere unui monstru, pe nume Geryon.

Celeus, fiul lui eleusis si rege in tinutul cu acelasi nume. Avea doi fii: pe Demophon si pe Triptolemus (v. si Demopho(o)n, Triptolemus). Atit Celeus cit si sotia sa, Metanira, au primit-o si au gazduit-o bine pe Demeter atunci cind zeita ratacea, cuprinsa de desperare, in cautarea fetei ei Persephone, rapita de catre Pluto. Se spunea ca inainte de a se intoarce in Olympus, Demeter l-ar fi initiat pe Celeus in tainele cultului sau.

SARAMAGO [saramagu], Jose de Sousa (1922-2010), scriitor portughez. Stabilit (1992) in ins. Canare. Romane parabolice, amintind de realismul magic latino-american („Memorialul manastirii”, „Anul mortii lui Ricardo Reis”, „Cecita”, „Pluta de piatra”, „Toate numele”). Poezii („Probabil veselie”), reportaje („Calatorie in Portugalia”). Premiul Nobel pentru literatura (1998).

PADOVANINO, il (pe numele adevarat Alessandro Varotari) (1588-1648), pictor italian. Elev al lui Tiziano. Maniera traditionalista pe care o paraseste in favoarea barocului venetian („Diana si Calisto”, „Minerva”, „Noaptea din Cana”).

OBLOMOVISM (‹ n. pr. Oblomov) s. n. Totalitatea trasaturilor de caracter specifice eroului scriitorului rus I.A. Goncearov, Oblomov (din romanul cu acelasi nume), care, desi inzestrat cu reale insusiri intelectuale, le risipeste din cauza pasivitatii, a inertiei si apatiei.

BRILIANT, briliante, s. n. 1. Diamant slefuit in dubla piramida cu numeroase fatete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatra pretioasa, montat in bijuterii. 2. numele celui mai mic corp de litera tipografica. [Pr.: -li-ant] – Din fr. brillant, rus. brilant.

Y s. m. invar. A treizecea litera a alfabetului limbii romane; sunet notat cu aceasta litera, avand in general diverse valori ale lui i, care apare in neologisme internationale si in nume proprii straine. [Pr.: igrec].

COPULATIV, -A, copulativi, -e, adj. 1. (Despre conjunctii) Care leaga parti de propozitie sau propozitii de acelasi fel. ◊ Verb copulativ = verb care intra in alcatuirea predicatului nominal, facand legatura dintre subiect si numele predicativ. Propozitie copulativa = propozitie coordonata, legata de coordonata ei printr-un raport de asociere in interiorul unei fraze. 2. (Log.; despre judecati afirmative) Care are mai multe subiecte legate de acelasi predicat. – Din fr. copulatif, lat. copulativus.

MIJLOCAS, -A, mijlocasi, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Iesit din uz) (Taran sau taranime) care poseda pamant si alte mijloace de productie cu ajutorul carora isi asigura existenta. II. S. m., adj. 1. (nume dat unor obiecte, fiinte sau unor parti ale lor) care, intr-un anumit ansamblu, ocupa locul din centru sau care sunt situate intre obiecte, fiinte de acelasi fel. 2. (La unele jocuri cu mingea) (Fiecare dintre jucatorii) care actioneaza intre inaintarea si apararea unei echipe. – Mijloc + suf. -as.

BOTEZ ~uri n. 1) Ritual crestin de primire in randul credinciosilor a unui nou-nascut, constand in afundarea lui in apa sfintita si in atribuirea unui prenume. ◊ nume de ~ nume dat unui copil la botez. ~ul focului prima participare la o lupta. 2) Apa folosita pentru savarsirea acestui ritual. 3) Petrecere organizata cu prilejul acestui ritual; cumetrie. /v. a boteza

PROPRIU ~e (~i) 1) Care este proprietatea cuiva; care apartine unei persoane; individual. ◊ nume (sau substantiv) ~ nume dat unei fiinte sau unui lucru pentru a le deosebi de alte fiinte sau lucruri. 2) Care intruneste trasaturi ce individualizeaza; tipic; specific; distinctiv; caracteristic. Pronuntare ~e. 3) Care este in concordanta deplina; adecvat; potrivit. 4) (despre cuvinte) Care reda exact ideea ce trebuie exprimata. ◊ Sens ~ sens initial, de baza. ~-zis la drept vorbind; de fapt. /<lat. proprius, fr. propre

ONOMASIOLOGIE s.f. Ramura a lingvisticii care studiaza numele din punctul de vedere al formei si continutului lor. [Pron. -si-o-, gen. -iei. / < germ. Onomasiologie, cf. gr. onoma – nume, logos – studiu].

PORFIROGENET s.m. nume dat principilor bizantini nascuti in timpul domniei tatalui lor. [< fr. pophyrogenete, gr. porphyrogenetos – nascut in purpura].

TABel s.n. Foaie liniata si impartita in rubrici completate cu cifre, date etc. ♦ Lista care cuprinde cifre, nume etc. aranjate intr-o anumita ordine; tablou. [Pl. -le, -luri. / < lat. tabella, germ. Tabelle].

prahaita (-te), s. f. – Ciuperca (Bovista plumbea). – Var. prahavita. Bg. prahavica (Tiktin), de la prah „praf”, datorita prafului de spori pe care il elibereaza la maturitate. Cf. praf. Este dubletul lui prohavita, s. f. (buretele-cerbilor, Lycoperdon), cf. celalalt nume sp., pedo de lobo.

velinta (-te), s. f. – Cerga, patura, covor, cuvertura. – Mr. viledza. De la Valencia (Schuchardt, Literaturblatt, 1893, 177; Meyer, Neugr. St., II, 17; Bogrea, Dacor., III, 738), prin mijlocire orientala, cf. ngr. βελέντσα, tc. velence, alb. veljendze, sb. velenca, pol. welenc. Der. din mag. Velencze „Venetia” (Miklosich, Fremdw., 135; Cihac, II, 452; Tiktin) pare mai putin probabila, cf. si bresc. valensana. numele se datoreaza reputatiei vechilor tesaturi de Valencia. Ipoteza lui Pascu, I, 192 (tracul *vellenza, in legatura cu lat. vellus „lina”) este de nesustinut. Este dubletul lui verinca, s. f. (Trans., covor). – Der. velintar, s. m. (vinzator de velinte).

ASANESTI, dinastie de origine romaneasca care a condus Imp. Vlaho-Bulgar (1186-1256), intemeiata de Asan I, in urma rascoalei antibizantine (1185-1186). Propriu-zis, A. sint numai descendenti in linie barbateasca ai lui Asan I: Ioan Asan II (1218-1241), cu fiii sai Caliman I (1241-1246) si Mihail II (1246-1256) si sebastocratorul Alexandru, cu fiul sau Caliman II (1256). Ulterior, numele de A. a fost extins si asupra fratilor lui Asan I, Petru (1186-1191 si 1196-1197) si Ionita (1197-1207) si a nepotului sau de sora, Borila (1207-1218), a unor urmasi ai acestora, precum si asupra unor barbati intrati in familie prin casatorii. Mai importanti: Petru (Calopetru), Ionita (Caloian) si Ioan A. II.

BRILIANT¹, briliante, s. n. 1. Piatra pretioasa (diamant slefuit in dubla piramida) folosita ca podoaba aplicata pe bijuterii. 2. numele celui mai mic corp de litera tipografica. [Pr.: -li-ant] – Fr. brillant.

SPURC s. n. (Reg.) 1. Scarna. 2. nume dat la diferite boli sau bube. – Postverbal al lui spurca.

CALUT, caluti, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. ◊ Compus: calut-de-mare = cal-de-mare. 2. nume dat mai multor insecte din familia lacustelor.

DODONA (in Grecia antica), celebru sanctuar si oracol, situat in orasul cu acelasi nume din zona centrala a Epirului (NV Greciei). Dedicat lui Zeus, rivaliza ca importanta cu cel din Delfi.

!nea³ (+ prenume m. / nume de familie) (pop., fam.) s. m., g.-d. lui nea (lui nea Nelu/Popescu)

COMUNA DIN PARIS 1. nume dat guvernarii municipale pariziene (1789-1795). La 9 aug., la cererea lui Danton acestei comune i s-a substituit una insurectionala. 2. nume dat guvernului instaurat la 18 mart. 1871 de catre populatia pariziana rasculata in urma revolutiei izbucnite datorita infringerii Frantei in Razboiul Franco-Prusian (1870-1871). Insurectia a fost infrinta de armata guvernamentala cu sprijinul Prusiei (28 mai 1871).

BALAN, -A, balani, -e, adj. 1. (Despre oameni sau parul lor) Blond. ◊ (Substantivat, m.; ir.) D****l. 2. (Despre animale) Plavan. ◊ (Substantivat) nume care se da unor animale domestice cu parul alb. – Bal + suf. -an.

INALTARE, inaltari, s. f. Actiunea de a (se) inalta si rezultatul ei. ♦ (Inv.) Urcare a unui monarh pe tron. ◊ Inaltarea (Domnului) = numele unei sarbatori crestine, care se tine la 40 de zile dupa Pasti; Ispas. ♦ Fig. Progres, dezvoltare. – V. inalta.

VASCULAR, -A, vasculari, -e, adj. 1. Care apartine vaselor sangvine sau limfatice din organismele vii, privitor la aceste vase. ◊ Sistem vascular = totalitatea venelor, arterelor si vaselor capilare ale unui organism. Tesut vascular = tesutul vaselor sangvine. 2. (In sintagma) Planta vasculara = nume generic pentru plantele superioare caracterizate prin prezenta in structura lor a unor vase prin care circula seva. – Din fr. vasculaire.

APel, apeluri, s. n. 1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezenta lor intr-un anumit loc. 2. Chemare scrisa sau orala adresata maselor, unei colectivitati etc. 3. Cerere, rugaminte. ◊ Loc. vb. A face apel la cineva (sau la ceva) = a apela (1). 4. Actiune facuta la o instanta judecatoreasca superioara, spre a obtine anularea unei sentinte date de o instanta inferioara si judecarea in fond a procesului. ◊ Curte de apel = instanta judecatoreasca, superioara tribunalului, care avea competenta de a judeca recursul cuiva impotriva sentintei tribunalului. 5. Producerea unui semnal sonor sau luminos prin care se marcheaza cererea de a stabili o legatura telefonica sau telegrafica. – Din fr. appel.

REGE, regi, s. m. 1. Suveranul unui regat, persoana care detine puterea suprema intr-un regat; monarh. 2. Fig. Cel care are pozitia cea mai insemnata intr-un domeniu oarecare, prin puterea, prin importanta, prin competenta sa. 3. numele piesei principale de la jocul de sah, a carei pierdere aduce infrangerea jucatorului. ♦ numele uneia dintre cartile de joc, care are desenat pe ea un cap de rege (1); popa, riga. – Din lat. rex, -gis.

DANAIDA s.f. 1. (Mit.) nume dat fiecareia dintre cele 50 de fiice, foarte frumoase, ale lui Danaos, regele Argosului, care pentru faptul de a-si fi ucis sotii in noaptea nuntii, au fost pedepsite ca dupa moarte, in infern, sa umple cu apa un vas urias fara fund. 2. Deschizatura calibrata, folosita in masurarea cu precizie a debitelor in conducte. [< fr. Danaides].

GALENIC, -A adj. (Farm.; despre preparate) Care a fost preparat potrivit formulelor din farmacopee sau metodelor lui Galenus; gata preparat in farmacie. [< fr. galenique, cf. Galenus – numele latin al unui celebru medic grec din antichitate].

ERISTIC, -A I. adj. referitor la eristica. ♦ scoala ~a = nume dat scolii filozofice din Megara (Grecia antica), datorita inclinarii ei spre controverse. II. s. m. f. adept al eristicii. III. s. f. arta de a controversa, cu argumente subtile sau artificii sofistice. (< fr. eristique, gr. eristikos)

LUCIFERIENI s. m. pl. nume dat in evul mediu diferitilor sectari care propagau cultul lui Satan. (< fr. luciferiens)

BAHIA BLANCA [baia] 1. Golf al Oc. Atlantic, pe coasta de SE a Argentinei, la S de Rio de la Plata. Se mai numeste el Rincon. 2. Oras in Argentina, port la golful cu acelasi nume; 223,8 mii loc. (1980). Nod de comunicatii. Ind. carnii; morarit; produse din piele. Rafinarie de petrol. Hidrocentrala. Centru agricol. Universitate.

CAVALLI, Pietro Francesco (pe numele adevarat Pietro Francesco Caletti-Bruni) (1602-1676), compozitor italian. Elev al lui Monteverdi. Unul dintre intemeietorii operei venetiene. Opere („Ercole Amante”), muzica bisericeasca si de camera.

CALIFAT, califate, s. n. (Inv.) 1. numele statelor intemeiate (sau stapanite) de arabii cuceritori dupa moartea lui Mahomed. 2. Rangul de calif. ♦ Durata guvernarii unui calif. – Fr. califat.

madam (~ + nume de familie/prenume f.) (fam.) s. f., g.-d. lui madam

Alcides, nume purtat de Heracles, in calitatea sa de urmas al lui Alcaeus.

W s. m. invar. A douazeci si opta litera a alfabetului limbii romane; sunet notat cu aceasta litera (avand de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic), care apare in neologisme internationale precum si in nume proprii straine. [Pr.: dublu ve].

VICE- element de compunere insemnand „adjunct”, „subordonat imediat”, care serveste la formarea unor substantive-nume de grade, de functii, de titluri sau de persoane care le poarta. – Din fr. vice-, lat. vice.

PROPRIU, -IE, proprii, adj. 1. Care apartine in mod exclusiv cuiva; personal. ◊ nume (sau substantiv) propriu = nume care se da unui lucru sau unei fiinte spre a le deosebi de alte lucruri sau fiinte din aceeasi categorie si care se scrie cu initiala mare. 2. Caracteristic, specific. 3. Care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat. 4. (Despre cuvinte, despre termeni) Care reda exact ideea ce trebuie exprimata. ◊ Expr. Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri) De baza, prim. – Din lat. proprius, fr. propre.

SURATA, surate, s. f. (Pop.) Prietena buna, apropiata. ◊ Expr. A se prinde surate = (despre femei) a lega intre ele o prietenie trainica. ♦ Termen familiar, prietenesc, pus (la tara) inaintea numelui unei femei despre care se vorbeste sau careia i se adreseaza cineva; apelativ folosit de femeile de la tara in relatiile dintre ele. – Cf. sora.

VODA m. 1) (in Moldova si in Muntenia medievala; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Conducator absolut al tarii; voie-vod; domn; domnitor. [G.-D. lui voda] /<sl. voda

ASTEROID s.m. (de obicei la pl.) numele unor planete mici care isi au orbitele intre orbitele lui Marte si Jupiter. ♦ Bolid, aerolit. [Pron. -ro-id. / < fr. asteroide, cf. gr. asteroeides – asemanator unei stele].

FAUSTIC, -A adj. (Liv.) In genul lui Faust, propriu lui Faust. [Pron. fa-us-. / < Faust – personaj din drama cu acelasi nume de Goethe].

VICE- element prim de compunere savanta insemnand „adjunct”, „subordonat imediat”, care serveste la formarea unor substantive – nume de grade, de functii, de titluri sau de persoane care le poarta. [< fr., it. vice-, cf. lat. vice – ca si].

acatist (-te), s. n. – 1. Imn si slujba bisericeasca ortodoxa in cinstea Fecioarei Maria sau a unor sfinti. – 2. Lista de nume date preotului spre a se ruga pentru persoanele inscrise pe ea. < Gr. ἀϰάϑιστος, din ϰαϑίζω „a sta jos”, cu α – privativ, deoarece este vorba de imnuri care se cinta stind in picioare. – Der. acatistier, s. n. (colectie de imnuri).

aspic (-ce), s. n. – Levantica (Lavandula spica). Fr. aspic. Tiktin si DAR il deriva direct din germ. Spik; care, ca si fr., este numele stiintifico-comercial al acestei plante, lat. spica.

netezel, -ea, adj., s.f. pl. (reg.) 1. (adj.) netejor. 2. (s.f. pl.) nume de planta.

CUANTIFICATOR s. m. 1. operator logic prin care se fixeaza sfera de aplicativitate a unei variabile intr-o anumita expresie. 2. (mat.) fiecare dintre simbolurile care arata daca o proprietate se aplica tuturor elementelor unei multimi sau numai unora dintre ele. 3. (lingv.) denumire data determinantilor care indica cantitatea prin care un nume este definit. (< fr. quantificateur)

funigel (funigei), s. m. – 1. Fir de pinza de paianjen care pluteste liber in aer. – 2. Piesa de la razboiul de tesut pe care se intind firele. Lat. *funicellus, dim. de la funis „funie”. Semantismul primei acceptii se explica, intrucit este vorba de fire (cf. numele sau francez, fil de la Vierge sau filandre). Dupa ipoteza lui Puscariu, Conv. lit., XXXIX, 67; Puscariu 674; DAR; si Rosetti, Rhotacisme, 20, din lat. *fuligella, dim. de la fulῑgo „funingine”, care nu pare posibil sub aspect semantic. Cel de al doilea sens, rar, apare numai in dictionarul lui Scriban. Pentru trecerea c › g, cf. formica › rom. dial., mr., megl. furniga.