BRUTARie s. (Transilv. si Ban.) pecarie, (Mold. si Transilv.) pitarie, (inv.) magupie, (inv., in Mold.) forma. (A luat o paine de la ~.)

PANIFICATie s.f. Proces de transformare a fainurilor in paine; panificare. [Gen. -iei, var. panificatiune s.f. / cf. it. panificazione, fr. panification].

BRUTARie, (2) brutarii, s. f. 1. Meseria de brutar. 2. Cladire in care se fabrica sau se vinde paine; jimblarie. – Brutar + suf. -ie.

BRUTARie, (2) brutarii, s. f. 1. Meseria de brutar. 2. Cladire in care se fabrica sau se vinde paine. – Din brutar + suf. -ie.

DAR², daruri, s. n. I. 1. Obiect primit de la cineva sau oferit fara plata cuiva, in semn de prietenie sau ca ajutor etc.; cadou. ◊ Loc. adj. De dar = primit gratis, daruit. ◊ Loc. adv. In dar = fara plata, gratis; degeaba. ♦ Plocon. ♦ Donatie. 2. (Bis.) Prinos, ofranda. ◊ Sfintele daruri = painea si vinul sfintite pentru cuminecatura. II. 1. Insusire (cu care se naste cineva); aptitudine, vocatie, talent. ◊ Expr. A avea darul sa... (sau de a...) = a avea puterea, posibilitatea sa..., a fi in stare sa..., a fi de natura sa... A avea darul vorbirii = a vorbi frumos, a fi un bun orator. (Ir.) A avea (sau a lua) darul betiei = a fi (sau a deveni) betiv. 2. Avantaj, binefacere. 3. (In conceptia crestina) Ajutor pe care il acorda Dumnezeu omului; mila, har divin. ◊ Darul preotiei = dreptul de a exercita functiile preotesti. – Din sl. daru.

MAia f. Ferment folosit la producerea painii, a vinului etc. [Sil. ma-ia] /<turc. maya

PITARie ~i f. inv. 1) Intreprindere unde se coace (si se vinde) paine; brutarie. 2) Functie de pitar; rang de pitar. /pitar + suf. ~ie

BRUTARie ~i f. 1) Indeletnicire de brutar. 2) Local unde se coace si/sau se vinde paine. [Art. brutaria; G.-D. brutariei; Sil. -ri-e] /brutar + suf.~ie

CALD, -A, calzi, -de, adj. 1. Care se gaseste la o temperatura relativ inalta (fara a fi fierbinte) fata de mediul ambiant sau corpul omenesc; care da senzatia de caldura. ◊ Expr. Nu-i tine nici de cald, nici de rece sau nu-i e nici cald, nici rece = nu-l intereseaza, ii este indiferent. Nici calda, nici rece = asa si asa, nici asa, nici asa. (Substantivat) Ma ia cu cald = sunt cuprins de fierbinteala, am febra. ♦ Fierbinte, incins. ♦ (Despre paine) Proaspat. ♦ (Despre imbracaminte) Calduros, gros. 2. (Despre zone, regiuni, tari etc.) Cu temperatura constant ridicata in tot cursul anului. ♦ 3. Fig. Aprins, infocat; patimas, prietenos, afectuos. Cuvinte calde. Privire calda. ♦ 4. Fig. (Despre vesti, stiri, informatii etc.) De ultima ora, recent. – Lat. caldus (= calidus).

INCEPE, incep, vb. III. 1. Tranz. A realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o actiune, dintr-o serie de lucrari sau de actiuni. ♦ A lua, a scoate, a consuma prima portiune din ceva. A inceput o paine. 2. Intranz. (Despre stari, fenomene) A se arata, a se ivi, a se manifesta (cu primele semne). ♦ Intranz. si refl. A porni. – Lat. incipere.

LOPATA, lopeti, s. f. 1. Unealta formata dintr-o placa de lemn sau de fier, usor concava, montata pe o coada de lemn, cu care se ridica sau se arunca pamant, pietris, nisip etc. ◊ Loc. adv. Cu lopata = in cantitate mare, din belsug, din abundenta. ◊ Expr. (Fam.) Sapa si lopata = moartea. A da la lopata = (despre cereale) a vantura. ♦ Cantitate de material cat se poate lua o data cu aceasta unealta. ♦ Unealta de lemn cu care se baga painea in cuptor. 2. Vasla¹. – Din sl. lopata.

LOPATA ~eti f. 1) Unealta constand dintr-o placa de tabla sau de lemn (usor concava), fixata pe o coada si folosita la incarcarea sau descarcarea unor materiale (pamant, nisip etc.). ◊ Cu ~ata in cantitate mare; fara masura. Sapa si ~ata moartea. A da la ~ a vantura. 2) Cantitate de material cat se poate lua cu aceasta unealta. 3) Unealta de lemn cu coada lunga cu care se da painea in cuptor. 4) Unealta de lemn constand dintr-o coada lunga cu o terminatie plata folosita pentru a conduce o ambarcatie; vasla. [G.-D. lopetii] /<sl. lopata

PAPARA papari f. Fel de mancare preparata din felii de paine prajita, presarate cu branza si oparite (cu apa sau cu lapte). ◊ A manca ~ a lua bataie. /<bulg. popara

EULOGie s.f. (Bis.) paine binecuvantata care se distribuia credinciosilor participanti la adunarile crestine din primele secole ale erei noastre. [Pron. e-u-, gen. -iei. / cf. it. eulogia < gr. eulogiai – cuvinte bune].

SANVIS/SANDVICI I. s. n. 1. felii de paine (unse cu unt) intre care s-a pus o bucata de carne, de branza etc. 2. (tehn.) suprapunere de materiale diferite. II. adj. (despre un material) constituit dintr-o inima foarte slaba intre doua placi mai rezistente. (< fr., engl. sandwich)

COPAie ~ai f. reg. 1) Vas de lemn, de forma alungita, folosit la plamaditul painii, spalatul rufelor etc.; albie; covata. 2) Lada de lemn in care curge faina la moara. [Art. copaia; G.-D. copaii; Sil. -pa-ie] /<bulg., sb. kopanja

AMAR, -A, amari, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre alimente, bauturi etc.) Care are gustul fierii, pelinului, chininei; (despre gust) ca al fierii, pelinului, chininei. 2. Fig. Chinuitor, dureros; trist, necajit. ◊ Expr. paine amara = mijloace de existenta castigate cu multa truda. A face (cuiva) zile amare = a face (cuiva) necazuri. ♦ (Adverbial) Strasnic, cumplit. 3. Fig. Rautacios. II. S. n. 1. Jale, tristete; suferinta, chin, necaz. ◊ Expr. A-si inghiti amarul = a suferi in tacere. A-si varsa amarul = a face destainuiri, a-si spune durerea, suferinta. ♦ (Cu valoare de interjectie) Vai! 2. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Multime, gramada. Amar de vreme. – Lat. amarus.

AMAR, -A, amari, -e, adj., amaruri, s. n. I. Adj. 1. (Despre alimente, bauturi etc.) Care are gustul fierii, pelinului, chininei; (despre gust) ca al fierii, pelinului, chininei. 2. Fig. Chinuitor, dureros; trist, necajit. ◊ Expr. paine amara = mijloace de existenta castigate cu multa truda. A face (cuiva) zile amare = a face (cuiva) necazuri. ♦ (Adverbial) Strasnic, cumplit. 3. Fig. Rautacios. II. S. n. 1. Jale, tristete; suferinta, chin, necaz. ◊ Expr. A-si inghiti amarul = a suferi in tacere. A-si varsa amarul = a face destainuiri, a-si spune durerea, suferinta. ♦ (Cu valoare de interjectie) Vai! 2. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Multime, gramada. Amar de vreme. – Lat. amarus.

CALD, -A, calzi, -de, adj. 1. Care se gaseste la o temperatura relativ inalta (fara a fi fierbinte). ◊ Expr. Nu-mi tine nici de cald, nici de rece = nu ma intereseaza. Ma ia cu cald = sunt cuprins de fierbinteala. ♦ Fierbinte, incins. Bate fierul pana e cald (= nu amana un lucru care trebuie facut imediat). ♦ (Despre paine) Proaspat. ◊ Loc. adj. Bun ca painea calda = cumsecade, milos. ♦ (Despre imbracaminte) Calduros. 2. Fig. Aprins, infocat; prietenos, afectuos. Cuvinte calde. Privire calda. – Lat. caldus (= calidus).

CODRU ~i m. 1) Padure mare si batrana. ◊ A lua drumul ~ului a deveni haiduc. A tipa ca in ~ a vorbi foarte tare, ignorand mediul in care se afla. 2) Bucata mare dintr-un produs alimentar (paine, mamaliga, branza etc.). /<lat. quodrum

AMAR², -A, amari, -e, adj. I. (Despre alimente, bauturi etc.) Care are gustul caracteristic fierii, pelinului, chininei; (despre gust) ca al fierii, pelinului, chininei. II. Fig. 1. Chinuitor, dureros; trist. Ea varsa desperata Un plans amar (COSBUC). ◊ (Adverbial) A regretat amar faptele intamplate (BART). 2. Chinuit, necajit. Amara tinerete am avut (SADOVEANU). ◊ Expr. paine amara = mijloace de existenta castigate cu multa truda. A face (cuiva) zile amare = a face (cuiva) necazuri. ♦ (Adverbial) Strasnic, cumplit. Am sa te pedepsesc amar (ISPIRESCU). 3. Rautacios. – Lat. amarus.

SANDVIS s.n. In gastronomie, preparat obligatoriu din doua felii de paine sau chifla taiata in doua, unse cu unt, umplute la mijloc cu felii de carne sau mezeluri, rondele de oua, rosii sau altele; este un preparat specific de fast-food, luat ca o gustare consistenta intre mese; var. sandvici, sandviciuri; din engl. sandwich; pentru gustarile realizate asemanator, dar neacoperite (engl. open sandwich) v. tartina, canapea, cruton.

MANCARE s. 1. (mai ales in vorbirea copiilor) papare, (inv. si pop.) ospatare, (fam.) halire, (depr.) rumegare. (~ felului intai, la masa.) 2. consumare, mancat, (inv. si reg.) mancatura, (fam.) halire. (Dupa ~ unui codru de paine.) 3. alimentare, alimentatie, hranire, mancat, nutrire, nutritie. (In timpul ~rii.) 4. v. masa. 5. (concr.) aliment, hrana, (mai ales in vorbirea copiilor) papa, (livr.) nutriment, (pop.) bucate (pl.), demancare, demancat, leguma, merinde (pl.). de-ale gurii, (reg.) cost, tain, (Transilv., Maram. si Bucov.) menaja, (inv.) pista, vipt, (fam.) haleala, (fam. depr.) crapelnita. (Ce ~ ai luat la drum?)

CALCAI ~ie n. 1) Partea din spate a talpii piciorului. 2) Partea de dinapoi mai ridicata a talpii la incaltaminte; toc. ◊ A fi sub ~iul cuiva a fi sub dominatia totala a cuiva. A se invarti intr-un ~ a fi iute, a face totul repede. A i se aprinde cuiva ~iele dupa cineva a se indragosti de cineva. Fuge de-i scapara (sau de-i sfaraie) ~iele fuge foarte repede. 3) Partea de dinapoi sau de jos a unor obiecte. 4) Bucata de paine taiata de la margine. /<fr. calcaneum